1ra-1169/2016 — art. 287 alin. 3 CP

1ra-1169/2016 — art. 287 alin. 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1169/2016

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

08 iunie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

către inculpat și avocatul său Gaina Rodica, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 02 noiembrie 2015, în cauza penală

privindu-l pe

Budulenco Denis Oleg, născut la 03 decembrie 1990,

originar din or. Kemerovo Russia, domiciliat or. Soroca str.

A. Mateevici, 16 ap. 6.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

Oleg, a fost achitat de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 287 alin. (3) Cod

penal, pe motiv că fapta nu a fost comisă de către inculpat.

Budulenco D. a fost învinuit, că la data de 09 martie 2013, în jurul orei 03:10,

aflându-se în apropierea magazinului ”Prima”, situat în or. Soroca pe str. Dmitri

Cantemir, fiind în stare de ebrietate, din intenții huliganice, încălcând grosolan

ordinea publică, fără nici un motiv, a aruncat cu o sticlă, folosită ca obiect pentru

vătămarea integrității corporale, în direcția lui Igumnova E., Merculov D., care

sunt lucrători ai magazinului menționat, cauzându-le dureri fizice, acțiuni care

prin conținutul lor se deosebesc printr-un cinism și obrăznicie deosebită.

Ulterior, după venirea colaboratorilor de poliție, care au sosit cu scopul de a

curma acțiunile huliganice ale lui Budulenco D., ultimul și-a continuat acțiunile

sale huliganice, opunând rezistență violentă, manifestată prin înjurături,

împinsături și lovituri asupra automobilului colaboratorilor de poliție. Fiind adus

1

forțat în incinta INP Soroca, Budulenco D. a continuat acțiunile sale huliganice și a

stricat cu capul geamul de la biroul nr. 110, utilizând cuvinte necenzurate.

Astfel, acțiunile lui Budulenco D. au fost încadrate de către organul de

urmărire penală în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, și anume – huliganismul, adică

acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței

asupra persoanelor sau de amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe, de opunerea de

rezistență violentă reprezentanților autorităților sau altor persoane care curmă actele

huliganice, precum și acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau

obrăznicie deosebită, săvârșite de mai multe persoane, cu aplicarea armei și a altor obiecte

pentru vătămarea integrității corporale și a sănătății.

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului

stabilit de prima instanță, prin care Budulenco D. să fie recunoscut culpabil de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal, luând în

considerație art. 34, 82 Cod penal, stabilindu-i pedeapsă 5 ani închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

În motivarea apelului a invocat că:

- prima instanță, la achitarea persoanei a indicat temei procedural, ordonanța

de încetare din 09 martie 2013, prin care procesul contravențional în privința lui

Budulenco D. pe faptul acțiunilor ilegale – refuzul persoanei de a se deplasa la IP

Soroca, a fost încetat de către procuror, temei fiind că nu a fost dovedită fapta prin

probe directe că Budulenco D. a aruncat cu sticla în părțile vătămate, astfel aceste

temeiuri contravin cauzei penale, legislației contravenționale și procesual penale;

- vina inculpatului se dovedește prin declarațiile părților vătămate Igumnova

E., Merculov D. și a martorilor Zgama N., Ionița A., Grosu A., Bugai R., Pînzari A.

și Leșan N.

a fost admis apelul declarat de către procuror, casată sentința, și pronunțată o

nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Budulenco

D. a fost recunoscut culpabil de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin.

(3) Cod penal, stabilindu-i pedeapsă sub formă de închisoare pe termen de 4 ani.

În temeiul art. 84 alin. (4) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumulul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 4 ani

și 3 luni închisoare cu executare în penitenciar de tip închis.

cauzei penale, prima instanță nu a dat deplină eficiență prevederilor 93-101, 26-27

Cod de procedură penală, prima instanță nu a cercetat cauza multiaspectual și nu

a dat aprecieri probelor prezentate prin prisma pertinenței, concludenței,

coroborării lor, iar în baza probelor acumulate nu a reținut just starea de fapt în

cauza respectivă.

Instanța de apel a conchis, că vina inculpatului se confirmă prin materialele

cauzei, care sânt pertinente, concludente, utile și veridice, ce coroborează între ele

2

și indică la faptul, că acțiunile inculpatului întrunesc elementele infracțiunii

prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal, cum ar fi: declarațiile părților vătămate

Igumnova E. și Merculov D., a martorilor Dubneac X., Bugai R., Grosu A., Ionița

A., Pînzari A. și prin procesele verbale de cercetare la fața locului din 09 martie

2013 (f.d. 9, 22-24 v. 1).

Mai mult, instanța de apel a menționat, că probele analizate formează un

ansamblu probator al vinovăției inculpatului, și combat argumentele acestuia

precum că nu el a comis faptele indicate, astfel probele cercetate confirmă, că

anume inculpatul a aruncat sticla de bere în părțile vătămate, iar ulterior și-a

continuat acțiunile sale huliganice în privința colaboratorilor de poliție, inclusiv în

IP Soroca, unde a stricat geamul de la biroul 110.

Astfel, instanța de apel analizând procesul-verbal cu privire la contravenție

din 09 martie 2013, la care face referire prima instanță, a conchis, că prin procesul-

verbal în cauză a fost constatată comiterea faptei calificată ca contravenție, cu

remiterea pentru examinare conform competenței procuraturii r-lui Soroca, iar în

urma soluționării acestui proces-verbal, în baza ordonatei din 09 martie 2013, a

fost dispusă începerea urmării penale pe acest caz, deoarece pe fapta dată este

pornită urmărirea penală.

Instanța de apel a mai menționat, că doar faptul întocmirii procesului-verbal

cu privire la contravenție ce nu este urmat de o sancțiune ne având nici o

consecință juridică, nu are valoarea lucrului judecat, ca urmare organul de

urmărire penală în mod judicios a constatat în acțiunile inculpatului elementele

constitutive a infracțiunii de huliganism.

Totodată, instanța de apel a mai nominalizat, că lipsa leziunilor corporale a

inculpatului, se confirmă prin fișa medicală și declarațiile felcerului IP Soroca,

astfel combătându-se declarațiile inculpatului și a martorului Dubneac X., precum

că inculpatul a fost maltratat de către colaboratorii de poliție, confirmându-se însă

vinovăția inculpatului și confirmă declarațiile colaboratorilor de poliție, care l-au

adus pe Budulenco D. la IP Soroca. Astfel, instanța de apel menționează, că lipsa

leziunilor corporale exclud afirmațiile inculpatului, că geamul s-a deteriorat când

el a fost lovit în față de către un colaborator de poliție, acest fapt fiind confirmat și

prin controlul efectuat de către procuratura r-lui Soroca, care prin ordonanțele din

06 iunie 2013 și ulterior din 13 octombrie 2015 a refuzat în începerea urmării

penale pe acțiunile pretins ilegale a colaboratorilor poliției și a clasat procesul

penal, acestea nefiind contestate de către partea apărării.

Instanța de apel a constatat, că Budulenco D. la data de 09 martie 2013, în

jurul orei 03:10, aflându-se în apropierea magazinului ”Prima”, situat în or. Soroca

pe str. Dmitri Cantemir, fiind în stare de ebrietate, din intenții huliganice,

încălcând grosolan ordinea publică, fără nici un motiv, a aruncat cu o sticlă,

folosită ca obiect pentru vătămarea integrității corporale, în direcția lui Igumnova

E., Merculov D., care sunt lucrători ai magazinului menționat, cauzându-le dureri

3

fizice, acțiuni care prin conținutul lor se deosebesc printr-un cinism și obrăznicie

deosebită.

Ulterior, după venirea colaboratorilor de poliție care au sosit cu scopul de a

curma acțiunile huliganice ale lui Budulenco D., ultimul și-a continuat acțiunile

sale huliganice, opunând rezistență violentă, manifestată prin înjurături,

împinsături și lovituri asupra automobilului colaboratorilor de poliție. Fiind adus

forțat în incinta INP Soroca, Budulenco D. a continuat acțiunile sale huliganice și a

stricat cu capul geamul de la biroul nr. 110, utilizând cuvinte necenzurate.

Astfel, acțiunile lui Budulenco D. au fost încadrate în baza art. 287 alin. (3)

Cod penal, și anume – huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan

ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor sau de amenințarea cu

aplicarea unei asemenea violențe, de opunerea de rezistență violentă reprezentanților

autorităților sau altor persoane care curmă actele huliganice, precum și acțiunile care, prin

conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită, săvârșite de mai

multe persoane, cu aplicarea armei și a altor obiecte pentru vătămarea integrității corporale

și a sănătății.

Prin urmare, instanța de apel, la stabilirea pedepsei inculpatului a ținut cont

de principiile individualizării răspunderii penale și pedepsei penale prevăzute de

art. 7 Cod penal, scopului și criteriilor individualizării pedepsei prevăzute de art.

61, 75 Cod penal.

Ținând cont de persoana inculpatului, instanța de apel a găsit întemeiate

motivele apelului declarat de către procuror și a constatat, că corijarea inculpatului

este posibilă doar fiind izolat de societate, stabilindu-i pedeapsă sub formă de

închisoare. Această concluzie fiind dictată, atât de sancțiunea normei penale, cât și

de atitudinea inculpatului față de cele comise, care nu a conștientizat faptele

prejudiciabile comise. Instanța de apel a ținut cont și de gravitatea, precum și

gradul pericolului social a crimei săvârșite de către inculpat, care s-a împotrivit

acțiunilor legale ale colaboratorilor de poliție și a deteriorat geamul unul birou din

incinta IP Soroca, de circumstanțele cauzei, precum și de personalitatea

inculpatului, care se caracterizează negativ, anterior fiind condamnat de mai multe

ori. Astfel, pedeapsa închisorii fiind echitabilă faptei săvârșite de către inculpat și

își va atinge scopurile puse. Totodată, la stabilirea pedepsei, instanța de apel a luat

în considerație prevederile art. 84 alin. (4) Cod penal, având învedere pedeapsa

neexecutată de către inculpat, stabilită prin sentința Judecătoriei Soroca din 26

noiembrie 2014.

6.1. Avocatul Gaina R. în numele inculpatului, prin care solicită casarea

acesteia, cu menținerea sentinței.

În motivarea recursului invocă:

- instanța de apel a pronunțat o decizie bazată pe presupuneri;

- nevinovăția inculpatului se confirmă prin declarațiile părților vătămate

Igumnova E. și Merculov D., care au declarat în cadrul examinării cauzei penale în

4

instanțele de judecată, că nu sunt siguri de faptul că anume inculpatul a aruncat cu

sticla în direcția lor;

- referitor la geamul deteriorat a bir. 110 din sediul IP Soroca, organul de

urmărire penală nu a prezentat nici o probă ce ar confirma incontestabil acțiunile

incriminate inculpatului.

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1)

pct. 6), 8) Cod de procedură penală.

6.2. Inculpatul Budulenco D., prin care solicită casarea acesteia, cu remiterea

cauzei penale la rejudecare, în instanța de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului invocă, că de către partea învinuirii nu a fost

prezentată nici o probă ce ar demonstra incontestabil vina sa.

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursurilor

declarate, solicitând respingerea acestora ca inadmisibile, deoarece criticile

formulate de recurenți nu conțin indicii erorilor de drept și respectiv nu sunt

motivate sub aspectul casării hotărârii recurate. Astfel, recursul nominalizat nu

conține argumentele ilegalității deciziei instanței de apel, precum și în ce constă

problema de drept de importanță generală abordată în cauza dată, prevăzute de

art. 430 Cod de procedură penală.

cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestora, ca

fiind vădit neîntemeiate din următoarele considerente:

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în

recurs sânt vădit neîntemeiate.

Prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, stipulează că instanța

de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427

aceluiași Cod.

Din cuprinsul recursului declarat se reține că recurentul invocă ca temei de

drept pct. 6), 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care prevăd, că

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel, când „instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta

este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței; nu au fost întrunite elementele infracțiunii”.

În argumentarea temeiului pentru recurs prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală, autorii recursurilor au indicat, că instanța de apel a

pronunțat o decizie bazată pe presupuneri, iar nevinovăția inculpatului se

confirmă prin declarațiile părților vătămate Igumnova E. și Merculov D., care au

5

declarat în cadrul examinării cauzei penale în instanțele de judecată, că nu sunt

siguri de faptul că anume inculpatul a aruncat cu sticla în direcția lor, totodată

organul de urmărire penală nu a prezentat nici o probă incontestabilă prin care să

se confirme vina inculpatului.

Așadar, Colegiul penal, analizând textul deciziei recurate constată, că instanța

de apel în hotărârea sa, a analizat și verificat cumulul de probe prin prisma art. 101

Cod de procedură penală, întemeiat considerând că situația de fapt, împrejurările

și încadrarea juridică a infracțiunii comise de către inculpat, au fost corect

încadrate de către organul de urmărire penală, nefiind încălcate prevederile art.

414 alin. (1), 417 alin. (8) Cod de procedură penală, iar hotărârea adoptată

cuprinzând și motivele pe care se întemeiază soluția. Astfel, temeiul de casare

prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, nu este incident în

prezenta cauză, iar cu privire la alegațiile recurentului invocate, precum că

nevinovăția inculpatului se confirmă prin declarațiile părților vătămate Igumnova

E. și Merculov D., care au declarat în cadrul examinării cauzei penale în instanțele

de judecată, că nu sunt siguri de faptul că anume inculpatul a aruncat cu sticla în

direcția lor, Colegiul penal menționează, că instanța de apel, analizând ansamblu

de probe dobândite legal de către organul de urmărire penală, s-a expus motivat în

decizia sa, asupra acestui aspect (f.d. 198 v. 2), menționând, că declarațiile părților

vătămate, precum și ale martorului Plescaciu M. date în cadrul urmării penale,

combat declarațiile expuse de către acestea în cadrul cercetării judecătorești,

precum că nu sunt siguri că anume Budulenco D. a aruncat cu sticla în ei. Astfel,

just instanța de apel a apreciat critic declarațiile părților vătămate, date în cadrul

cercetării judecătorești, considerându-le ca o metodă a acestora de a-l ajuta pe

inculpat de a evita răspunderea penală.

Colegiul penal, consideră întemeiate concluziile instanței de apel referitor la

veridicitatea declarațiilor părților vătămate, date în cadrul urmării penale, din care

reiese circumstanțele cauzei, imediat fiind alertată poliția, aceștia după săvârșirea

infracțiunii au indicat anume la inculpat și nu la alte persoane. De menționat este

și faptul, că acțiunile infracționale ale inculpatului au avut loc la o oră târzie, când

în magazin nu era lume multă fapt ce argumentează că părțile vătămate și

martorul Plescaciu M. l-au recunoscut pe cel vinovat indicând anume la

inculpat. Totodată, declarațiile date de către aceștia în faza de urmărire penală,

coroborează și cu declarațiile martorilor Bugai R., Grosu A., Ionița A. și Pînzari A.

care au dat declarații consecvente, atât pe parcursul urmării penale, cât și în cadrul

cercetării judecătorești.

Cu referire la cele invocate de recurenți, precum că instanța de apel a

pronunțat o decizie bazată pe presupuneri, Colegiul penal menționează, că

motivarea hotărârii este un proces de analiză a actelor și lucrărilor dosarului, ce nu

presupune în mod necesar expunerea tuturor elementelor amănunțit, atât timp cât

sunt valorificate toate aspectele relevante din punct de vedere probatoriu și sunt

menționate componentele obligatorii ale unei motivări a hotărârii penale, așa cum

6

s-a procedat, de altfel, în cauza de față. Investită cu o situație de fapt, instanța de

apel, ca urmare a efectuării recercetării judecătorești, a expus situația de fapt

reținută pe baza probatoriului administrat și a concluzionat corect, că aceasta se

circumscrie încadrării juridice în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, potrivit căreia

inculpatul a fost recunoscut vinovat.

Mai mult, din materialele dosarului rezultă, că instanța de apel la examinarea

cauzei, a ținut seama în deplină măsură de prevederile art. 27, 99 - 101 Cod de

procedură penală, a cercetat sub toate aspectele probele administrate, le-a verificat

minuțios, dându-le o reapreciere proprie, justă, prin prisma pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității lor, care în ansamblul lor au confirmat

vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod

penal.

Prin urmare, argumentele invocate de recurenți privitor la prezența temeiului

pentru recurs prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală,

Colegiul consideră, că nu sunt întemeiate și suficiente pentru desființarea hotărârii

instanței de apel.

În continuare, Colegiul penal privitor la pretinsa încălcare a pct. 8) din alin.

(1) al art. 427 Cod de procedură penală, invocată de recurent relevă că potrivit

dispoziției punctului respectiv: „hotărârea instanței de apel conține o eroare de drept

atunci când nu au fost întrunite elementele infracțiunii”.

Nici acest temei nu și-a găsit confirmare la examinarea cauzei, nefiind

stabilite presupusele erori de drept invocate de către recurent.

Sub aspectul situației de „neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg

acele cazuri când s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este

subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura

cauzală dintre acestea).

La caz, se constată, că instanța de apel a cercetat toate probele administrate

în cauză și le-a dat o apreciere obiectivă, care în ansamblul, au confirmat

vinovăția inculpatului în cele imputate lui. Conținutul probelor și valoarea lor

probatoare a fost analizată minuțios în textul prezentei decizii și temeiuri de a

pune la îndoială veridicitatea acestor probe, instanța de recurs nu a stabilit.

Deși, inculpatul pe întreg procesul penal a avut o poziție unică de

nerecunoaștere a vinei în cele incriminate, însă instanța de apel întemeiat a

conchis că acest fapt nu generează achitarea inculpatului, deoarece în cursul

judecării cauzei în apel au fost prezentate probe, ce înlătură dubiul judiciar și

dovedesc cu certitudine vinovăția lui în cele imputate.

Așadar, în cadrul cercetării judecătorești în instanța de apel, s-a constatat

cert, ca fiind dovedită vina inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzută de art.

287 alin. (3) Cod penal, corect fiind apreciate critic declarațiile făcute de

Budulenco D., prin care acesta neagă fapta comisă și declarațiile părților vătămate

Igumnova E. și Merculov D., prin care aceștia au declarat instanțelor de judecată,

7

că nu sunt siguri dacă inculpatul a aruncat cu sticla de bere în ei, respectiv

instanța de apel just a apreciat declarațiile acestora, drept o încercare de a-l ajuta

pe inculpat să evite răspunderea penală, această versiunea fiind în contradicție cu

probele acumulate legal de către organul de urmărire penală și cercetate în

instanțele de judecată.

Instanța de apel a soluționat cazul, examinând toate probele în ansamblu,

unele probe fiind motivat respinse, altele acceptate. La aprecierea probelor

judecătorii sunt independenți, nefiind legați de opinia altor persoane, iar

dezacordul unei părți, în acest sens, nu echivalează cu o eroare ce ar da temei de

casare a unei hotărâri de condamnare sau de achitare.

Astfel, Colegiul menționează, că instanța de apel, uzând de dreptul de a

verifica legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin efectuarea atât a unei

aprecieri proprii asupra veracității fiecărui mijloc de probă în parte, cât și a unei

aprecieri de ansamblu a concluziei finale, dedusă din totalitatea probelor

administrate, și-a format o convingere intimă, proprie cu privire la starea de fapt,

ce a dus la oportunitatea unei soluții de recunoaștere a lui Budulenco D. vinovat,

de săvârșirea infracțiunii imputate.

Cu referire la alegațiile recurenților, privind modalitatea de apreciere a

probelor, instanța de recurs constată, că instanța de apel, ținând cont de

prevederile art. 99-101 Cod de procedură penală, a cercetat sub toate aspectele

probele prezentate de către părți, audiind inculpatul, părțile vătămate, și a

cercetat probele administrate la dosar, dând citire materialelor cauzei. Respectiv,

Colegiul penal apreciază, că situația de fapt a fost stabilită de instanța de apel în

urma analizei coroborate a întregului ansamblu probator administrat și ca

urmare, anume instanța de apel, a procedat la o corectă încadrare juridică, fiind

stabilită o corectă determinare și constatare juridică a corespunderii exacte între

semnele faptei prejudiciabile săvârșite de inculpat și semnele componenței de

infracțiune prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal.

Astfel, se constată că în cauză s-au stabilit toate elementele componente ale

infracțiunii, legătura cauzală dintre acțiunile inculpatului și urmările

prejudiciabile cauzate.

Ca rezultat pentru considerentele de fapt și de drept expuse, Colegiul va

menține soluția instanței de apel în privința lui Budulenco D., ca o consecință

directă a prezenței probelor în sensul învinuirii înaintate.

În concluzie, instanța de recurs atestă, că criticele recurenților referitoare la

greșita condamnare a inculpatului, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute

de art. 287 alin. (3) Cod penal, nu sunt întemeiate și nu pot determina adoptarea

unei soluții contrare celei adoptate de instanța de apel.

Prin urmare, Colegiul penal apreciază criticile recurenților sub acest aspect,

ca fiind vădit neîntemeiate, dat fiind că instanța de apel, a respectat exigențele

prevăzute de art. 414 Cod de procedură penală și a judecat, conform legii, cauza

penală în privința lui Budulenco D., în fapt și în drept.

8

În acest context, Colegiul penal concluzionează că argumentele invocate de

către recurenți în recursul ordinar sunt neîntemeiate, fapt ce determină

incontestabil concluzia de respingere a recursurilor ca inadmisibile, cu menținerea

hotărârii contestate.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către inculpat și avocatul

său Gaina Rodica, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din

02 noiembrie 2015, în cauza penală în privința lui Budulenco Denis Oleg, ca fiind

vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la data de 29 iunie 2016.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iurie

9