1ra-1457/2018 — art. 179 alin. 1 , 171 alin. 1, 187 alin. 2 lit. e CP

1ra-1457/2018 — art. 179 alin. 1 , 171 alin. 1, 187 alin. 2 lit. e CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1457/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

18 iulie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte GORDILĂ Nicolae

judecători CATAN Liliana

GUZUN Ion

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

procurorul în procuratura de circumscripție Chișinău, Devder Djulieta și de avocatul

Grozova Liudmila în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 18 aprilie 2018, în cauza penală privindu-l pe

CRAPACENCO Alexandru XXXXX, născut la

XXXXX, originar și domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 11.12.2017 – 02.02.2018;

Instanța de apel: 21.02.2018 – 16.05.2018;

Instanța de recurs: 22.06.2018 – 18.07.2018.

C O N S T A T Ă:

în conformitate cu art. 3641 Cod de procedură penală, în baza probelor administrate în

faza de urmărire penală, Crapacenco Al. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza:

- art. 179 alin.(1) Cod penal la 1 an închisoare;

- art. 171 alin.(1) Cod penal la 2 ani închisoare;

- art. 187 alin. (2) lit. e) Cod penal la 3 ani și 4 luni închisoare, fără amendă, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumularea

pedepselor aplicate inculpatului, definitiv acesta a fost condamnat la 4 ani închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Cererea acuzatorului de stat privind încasarea cheltuielilor judiciare în sumă de

18980 lei din contul lui Crapacenco Al. în beneficiul statului, a fost respinsă, ca

nefondată.

Acțiunile civile înaintate de XXXXX și Graur A. privind încasarea prejudiciului

material și moral cauzat prin infracțiunile comise de inculpat au fost admise parțial, cu

încasarea de la Crapacenco Al. în beneficiul lui XXXXX a prejudiciului material în

mărime de 107 lei și a celui moral în sumă de 10 000 de lei, în rest acțiunea civilă a

1

acesteia a fost respinsă, ca neîntemeiată, totodată s-a dispus încasarea de la Crapacenco

Al. în beneficiul lui Graur A. a prejudiciului material în mărime de 2 190 de lei și celui

moral în sumă de 3 000 de lei, în rest acțiunea civilă a fost respinsă, ca neîntemeiată.

2017, aproximativ la ora 03:15, având scopul violării de domiciliu, fără acordul

proprietarului, ilegal, a pătruns în casa care-i aparține lui Graur A., situată în s. Coșernița,

r-nul Criuleni, unde aceasta locuiește permanent, în aceiași casă locuind temporar și

XXXXX, iar la solicitarea ultimei de a părăsi locuința menționată, a refuzat.

Tot el, după pătrunderea în domiciliul lui Graur A. situat în s. Coșernița, r-nul

Criuleni, intenționat, având scopul întreținerii unui raport sexual, a intrat în odaia unde

dormea XXXXX și aplicând constrângerea fizică asupra ei, manifestată prin aplicarea a

patru lovituri cu pumnul în regiunea feței, precum și constrângerea psihică manifestată

prin amenințări, care au fost însoțite și de alte acțiuni și anume a strâns-o de gât cu

mâinile pentru a-i înfrânge rezistența acesteia și pentru a face astfel posibil raportul

sexual, a întreținut cu XXXXX un raport sexual contrar voinței acesteia.

Tot el, continuându-și acțiunile infracționale, având scopul sustragerii deschise a

bunurilor altei persoane, în timp ce se afla în locuința lui Graur A. din s. Coșernița, r-nul

Criuleni și după aplicarea violenței fizice și psihice în privința lui XXXXX, inclusiv și

după întreținerea raportului sexual forțat cu aceasta, a pretins de la ultima bani și obiecte

din aur, după care a deposedat-o de suma de 107 lei, cauzându-i astfel părții vătămate

XXXXX, o daună materială de mărimea sumei indicate.

Având în vedere starea de fapt expusă supra, confirmată de probele administrate,

instanța a reținut că, în drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunilor prevăzute de art. 179 alin. (1) Cod penal, violarea de domiciliu, adică

pătrunderea ilegală în domiciliu unei persoane fără consimțământul acesteia, art. 171

alin. (1) Cod penal, violul, adică raportul sexual săvârșit prin constrângere fizică și

psihică asupra persoanei, art. 187 alin. (2) lit. e) Cod penal, jaful adică sustragerea

deschisă a bunurilor altei persoane săvârșită cu amenințarea aplicării unei violențe

nepericuloase pentru viața și sănătatea persoanei.

de art. 401-402 Cod de procedură penală, a fost atacată cu apeluri de către procuror și

partea vătămată XXXXX

3.1. Procurorul a solicitat casarea parțială a sentinței, în partea stabilirii pedepsei, cu

pronunțarea în această parte a unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care inculpatului Crapacenco Al., pentru comiterea infracțiunii prevăzute de

art.179 alin.(l) Cod penal, să-i fie aplicată pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen

de 1 an; pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.171 alin.(l) Cod penal, să-i fie

aplicată pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani; pentru comiterea

infracțiunii prevăzute de art.187 alin. (2) lit. e) Cod penal, să i se aplice pedeapsa sub

formă de închisoare pe un termen de 4 ani. În baza art. 84 alin. (l) Cod penal, pentru

concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, lui Crapacenco Al. să-i

fie stabilită pedeapsa definitivă de 7 ani închisoare, cu executarea acesteia în penitenciar

2

de tip semiînchis. Totodată, procurorul a pledat pentru încasarea de la Crapacenco Al. a

cheltuielilor judiciare în mărime de 18 980 lei, pentru efectuarea expertizelor judiciare și

pentru admiterea integrală a acțiunii civile înaintate de părțile vătămate și civile.

În motivarea cererii, apelantul a evidențiat că instanța de fond a calificat corect

acțiunile inculpatului, dar incorect i-a aplicat acestuia pedeapsa neluând în considerație

criteriile de individualizare a pedepsei prevăzute de art.75 Cod penal, stabilindu-i o

pedeapsă prea blândă, care nu va contribui la atingerea scopului enunțat în art. 61 Cod

penal. La fel, apelantul a menționat că, prima instanță a conchis eronat de a-i respinge

cerința de încasare a cheltuielilor judiciare în mărime de 18 980 de lei pentru efectuarea

expertizelor judiciare, or în acest sens, sunt incidente prevederile art.229 alin.(2) Cod de

procedură penală și cheltuielile urmează a fi suportate anume de inculpat.

3.2. Partea vătămată și civilă XXXXX a solicitat admiterea apelului, casarea

parțială a sentinței în partea stabilirii pedepsei și soluționării acțiunii civile, cu

pronunțarea în această parte a unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care, inculpatului Crapacenco Al. să i se aplice o pedeapsă mai aspră sub

formă de închisoare și să fie admise integral pretențiile de ordin pecuniar înaintate de

Graur A. și XXXXX

apelurile declarate au fost admise, cu casarea parțială a sentinței, în partea stabilirii

pedepsei și soluționării acțiunii civile, cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care:

Lui Crapacenco Al., recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de

- art. 179 alin. (l) Cod penal, i s-a stabilit pedeapsa sub formă de închisoare pe un

termen de 1 an;

- art. 171 alin. (l) Cod penal, i s-a stabilit pedeapsa sub formă de închisoare pe un

termen de 3 ani;

- art.187 alin. (2) lit. e) Cod penal, i s-a stabilit pedeapsa sub formă de închisoare pe

un termen de 4 ani, fără amendă, cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis.

În temeiul art. 84 alin. (l) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumularea

parțială a pedepselor, lui Crapacenco Al. i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 7 ani

închisoare, fără amendă, cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis.

Totodată, instanța de apel a admis parțial acțiunea civilă înaintată de partea

vătămată și civilă XXXXX împotriva lui Crapacenco Al. și s-a dispus încasarea de la

Crapacenco Al. în beneficiul lui XXXXX a sumei de 991 lei cu titlu de prejudiciu

material și suma de 20 000 lei cu titlu de prejudiciu moral, celelalte pretenții pecuniare au

fost respinse, ca nefondate.

În rest, celelalte dispoziții ale sentinței s-au menținut fără modificări.

de drept constatată de prima instanță concordă cu circumstanțele stabilite și probele

administrate, relevate în cuprinsul sentinței. Sentința cuprinde elementele definitorii

condamnării prevăzute de art. 364/1 alin. (7) Cod de procedură penală. Concluzia primei

instanțe privind calificarea infracțiunilor este corectă, prin determinarea și constatarea

3

juridică a corespunderii exacte între semnele faptelor prejudiciabile săvârșite de inculpat

și semnele componențelor de infracțiuni prevăzute de: art. 179 alin. (1), 171 alin. (1), 187

alin. (2) lit. e) Cod penal.

În ceea ce privește cererea de apel declarată de acuzatorul de stat, instanța a apreciat

că este plauzibil argumentul apelantului că pedeapsa aplicată inculpatului Crapacenco Al.

este prea blândă în raport cu acțiunile comise de acesta.

În acest sens, s-a menționat că, la data comiterii infracțiunii prevăzute de art. 179

alin. (l) Cod penal, sancțiunea normei incriminate prevedea pedeapsa cu amendă în

mărime de până la 650 de unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul

comunității de la 100 la 200 de ore, sau cu închisoare de până la 2 ani, conform art.16

alin.(2) Cod penal, infracțiunea dată este una ușoară.

La data comiterii infracțiunii de art.171 alin.(l) Cod penal era prevăzută pedeapsa cu

închisoare de la 3 la 5 ani. Astfel, conform art.16 alin.(3) Cod penal, infracțiunea dată

este una mai puțin gravă.

La data comiterii infracțiunii de art.187 alin.(2) lit. e) Cod penal era prevăzută

pedeapsa cu închisoare de la 5 la 7 ani cu (sau fără) amendă în mărime de la 850 la 1350

unități convenționale. Astfel, conform art.16 alin. (4) Cod penal, infracțiunea dată este

gravă.

Circumstanțe atenuante sau agravante nu au fost stabilite. La fel, nu au fost reținute

nici temeiuri de liberare de răspundere penală a inculpatului în baza art.53 Cod penal.

Cauza a fost examinată în ordinea prevăzută de art.3641 Cod de procedură penală, în

baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Conform materialelor dosarului, s-a reținut că, Crapacenco Al. a fost anterior

judecat prin sentința Judecătoriei Criuleni din 17.03.2014, în baza art. 287 alin. (3) Cod

penal, fiind condamnat la 2 ani închisoare cu stabilirea unui termen de probațiune de 2

ani, precum și prin sentința Judecătoriei Criuleni din 30.12.2014, în baza art.186 alin.(2)

lit. c) și d) Cod penal, cu aplicarea art.85 Cod penal, cu stabilirea pedepsei de 3 ani

închisoare, antecedentele penale nefiind stinse. La 07.10.2017, Crapacenco Al. a comis

infracțiunile fiind în stare de recidivă.

Având în vedere circumstanțele expuse supra, ținând cont de principiile generale de

aplicare a pedepsei consfințite în art.61 alin.(2) din Codul penal, reieșind din caracterul

infracțiunilor prevăzute de art.179 alin.(l), art.171 alin.(l) și art.187 alin.(2) lit. e) Cod

penal, ținând cont de limitele pedepselor prevăzute de articolele respective și de noile

limite de pedeapsă stabilite în concordanță cu art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală,

de faptul că, deși inculpatul și-a recunoscut vina și s-a căit de cele comise, totuși acesta a

comis 3 infracțiuni prin concurs, împotriva a două femei, aflându-se în stare de recidivă,

fiind anterior condamnat de 2 ori și întrucât la materialele cauzei nu există probe care ar

atesta că, pedeapsa sub formă de închisoare nu ar duce la corectarea inculpatului, instanța

de apel a conchis că, în privința inculpatului este rațională aplicarea unei pedepse

privative de libertate, după cum urmează: pentru comiterea infracțiunii din art.179 alin.(l)

Cod penal - un an de închisoare; pentru comiterea infracțiunii din art.171 alin.(l) Cod

penal - 3 ani închisoare, iar pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.187 alin.(2) lit.

4

e) Cod penal - 4 ani închisoare, fără amendă, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis. Totodată, în temeiul art.84 alin.(l) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni,

prin cumul parțial al pedepselor, lui Crapacenco Al. urmând a-i fi stabilită definitiv

pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 7 ani, fără amendă, această pedeapsă

fiind una de natură să restabilească echilibrul social perturbat prin comiterea infracțiunii

și să asigure, totodată, realizarea scopului legii penale.

În partea ce ține de cerința acuzatorului de stat despre încasarea cheltuielilor

judiciare în mărime de 18 980 de lei pentru efectuarea expertizelor judiciare, instanța de

apel a relevat că, potrivit art.229 alin.(2) Cod de procedură penală instanța de judecată

poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare, fapt care denotă caracterul

permisiv al normei respective. Suportarea cheltuielilor respective de către stat constituie

o obligație pozitivă a acestuia, în sensul prevederilor CEDO.

În cazurile când expertiza a fost dispusă de către organul de urmărire penală, plățile

necesare pentru efectuarea acesteia vor fi achitate din contul mijloacelor bănești ale

bugetului de stat, iar în speță, expertiza de constatare a faptului consumului de alcool a

fost ordonată de către organul de urmărire penală, aceasta fiind o acțiune procesuală ce

ține de administrarea probatoriului și formularea învinuirii, care sunt puse în sarcina

părții acuzării.

Cu privire la acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Graur A. privitor la

încasarea de la Crapacenco Al. a prejudiciului material în sumă de 4800 lei și a

prejudiciului moral în sumă de 10 000 lei, instanța de apel a specificat că, partea în

vederea susținerii pretențiilor sale pecuniare a prezentat un bon de plată ce atestă

procurarea la 16.10.2017 a unui bilet de avion în sumă de 2 190 de lei, care este și unica

dovadă a cheltuielilor lui Graur A., iar celelalte acte de călătorie anexate nu sunt

relevante cauzei, emise pentru numele Romani Filiberto și nefiind traduse.

Astfel, prima instanță a conchis corect de a încasa de la Crapacenco Al. în

beneficiul părții vătămate Graur A. prejudiciul material în mărime de 2 190 de lei, cu

respingerea în rest a pretențiilor materiale ale acesteia. Referitor la prejudiciul moral,

prima instanță a conchis corect că, prejudiciul moral oferit lui Graur A. în urma

infracțiunii comise este echitabil, în limita sumei de 3 000 de lei.

Cu privire la apelul declarat de către partea vătămată și civilă XXXXX, Colegiul a

considerat că, prejudiciul material și moral cuvenit acesteia a fost greșit calculat de către

prima instanță.

În acest sens, s-a reținut că partea vătămată XXXXX a înaintat acțiune civilă prin

care a solicitat încasarea sumei de 4 800 lei, cu titlu de prejudiciu material, și a sumei de

30 000 lei cu titlu de prejudiciu moral. XXXXX în acțiunea civilă a indicat că a suportat

cheltuieli pentru transport în mărime de 2 000 de lei, pentru procurarea medicamentelor -

1 000 de lei, pentru o tomografie - 1 000 de lei și pentru consultația psihologului - 800 de

lei. Totodată, la dosar au fost anexate tichete de călătorie cu transportul și bonuri de plată

pentru medicamente cu valoarea totală de 884 de lei (f.d.160 - 161), care urmează a fi

admise, ca fiind reale, urmând a fi adăugate și prejudiciul material cauzat nemijlocit lui

XXXXX prin infracțiune - în mărime de 107 lei, iar în total - suma de 991 de lei.

5

Totodată, cu referire la alegațiile părții apărării invocate în ședința instanței de apel

precum că, instanța urmează să nu se pronunțe referitor la acțiunea civilă a părții

vătămate XXXXX, din motiv că, aceasta intenționează să se adreseze cu acțiune

împotriva lui Crapacenco Al. în ordine civilă, Colegiul nu poate admite o asemenea

cerință or partea apărării urma să renunțe în scris la acțiunea civilă până la începerea

cercetării judecătorești, fapt care nu s-a întâmplat.

În ceea ce privește prejudiciul moral suportat, s-a menționat că în acest sens nu

există nici un dubiu referitor la faptul că, partea vătămată a avut de suportat suferințe

morale grave în urma acțiunilor ilegale ale lui Crapacenco Al., suferințe manifestate prin

dureri de ordin fizic și psihic, fiindu-i lezată demnitatea, motiv pentru care instanța de

apel decide de a încasa de la Crapacenco Al. în beneficiul lui XXXXX suma de 991 lei

cu titlu de prejudiciu material și suma de 20 000 de lei cu titlu de prejudiciu moral,

considerând că, aceasta este o sumă care compensează consecințele negative ale

prejudiciului suportat de aceasta.

numele inculpatului, o contestă cu recursuri ordinare.

6.1. Procurorul solicită casarea parțială a deciziei instanței de apel, cu remiterea

cauzei la rejudecare în partea încasării cheltuielilor judiciare de la inculpat în sumă totală

de 18980 lei.

În motivarea recursului, se menționează că decizia instanței de apel este pasibilă

casării, deoarece nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția. Recurentul indică că

cheltuielile judiciare în cuantum de 18980 lei au fost suportate de stat pentru asigurarea

bunei desfășurări a procesului penal și urmează a fi încasate de la inculpat. Soluția

instanței de apel, prin care s-a dispus neîncasarea cheltuielilor de judecată, contravine

normelor procesual-penale în vigoare, în particular avându-se în vedere art. 227 alin. (1)

– (3) și art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală.

Astfel, potrivit prevederilor art. 227 alin. (1) Cod de procedură penală „Cheltuieli

judiciare sunt cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei desfășurări a

procesului penal.”

Potrivit alin. (3) a aceleiași norme „Cheltuielile judiciare se plătesc din sumele

alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate”. Aliniatul (3) a normei indicate este

o normă generală și nu obligă statul să suporte cheltuielile ci să le achite la momentul

necesar pentru a facilita operativitatea acțiunilor organului de urmărire penală și pentru a

nu condiționa termenul rezonabil prin încasarea cheltuielilor judiciare de la părțile în

proces. Totodată, legislatorul a expus suficient de clar în art. 229 Cod de procedură

penală obligativitatea suportării cheltuielilor judiciare de către condamnat.

Subsidiar celor invocate supra, acuzarea remarcă că efectuarea cheltuielilor de

judecată într-o cauză penală este provocată de săvîrșirea infracțiunii, care evident impune

desfășurarea urmăririi și a judecării cauzei pentru aplicarea legii penale celui ce a comis-

o, ca urmare, cheltuielile judiciare sunt imputabile inculpatului condamnat pentru

săvîrșirea infracțiunii, temeiul juridic fiind fapta sa infracțională, deoarece fără săvîrșirea

infracțiunii astfel de cheltuieli nu s-ar fi efectuat.

6

Obligația inculpatului condamnat de a suporta cheltuielile judiciare este principială

de vreme ce săvîrșirea infracțiunii atrage în mod inevitabil desfășurarea urmăririi penale

și a judecării cauzei, inclusiv pentru a i se aplica infractorului pedeapsa de a suporta

cheltuielile judiciare îi revine acestuia în principal.

Mai mult, prin Legea nr. 316 din 22.12.2017 (publicată în Monitorul Oficial nr.40-

47/108 din 09.02.2018), alin. (2) art. 143 Cod de procedură penală a fost abrogat - prin ce

se atestă intenția legiuitorului, de a pune cheltuielile judiciare în sarcina inculpatului.

Potrivit prevederilor alin. (1) art. 3 CPP în desfășurarea procesului penal se aplică

legea care este în vigoare în timpul urmăririi penale, sau al judecării cauzei în instanța

judecătorească.

De asemenea, alin. (1) art. 1398 Cod civil, prevede obligarea reparării prejudiciului

patrimonial cauzat prin acțiuni sau omisiuni, de cel care acționează față de altul în mod

ilicit, cu vinovăție este obligat să repare prejudiciul patrimonial.

Generalizând experiența statelor europene la acest capitol (Germania, Estonia,

Letonia, România), unde lucrurile stau altfel, practicile în domeniu la toate etapele unui

proces penal, pun sarcina achitărilor pe seama persoanei care a săvîrșit infracțiunea si nu

pe umerii contribuabililor onești. Astfel, experiența europeană presupune virarea sumelor

necesare pentru avansarea cheltuielilor judiciare către bugetul organelor de drept pentru

ca, în cele din urmă, acestea să fie achitate de persoana recunoscută vinovată de

comiterea infracțiunii.

În drept, recurentul își întemeiază cererea pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6)

Cod de procedură penală.

6.2. Avocata Grozova L. acționând în numele inculpatului, solicită casarea deciziei

instanței de apel, cu menținerea în vigoare a sentinței.

În cererea de recurs, partea evidențiază că decizia Curții de Apel Chișinău este

ilegală în ce privește admiterea cererii de apel depusă de partea vătămată și civilă

XXXXX și Graur A., or cererea de apel a fost depusă peste termen, și este prea aspră în

partea admiterii cererii de apel depuse de procuror.

Pedeapsa aplicată de către instanța de apel, este una prea aspră, or, practica judiciară

demonstrează că o pedeapsă prea aspră, generează apariția unor sentimente de nedreptate,

jignire, înrăire și de neîncredere în lege, ceea ce poate duce la consecințe contrare

scopului urmărit.

În condițiile în care inculpatul a recunoscut integral vina, s-a căit sincer de cele

comise și regretă cele întâmplate, infracțiunile comise fac parte din categoria celor

ușoare, mai puțin grave și una gravă, judecarea cauzei s-a desfășurat în procedură

simplificată prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, la evidența medicului

narcolog și psihiatru nu se află, nu au fost constatate circumstanțe agravante, fiind

constatate circumstanțe atenuante, respectiv reeducarea și corijarea sa este posibilă fără a-

i fi stabilită o pedeapsă atît de aspră.

Se atestă că prima instanță a pronunțat o sentință legală și întemeiată, ținând cont de

toate circumstanțele enunțate supra.

7

În drept, recurenta își întemeiază cererea pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală.

materialelor din dosar și raportat la criticele recurenților, Colegiul penal conchide asupra

inadmisibilității acestora, pentru următoarele motive.

În drept, soluția de inadmisibilitate a recursurilor se întemeiază, pe dispoziția art.

432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, potrivit căreia instanța examinând

admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără

citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă asupra inadmisibilității

acestuia în cazul în care constată că cererea este vădit neîntemeiată.

7.1. Analizând criticele expuse de procuror, se constată că acesta contestă decizia

instanței de apel preponderent din considerentul că, în opinia lui, instanța eronat nu a

încasat cheltuielile judiciare de la Crapacenco Al. în cuantum de 18980 lei suportate de

stat pentru efectuarea expertizelor judiciare.

Verificând actele cauzei, raportat la alegațiile procurorului, instanța de recurs

consemnează că cele avansate de recurent nu și-au găsit confirmarea, iar soluția adoptată

pe marginea acestei spețe de către instanța de apel, de altfel și de prima instanță în partea

neîncasării cheltuielilor judiciare, este legală, întemeiată și urmează a fi menținută

integral.

Prin urmare, Colegiul penal găsește vădit nefondată revendicarea procurorului în

partea ce ține de pretinsa încălcare admisă de instanța de apel, prevăzută de art. 427 alin.

(1) pct. 6) Cod de procedură penală, privitor la neîncasarea cheltuielilor judiciare din

contul inculpatului pentru efectuarea expertizelor judiciare, dat fiind că, în dispoziția art.

143 alin. (1) Cod de procedură penală, este stipulat expres că expertiza se dispune și se

efectuează în mod obligatoriu pentru constatarea circumstanțelor enumerate în aliniatul

nominalizat, inclusiv și în cazul când prin alte probe nu poate fi stabilit adevărul.

În situația când efectuarea expertizei a fost dispusă de către organul de urmărire

penală sau de către instanța de judecată la solicitarea acuzatorului de stat, plățile necesare

pentru efectuarea acesteia urmează a fi achitate din contul mijloacelor bănești ale

bugetului de stat, nu din contul inculpatului, după cum pretinde recurentul.

O atare prevedere legală expresă se conține în dispoziția art. 75 alin. (3) din Legea

nr. 68 din 14 aprilie 2016 cu privire la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar,

unde este stipulat că, în cauzele penale, cheltuielile pentru efectuarea expertizei sunt

suportate de către ordonatorul expertizei judiciare din bugetul alocat, cu excepția

cazurilor prevăzute la art.142 alin.(2) din Codul de procedură penală. Excepția despre

care ne relevă legiuitorul cuprinsă în art. 142 Cod de procedură penală, nu este incidentă

cauzei date.

Din actele cauzei, se constată că, de către Centrul de Medicină Legală de pe lângă

Ministerul Sănătății al Republicii Moldova au fost întocmite trei rapoarte de expertiză

judiciară nr. 445 din 11 noiembrie 2017, nr. 444 din 15 noiembrie 2017 și nr. 369 din 14

noiembrie 2017. Toate expertizele au fost dispuse în vederea acumulării probatoriului

pentru a-l incrimina pe inculpat.

8

Rapoartele de expertiză judiciară nominalizate supra au fost efectuate în temeiul

ordonanțelor din 07 octombrie 2017 și respectiv din 09 octombrie 2017, emise de către

OUP al SUP a IP Criuleni, inspector Soltan M. pe cauza penală nr. 2017210659. (f.d. 46,

47, 53, vol. I)

Prin urmare, corect instanțele de fond au statuat că, plata pentru efectuarea acestor

acțiuni procesuale, în sumă totală de 18980 lei, urmează a fi încasată din contul bugetului

de stat, dar nu a inculpatului, întrucât o acoperire legală în acest sens nu există la

moment.

Prin alte cuvinte, atît normele procesual-penale relevante cauzei, cuprinse în art.

227 – 229, precum și cele din Legea specială nr. 68/2016 amintită supra, stabilesc că

responsabilul pentru achitarea plăților încasate de la stat în folosul organelor îndrituite cu

efectuarea expertizelor judiciare, sunt ordonatorii unor atare acțiuni procesuale.

Din ansamblul considerentelor care preced, rezultă că cheltuielile judiciare

suportate pentru instrumentarea acestei cauze urmează a fi acoperite din bugetul de stat,

acestea neputând face obiectul unei rambursări din partea inculpatului, în cazul în care

ultimul nu le-a ordonat.

Mai mult, Colegiul explică procurorului că este greșită și nefondată alegația

acestuia precum că, prin modificările efectuate prin Legea nr. 316 din 22.12.2017

(publicată în Monitorul Oficial nr.40-47/108 din 09.02.2018), legislatorul și-a exprimat

intenția de a pune în sarcina inculpatului recuperarea cheltuielilor judiciare, or prin

abrogarea alin. (2) din art. 143 Cod de procedară penală și lăsarea în vigoare a celorlalte

dispoziții din art. 227 – 229 Cod de procedură penală, precum și a celor din art. 75 din

Legea nr. 68/2016, se subliniază in concreto că, compensarea cheltuielilor judiciare

pentru efectuarea expertizelor se face din contul celor care ordonează această acțiune

procesuală, interpretarea extensivă în defavoare a legii procesual-penale este interzisă.

De asemenea, Colegiul penal consideră că, nu sunt incidente prezentei cauze

afirmațiile recurentului despre prevederile din alin. (1) al art. 1398 Cod civil, unde se

stipulează că, cel care acționează față de altul în mod ilicit, cu vinovăție, este obligat la

repararea prejudiciului patrimonial cauzat prin acțiunile sau omisiunile sale, acest institut

se referă la soluționarea acțiunii civile și nu la încasarea cheltuielilor judiciare.

Vizavi de cele evidențiate de procuror privind experiența statelor europene, la

capitolul recuperării cheltuielilor suportate pentru instrumentarea unei cauze penale, din

contul inculpatului, în sarcina căruia a fost reținută culpa procesuală s-au materială

(Germania, Estonia, Letonia, România), Colegiul notează că, statele nominalizate prevăd

expres în legislație o atare modalitate de recuperare, iar în legislația autohtonă aceasta nu

se regăsește.

Având în vedere acestea, instanța de recurs conchide că, în prezenta cauză nu se

constată admiterea erorilor de drept semnalate de procuror și prevăzute de art. 427 alin.

(1) pct. 6) Cod de procedură penală, iar la judecarea acestei cauze în ordine de apel,

instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 227-229, 414-419 Cod

de procedură penală și a pronunțat o hotărâre legală și întemeiată, neexistând vreun temei

pentru admiterea recursului în sensul declarat.

9

7.2. Cu privire la cele consemnate în cererea de recurs a avocatei Grozova L.,

Colegiul apreciază că recursul acesteia mai degrabă poate fi considerat drept un „apel

deghizat”, decât un „efort conștiincios de a corecta o eroare judiciară”, care se bazează

în mod esențial pe argumente deja examinate și analizate corespunzător în cadrul

procedurii precedente, iar în prezent nu există „circumstanțe cu caracter substanțial și

convingător”, care să justifice ingerința instanței de recurs în hotărârea definitivă și

executorie a instanței de apel.

Totodată, instanța de recurs reiterează că, la avansarea unei cereri de recurs partea

este obligată să se expună prin argumente temeinice, asupra esenței erorii de drept pretins

că a fost admisă la etapa precedentă de judecare a cauzei și modalității de remediere a

acesteia. În mod special, textul recursului trebuie să conțină argumentarea ilegalității

hotărîrii atacate, cu indicarea temeiurilor prevăzute expres de art. 427 Cod de procedură

penală (unul sau mai multe din acestea) și cu invocarea problemei de drept ce persistă în

cauza deferită judecății. Simplul dezacord al părții cu modalitatea de individualizarea a

pedepsei sau cu cea de soluționare a acțiunii civile, nu poate în sine duce la casarea unei

hotărîri judecătorești, după cum pretinde în acest caz avocata Grozova L.

Prin urmare, se relevă că instanța de apel corect a consemnat că scopul pedepsei

penale exclamat în art. 61 Cod penal de legislator, se materializează în măsura de

constrângere statală și mijlocul de corectare și reeducare aplicat în privința

condamnaților, care urmărește restabilirea echității sociale, corectarea infractorilor,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea acestora, cât și a altor

persoane. Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o

finalitate de exemplaritate, în ce privește comportamentul făptuitorului.

Instanța de apel, ținând seama de rigorile legii în acest sens, justificat a intervenit în

sentință, în partea stabilirii pedepsei și i-a aplicat inculpatului o pedeapsă echitabilă și

proporțională faptelor comise, având în vedere: „ ... principiile generale de aplicare a

pedepsei consfințite în art.61 alin.(2) din Codul penal, reieșind din caracterul

infracțiunilor prevăzute de art.179 alin.(l), art.171 alin.(l) și art.187 alin.(2) lit. e) Cod

penal, ținând cont de limitele pedepselor prevăzute de articolele respective și de noile

limite de pedeapsă stabilite în concordanță cu art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală,

de faptul că, deși inculpatul și-a recunoscut vina și s-a căit de cele comise, totuși acesta

a comis 3 infracțiuni prin concurs, împotriva a două femei, aflându-se în stare de

recidivă, fiind anterior condamnat de 2 ori și întrucât la materialele cauzei nu există

probe care ar atesta că, pedeapsa sub formă de închisoare nu ar duce la corectarea

inculpatului, Colegiul penal consideră că, în privința inculpatului este rațională

aplicarea unei pedepse privative de libertate, după cum urmează: pentru comiterea

infracțiunii din art.179 alin.(l) Cod penal - un an de închisoare; pentru comiterea

infracțiunii din art.171 alin.(l) Cod penal - 3 ani închisoare, iar pentru comiterea

infracțiunii prevăzute de art.187 alin.(2) lit. e) Cod penal - 4 ani închisoare, fără

amendă, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. Totodată, în temeiul

art.84 alin.(l) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor,

lui Crapacenco Al. urmând a-i fi stabilită definitiv pedeapsa sub formă de închisoare pe

10

un termen de 7 ani, fără amendă, această pedeapsă fiind una de natură să restabilească

echilibrul social perturbat prin comiterea infracțiunii și să asigure, totodată, realizarea

scopului legii penale.”

Trasarea concluziei precitate, în opinia Colegiului penal, a avut la bază argumente

temeinice și relevante, care cad sub incidența nemijlocită a circumstanțelor de fapt a

cauzei și se mențin în vigoare pînă în prezent. La caz, nu se constată vreun temei pentru

redozarea pedepsei în privința inculpatului, iar sancțiunea închisorii, astfel cum a fost

stabilită de către instanța de apel răspunde atât principiului proporționalității, cât și

scopului prevăzut în art. 61 alin. (2) Cod penal de restabilire a echității sociale, corectare

a inculpatului, precum și de prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni din partea acestuia și a

altor persoane. De asemenea, intervenția în această soluție este lipsită de temei juridic,

întrucât cuantumul pedepsei definitive de 7 ani închisoare, este în limitele prevăzute de

lege.

Cu privire la criticile apărătorului precum că instanța de apel ar fi admis apelul

părții vătămate XXXXX cu încălcarea termenului de depunere, Colegiul relevă că

termenul legal de contestare a sentinței este stipulat în art. 402 Cod de procedură penală

și acesta este de 15 zile. Mai exact, conform art. 402 alin. (1) Cod de procedură penală

termenul de apel este de 15 zile de la data pronunțării sentinței integrale, dacă legea nu

dispune altfel. La fel și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza Sutter vs.

Elveția, a statuat că, de la data pronunțării hotărârii integrale începe a curge termenul de

exercitare a căii de atac. Indiferent de prezentarea sau neprezentarea părților la data

pronunțării sentinței, termenul de atac a hotărârii va curge începând cu ziua următoare

pronunțării. Regula enunțată se fundamentează pe analiza coroborată a prevederilor

conținute în art. 402, 340 și 230 din Codul de procedură penală.

În cauza deferită judecății se constată că sentința a fost pronunțată integral la data

de 02 februarie 2018, partea vătămată XXXXX a fost prezentă la pronunțarea acesteia,

după care aceasta a declarat apel la 17 februarie 2018, ceea ce se certifică prin ștampila

umedă aplicată de Poșta Moldovei pe plic. (f.d. 206, vol. I) Potrivit art. 231 alin. (3) Cod

de procedură penală la calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se ia în calcul ora sau

ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlinește,

dacă ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul expiră la sfîrșitul

primei zile lucrătoare care urmează. În atare circumstanțe, este lipsită de temei critica

avocatei despre tardivitatea cererii de apel a părții vătămate XXXXX

Pe cale de consecință, instanța de recurs reiterează că motivarea pe care instanța de

apel a formulat-o o acceptă și pentru a evita repetări inutile o însușește, fapt ce vine în

corespundere și cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37) a hotărârii în cauza Albert vs.

România din 16.02.2010 a indicat că art. 6 §1 din Convenție deși obligă instanțele să-și

motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru

fiecare argument în parte, cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o

instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt

mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale, fapt ce determină

inutilitatea expunerii lor repetate în prezenta decizie.

11

Prin urmare, constatând că motivele invocate de recurentă, așa cum au fost

formulate, nu se circumscriu cazului de casare prevăzut de dispoziția art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală și că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a legii

materiale și procesuale, criticile avansate de aceasta devin nefondate.

Având în vedere considerentele arătate în partea descriptivă a prezentei decizii și

raportând situația reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură

penală, Colegiul penal concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a

respectat prevederile legale relevante, prescrise de art.414-419 Cod de procedură penală,

iar argumentele din recursurile ordinare declarate, sunt vădit neîntemeiate.

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de procurorul în procuratura de

circumscripție Chișinău, Devder Djulieta, și de avocatul Grozova Liudmila în numele

inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 aprilie

2018, în cauza penală privindu-l pe Crapacenco Alexandru XXXXX, ca fiind vădit

neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 15 august 2018.

Președinte GORDILĂ Nicolae

Judecător CATAN Liliana

Judecător GUZUN Ion

12