1ra-1206/2016 — art. 264 alin. 1 CP

1ra-1206/2016 — art. 264 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1206/2016

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

08 iunie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Gantea Vasile în numele inculpatului, prin care se solicită casarea sentinței

Judecătoriei Hîncești din 24 decembrie 2015 și a deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 18 februarie 2016, în cauza penală privindu-l pe

Vornic Vasile Ion, născut la 05 martie 1980, originar și

domiciliat r-nul Nisporeni, s. Bolțun.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 264 alin. (1) Cod penal, la 200

unități convenționale, ceea ce constituie suma de 4.000 lei, cu privarea de dreptul de

a conduce mijloace de transport pe un termen de 1 an.

07.50, conducând autoturismul de model „VAZ 21093” cu n/î „HN BB 121”, cu

permis de conducere valabil pentru categoria mijlocului de transport pe care-l ghida,

se deplasa pe timp de zi în or. Hîncești pe str. Mihalcea Hîncu, din direcția Spitalului

raional Hîncești, spre centrul orașului Hîncești. În timpul deplasării, ajungând în

preajma intersecției cu str. Toma Ciorbă, aflându-se în perimetrul de acțiune a

indicatoarelor rutiere 1.20 anexa nr. 3 a Regulamentului Circulației Rutiere „Trecere

pentru pietoni” (porțiunea drumului destinată pentru traversarea carosabilului de

către pietoni, semnalizată ca atare prin instalarea indicatoarelor 5.50.1, 5.50.2 și/sau

prin aplicarea marcajului rutier 1.14.1, 1.14.2) și 1.21 anexa nr. 3 a Regulamentului

Circulației Rutiere „COPII” (sector de drum în apropierea școlilor, instituțiilor

preșcolare, etc., unde persistă pericolul apariției copiilor pe carosabil), conducătorul

mijlocului de transport, Vornic V., nu a ținut permanent seama de împrejurări, nu a

apreciat corect situația reală pe drum în care se afla vehiculul în momentul respectiv,

prin ce a încălcat cerințele pct. 45 al Regulamentului Circulației Rutiere, care

prevede, că „1) Conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita

de viteză stabilită, ținând permanent seama de următorii factori: a) starea

1

psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; b) dexteritatea în conducere care i-

ar permite să prevadă situațiile periculoase; c) starea tehnică a vehiculului și

particularitățile încărcăturii; d) situația rutieră. 2) În cazul în care în limita

vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă

viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului”,

precum și cerințele pct. 46 al Regulamentului Circulației Rutiere, care prevede, că

„Conducătorul de vehicul trebuie să manifeste prudență sporită și, în caz de

necesitate, să reducă viteza până la limita care i-ar garanta siguranța traficului sau

chiar să oprească, în cazurile în care se deplasează pe lângă: copii, persoane de vârstă

înaintată, precum și persoane cu semne evidente de invaliditate”, manifestând

neglijența criminală în circumstanțele mai sus expuse, nu a reacționat adecvat și ca

rezultat a comis tamponarea pietonului minor Proscurin Daria, născută la 01 iulie

2003, care avea o vârstă fragedă și traversa carosabilul de la stânga la dreapta relativ

sensului de deplasare al automobilului de model „VAZ 21093” cu n/î HNBB 121. În

rezultatul impactului, părții vătămate minore Proscurin D., i-au fost cauzate conform

raportului de expertiză medico-legală nr. 106/D din 27.03.2015, vătămări corporale

medii ce aduc dereglarea sănătății mai mult de 21 de zile, ori de lungă durată.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, fapta

inculpatului Vornic V. a fost calificată de drept în baza art. 264 alin. (1) Cod penal –

încălcarea regulilor de securitate a circulației, de către persoana care conduce mijlocul de

transport, încălcare ce a cauzat din imprudență o vătămare medie a integrității corporale sau

a sănătății.

inculpatului, prin care a solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Vornic V. să fie achitat, pe

motiv că fapta sa nu întrunește elementele infracțiunii.

În motivarea apelului a invocat:

- partea vătămată și toți martorii acuzării și ai apărării au concretizat, că

Proscurin D. nu a traversat drumul la trecerea de pietoni;

- martorul Prontenco A. a comunicat, că traversând intersecția cu str. T. Ciorbă,

pe partea stângă a traseului se afla o fetiță, la vreo 50-60 metri de intersecție, iar

trecerea de pietoni este la intersecția str. M. Hîncu și str. T. Ciorbă. Marcajul „Copii”

este instalat pe partea stîngă, pe stâlpul de la intersecție, lângă trecerea de pietoni, la

spital, dar nicidecum pe partea dreaptă, unde se deplasa inculpatul;

- școala este în alt sector al orașului, iar semnul „Copii” acționa pentru șoferii ce

se deplasau pe partea stângă a carosabilului, dar nu pentru Vornic V., care era la o

distanță de peste 50 metri de la trecerea de pietoni;

- Vornic V. se deplasa cu o viteză de până la 20 km/oră, a luat toate măsurile de

precauție, a frânat, însă partea vătămată fugea, s-a speriat și a căzut, lovindu-se cu

mâna dreaptă de bordură, dar nu a lovit-o șoferul. El i-a propus să cheme poliția,

salvarea, însă partea vătămată a refuzat, zicând că nu s-a întâmplat nimic, ca să plece

toți în direcțiile lor;

- după acel incident, inculpatul a fost la spital, a vorbit cu părinții părții

2

vătămate, ei nu au avut pretenții materiale față de inculpat, spunând că tratamentul

acordat părții vătămate este gratis;

- prima instanță urma să declare nule schema accidentului rutier, procesul-

verbal de cercetare la fața locului și a verificării declarațiilor la locul infracțiunii, ce

nu au fost întocmite cu prezența inculpatului, fapt ce atrage nulitatea lor în

conformitate cu art. 114 Cod de procedură penală;

- partea vătămată nu era în intersecție, dar la vreo 50 metri de intersecție.

2016, a fost admis din alte motive apelul declarat, fiind casată sentința în partea

stabilirii pedepsei și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care, Vornic V., a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza

art. 264 alin. (1) Cod penal, la amendă în mărime de 200 unități convenționale, ceea

ce constituie suma de 4.000 lei, fără privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport. În rest, celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute.

a stabilit corect starea de fapt și de drept ce corespunde probelor din dosar, ce au fost

evaluate corect, încadrând just acțiunile inculpatului în baza dispozițiilor art. 264

alin. (1) Cod penal.

În opinia instanței de apel, necătând la faptul nerecunoașterii vinei de către

inculpat, vinovăția acestuia în comiterea infracțiunii incriminate a fost dovedită cu

certitudine prin declarațiile părții vătămate, martorilor Proscurin V., Onuță V. și prin

probele scrise, și anume: informația telefonică din 18 februarie 2015 (f.d. 9); procesul-

verbal de cercetare la fața locului și foto-tabel din 10 martie 2015; procesul-verbal de

cercetare la fața locului și foto-tabel din 13 martie 2015 (f.d. 19-22); raportul de

expertiză medico-legală nr. 106 din 27 martie 2015 (f.d. 40-42).

Studiind declarațiile părții vătămate, instanța de apel a considerat, că acestea

sunt veridice, consecvente, consecutive pe tot parcursul procesului penal, atât în

cadrul urmăririi penale, cât și în instanța de judecată, care coroborează cu

declarațiile martorului Proscurin V. și cu celelalte probe scrise și materiale ale

dosarului.

Examinând solicitarea inculpatului și apărătorului acestuia, de a fi achitat de

sub învinuirea adusă, instanța de apel a constatat, că acest temei nu și-a găsit

confirmarea la judecarea apelului declarat, în acțiunile inculpatului fiind prezente

toate elementele constitutive ale infracțiunii incriminate.

Instanța de apel a stabilit, că prima instanță în mod justificat a considerat

neîntemeiate argumentele invocate de partea apărării, precum că la trecerea de

pietoni inculpatul a oprit, dar nimeni nu a traversat, deoarece chiar dacă partea

vătămată nu a traversat pe trecerea de pietoni, însă fiind în intersecție, inculpatul

totuși trebuia să țină cont de dexteritatea în conducere, ce i-ar permite să prevadă

situațiile periculoase, având în vedere că se deplasa în apropierea școlilor,

instituțiilor preșcolare și spitalului, unde persistă pericolul apariției copiilor pe

carosabil, fapt constatat prin prezența indicatoarelor rutiere „Trecere pentru pietoni”

și „Copii”, deoarece potrivit pct. 45 (2) din Regulamentul Circulației Rutiere, în cazul

3

în care în limita vizibilității apar obstacole ce pot fi observate de conducător, el

trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța

traficului.

În viziunea instanței de apel, prima instanță în mod corect a apreciat critic

declarațiile inculpatului, precum că a văzut-o pe partea vătămată la o distanță de 20

metri și că la acel moment avea viteza de 20 km/oră, deoarece însuși Vornic V. a

declarat, că a observat-o pe partea vătămată după trecerea de pietoni, iar în aceste

circumstanțe se atestă, că inculpatul nu au ținut cont de împrejurări, nu a apreciat

corect situația reală, la momentul respectiv, astfel nerespectând cerințele pct. 45, 46

al Regulamentului Circulației Rutiere.

Argumentul avocatului, precum că materialele dosarului nu confirmă vinovăția

inculpatului, instanța de apel l-a respins, deoarece în ședința de judecată s-a

demonstrat cu certitudine, că Vornic V. a manifestat neglijență, încălcând regulile

circulației rutiere, nu a reacționat adecvat și ca rezultat a comis tamponarea

pietonului minor, Proscurin D.

De asemenea, instanța de apel a considerat ca fiind neîntemeiat și argumentul

apelantului, că din declarațiile martorului, Onuță V., se dovedește că trecerea de

pietoni era la vreo 50 metri de la locul incidentului, deoarece acest martor a declarat

de fapt, că partea vătămată a apărut peste 20-30 metri.

La fel, instanța de apel a menționat, că nu poate fi luată în considerație și

alegația, precum că partea vătămată nu a traversat drumul la trecerea de pietoni

deoarece, conducătorul de vehicul trebuie să manifeste prudență sporită și, în caz de

necesitate, să reducă viteza până la limita care i-ar garanta siguranța traficului sau

chiar să oprească, în cazurile în care se deplasează pe lîngă: copii, persoane de vârstă

înaintată, precum și persoane cu semne evidente de invaliditate.

Instanța de apel a apreciat critic și argumentul avocatului, precum că marcajul

1.21 anexa nr. 3 a Regulamentului Circulației Rutiere „Copii”, este instalat pe partea

stingă pe stîlpul de la intersecție, lîngă trecerea de pietoni, la spital, dar nicidecum pe

partea dreaptă, unde se deplasa inculpatul, deoarece din procesul-verbal de

cercetare la fața locului și fototabel din 13 martie 2015, se confirmă că la intersecția

din str. Mihalcea Hîncu a or. Hîncești din toate direcțiile există indicatoarele rutiere.

Totodată, inculpatul în ședința instanței de apel a confirmat, că locul unde a căzut

partea vătămată este corect indicat în fototabelul (f.d. 22), ceea ce confirmă faptul că

în acel loc este instalat indicatorul rutier 1.20 la „Trecerea pentru pietoni”.

Totodată, instanța de apel a considerat neîntemeiat și argumentul apărării,

precum că prima instanță a indicat eronat în sentință un alt nume de familie-

Buciumaș Oleg, deoarece la data de 30.12.2015 a fost emisă încheierea de corectare,

prin care a fost corectată eroarea materială admisă în textul sentinței Judecătoriei

Hîncești din 24.12.2015 și a fost înlocuit numele de familie incorect Buciumaș Oleg

cu cel corect - Vornic Vasile.

A fost respins de către instanța de apel și argumentul apelantului, precum că

acțiunile procesuale în cadrul urmăririi penale au fost efectuate cu încălcarea

normelor legale, deoarece, nici o acțiune procesuală nu a fost contestată de către

4

partea apărării, totodată toate acțiunile de urmărire penală au fost efectuate conform

prevederilor Codului de procedură penală și nu sunt temeiuri de implicare a

instanței de judecată.

Instanța de apel a notat, că deși prima instanță a constatat corect vinovăția lui

Vornic V. în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal, incorect

a aplicat pedeapsa inculpatului.

La stabilirea categoriei pedepsei principale, instanța de apel a reținut, că prima

instanță a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei ce atenuează sau agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării inculpatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestuia, numindu-i pedeapsa sub formă de amendă penală.

Cu referire la pedeapsa complementară, instanța de apel a indicat, că prima

instanță nu a ținut cont de faptul, că aplicând pedeapsa amenzii, pedeapsa

complementară, privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport nici nu este

aplicabilă, ea putând fi aplicată doar în caz dacă lui Vornic V. i-ar fi fost aplicată

pedeapsa închisorii.

Astfel, instanța de apel a conchis de a admite din alte motive apelul

apărătorului Gantea V. în numele inculpatului și a exclude pedeapsa complementară

aplicată lui Vornic V. de către prima instanță, pentru comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal.

Gantea V. în numele inculpatului, prin care solicită casarea acesteia, cu pronunțarea

unei noi hotărâri, prin care, Vornic V., să fie achitat de învinuirea în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal, pe motiv că fapta inculpatului

nu întrunește elementele infracțiunii.

În motivarea recursului autorul invocă:

- instanțele de judecată nu au constatat și calificat scopul în care au fost

exercitate presupusele acțiuni ale inculpatului;

- răspunderea pentru producerea accidentului rutier trebuie să o poarte partea

vătămată, care se face vinovată de producerea acestuia, deoarece a traversat drumul

prin locuri interzise, în fugă, iar inculpatul nu a încălcat nici o regulă de securitate

sau de exploatare a mijloacelor de transport și acestuia nu i se poate imputa că nu a

preîntâmpinat consecințele situației de accident, acesta deplasându-se cu o viteză de

20 km/h;

- organul de urmărire penală nu a întocmit schema accidentului rutier și

procesul verbal de cercetare la fața locului, nu a verificat declarațiile la locul

infracțiunii cu prezența lui Vornic V., dar le-a întocmit în birou cu încălcarea

prevederilor art. art. 114, 260, 261, 251 Cod de procedură penală, astfel fiind acte

nule;

- nu este de acord cu poziția acuzării, deoarece incidentul a avut loc la o

distanță de 50-60 metri de la intersecția cu str. Toma Ciorbă, unde erau indicatoarele,

astfel partea vătămată nu avea dreptul să traverseze drumul pe acolo, deoarece acea

porțiune a drumului nu era destinată pentru traversarea carosabilului;

5

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1) pct.

6), 8), 9), 12) Cod de procedură penală.

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat,

solicitând respingerea prezentului recurs ca inadmisibil, deoarece recurentul își

motivează recursul prin dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor, însă

motivele de reapreciere a probelor nu se conțin în temeiurile prevăzute la art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală, astfel criticile formulate de acesta nu sunt

motivate sub aspectul casării hotărârii recurate, ca fiind ilegală. Hotărârea instanței

de apel cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția de condamnare, ce

corespunde prevederilor art. 414, 417 Cod de procedură penală, iar cele invocate de

recurent nu constituie temei de pronunțare a unei hotărâri de achitare.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca fiind

vădit neîntemeiat din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs

sânt vădit neîntemeiate.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel.

Din cuprinsul recursului declarat de către avocatul Gantea V. în numele

inculpatului se reține, că acesta invocă ca temei de drept pct. 6), 8), 9) și 12) din alin.

(1) art. 427 Cod de procedură penală și anume, că instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței; nu au fost întrunite elementele infracțiunii; inculpatul a fost condamnat pentru o

faptă care nu este prevăzută de legea penală; faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică

greșită.

Instanța de recurs, studiind textul deciziei atacate constată, că temeiurile

invocate de către recurent și prevăzute la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală, nu și-au găsit confirmarea la examinarea recursului declarat, dat fiind faptul,

că instanța de apel, la adoptarea soluției de admitere din alte motive a apelului

declarat de avocatul Gantea V. în numele inculpatului, cu casarea sentinței în partea

stabilirii pedepsei, în rest menținând celelalte dispoziții ale sentinței, a respectat

prevederile legale, adoptând o soluție corectă și întemeiată. Totodată, instanța de

recurs consideră, că decizia instanței de apel cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, în sensul că argumentele pe care instanța de apel le-a expus în partea

descriptivă a deciziei, echivalează cu o motivare conformă rigorilor și exigențelor din

art. 6 CEDO.

6

În opinia instanței de recurs, instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel și a adoptat o hotărâre legală, întemeiată și motivată,

cuprinzând argumente fundamentate în fapt și în drept, prezentate în hotărârea

atacată și corect a considerat, că probele puse la baza sentinței nu conțin erori

procesuale ce ar putea influența autenticitatea concluziilor, dovedind indubitabil

vinovăția inculpatului de cele incriminate.

Cât privește motivele invocate de recurent, precum că inculpatul nu este

vinovat în comiterea faptei imputate, de asemenea și argumentele invocate în acest

sens, Colegiul penal se va expune asupra acestora la cercetarea incidenței temeiului

pentru recurs prevăzut la pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală.

Totodată, instanța de recurs reține că, recurenții invocă în prezenta speță

concomitent temeiurile pentru recurs prevăzute la pct. 8) și 12) alin. (1) art. 427 Cod

de procedură penală. Însă, din conținutul recursului declarat Colegiul atestă, că în

opinia părții apărării, inculpatul nu este vinovat de producerea accidentului rutier,

deoarece răspunderea pentru producerea acestuia trebuie să o poarte partea

vătămată, care a traversat drumul prin locuri interzise, în fugă, iar inculpatul nu a

încălcat nici o regulă de securitate sau de exploatare mijloacelor de transport. Deci,

în atare împrejurări, instanța de recurs consideră că, de fapt, apărătorul inculpatului

în recursul declarat semnalează temeiul pentru recurs prevăzut la pct. 8) alin. (1) art.

427 Cod de procedură penală, prin prisma neîntrunirii elementelor infracțiunii

prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal în acțiunile inculpatului, solicitând în cele

din urmă achitarea ultimului. Respectiv, este alogică invocarea concomitentă și a

temeiului pentru recurs stipulat la pct. 12) al aceleiași norme, precum că faptei

săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită, fiindcă în asemenea abordare se

subînțelege, că totuși inculpatul a săvârșit o careva infracțiune, însă aceasta nu a fost

încadrată juridic corect. Totodată, din conținutul recursului nici nu se atestă o

argumentare desfășurată a acestui temei pentru recurs, fiind doar indicat la

temeiurile de drept.

Pe această linie de considerente, Colegiul penal va examina recursul prin

prisma incidenței temeiului pentru recurs prevăzut la pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală.

De remarcat este, că acest temei pentru recurs este aplicabil atunci când nu a

fost stabilită fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici

mijloacele de probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele infracțiunii, ori

când nu au fost stabilite faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale

infracțiunii.

Potrivit lucrărilor dosarului se constată, că inculpatul a fost învinuit, recunoscut

vinovat și condamnat în baza art. 264 alin. (1) Cod penal și anume – încălcarea

regulilor de securitate a circulației sau de exploatare a mijloacelor de transport, de către

persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență o vătămare

medie a integrității corporale sau a sănătății.

Conform art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

7

prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma

penală.

În cauza supusă judecării Colegiul consideră, că prima instanță și cea de apel

corect au stabilit circumstanțele de fapt și de drept, examinînd obiectiv cumulul de

probe prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, astfel corect ajungând la

concluzia privind vinovăția inculpatului, în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

264 alin. (1) Cod penal.

Totodată, nu este fondată nici critica recurentului, în sensul pretinderii că

inculpatul nu este vinovat de producerea accidentului rutier, deoarece răspunderea

pentru producerea acestuia trebuie să o poarte partea vătămată, care a traversat

drumul prin locuri interzise, în fugă, iar inculpatul nu a încălcat nici o regulă de

securitate sau de exploatare a mijloacelor de transport, circulând cu o viteză

regulamentară. Dimpotrivă, instanța de recurs atestă, că faptul încălcării regulilor de

securitate a circulației de către inculpat, se combate prin probele cercetate și

verificate de instanța de apel și anume:

- procesul-verbal de cercetare la fața locului și foto-tabel din 13 martie 2015,

conform căruia la intersecția din str. Mihalcea Hîncu a or. Hîncești, din toate

direcțiile există indicatoare ce indică treceri de pietoni și „atenție copii”;

- declarațiile inculpatului, care a menționat, că tamponarea a avut loc după

trecerea de pietoni, recunoaște imaginile din anexa procesului-verbal de cercetare la

fața locului din 13.03.2015 – foto-tabel, ca fiind locul accidentului rutier;

- declarațiile părții vătămate, conform căreia a traversat strada în apropierea

trecerii de pietoni, deoarece îi era departe să ajungă la școală, la traversarea

drumului s-a asigurat dacă nu este vreun mijloc de transport;

- declarațiile martorului Proscurin V., care a declarat, că fiica i-a spus că traversa

drumul, iar la intersecția str. Mihalcea Hîncu cu str. Toma Ciorbă, a fost tamponată

și a căzut pe carosabil, pe partea dreapta, de asemenea i-a comunicat, că înainte de a

traversa strada s-a uitat la dreapta și la stânga, dar nu a văzut nici un automobil;

- declarațiile martorului Onuță V., din care rezultă că partea vătămată a ieșit din

intersecție;

- raportul de expertiză medico-legală nr. 106/D din 27 martie 2015, conform

căruia leziunile corporale, depistate la Proscurin D., puteau fi provocate de acțiunea

unor obiecte dure contondente cu suprafață limitată de impact, ori lovitură de așa

obiect, se prea poate în circumstanțele menționate în ordonanța de dispunere a

expertizei medico-legale și vremea indicată, adică în accident rutier și se califică ca

vătămări corporale medii. Leziunile depistate la Proscurin D. se întâlnesc în cazuri

de accidente rutiere.

Instanța de recurs conchide, că toate aceste probe coroborează între ele și indică

direct la Vornic V., care conducând mijlocul de transport și fiind în perimetrul de

acțiune a indicatoarelor rutiere „Trecere pentru pietoni” și „Copii”, nu a ținut

permanent seama de împrejurări, nu a apreciat corect situația reală pe drum în care

se afla vehiculul în momentul respectiv, astfel a încălcat cerințele pct. 45, precum și

cerințele pct. 46 al Regulamentului Circulației Rutiere, care prevede, că

8

„Conducătorul de vehicul trebuie să manifeste prudență sporită și, în caz de

necesitate, să reducă viteza până la limita care i-ar garanta siguranța traficului sau

chiar să oprească, în cazurile în care se deplasează pe lângă: copii, persoane de vârstă

înaintată, precum și persoane cu semne evidente de invaliditate”, ceea ce a dus la

tamponarea pietonului minor Proscurin D.

Ce ține de argumentul invocat de recurent, precum că instanțele inferioare nu au

constatat și calificat scopul în care au fost exercitate presupusele acțiuni ale

inculpatului, Colegiul penal îl respinge ca fiind neîntemeiat, deoarece în cazul

infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal, scopul nu este prevăzut ca semn

a laturii subiective a infracțiunii în cauză, mai mult ca atât este alogică invocarea

recurentului, deoarece Vornic V. a săvârșit infracțiunea imputată din imprudență,

neurmărind un anumit obiectiv. Prin urmare, instanța de recurs constată, că

instanțele de fond au analizat elementele infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1)

Cod penal, inclusiv latura subiectivă în coraport cu circumstanțele constatate și

probele administrate în cauză.

Astfel, rezultând din considerentele teoretice, latura subiectivă a infracțiunii

specificate la alin. (1) art. 264 Cod penal, se caracterizează prin intenție sau

imprudență față de fapta prejudiciabilă și numai prin imprudență față de urmările

prejudiciabile. Motivul infracțiunii, se exprimă, în principal, în superficialitatea

manifestată de făptuitor în raport cu respectarea regulilor de securitate a circulației

sau de exploatare a mijloacelor de transport.

Deci raportând, considerațiunile teoretice, la circumstanțele cauzei și cumulul de

probe, Colegiul constată, că inculpatul manifestând supeficialitate în raport cu

respectarea regulilor de securitate a circulației, a încălcat cerințele pct. 45, 46 a

Regulamentul Circulației Rutiere, în urma cărui fapt a comis tamponarea pietonului

minor Proscurin D., căreia i-a cauzat din imprudență vătămări corporale medii.

Cu referire la un alt motiv de critică din recursul inculpatului, prin care

menționează, că incidentul a avut loc la o distanță de 50-60 metri de la intersecția cu

str. Toma Ciorbă, unde erau indicatoarele, astfel partea vătămată nu avea dreptul să

traverseze drumul pe acolo, deoarece acea porțiune a drumului nu era destinată

pentru traversarea carosabilului, instanța de recurs verificând actele și lucrările

dosarului constată, că în cuprinsul filei 172, în decizie, se motivează corespunzător,

că alegația dată nu poate fi luată în considerație, deoarece conducătorul de vehicul

trebuie să manifeste prudență sporită și, în caz de necesitate, să reducă viteza până la

limita care i-ar garanta siguranța traficului sau chiar să oprească, în cazurile în care

se deplasează pe lângă: copii, persoane de vârstă înaintată, precum și persoane cu

semne evidente de invaliditate”. Astfel, Colegiul penal reține, că Vornic V.,

conducând mijlocul de transport, înainte de intersecție fiind amplasate

indicatoarelor rutiere „Trecere pentru pietoni” și „Copii”, cunoscând faptul că

persistă pericolul apariției copiilor pe carosabil, a manifestat neglijența criminală, nu

a reacționat adecvat și ca rezultat a comis tamponarea pietonului minor Proscurin

D., în rezultatul căruia, ultimei i-au fost cauzate vătămări corporale medii.

9

La fel, este nefondată și ultima critică din recurs prin care se invocă nulitatea

actelor întocmite de organul de urmărire penală. În acest context, Colegiul penal

menționează, că ilegalitatea acțiunilor organelor de urmărire penală în conformitate

cu prevederile art. 251 alin. (4) Cod de procedură penală, atrage nulitatea actului dacă

a fost invocată în cursul efectuării acțiunii – când partea este prezentă, sau la

terminarea urmăririi penale – când partea ia cunoștință de materialele dosarului, sau

în instanța de judecată – când partea a fost absentă la efectuarea acțiunii procesuale,

precum și în cazul în care proba este prezentată nemijlocit în instanță.

Raportînd norma dată la argumentul supus analizei Colegiul atestă, că din

materialele cauzei nu rezultă că apărătorul inculpatului ar fi avut careva obiecții

asupra acțiunilor organului de urmărire penală la etapele respective. Astfel,

invocarea ilegalității acțiunilor organului de urmărire penală, contravine

prevederilor art. 251 alin. (4) Cod de procedură penală.

Elocvent în acest sens este și jurisprudența CEDO, prin care s-a stabilit că

probele obținute într-un mod ilegal nu constituie în sine o încălcare a dreptului

inculpatului la un proces echitabil. Astfel, Curtea în cazul Schenk c. Elveției (12

iulie 1988), a precizat că utilizarea unei înregistrări ce poartă semnele ilegalității,

din motiv că nu a fost ordonată de către judecătorul de instrucție, nu este o încălcare

a unui proces echitabil, deoarece apărarea a avut posibilitatea de a contesta

autenticitatea înregistrărilor în termenii și modul stabilit prin lege.

La capitolul incidenței temeiului invocat de recurent și prevăzut de pct. 9) alin.

(1) art. 427 Codul de procedură penală, Colegiul penal relevă, că condiția esențială

pentru tragerea persoanei la răspundere penală constă în aceea, că fapta imputată să

fie prevăzută de legea penală ca infracțiune. Totodată, acest motiv de casare poate fi

aplicat și în cazul când la momentul săvârșirii fapta a fost prevăzută de lege ca

infracțiune, însă la momentul examinării în recurs a încetat a mai fi considerată ca

infracțiune, fiind exclusă din Codul penal, fiindcă nu se poate dispune condamnarea

pentru o faptă neîncriminată de lege și nu poate exista pedeapsă fără infracțiune.

În viziunea Colegiului penal, în prezenta speță temeiul invocat de către

recurent nu este incident ca motiv de casare a hotărârilor judecătorești atacate,

deoarece fapta imputată inculpatului este prevăzută de legea penală ca infracțiune și

anume conform art. 264 alin. (1) Cod penal, ca – încălcarea regulilor de securitate a

circulației sau de exploatare a mijloacelor de transport, de către persoana care conduce

mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență o vătămare medie a integrității

corporale sau a sănătății. De asemenea, instanța de recurs menționează, că fapta

săvârșită de către inculpat nu a fost dezincriminată, neîncetând a mai fi infracțiune și

nu a fost exclusă din Codul penal. Prin urmare, instanța de recurs constată că

inculpatul Vornic V. a fost condamnat pentru o faptă care este prevăzută de legea

penală a Republicii Moldova.

Așadar, în contextul celor expuse, Colegiul penal conchide că concluziile la care

a ajuns instanța de apel privitor la calificarea acțiunilor și vinovăția inculpatului sunt

corecte și corespund materialului probator, iar pedeapsa aplicată de către instanța de

apel este echitabilă și în limitele legii penale.

10

Din acest punct de vedere se atestă că, de fapt, în cauză nu s-au comis erorile de

drept prevăzute în pct. 6), 8), 9), 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, din

care considerente se dispune inadmisibilitatea recursului declarat.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Gantea Vasile în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 18 februarie 2016, în cauza penală privindu-l pe Vornic Vasile Ion, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la data de 29 iunie 2016.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iurie

11