1ra-1487/18 — art. 287 alin.3; 152 alin. 2 lit. e CP

1ra-1487/18 — art. 287 alin.3; 152 alin. 2 lit. e CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1487/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

31 iulie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

președinte Nicolae GORDILĂ

judecători Liliana CATAN

Elena COVALENCO

Iurie DIACONU

Ion GUZUN

judecând în ședință, fără participarea părților, recursul ordinar declarat de avocatul

Jereghi Anatolie în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 13 martie 2018, în cauza penală privindu-l pe

Vidrașco Denis XXXXX, născut la

XXXXX, originar și domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 12.10.2015 - 16.08.2017;

Instanța de apel: 07.09.2017 - 13.03.2018;

Instanța de recurs: 26.06.2018 - 31.07.2018.

C O N S T A T Ă:

D. a fost achitat de sub învinuirea incriminată în baza art. 287 alin. (3) și art. 152 alin. (2)

lit. e) Cod penal, pe motiv că faptele acestuia nu întrunesc elementele infracțiunilor,

ultimul fiind reabilitat.

de art. 287 alin. (3) Cod penal, huliganism agravat, adică acțiuni intenționate care

încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor și

cu aplicarea altor obiecte pentru vătămarea integrității corporale sau a sănătății, în

următoarele circumstanțe:

La 22 noiembrie 2012, în jurul orei 01.40, aflându-se în incinta barului „Doina” și

ulterior în fața acestuia din str. Prieteniei 1 din or. Șoldănești, fără nici un motiv, din

intenții huliganice, încălcând grosolan ordinea publică, l-a insultat cu cuvinte necenzurate

și intenționat i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii și picioarele peste diferite părți ale

corpului lui Pînzari A. și Cojocaru R. și ulterior l-a lovit cu o rangă metalică în regiunea

ochiului drept, pe Cojocaru R. cauzându-i conform raportului de expertiză medico-legală

nr. 343D din 11 ianuarie 2013 leziuni corporale medii, înjosindu-i premeditat onoarea și

demnitatea.

1

În cadrul cercetării judecătorești, prin ordonanța procurorului din 14 decembrie

2016, învinuirea înaintată lui Vidrașco D. a fost modificată în sensul agravării, conform

art. 44, 287 alin. (3), 44, 152 alin.(2) lit. e) Cod penal, după cum urmează:

În cadrul urmăririi penale inculpatul a fost pus sub învinuire în baza art.287 alin. (3)

Cod penal pentru fapta că, la 22 noiembrie 2012, în jurul orei 01.40, aflându-se în incinta

barului „Doina” și ulterior în fața acestuia din str. Prieteniei 1 din or. Șoldănești, fără nici

un motiv, din intenții huliganice, încălcând grosolan ordinea publică, l-a insultat cu

cuvinte necenzurate și intenționat i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii și picioarele

peste diferite părți ale corpului lui Pînzari A. și Cojocaru R. și ulterior l-a lovit cu o rangă

metalică în regiunea ochiului drept, acestuia din urmă cauzându-i conform raportului de

expertiză medico-legală nr. 343D din 11 ianuarie 2013 leziuni corporale medii, înjosindu-

i premeditat onoarea și demnitatea.

La 17 februarie 2015 a fost pornită cauza penală nr.2015470046 în baza art.152

alin. (2) lit. e) Cod penal, care a fost conexată la cauza inițială cu nr.2012470246.

La 28 mai 2015, din materialele cauzei penale 2012470346, în privința învinuiților

Iacobina Al. și Covalciuc A. a fost disjunsă într-o procedură separată cauza penală nr.

2015470138, aceștia din urmă fiind anunțați în căutare.

În ședința judiciară s-a constat incontestabil că, infracțiunea a fost săvârșită cu

participația învinuiților Iacobina Al. și Covalciuc A. în urma înțelegerii prealabile cu

Vidrașco D. La fel, s-a constat că părții vătămate Cojocaru R. i-au fost cauzate conform

raportului de expertiză medico-legală nr. 343D din 11 ianuarie 2013 leziuni corporale

medii.

Astfel, în acțiunile inculpatului, în partea descriptivă a ordonanței de punere sub

învinuire este necesar de modificat omisiunea, prin adăugarea participației, în urma

înțelegerii prealabile cu învinuiții Iacobina Al. și Covalciuc A. și pe aceleași circumstanțe

a cauzei, urmează de adăugat capătul de învinuire prevăzut de art.152 alin. (2) lit. e) Cod

penal, fapte stabilite în ședința instanței de judecată.

Cod de procedură penală, a fost atacată cu apeluri de către procuror, partea vătămată

Cojocaru R. și avocatul Galescu V.

3.1. Procurorul a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care Vidrașco D. să fie declarat vinovat de

săvârșirea primului capăt de învinuire prevăzut de art. 44, 287 alin. (3) Cod penal, cu

stabilirea unei pedepse sub formă de închisoare pe termen de 5 ani și celui de a-1 doilea

capăt de învinuire prevăzut de art. 44, 152 alin. (2) lit. e) Cod penal, cu stabilirea unei

pedepse sub formă de închisoare pe termen de 5 ani. Conform art. 84 alin. (1) Cod penal,

prin cumul parțial al pedepselor aplicate, inculpatului să-i fie stabilită pedeapsă definitivă

de 5 ani închisoare, cu suspendarea executării acesteia pe un termen de probațiune de 4

ani, în baza art. 90 Cod penal. Acțiunea civilă înaintată în cadrul urmăririi penale de către

partea civilă Cojocaru R. să fie admisă integral și în volum deplin, cu încasarea de la

Vidrașco D. a sumei de 306 000 lei în beneficiul lui Cojocaru R.

În vederea argumentării cererii de apel, acuzatorul de stat a evidențiat următoarele:

2

- probele acumulate legal în cadrul urmăririi penale și examinate în instanța de

judecată, dovedesc integral vinovăția lui Vidrașco D. de săvârșirea infracțiunilor

incriminate acestuia;

- instanța greșit a reținut că vinovăția lui Vidrașco D. nu a fost confirmată prin

probe pertinente și concludente;

- argumentele și probele prezentate de partea acuzării nu au fost apreciate

corespunzător, la baza sentinței de achitare au fost puse numai probele apărării, ceea ce

pune la îndoială imparțialitatea instanței;

- instanța și-a asumat rolul activ de organ de urmărire penală, solicitînd din oficiu

audierea în calitate de martori a lui: Bogaci D., Semen O. și Dorogan V. și Iacobina Al.,

acesta din urmă avînd calitatea de învinuit anunțat în căutare pe cauza penală nr.

2015470138, disjunsă din cauza penală de bază nr. 2012470346, care a fost trimisă în

judecată cu rechizitoriu în privința lui Vidrașco D.

3.2. Partea vătămată Cojocaru R. a solicitat casarea sentinței și admiterea integrală a

acțiunii civile înaintate, cu încasarea de la inculpat a sumei de 306 000 lei.

În susținerea apelului, partea vătămată Cojocaru R. a invocat că nu este de acord cu

faptul că Vidrașco D. a fost achitat și nu i-a fost admisă acțiunea civilă; în ședință partea

vătămată a specificat cu certitudine că Vidrașco D. l-a lovit în ochi cu un obiect metalic,

iar ulterior soția acestuia a confirmat cele spuse de dînsul; instanța și avocatul, dând

întrebări provocatoare, a încercat să determine partea vătămată să spună că nu a văzut

cine l-a lovit, ceea ce nu corespunde adevărului; prima instanță nu a luat în considerație

nici declarațiile părții vătămate, nici a soției acestuia, care a fost în centru evenimentelor

de la început pînă la urmă; la fel, nu s-au luat în considerație declarațiile lui Verdeș E.,

Namolovan O. și Namolovan V., care au fost martori oculari și nu erau persoane

interesate, aceștia au declarat corect cum s-au întîmplat faptele; declarațiile părții

vătămate Pînzari A. în genere nu se regăsesc în motivarea sentinței; nu s-a luat în

considerație că părții vătămate i-a fost cauzată traumă craniu-cerebrală, comoție

cerebrală, strictură a canalului lacrimal comun pe dreapta, plagă confuză lacerată regiunii

intra-orbitale pe dreapta, care se consideră o vătămare ireparabilă și pentru care partea

cerut daune morale în sumă de 300 000 lei.

3.3. Avocatul Galescu V. acționând în numele părții vătămate Cojocaru R. a invocat

că în partea constatatoare a sentinței instanța a menționat că infracțiunea a fost săvârșită

cu participarea învinuiților Covalciuc A. și Iacobina Al. în urma înțelegerii prealabile cu

Vidrașco D. La fel, s-a constatat că părții vătămate Cojocaru R. i-au fost cauzate vătămări

corporale medii, înjosindu-i premeditat onoarea și demnitatea. Instanța de fond nu a

apreciat corespunzător declarațiile martorilor - Namolovan O., Verdeș E., Tricolici P.,

Iacobina Al., Nastas Eu., Bogaci D., concluzia instanței de a respinge unele din aceste

probe nu corespunde realității obiective și nici materialelor dosarului.

apelurile declarate au fost admise, cu casarea totală a sentinței și pronunțarea unei noi

hotărâri, potrivit modului prevăzut pentru prima instanță, prin care Vidrașco D. a fost

recunoscut vinovat și condamnat în baza:

3

- art. 44, 287 alin. (3) Cod penal la 3 ani închisoare;

- art. 44, 152 alin. (2) lit. e) Cod penal la 5 ani închisoare.

Conform prevederilor art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumul parțial al pedepselor aplicate, definitiv lui Vidrașco D. i-a fost stabilită pedeapsa

cu închisoarea de 6 ani, cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis.

În temeiul art. 901 Cod penal, s-a dispus ca Vidrașco D. să execute prima parte a

pedepsei - 3 ani închisoare în penitenciar, iar restul pedepsei - 3 ani închisoare, cu

suspendarea condiționată pe un termen de probațiune de 3 ani, obligându-l să nu-și

schimbe domiciliu și/sau reședința fără consimțământul organului competent și să

frecventeze programe probaționale.

Totodată, s-a admis acțiunea civilă, cu încasarea de la inculpat în beneficiul părții

vătămate Cojocaru R. a sumei de 50 000 lei, cu titlu de reparare a prejudiciului moral

produs prin infracțiune și 12 500 lei, cu titlu de reparare a cheltuielilor judiciare în

legătură cu asistența juridică acordată de avocat.

Termenul executării pedepsei stabilite inculpatului Vidrașco D. urmând a fi calculat

din data reținerii acestuia.

noiembrie 2012, aproximativ la ora 01:40, aflându-se în barul „Doina” și, ulterior, în fața

acestuia, situat în str. Prieteniei nr.1 din or. Șoldănești, fără motiv, din intenții huliganice,

încălcând grosolan ordinea publică, i-a insultat cu cuvinte necenzurate, înjosindu-le

premeditat onoarea și demnitatea, aplicând intenționat lovituri cu pumnii și picioarele

peste diferite părți ale corpului lui Pînzari A. și lui Cojocaru R., respectiv, lovindu-l pe

ultimul cu o rangă metalică în regiunea ochiului drept, în așa mod, cauzându-i: fractură

deschisă a marginii inferioare a orbitei pe dreapta, factura planșeului orbitei pe dreapta,

fractura peretelui lateral și a oaselor nazale pe dreapta, traumă craniu - cerebrală, comoție

cerebrală, strictură a canalului lacrimal comun pe dreapta, plagă contuză lacerată regiunii

infra-orbitale pe dreapta, care se consideră o vătămare ireparabilă și care, conform

raportului de expertiză medico-legală nr. 343D din 11 ianuarie 2013, se califică ca leziuni

corporale medii.

Tot el, la 22 noiembrie 2012, aproximativ ora 01:40, aflându-se în barul „Doina” și,

ulterior, în fața acestuia, situat în str. Prieteniei nr. 1 din or. Șoldănești, în continuare,

urmărind scopul producerii vătămării medie a integrității corporale și a sănătății,

intenționat i-a aplicat lui Cojocaru R. o lovitură cu o rangă metalică în regiunea ochiului

drept, cauzându-i: fractură deschisă a marginii inferioare a orbitei pe dreapta, factura

planșeului orbitei pe dreapta, fractura peretelui lateral și a oaselor nazale pe dreapta,

traumă craniu - cerebrală, comoție cerebrală, strictură a canalului lacrimal comun pe

dreapta, plagă contuză lacerată regiunii infra-orbitale pe dreapta care se consideră o

vătămare ireparabilă și care, conform raportului de expertiză medico - legală nr. 343D din

11 ianuarie 2013, se califică ca leziuni corporale medii.

Apreciind probele administrate în cauză, instanța de apel a considerat că vinovăția

inculpatului de săvârșirea infracțiunilor imputate a fost cu certitudine dovedită, iar în

cadrul cercetării judecătorești partea acuzării a prezentat probe concludente și utile, care

4

au demonstrat vinovăția inculpatului de săvârșirea infracțiunii de huliganism și de

vătămare intenționată medie a integrității corporale sau a sănătății. Declarațiile părților

vătămate și a martorilor audiați sunt consecvente și clare, coroborează cu probele

prezentate în sprijinul învinuirii, care, în ansamblu, combat versiunea inculpatului despre

nevinovăția sa.

Din declarațiile părților vătămate și a martorilor, conjugate la rapoartele de

expertiză medico-legale nr. 314/D din 04 decembrie 2012 și nr. 343/D din 11 ianuarie

2013, rezultă fără echivoc că, la 22 noiembrie 2012, aproximativ la ora 01:40, în incinta

localului „Doina” din or. Șoldănești, inculpatul Vidrașco D., fără motiv, împreună cu alte

persoane în privința cărora cauza penală a fost disjunsă într-o procedură separată, din

intenții huliganice, încălcând grosolan ordinea publică, urmărind scopul cauzării

intenționate a vătămării corporale a părților vătămate Cojocaru R. și Pînzari A., le-au

lovit cu pumnii și picioarele peste diferite părți ale corpului, cauzându-i părții vătămate

Pînzaru A. vătămare corporală ușoară, iar părții vătămate Cojocaru R. i-a aplicat o

lovitură cu o rangă metalică în regiunea ochiului drept, cauzându-i vătămare corporală

medie.

Instanța de apel a apreciat că declarațiile martorului Muștuc V. nu combat

învinuirea, adică nu constituie temei pentru a-l dezvinovăți pe inculpat, mai mult că, s-a

stabilit, Muștuc V. nu era prezent în momentul comiterii infracțiunilor de către Vidrașco

D. Versiunea inculpatului reprezintă poziția de apărare, ce nu corespunde adevărului, ci

urmărește scopul de a evita răspunderea penală. Apărările invocate de inculpat nu au

suport probatoriu. Nerecunoașterea vinovăției nu echivalează cu achitarea inculpatului,

devreme ce probele prezentate în sprijinul învinuirii, cercetate sau, după caz, verificate în

ședința instanței de apel, dovedesc cu certitudine săvârșirea infracțiunilor respective de

către inculpat.

Prin determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele

faptelor prejudiciabile săvârșite de inculpat și semnele componențelor de infracțiuni

prevăzute de normele penale, instanța de apel a calificat faptele constatate și reținute în

sarcina inculpatului în baza: art. 44, 287 alin. (3) Cod penal: participație simplă la

huliganismul agravat, adică acțiunile intenționate care încalcă ordinea publică, însoțite de

aplicarea violenței asupra persoanelor și cu aplicarea altor obiecte pentru vătămarea

integrității corporale sau a sănătății, săvârșite de două sau mai multe persoane, săvârșite

prin participație simplă; art. 44, 152 alin. (2), lit. e) Cod penal: participație simplă la

vătămarea intenționată medie a integrității corporale care nu este periculoasă pentru viață

și nu a provocat urmările prevăzute la art. 151, care a fost urmată de dereglarea

îndelungată a sănătății, săvârșită de două sau mai multe persoane.

Cu privire la calificarea infracțiunii în baza art. 44, 287 alin. (3) Cod penal, instanța

de apel a remarcat că obiectul juridic special al infracțiunii are un caracter complex, dat

fiind că se exprimă în acțiuni care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea

violenței; obiectul juridic principal îl constituie relațiile-sociale cu privire la ordinea

publică, iar obiectul juridic secundar îl formează relațiile-sociale cu privire la integritatea

corporală, sănătate a părților vătămate; obiectul material îl reprezintă corpurile părților

5

vătămate Vidrașco D. și Pînzari A. - în urma acțiunilor inculpatului îndreptate spre

încălcarea grosolană a ordinii publice, însoțite de aplicarea violenței.

Încălcarea grosolană evident a ordinei publice s-a manifestat prin: acțiunile violente

intenționate și grosolane ale lui Vidrașco D. față de părțile vătămate, ce au atentat la

regulile sociale și morale de conviețuire (care presupun rezolvarea civilizată și pașnică a

oricărei situații de conflict), neobrăzare, comportare batjocoritoare prin înjosire a onoarei

și demnității persoanei, manifestate prin adresarea de injurii, exprimarea prin cuvinte și

gesturi obscene, acostarea jignitoare și maltratarea fizică a părților vătămate.

Latura obiectivă a infracțiunii se exprimă prin acțiunile criminale, prin care se

încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra părților vătămate,

săvârșite prin participație simplă, iar latura subiectivă a infracțiunii se caracterizează prin

intenție directă, având la bază motive huliganice.

Cu privire la calificarea infracțiunii în baza art. 44, 152 alin. (2), lit. e) Cod penal s-

a remarcat că obiectul juridic special al infracțiunii îl formează relațiile sociale cu privire

la sănătatea persoanei, iar obiectul juridic material îl constituie corpul persoanei prin

producerea vătămării intenționate medii a integrității corporale sau a sănătății.

Latura obiectivă a infracțiunii are următoarea structură: 1) fapta prejudiciabilă care

constă în acțiunea sau inacțiunea de cauzare a vătămării medii a integrității corporale sau

a sănătății; 2) urmările prejudiciabile sub forma vătămării medii a integrității corporale

sau a sănătății; 3) legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă și urmările

prejudiciabile. Latura subiectivă a infracțiunii se exprimă prin vinovăție sub formă de

intenție directă.

Soluționând chestiunea cu privire la pedeapsa penală aplicată inculpatului pentru

săvârșirea infracțiunilor constatate, instanța de apel a luat în considerație prevederile din

art. 7, 61, 75, 84 și 901 Cod penal, evidențiind că inculpatul Vidrașco D., anterior, nu a

fost condamnat, a săvârșit infracțiuni, care potrivit art. 16 alin. (4) Cod penal, se clasifică

ca fiind grave. Ținând cont de circumstanțele cauzei, de persoana inculpatului Vidrașco

D., de gravitatea infracțiunilor săvârșite, de influența pedepsei aplicate asupra corectării

și reeducării inculpatului, de scopul de prevenire a fenomenului infracțional, s-a

considerat că este rațional și rezonabil să fie aplicată pedeapsa cu închisoarea, în limitele

prevăzute de sancțiunea art. 152 alin. (2) și art. 287 alin. (3) Cod penal, deoarece, în

cauză sânt întrunite condițiile prevăzute de lege, care justifică aplicarea pedepsei

respective.

Interpretarea judiciară a prevederilor art. 901 Cod penal, care constituie sediul

instituției condamnării cu suspendarea parțială a executării pedepsei, în raport cu

circumstanțele cauzei și persoana inculpatului Vidrașco D., care este pozitivă, determină

concluzia că în speță există temei legal pentru aplicarea acestora.

Pe această linie de considerente, față de inculpatul Vidrașco D. s-a considerat că

este oportună și rezonabilă aplicarea pedepsei în condițiile prevăzute de art. 901 Cod

penal, astfel încât prima parte a pedepsei cu închisoare urmează a fi executată în

penitenciar, iar restul pedepsei cu închisoare urmează a fi suspendată condiționat pe

termenul de probațiune fixat, obligându-l să nu-și schimbe domiciliul și/sau reședința fără

6

consimțământul organului competent și să frecventeze programe probaționale. Temei

pentru aplicarea unei pedepse mai blânde decât cea prevăzută de lege nu s-a constatat.

Cu privire la soluționarea acțiunii civile, în partea prejudiciului moral produs prin

infracțiune, se aplică prevederile art. 219 alin. (4), 220 și 387 alin. (1) Cod de procedură

penală. Din lucrările cauzei, cu certitudine s-a constatat că, în rezultatul infracțiunilor

săvârșite de Vidrașco D., părții vătămate Cojocaru R. i-au fost cauzate suferințele psihice

și fizice.

La evaluarea cuantumului despăgubirilor materiale ale prejudiciului moral se i-a în

considerație rezultatele infracționale, care au influențat considerabil starea psihică a părții

vătămate Cojocaru R., precum și starea sănătății a acesteia, care, potrivit raportului de

expertiză medico-legală nr. 343/D din 11 ianuarie 2013 i-a fost cauzată vătămare

corporală medie.

Prin urmare, cuantumul prejudiciului moral produs prin infracțiune, în proporțiile

corespunzătoare, se va încasa de la inculpat în beneficiul părții vătămate Cojocaru R.

În ședința de judecată în apel, interesele părții vătămate au fost reprezentate de

avocatul Bordei T. În cererea cu privire la concretizare a acțiunii civile în procesul penal,

avocatul Bordei T. a anexat bonul de plată cu seria XL nr. 870917 din 20 februarie 2018

prin care se confirmă că partea vătămată Cojocaru R. a achitat pentru serviciile de

asistență juridică acordate de avocat suma de 6500 lei și copia bonului de plată cu seria

EE din 570803 din 16 septembrie 2016 prin care, la fel, se confirmă că partea vătămată

Cojocaru R. a achitat pentru serviciile de asistență juridică acordate de avocatul Galescu

V. suma de 6000 lei.

Soluționând chestiunea cu privire la cheltuielile judiciare suportate în legătură cu

asistența juridică acordată părții vătămate Cojocaru R. în cadrul procesului penal,

conform art. 217 - 219 și 385 alin. (1) pct. 14) Cod de procedură penală, s-a considerat că

este dovedit cine și în ce proporție trebuie obligat să plătească cheltuielile judiciare,

motiv pentru care urmează a fi admisă.

Din lucrările dosarului, instanța a constatat că în cadrul procesului penal partea

vătămată Cojocaru R. a fost asistată de către avocați, astfel încât fiind suportate cheltuieli

judiciare, care urmează a fi puse în sarcina inculpatului Vidrașco D. Temeiurile și

mărimea cheltuielilor judiciare cerute de partea vătămată sânt stabilite prin materialele

anexate la dosarul cauzei, de aceea acestea, în mărime de 12 500 (douăsprezece mii cinci

sute) lei, se v-or încasa de la inculpat.

Totodată, s-a apreciat că inculpatul nu cade sub incidența Legii privind amnistia în

legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova,

existând restricțiile prevăzute la art.1 alin. (1) - inculpatul nu a manifestat căință activă în

cadrul procesului penal, precum și nu a reparat prejudiciul cauzat prin infracțiunile

comise.

Urmare a considerentelor expuse, s-a totalizat că sentința atacată nu cuprinde

analiza și evaluarea completă, obiectivă și sub toate aspectele a mijloacelor de probe

administrate, în vederea stabilirii exacte a împrejurărilor cazului și, respectiv, aprecierii

probelor și calificării faptelor săvârșite de inculpat, eroarea corectată de instanța de apel.

7

inculpatului Vidrașco D., avocatul Jereghi A. acționând în numele acestuia, a declarat

recurs ordinar solicitând casarea integrală a decizie instanței de apel, cu menținerea

sentinței de achitare.

În motivarea recursului se indică: decizia nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția și instanța de apel a admis o eroare gravă de fapt.

Recurentul afirmă că, instanța de apel la judecarea cauzei a admis o eroare gravă de

fapt, prin aceea că a pus la baza condamnării lui Vidrașco D. declarațiile martorilor:

Verdeș E., Mostovoi Gr., Bogaci D., Tricolici P., Nastas Eu., Iacobina Al., Semen O.,

Dorogan V. și Namolovan O., care nu au fost audiați în instanța de apel, astfel, dând o

nouă interpretare declarațiilor martorilor care au fost audiați în instanța de fond și care au

determinat prima instanță de a se îndoi de acuzații și a motiva achitarea.

Astfel, instanța de apel nu a acordat deplină eficiență prevederilor legale și a

constatat vinovăția inculpatului Vidrașco D. bazându-se preponderent pe probele

cercetate de prima instanță, cărora li s-a dat citire și care inițial au fost puse la baza

achitării lui Vidrașco D.

CtEDO a sancționat România în cauza Mischie c. României (cererea nr. 50224/07,

Hotărârea din 16 septembrie 2014), statuând ca este inadmisibilă condamnarea unei

persoane în apel, după achitarea acesteia de prima instanță, fără a se administra probe noi

care să răstoarne probatoriul de la fond. Judecătorii CtEDO interzic reinterpretarea

acelorași probe.

De asemenea, potrivit Hotărârii CtEDO în cauza Petrica Manolachi contra

României (cererea nr. 36605/04; Secția a II-a, 5 martie 2013), judecătorii europeni au

notat ca instanțele de control judiciar au înlocuit sentința inițială de achitare cu o hotărâre

de condamnare fără a administra vreo probă nouă. Jurisprudența Curții subliniază în acest

sens că posibilitatea unui acuzat de a se confrunta cu un martor în fața instanței care se

pronunță în ultimul grad cu privire la acuzație constituie o garanție a unui proces

echitabil, în măsura în care observațiile instanței cu privire la comportamentul și

credibilitatea unui martor pot avea consecințe pentru acuzat.

Mai mult ca atât, domeniul de aplicare a art. 6 paragraf. 2 nu este limitat la

procedurile penale aflate în curs, ci se extinde și asupra deciziilor judiciare pronunțate

după încetarea urmăririi penale sau după pronunțarea unei soluții de achitare. Prezumția

de nevinovăție este încălcată dacă, fără să fi fost în mod prealabil stabilită vinovăția

acuzatului și, în special, fără ca acesta să fi avut posibilitatea să-și exercite dreptul la

apărare, o decizie judiciară care îl privește reflectă că acesta este vinovat. Chiar și în lipsa

unei constatări formale, este suficient să existe o argumentație care să lase să se întrevadă

că judecătorul 1-a considerat vinovat pe inculpat. În speța noastră, anume această

constatarea a fost trasată de către magistrații instanței de apel, cu încălcarea garanțiilor

procesuale de care urma să beneficieze inculpatul potrivit legii.

Lecturând conținutul pct. 14 și pct. 21 al deciziei contestate, se stabilește că instanța

de apel a reținut că inculpatul Vidrașco D. de unul singur, fără participarea a altor

8

persoane a săvârșit faptele incriminate, per a contrario, califică faptele ca fiind săvârșite

de două sau mai multe persoane, săvârșite prin participație simplă.

Conform art. 44 Cod penal, infracțiunea se consideră săvârșită cu participație simplă

dacă la săvârșirea ei au participat în comun, în calitate de coautori, două sau mai multe

persoane, fiecare realizând latura obiectivă a infracțiunii.

Însă, din conținutul deciziei Curții de Apel Chișinău, nu se constată că la comiterea

infracțiunilor ar mai fi participat și alte persoane, fie ele și necunoscute sau în privința

cărora urmărirea penală ar fi fost disjunsă, care ar fi realizat latura obiectivă a

infracțiunii.

În asemenea circumstanțe, recurentul susține că decizia contestată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția și instanța de apel a admis erori grave de fapt.

Ori, potrivit pct. 22 al Hotărîrii Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 3 din

09.06.2014 „Cu privire la aplicarea de către instanțele judecătorești a unor prevederi ale

Convenției Europene pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale”,

se reține că, în conformitate cu jurisprudența CtEDO, instanțele de judecată sunt obligate

să demonstreze circumstanțele ce țin de vinovăția inculpatului cu adoptarea unor soluții

motivate, or, lipsa acestora atestă o încălcare a dreptului la un proces echitabil, astfel,

CtEDO a reiterat în acest sens că „în cazul în care instanțele judecătorești naționale se

abțin de a da un răspuns special și explicit la cele mai importante întrebări, fără a

acorda părții care a formulat-o posibilitatea de a ști dacă acest mijloc de apărare a fost

neglijat sau respins, acest fapt se va considera ca o încălcare a dreptului la un proces

echitabil.”

Totodată, se menționează că, conform pct. 10.4 din Hotărârea Plenului Curții

Supreme de Justiție „Cu privire la practica judiciară în cauzele penale despre

huliganism nr.4 din 19.06.2006”, vătămarea intenționată medie a integrității corporale

sau a sănătății poate să reprezinte violența, care este aplicată tocmai în legătură cu

încălcarea grosolană a ordinii publice, în acest caz, calificarea trebuie, făcută, în temeiul

art. 152 Cod penal și art. 354 „Huliganismul nu prea grav” din Codul contravențional. În

cazuri de acest gen, nu este admisibilă aplicarea răspunderii, în baza art. 152 și art. 287

Cod penal. Or, principiul de neadmitere a sancționării duble a aceleiași fapte interzice

tragerea de două ori la răspundere penală pentru aceeași faptă, în cazurile de acest gen,

violența este cea, pe care o desemnăm prin sintagma „aceeași faptă”.

În speță, anume violența aplicată asupra părții vătămate a și fost reținută de instanța

de apel ca încălcare grosolană a ordinii publice, astfel instanța de apel urma să califice

fapta doar în baza art. 152 Cod penal. Potrivit declarațiilor martorilor, se constată că

anume partea vătămată Cojocaru R. a fost persoana care a început primul a aplica

violența față de Vidrașco D., iar până la acel moment Vidrașco D. nu a întreprins careva

acțiuni huliganice în sensul art. 287 Cod penal, iar ca rezultat al acțiunilor violente ale

victimei, între aceștia și alte persoane a avut loc bătaia, soldată cu cauzarea leziunilor

corporale medii lui Cojocaru R.

Acest fapt îl confirmă și raportul de expertiză medico-legal nr. 314/D din

04.12.2012, prin care s-a constatat că la examinarea medico-legală a lui Vidrașco D. s-au

9

depistat: traumă craniu-cerebrală închisă, comoție cerebrală, escoreații a feței, echimoză a

antebrațului și hemitoracelui stâng, care se califică ca vătămări corporale ușoare.

La caz, instanța de apel a reținut că faptele săvârșite și calificate în baza art. 152 și

287 Cod penal au fost comise în același timp, adică la data de 22.11.2012, ora 01:40, dar

nu a stabilit că infracțiunea de huliganism ar fi fost urmată de infracțiunea de vătămarea

intenționată medie a integrității corporale ori a sănătății, constatare și calificare care vine

în contradicție cu pct. 10.5 din Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție „Cu privire

la practica judiciară în cauzele penale despre huliganism nr.4 din 19.06.2006”

Or, Curtea Supremă de Justiție potrivit atribuțiilor acordate, are menirea să asigure

aplicarea corectă și uniformă a legislației, un element esențial al principiului

preeminenței dreptului.

În drept, cererea de recurs declarată de avocatul Jereghi A. se întemeiază pe

prevederile din art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) și 12) Cod de procedură penală.

procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului declarat de avocatul

Jereghi A. în numele inculpatului, menționând că acesta urmează a fi declarat

inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat și lipsit de temeiuri legale.

la concluzia că acesta urmează a fi admis, din considerentele arătate în contextul ce

urmează.

Pornind de la prevederile art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, se

relevă că, judecând recursul, instanța este în drept să-l admită, cu casarea totală a

hotărârii atacate și cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt

complet de judecată, în cazul în care erorile judiciare nu pot fi corectate la această etapă a

procedurilor.

Potrivit dispoziției art. 434 Cod de procedură penală, judecând recursul declarat

împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din dosar și se pronunță asupra

tuturor motivelor invocate în recurs de titularul acestuia. Prin alte cuvinte, instanța de

recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și să dispună casarea

integrală a acesteia, atunci când se constată admiterea unor erori de drept, care au dus, în

consecință, la afectarea echității procedurii desfășurate în privința persoanei deferite

judecății.

În această ordine de idei, Colegiul penal lărgit menționează că, declanșând o

continuare a judecării cauzei în fond, apelul este o cale de atac sub aspect de fapt și de

drept adică odată exercitat produce un efect devolutiv complet, în sensul că provoacă un

control integral atât în fapt, cât și în drept, instanța având posibilitatea de a da o nouă

apreciere probelor acumulate în dosar.

Respectiv, la judecarea apelului, instanța este în drept să cerceteze suplimentar

probele administrate de prima instanță (care pot fi, de altfel, apreciate diferit față de felul

cum au fost evaluate de prima instanță), precum și să administreze probe noi, pentru

10

elucidarea adevărului și pentru formularea unei concluzii temeinice vizavi de acuzația

imputată inculpatului prin actul de învinuire și cel de sesizare a instanței.

Pe lângă cele consemnate, este necesar de a face o precizare substanțială, și anume

că, după investirea instanței cu soluționarea în fond a cauzei, părților trebuie să le fie

asigurate toate garanțiile unui proces echitabil, prin urmare dacă apelul constituie o

continuare a judecării fondului cauzei, acestea sunt valabile și pentru instanța dată.

Totodată, urmează a se consemna că, procedura de examinare a apelului, după o

hotărâre de achitare pronunțată de prima instanță prezintă unele particularități aparte. În

acest sens, trebuie avute în vedere dispozițiile art.6 din Convenția Europeană, așa cum

acestea au fost interpretate și aplicate, și prevederile art. 415 alin. (21) Cod de procedură

penală, potrivit cărora după o hotărâre de achitare pronunțată de prima instanță, instanța

de apel nu poate dispune condamnarea persoanei fără audierea acesteia în ședința de

judecată a instanței de apel, precum și fără audierea martorilor acuzării, în cazul în care

declarațiile lor constituie o mărturie acuzatorială, susceptibilă să întemeieze într-un mod

substanțial condamnarea unei persoane.

Bazat pe cele ce preced, Colegiul evidențiază că, mutatis mutandis, instanța de apel

nu este în drept să pronunțe o hotărâre prin care constată vinovăția inculpatului de

comiterea infracțiunilor imputate, bazându-se exclusiv pe actele și lucrările primei

instanțe, în temeiul cărora s-a dispus achitarea acestuia. Or, după o hotărâre de achitare

pronunțată de prima instanță, acuzatorul de stat este obligat în instanța de apel să solicite

o nouă audiere atît a inculpatului, cît și a martorilor acuzării, declarațiile cărora sunt

probe în acuzare, în măsură să întemeieze într-un mod substanțial condamnarea

inculpatului. În particular, în atare situații administrarea mijloacelor de probă se

desfășoară după regulile generale prevăzute pentru prima instanță, fiind aplicat principiul

nemijlocirii, ce permite instanței să perceapă direct faptele și împrejurările relatate de

părți sau martori, precum și reacțiile acestora la întrebările adresate.

În general, pentru corectitudinea judecării prezentei cauze, este imperios de a

supune analizei și aprecierii toate probele acumulate în dosar, având în subsidiar în

vedere faptul că apărătorul inculpatului supune criticii calificarea faptelor imputabile

inculpatului. De altfel, în cadrul cercetării judecătorești se administrează probe anume

pentru lămurirea faptelor și împrejurărilor importante, sub toate aspectele, în condiții de

nemijlocire, publicitate și contradictorialitate, în scopul perceperii directe a probelor de

către instanța de judecată pentru formularea opiniei vizavi de vinovăția persoanei trimise

în judecată.

Mai mult, atunci când unei persoane i se reproșează săvârșirea unei fapte penale și i

se aduce o acuzație, aceasta trebuie să fie bazată pe probe pertinente, veridice și

concludente care ar dovedi, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există,

constituie infracțiune și a fost comisă anume de inculpat în circumstanțele descrise în

actul de învinuire.

Ca atare, avocatul Jereghi A. în cererea de recurs critică anume faptul că instanța de

apel nu a acordat deplină eficiență prevederilor legale expuse supra și a conchis asupra

vinovăției inculpatului bazându-se preponderent pe probele cercetate de prima instanță,

11

puse, anterior, la baza achitării lui Vidrașco D., mai mult ca atât, unele probe au fost doar

redate în conținutul deciziei, fără a fi supuse cercetării de către Curtea de Apel.

Din actele dosarului s-a adeverit că instanța de apel nu a ținut seama de dispozițiile

legale pertinente în acest sens și nu a audiat nemijlocit martorii acuzării a căror declarații,

în opinia instanței, au influențat în mod direct soluționarea acestei cauze, prin aceasta

încălcând dispoziția art. 415 alin. (21) Cod de procedură penală. (a se vedea în acest sens

pct. 16 din decizie instanței de apel, f.d. 110, vol. III)

Așadar, potrivit celor consemnate în procesul-verbal al ședinței de judecată din data

de 20 februarie 2018, se constată că procurorul a intervenit în fața instanței de apel cu

solicitarea de a fi audiați doar martorii: Namolovan V., Cojocaru N. și Namolovan O. și

să fie verificate următoarele declarații și probe materiale: declarațiile părților vătămate

făcute astăzi în ședința de judecată; procesul-verbal de confruntare (f.d. 114 - 116);

procesul - verbal de cercetare la fața locului din 24 noiembrie 2012; (vol. I, f.d. 29)

raportul de examinare medico-legală (vol. I, f.d. 29); raportul de expertiză medico-legală

(vol. II, f.d. 56); procesul-verbal de verificare a declarațiilor (vol. I, f.d.108-110);

procesul-verbal de verificare a declarațiilor (vol. I. f.d. 111-112).

Analizând cu minuțiozitate actele procesuale întocmite de instanța de apel, se

constată că, pe lîngă probele enumerate supra, instanța a mai supus verificării și

declarațiile părților vătămate Cojocari R. și Pînzari A., a inculpatului și a martorului

Muștuc V., nefiind audiat martorul Namolovan O., după cum a solicitat procurorul.

Totuși, în partea descriptivă a deciziei, instanța de apel în pct. 16 consemnează că:

„În ședința de judecată în apel au fost verificate, sub aspectul cercetării suplimentare:

- declarațiile martorului Verdeș E. (vol. II, f. d. 128-130);

- declarațiile martorului Mostovoi Gr. (vol. II, f. d. 138-139);

- declarațiile martorului Bogaci D. (vol. I, f. d. 124-127);

- declarațiile martorului Tricolici P. (vol. II, f. d. 131-137);

- declarațiile martorului Nastas Eu. (vol. II, f. d. 152-153);

- declarațiile martorului Iacobina Al. (vol. II, f. d. 154-156);

- declarațiile martorului Semen O. (vol. II, f. d. 157-160);

- declarațiile martorului Virgiliu D. (vol. II, f. d. 161-164);

- declarațiile martorului Namolovan O.(vol. II, f. d. 165-168);

- procesul-verbal de cercetare la fața locului din 24 noiembrie 2012 din care

rezultă, că s-a cercetat barul „Doina” amplasat în centrul orașului Șoldănești. În incinta

barului se observa o masa de sticla deteriorata, pe podea se observa pete de culoare

bruna-roșietică, pe ușa de lemn din spatele tejghelei la fel se observa pete de culoare

brună-roșietică (vol. I, f. d. 29);

- prin raportul de examinare medico-legală nr. 314D din 04 decembrie 2012, la

Vidrașco D. s-a depistat trauma craniu-cerebrală închisă, comoție cerebrală, excoriații a

feței, echimoze a antebrațului și hemitoracelui sting, leziuni se referă la vătămare ușoară

(vol. I, f. d. 56);

- raportul de expertiză medico-legală nr. 343/D din 11 ianuarie 2013, însoțit de

12

planșa ilustrativă, conform căruia la Cojocaru R. s-au depistat fractura deschis a

marginii inferioare a orbitei pe dreapta, fractura planșeului orbitei pe dreapta, fractura

peretelui lateral și a oaselor nazale pe dreapta, trauma craniu-cerebrală, comoție

cerebrală, structura a canalului lacrimal comun pe dreapta, plaga contuză lacerata

regiunii intra-orbitale pe dreapta, leziuni ce se referă la vătămare medie. Plaga contuză,

lacerata regiunii intra-orbitale pe dreapta si ca rezultat cicatrice masiva a regiunii intra-

orbitale pe dreapta, se considera ca vătămare ireparabilă, deoarece pe parcursul

timpului sau sub influența mijloacelor de tratament conservativ, nechirurgical, nu se

poate aștepta o micșorare esențială a procesului post-traumatic (vol. II, f. d. 106-107);

- procesul-verbal de verificare a declarațiilor la locul infracțiunii din 21 ianuarie

2013, însoțit de planșa ilustrativa, conform căreia Cojocaru R. a indicat și a declarat

modul săvârșirii infracțiunii (vol. I, f. d. 108-110);

- procesul-verbal de verificare a declarațiilor la fața locului comiterii infracțiunii

din 21 ianuarie 2013, cu participarea martorului Cojocaru N. (vol. I, f. d. 111-112).”

După care, tot instanța de apel a evidențiat că: „Vinovăția inculpatului se dovedește

cu certitudine prin probele administrate și analizate, relevate la pct. 15.1. - 16.

În cadrul cercetării judecătorești partea acuzării a prezentat probe concludente și

utile care dovedesc vinovăția inculpatului la săvârșirea infracțiunii de huliganism și a

vătămării intenționate medii a integrității corporale sau a sănătății.

Declarațiile părților vătămate și a martorilor audiați sânt consecvente și clare, se

coroborează cu probele prezentate în sprijinul învinuirii, care, în ansamblu, combat

versiunea inculpatului și, respectiv, dovedesc cu certitudine vinovăția acestuia în

săvârșirea huliganismului agravat și a cauzării de vătămări intenționate medii a

integrității corporale sau a sănătății persoanei agresate.”

Colegiul nu poate ralia la statuările instanței expuse supra, considerându-le pripite,

nemotivate și neconfirmate prin actele cauzei. Mai mult ca atât, privită în ansamblu

procedura penală împotriva inculpatului este considerată inechitabilă.

Prin urmare, instanța de apel făcând trimitere la declarațiile date de martorii: Verdeș

E., Mostovoi Gr., Bogaci D., Tricolici P., Nastas Eu., Iacobina Al., Semen O., Dorogan

V. și Namolovan O., fără a reflecta conținutul nemijlocit al acestor declarații, și mai grav,

fără a le supune cercetării și verificării în ședința de judecată, a statuat că prin acestea se

confirmă indubitabil vinovăția inculpatului Vidrașco D. de comiterea infracțiunilor de

huliganism și de vătămare medie a integrității corporale.

În același timp, se observă că, după cercetarea declarațiilor martorilor: Verdeș E.,

Mostovoi Gr., Bogaci D., Tricolici P., Nastas Eu., Iacobina Al., Semen O., Dorogan V. și

Namolovan O., prima instanță a conchis asupra achitării în privința lui Vidrașco D. pe

ambele capete de acuzare, din motiv că faptele inculpatului nu întrunesc elementele

infracțiunilor.

În condițiile în care, instanța de apel a procedat la o nouă interpretare a declarațiilor

martorilor pe care ea nu i-a audiat in personam, rămâne de reținut că inculpatul Vidrașco

D. a fost condamnat pe baza acelorași mărturii care i-au fost suficiente instanței

13

anterioare pentru a se îndoi de acuzațiile aduse acestuia și pentru a motiva achitarea în

privința lui.

În cazuri similare celor disputate și în prezenta speță, Colegiul atrage atenția că

CtEDO în repetate rânduri a statuat că drepturile apărării au fost “sensibil reduse” din

cauza că persoana a fost condamnată doar pe baza mărturiilor pe care alte instanțe le-au

considerat insuficiente, fără a-i audia din nou pe toți martorii, aceleași motive au stat și la

baza constatării despre încălcarea dreptului la apărare. (a se vedea în acest sens și

Hotărârea CtEDO din 8 noiembrie 2016 (Cererea nr. 41.468/10) în cauza Gutău

împotriva României)

Este indubitabil că, prerogativa de a aprecia pertinența unei „oferte de probă”,

inclusiv celei făcute de martori, ia aparținut instanței de apel, care trebuia să argumenteze

faptul necitării și neaudierii nemijlocite a martorilor nominalizați supra, confirmând prin

aceasta echitatea procedurii de judecarea a cauzei în apel.

În contextul dat, se insistă pe faptul că lipsa unui motiv serios care să justifice

neprezentarea unui martor pentru acuzare, constituie un element important în ceea ce

privește evaluarea caracterului echitabil de ansamblu al acestui proces, un astfel de

element este susceptibil să încline balanța în favoarea constatării despre încălcarea

iremediabilă a art. 6§1 și 3 lit. d) din Convenție.

Cu titlu de principiu, Colegiul subliniază că, din moment ce o declarație avansată de

un martor, este susceptibilă să fondeze, substanțial, concluzia despre vinovăția unei

persoane despre comiterea unei infracțiuni, aceasta constituie o mărturie în sprijinul

acuzării, ceea ce denotă că garanțiile prevăzute de art. 6 alin. (1) din Convenție îi sunt

aplicabile.

Nu se contestă faptul că era de competența instanței de apel să aprecieze probatoriul

din dosar, cu toate acestea, este inadmisibil că inculpatul Vidrașco D. a fost declarat

vinovat de comiterea a două infracțiuni pe baza acelorași probe care au făcut ca prima

instanță să se îndoiască de temeinicia acuzațiilor incriminate acestuia prin rechizitoriu.

În rezumat la cele menționate supra, Colegiul penal lărgit constată că, instanța de

apel urma să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate lui Vidrașco D., să verifice

și să aprecieze conform prevederilor art. 101 Cod de procedură penală fiecare probă din

punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în

ansamblu din punct de vedere al coroborării lor și în concluziile sale să prezinte

raționamentele forte care au stat la baza răsturnării soluției de achitare.

În pofida celor consemnate, Curtea de Apel nu și-a îndeplinit obligația de a rejudeca

cauza după regulile primei instanțe și de a pune la baza hotărârii adoptate acele probe,

care trebuiau a fi cercetate în condițiile nemijlocirii și contradictorialității, dându-i astfel

posibilitatea inculpatului Vidrașco D. de a se apăra efectiv împotriva acuzațiilor aduse în

baza art. 287 și 152 Cod penal.

În accepțiunea Colegiului, pentru justa soluționare a acestei cauze, este imperios de

a se atrage o atenție sporită la cele consemnate de apărător în cererea de recurs vizavi de

mărturiile făcute de martorul Verdeș E., martorul Bogaci D., martorul Tricolici P. și

martorul Iacobina Al., care în opinia acestuia fundamentează prezumția de nevinovăție

14

de care beneficiază inculpatul.

Având în vedere cele expuse, Colegiul penal lărgit nu este convins că chestiunile

asupra cărora Curtea de Apel trebuia să se pronunțe, atunci când a conchis asupra

vinovăției inculpatului Vidrașco D. și, astfel, a anulat hotărârea de achitare în privința

acestuia dată de către prima instanță, au fost examinate în mod corespunzător, ca o

chestiune de proces echitabil, fără aprecierea directă a probelor, în particular se au în

vedere declarațiile martorilor nominalizați mai sus.

Colegiul se raliază în acest sens statuărilor date de Curtea Europeană într-o cauză

similară, care a stabilit că cei care au responsabilitatea de a decide cu privire la vinovăția

sau nevinovăția unui acuzat ar trebui, în principiu, să fie în măsură să audieze victimele,

învinuitul și martorii în persoană și să evalueze credibilitatea declarațiilor date de aceștia

(a se vedea, per contrario, Kashlev c. Estonia, nr. 22574/08, §§ 48-50, 26 aprilie 2016).

Evaluarea credibilității este o sarcină complexă care nu poate fi îndeplinită, de obicei,

numai prin enumerarea acestor declarații în decizie, după cum a procedat de altfel în

cauza deferită judecății instanța de apel.

În lumina celor expuse, se consideră că statuarea asupra vinovăției lui Vidrașco D.,

fără o audiere repetată a tuturor martorilor, declarațiile cărora constituie o mărturie

susceptibilă să întemeieze într-un mod substanțial acuzarea, după ce acesta a fost achitat

de prima instanță, a fost contrară garanțiilor unui proces echitabil, în sensul art.6 § 1 din

Convenție.

Nu în ultimul rând, se atrage atenția instanței de apel asupra modalității de

constatare a faptei infracționale reținute în sarcina inculpatului Vidrașco D., în particular

se evidențiază că instanța a conchis asupra vinovăției ultimului precum că el:

„ … la 22 noiembrie 2012, aproximativ la ora 01:40, aflându-se în barul „Doina”

și, ulterior, în fața acestuia, situat în str. Prieteniei nr.1 din or. Șoldănești, fără motiv,

din intenții huliganice, încălcând grosolan ordinea publică, i-a insultat cu cuvinte

necenzurate, … , aplicând intenționat lovituri cu pumnii și picioarele peste diferite părți

ale corpului lui Pînzari A. și lui Cojocaru R. …

Tot el, la 22 noiembrie 2012, aproximativ ora 01:40, aflându-se în barul „Doina”

și, ulterior, în fața acestuia, situat în str. Prieteniei nr. 1 din or. Șoldănești, în continuare,

urmărind scopul producerii vătămării medie a integrității corporale și a sănătății,

intenționat i-a aplicat lui Cojocaru R. o lovitură cu o rangă metalică în regiunea ochiului

drept, cauzându-i …. leziuni corporale medii.”

Ulterior, instanța de apel în pct. 21 al deciziei recurate califică faptele constatate și

reținute în sarcina inculpatului în baza:

- art. 44, 287 alin. (3) Cod penal: participație simplă la huliganismul agravat, adică

acțiunile intenționate care încalcă ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra

persoanelor și cu aplicarea altor obiecte pentru vătămarea integrității corporale sau

sănătății, săvârșite de două sau mai multe persoane, săvârșite prin participație simplă.

- art. 44, 152 alin. (2) lit. e) Cod penal: participație simplă la vătămarea intenționată

medie a integrității corporale care nu este periculoasă pentru viață și nu a provocat

15

urmările prevăzute la art. 151, care a fost urmată de dereglarea îndelungată a sănătății,

săvârșite de două sau mai multe persoane, săvârșite prin participație simplă.

Potrivit dispozitivului deciziei instanței de apel, Vidrașco D. a fost recunoscut

vinovat și condamnat în baza art. 44, 287 alin. (3) Cod penal la 3 ani închisoare și art. 44,

152 alin. (2) lit. e) Cod penal la 5 ani închisoare.

Prin alte cuvinte, instanța de apel l-a condamnat pe inculpat pentru comiterea celor

două infracțiuni prin participație, iar în fapt a reținut că Vidrașco D. a acționat de unul

singur, prin aceasta adoptând o soluție ce nu se conciliază cu baza factologică din dosar.

Conform art. 44 Cod penal, infracțiunea se consideră săvârșită cu participație simplă

dacă la săvârșirea ei au participat în comun, în calitate de coautori, două sau mai multe

persoane, fiecare realizând latura obiectivă a infracțiunii.

Corect în acest sens a consemnat apărătorul inculpatului că, din conținutul deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 martie 2018, nu se constată că la

comiterea infracțiunilor ar mai fi participat și alte persoane, fie ele și necunoscute sau în

privința cărora urmărirea penală ar fi fost disjunsă, care ar fi realizat latura obiectivă a

infracțiunii. În asemenea circumstanțe, se constată că decizia contravine dispozitivului,

iar instanța de apel a admis erori grave de procedură.

Fiind consecvenți în cele expuse, se notează că, instanțele de judecată sunt obligate

să demonstreze circumstanțele ce țin de vinovăția inculpatului cu adoptarea unor soluții

motivate, or, lipsa acestora atestă vicierea procedurii penale desfășurate în privința

inculpatului.

Față de cele ce preced, se impune concluzia că instanța de apel, judecând cauza, a

analizat superficial circumstanțele de fapt și de drept ale acesteia și nu a pătruns în

esență, formulând niște concluzii contradictorii, generale și neîntemeiate cu privire la

stabilirea nevinovăției inculpatului în baza art. 44, 287 alin. (3) Cod penal și art. 44, 152

alin. (2) lit. e) Cod penal.

În aceste împrejurări, Colegiul penal lărgit consideră că, erorile comise nu pot fi

înlăturate de către instanța de recurs în prezenta procedură, deoarece instanța de recurs nu

este abilitată cu atribuții de a judeca cauza în fond, substituind instanța care a judecat

apelul cu încălcarea prevederilor legii procesual-penale. Din atare considerente,

încălcările enunțate determină incontestabil Colegiul să concluzioneze asupra necesității

casării integrale a deciziei instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceeași

instanță de apel, în alt complet de judecată, în cadrul căreia urmează a fi apreciate toate

probele în cumul, la justa lor valoare, pentru adoptarea unei soluții corecte, legale și

întemeiate.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile art.

436 Cod de procedură penală, care reglementează procedura de rejudecare și limitele

acesteia, să se pronunțe corespunzător și în strictă conformitate cu prevederile legii

procesual-penale asupra tuturor circumstanțelor de fapt și de drept ale cauzei și să țină

seama de cele invocate în prezenta decizie, să verifice și să aprecieze probele

administrate în cauză, să le dea o apreciere corespunzătoare cu argumentarea

admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate, ținând cont de motivele

16

casării deciziei atacate, să înlăture omisiunile admise și să pronunțe o hotărâre legală și

întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

Totodată, instanța de recurs ține să remarce că, Vidrașco D. urmează a fi eliberat din

penitenciar, dacă în privința lui nu este aplicată măsura preventivă sub formă de arest sau

acesta nu execută pedeapsa penală în baza altor hotărâri judecătorești, din motiv că se

casează decizia instanței de apel, prin care dînsul a fost condamnat, astfel fiind în vigoare

sentința de achitare, legalitatea căreia va fi verificată la rejudecarea cauzei.

În subsidiar, Colegiul penal lărgit ține să evidențieze că, la rejudecarea cauzei de

către instanța de apel urmează a fi verificate toate criticele expuse de apărătorul

inculpatului în cererea de recurs.

Colegiul penal lărgit

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către avocatul Jereghi Anatolie în numele

inculpatului, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13

martie 2018, în cauza penală în privința lui Vidrașco Denis, și dispune rejudecarea cauzei

în aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Vidrașco Denis urmează a fi eliberat imediat din penitenciar, dacă nu execută

pedepse sau măsuri preventive în baza altor hotărâri judecătorești.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 29 august 2018.

Președinte Nicolae GORDILĂ

Judecător Liliana CATAN

Judecător Elena COVALENCO

Judecător Iurie DIACONU

Judecător Ion GUZUN

17