1ra-955/2016 — art. 188 alin. 2 lit. d, e, f, 186 alin. 2 lit. c, d CP

1ra-955/2016 — art. 188 alin. 2 lit. d, e, f, 186 alin. 2 lit. c, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-955/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

06 iunie 2016 mun. Chișinău

Colegul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar declarat de Șeful interimar al Procuraturii de nivelul

Curții de Apel Bălți, Ion Procopciuc, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 27 ianuarie 2016, în privința inculpatei

Stoian Angela Feodor, născută la

26 noiembrie 1967 în s. Cobani, r-nul Glodeni,

locuitoare a or. Soroca, str. V. Stroiescu 23, ap. 8,

cetățeancă a R. Moldova, fără antecedente penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 11.05.2015 – 23.10.2015,

instanța de apel: 03.12.2015 – 27.01.2016,

instanța de recurs: 07.04.2016 – 06.06.2016.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

fost condamnată în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal la 3 ani închisoare și în

baza art. 188 alin. (2) lit. d), e), f) Cod penal la 8 ani închisoare.

În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, prin cumulul total al pedepselor

aplicate, i-a fost stabilită pedeapsă definitivă de 8 ani închisoare, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis, pentru femei, începând din 23 octombrie 2015.

inculpata Stoian A., a pătruns în gospodăria lui Perevoznic E., din s. Chetrosu, r-nul

Drochia, de unde pe ascuns a sustras, din casa de locuit, 3kg. de carne de porc la

prețul de 180 lei, 1,5 kg. carne de găină – 75 lei, un lănțișor din argint la prețul de

1.000 lei și o cruciuliță din argint la prețul de 500 lei, cauzându-i părții vătămate un

prejudiciu considerabil, în sumă totală de 1.755 lei.

1

Tot ea, la 21 martie 2015, aproximativ ora 10.00, acționând în scopul sustragerii

deschise a bunurilor altei persoane, aflându-se în s. Chetrosu, r-nul Drochia, unde

cerșea bani și produse alimentare de la locuitorii satului, a intrat în gospodăria lui

Bubulici Z., sub pretextul cerșirii bunurilor și banilor. În momentul când partea

vătămată a intrat în casă ca să-i dea bani și a scos dint-un loc de pe cuptor, unde ținea

banii, o bancnotă de 50 lei, cerându-i să-i dea rest, fiindcă nu avea bani mărunți,

inculpata i-a smuls bancnota de 50 lei din mână, după ce a împins-o. Apoi, luând o

bucată de lemn de lângă sobă, a lovit-o de câteva ori în regiunea capului, cauzându-i

plagă contuză a părții pieloase a capului, plăgi contuze ale feței și nasului, comoție

cerebrală, ce se califică ca vătămări corporale ușoare, care au provocat dereglarea

sănătății pe un timp de scurtă durată, după ce a mai sustras din casă 690 lei,

pricinuindu-i părții vătămate o pagubă considerabilă, în valoare de 740 lei.

Instanța a reținut că inculpata a recunoscut parțial vina și a declarat că a sustras

din casa lui Perevoznic E. produse alimentare, un lănțișor și o cruciuliță din argint. În

aceeași zi, sub pretextul de a cerși a intrat în casa lui Bubulici Z., care i-a dat 50 lei,

însă a cerut rest, motiv din care a început cearta. În timpul altercației, a împins-o pe

aceasta și a mai luat 300 lei de pe cuptor. Partea vătămată a început să o lovească cu

o bucată de lemn. Ea i l-a smuls și i-a aplicat câteva lovituri.

Totodată, vinovăția inculpatei a fost integral dovedită prin probele administrate.

Astfel, partea vătămată Bubulici Z. a relatat că inculpata a intrat la ea cu cerșitul

și în momentul când a scos 50 lei, aceasta i-a smuls banii din mână. Ea a început să

strige, iar inculpata a luat o bucată de lemn și i-a aplicat câteva lovituri. Apoi, luând

de pe cuptor 690 lei, inculpata a ieșit din casă și a blocat ușa cu un topor, ea fiind

nevoită să iasă afară prin geam. A fost internată în spital pentru o perioadă de 10 zile,

pretenții materiale nu are față de inculpată, fiindu-i restituită suma de 600 lei.

Partea vătămată Perevoznic E. a indicat că întorcându-se acasă a depistat că din

frigider lipsesc produse alimentare, iar din casă lipsesc lănțișorul și cruciulița de

argint. Nu are pretenții față de inculpată, aceasta restituindu-i suma de 1.800 lei.

Martorul Preida I. a confirmat că inculpata, fiindu-i concubină, mergând cu

cerșitul, a adus acasă produse alimentare, aproximativ 200 lei și un lănțișor cu

cruciuliță de argint, pe care le-ar fi găsit pe drum. El a restituit părților vătămate

prejudiciul material cauzat.

Instanța a încadrat acțiunile inculpatei în baza art. 186 alin (2) lit. c) și d) Cod

penal, ca furt, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, prin pătrundere

în locuință, cu cauzarea de daune în proporții considerabile, și în baza art. 188 alin.

(2) lit. d), e), f) Cod penal, ca tâlhărie, adică atacul săvârșit asupra unei persoane în

scopul sustragerii bunurilor, însoțit de aplicarea violenței periculoase pentru viața și

sănătatea persoanei agresate cu aplicarea obiectelor folosite în calitate de armă, cu

cauzarea de daune în proporții considerabile.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont că inculpata anterior nu a fost

condamnată, se caracterizează pozitiv, nu este angajată în câmpul muncii, că lipsesc

circumstanțe atenuante și agravante, concluzionând că reeducarea și corectarea ei

este posibilă doar prin izolare de societate.

solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpata să fie

2

condamnată în baza art. art. 186 alin. (2) lit. c), d), 188 alin. (2) lit. d), e), f), 84 Cod

penal la 8 ani și 6 luni închisoare.

Apelantul a invocat că instanța de fond just a stabilit circumstanțele cauzei și a

făcut o apreciere corectă probelor administrate, corect calificând faptele inculpatei,

însă a aplicat prevederile art. 84 alin. (1) Cod penal în mod eronat, deoarece a stabilit

inculpatei pedeapsa definitivă prin cumulul total, dar tot de 8 ani închisoare.

3.1. Avocatul Anatolii Covdii la fel a declarat apel, solicitând casarea parțială a

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpata să fie achitată pe art.

188 alin. (2) lit. d), e), f) Cod penal.

Apelantul a indicat că inculpata a restituit prejudiciul cauzat părților vătămate,

cu care s-a și împăcat.

Probele administrate nu au dovedit existența infracțiunii prevăzută de art. 188

alin. (2) lit. d), e), f) Cod penal. Inculpata nu a adus cu ea bățul și nu a dorit să

lovească partea vătămată, fiind pusă în situația de a se apăra de loviturile primite de

la partea vătămată, condiții în care i-a aplicat acesteia câteva lovituri, apoi a ridicat

banii de la podea.

Inculpata este invalid de gradul II, fiind surdo-mută și a acționat în stare de

afect, însă instanța nu a dispus efectuarea unei expertize complexe psihologico-

psihiatrică.

2016, apelul procurorului a fost respins ca nefondat.

A fost admis apelul avocatului, casată parțial sentința și pronunțată o nouă

sentință.

Stoian Angela a fost condamnată în baza art. 188 alin. (2) lit. d), e), f), 79 Cod

penal la 4 ani închisoare și în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal la 2 ani

închisoare.

În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, prin cumulul parțial al pedepselor

aplicate, i-a fost stabilită pedeapsă definitivă de 5 ani închisoare.

Conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei i-a fost suspendată

condiționat, pe un termen de probațiune de 4 ani.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a reținut că instanța de fond corect a încadrat acțiunile

inculpatei în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d), art. 188 alin. (2) lit. d), e), f) Cod penal,

vinovăția acesteia fiind dovedită prin declarațiile părților vătămate Bubulici Z. și

Perevoznic E., martorilor Prodan Z., Bubulici O., Pascaru M. și Preida I.

Totodată, poziția instanței de fond în latura aplicării pedepsei este neîntemeiată.

Astfel, în speță, este posibilă aplicarea în privința inculpatei a prevederilor art.

79 Cod penal, în vederea unei pedepse sub limita minimă prevăzută de art. 188 alin.

(2) Cod penal, ținând cont de starea sănătății inculpatei, care este invalid de gradul II

din copilărie, fiind diagnosticată cu ”Surditate neurosensorială de gradul III,

dereglări motrice și de vorbire, encefalopatie discirculatorie cu dereglări de

comportament, colită cronică spastică, se confirmă prin legitimația nr. 145739

eliberată de CNAS Rîșcani, certificatul nr. 639 din 24.06.2015, eliberat de Comisia

consultativ-medicală CMF Rîșcani, potrivit cărei Stoian A. este diagnosticată cu

”Surditate neurosensorială de gradul III, dereglări motrice, de concluzia CMC al

3

IMSP CS Rîșcani, eliberată lui Stoian A., cu același diagnostic și prin care se

confirmă că ea este invalid de gradul II.

Astfel, pedeapsa cu închisoare, cu executarea reală, este prea aspră în raport cu

circumstanțele reținute, gravitatea faptelor comise și personalitatea făptuitorului.

Instanța de fond, la stabilirea pedepsei, nu a acordat atenție cuvenită

prevederilor art. 61, 75 Cod penal, gravității infracțiunilor săvârșite, urmărilor

prejudiciabile, atitudinii părților vătămate față de faptele inculpatei, personalității și

comportamentului inculpatei în urma comiterii infracțiunilor și în timpul procesului

penal.

Aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, ar fi condiționată de faptul că

inculpata a comis o infracțiune mai puțin gravă și una gravă, a recunoscut vina în

comiterea infracțiunii de furt, nu are antecedente penale, nu se află la evidența

medicilor narcolog și psihiatru, a restituit prejudiciul material cauzat părților

vătămate, care nu au pretenții față de aceasta.

Instanța de fond a concluzionat că pedeapsa nonprivativă de libertate nu-și va

atinge scopul, însă nu a specificat din care considerente a ajuns la respectiva

concluzie.

La stabilirea pedepsei, instanța de apel a ținut cont de prevederile art. 61, 75

Cod penal, gravitatea infracțiunilor săvârșite, circumstanțele care agravează sau

atenuează răspunderea, personalitatea inculpatei, influența pedepsei aplicate asupra

reeducării și corectării acesteia, concluzionând că ea poate fi corijată prin aplicarea

unei pedepse sub formă de închisoare, cu suspendarea condiționată a executării ei,

conform prevederilor art. 90 Cod penal.

Instanța de apel a statuat, că suspendarea condiționată a executării pedepsei

conform art. 90 alin. (4) Cod penal poate avea loc și în cazul săvârșirii unei

infracțiuni grave, pedeapsa fiind aplicată în limitele legii.

Or, instituția suspendării condiționate a pedepsei nu trebuie privită ca un avantaj

acordat de lege infractorului, ci trebuie apreciată ca un mijloc preventiv de apărare

socială care derivă din organizarea unei politici penale adaptate la realitatea socială

concretă.

Pentru a determina inculpata la un comportament adecvat în societate, aceasta

urmează să suporte pedeapsa penală, însă reeducarea și corectarea ei poate avea loc și

în condiții nonprivative de libertate.

Prin aplicarea unei pedepse fără izolare de societate, va fi atins scopul pedepsei

penale de corectare a inculpatei, de prevenire a săvârșirii noilor infracțiuni și de

restabilire a echității sociale, perioada în care inculpata s-a aflat în detenție fiind

suficientă pentru ca ultima să-și schimbe atitudinea vis-a-vis de valorile sociale,

ocrotite de legea penală.

Astfel, pedeapsa stabilită, sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani, cu

suspendarea condiționată a executării acesteia pe o perioadă de probațiune de 4 ani,

este capabilă să realizeze scopurile legii penale, fiind proporțională faptelor comise

de către inculpată.

Procopciuc a declarat recurs ordinar, în care solicită casarea parțială a acestei decizii,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpata să fie

4

condamnată în baza art. art. 186 alin. (2) lit. c), d), 188 alin. (2) lit. d), e), f), 84 Cod

penal la 5 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, pentru femei,

cu excluderea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal.

Recurentul a indicat că instanța de apel nu a individualizat pedeapsa conform

art. 61,75 Cod penal, în consecința aceasta fiind una neechitabilă.

A fost ignorat faptul că inculpata a comis 2 infracțiuni cu grad diferit de

gravitate, cu un impact social acut în societate, nu s-a ținut cont de poziția inculpatei,

care nu a recunoscut vina, aplicând neîntemeiat față de ea a prevederilor art. 79, 90

Cod penal.

Instanța de apel a ținut cont doar de gradul de invaliditate al inculpatei,

aplicând prevederile art. 79 Cod penal și numindu-i o pedeapsă sub limita minimă

prevăzută de art. 188 alin. (2) lit. d), e), f) Cod penal, de numai 4 ani.

Totodată, circumstanțele reale ale cauzei nu permit stabilirea unei pedepse cu

suspendarea condiționată a executării acesteia, modalitatea de executare și cuantumul

pedepsei nefiind în acord cu principiul proporționalității în raport cu faptele comise și

urmările produse.

Instanța de apel a lăsat fără apreciere faptul că inculpata a comis o infracțiune

mai puțin gravă și una gravă.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10)

Cod de procedură penală – instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, au fost

aplicate pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează

că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

această instanță, inclusiv și în temeiul când instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat, se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a

hotărârii contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 4. din prezenta decizie, relevă în

mod concludent că instanța de apel, pronunțându-se asupra tuturor motivelor

invocate de acuzator în apelul declarat, corect a constatat și apreciat circumstanțele

de fapt și de drept privind pedeapsa aplicată inculpatei, în strictă conformitate cu

prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, ținând

cont de prevederile art. 61, 75, 79, 90 Cod penal, conform căror persoanei

recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă

în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. Pedeapsa are drept scop

restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. La

5

stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestuia. Dacă o persoană este declarată vinovată de săvârșirea a

două sau mai multor infracțiuni, fără să fi fost condamnată pentru vreuna din ele,

instanța de judecată, pronunțând pedeapsa pentru fiecare infracțiune aparte, stabilește

pedeapsa definitivă pentru concurs de infracțiuni prin cumul, total sau parțial, al

pedepselor aplicate. Ținând cont de circumstanțele excepționale ale cauzei, legate de

scopul și motivele faptei, de rolul vinovatului în săvârșirea infracțiunii, de

comportarea lui în timpul și după consumarea infracțiunii, de alte circumstanțe care

micșorează esențial gravitatea faptei și a consecințelor ei, instanța de judecată poate

aplica o pedeapsă sub limita minimă, prevăzută de legea penală pentru infracțiunea

respectivă. La stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru

infracțiunile săvârșite cu intenție, instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele

cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca

acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a

executării pedepsei aplicate vinovatului (pct. 4. din decizie).

Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată inculpatei

în corespundere cu prevederile legale.

Pe lângă aceasta, conform art. 66 alin. (2) pct. 2) și 8) Cod de procedură

penală, inculpatul are dreptul de a tăcea și a nu mărturisi împotriva sa, să facă

declarații sau să refuze de a le face, atrăgându-i-se atenția că dacă refuză să dea

declarații nu va suferi nicio consecință defavorabilă, iar dacă va da declarații acestea

vor putea fi folosite ca mijloace de probă împotriva sa. Potrivit art. 103 alin. (3), 104

alin. (2) Cod de procedură penală, inculpatul nu poate fi forțat să mărturisească

împotriva sa sau să-și recunoască vinovăția și nu poate fi tras la răspundere pentru

refuzul de a face astfel de declarații.

Prin urmare, argumentul recurentului că, la stabilirea pedepsei instanța de apel

urma să ia în considerare faptul că inculpata nu și-a recunoscut vina, este neîntemeiat

(pct. 5 din decizie).

Or, această circumstanță constituie un drept legal al inculpaților și nu face

parte din categoria celor agravante, prevăzute la art. 77 Cod penal.

Totodată, se observă că recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și

menționate la pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în

care instanța de apel a apreciat circumstanțele cauzei în latura pedepsei.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de

procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza

oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor

din dosar. Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea

circumstanțelor cauzei în latura pedepsei în alt sens decât cel pe care îl propune

procurorul, este o competență și prerogativă legală a acestei instanțe, care nu este un

6

temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală

și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar este lipsită de orice suport

legal.

Mai mult, o altă opinie asupra probelor care au fost puse la baza sentinței de

condamnare, conform jurisprudenței CtEDO (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul

Bujnița versus Moldova), nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei.

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a comis

erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că instanța de apel s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, că hotărârea contestată conține

motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că s-au aplicat inculpatei pedepse

individualizate conform prevederilor legale, și că recursul ordinar este unul vădit

neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursul de pe rol este vădit neîntemeiat, el urmează a fi

declarat inadmisibil.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de Șeful interimar al Procuraturii

de nivelul Curții de Apel Bălți, Ion Procopciuc, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 27 ianuarie 2016, în privința inculpatei Stoian Angela

Feodor, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 29 iunie 2016.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

7