1re-111/16 — art.313 CPP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.313 CPP
- Temei legal
- art.453 alin.1 CPP
1re-111/16 — art.313 CPP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
Dosarul nr.1re-111/16
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
08 iunie 2016 mun.Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte Nicolae Gordilă,
Judecători Elena Covalenco,
Iurie Diaconu,
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat de către
Bivol Igor, prin care se solicită casarea încheierii Judecătoriei Ialoveni din 09
decembrie 2014 și a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19
februarie 2015.
Termenul examinării cauzei:
Prima instanță: 07.11.2014 - 09.12.2014,
Instanța de recurs: 14.01.2015 - 19.02.2015.
Asupra recursului în cauză în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții
Supreme de Justiție
C O N S T A T Ă :
La 06 noiembrie 2014, Bivol Igor a depus plîngere, în corespundere cu
prevederile art.313 Cod de procedură penală, la Judecătoria Ialoveni, pe faptul
acțiunilor pretins ilegale întreprinse de către Procuratura Ialoveni și Inspectoratul de
Poliție Ialoveni, manifestate prin reținerea automobilului de model „Dacia Logan” din
12.10.2014 și nerestituirea mijlocului de transport la domiciliu său, în s.Costești, r-nul
Ialoveni.
În procesul urmăririi penale Bivol Igor a solicitat declararea nulă a actului de
reținere a automobilului de model „Dacia Logan”, cu stabilirea persoanelor vinovate în
reținerea automobilului și restituirea lui.
Prin încheierea Judecătoriei Ialoveni din 09 decembrie 2014, plîngerea lui
Bivol Igor, depusă în baza art.313 Cod de procedură penală, a fost transmisă
completului de judecată care judecă cauza penală în fond.
În motivarea soluției instanța a indicat că, conform materialelor cauzei penale,
plîngerea înaintată de Bivol Igor este lipsită de suport legal, deoarece deja există
ordonanța procurorului care este obligatorie pentru Inspectoratul de Poliție Ialoveni de
restituire a automobilului petiționarului reținut inițial ca corp delict, iar în cazul în care
pînă în prezent automobilul petiționarului nu a fost ridicat de la parcarea
Inspectoratului de Poliție Ialoveni din diferite motive, instanța a constatat existența
unui litigiu civil între aceste părți.
Astfel, instanța a indicat că, potrivit art.297 Cod de procedură penală, după
expedierea dosarului în instanța de judecată toate cererile, plîngerile, demersurile
1
urmează a fi transmise completului de judecată care judecă cauza în fond, în
competența cărora este și soluționarea definitivă a soartei corpurilor delicte.
Bivol Igor a declarat recurs, solicitînd casarea încheierii Judecătoriei Ialoveni
din 09 decembrie 2014, motivînd că la data depunerii cererii sale cauza nu a fost
transmisă în judecată, deci judecătorul de instrucție urma să examineze cererea în
fond.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 februarie
2015, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de Bivol Igor împotriva încheierii
Judecătoriei Ialoveni din 09 decembrie 2014.
Instanța de apel a menționat că, potrivit materialelor cauzei, prin încheierea
Judecătoriei Ialoveni din 09 decembrie 2014, plîngerea lui Bivol Igor, depusă în baza
art.313 Cod de procedură penală, a fost transmisă completului de judecată care judecă
cauza penală în fond și este irevocabilă. Necătînd la faptul că în încheierea Judecătoriei
Ialoveni din 09 decembrie 2014, este indicat termenul de atac, aceasta este irevocabilă
și nu se supune căilor de atac.
Hotărîrea menționată, în temeiul art.466 Cod de procedură penală, a devenit
irevocabilă la data pronunțării.
În recursul în anulare declarat, petiționarul Bivol Igor, solicită casarea
hotărîrilor pronunțate în cauză, pe motiv că instanțele au dat o apreciere arbitrară
circumstanțelor și probelor din dosar, astfel că au emis niște soluții pripite și
neîntemeiate, cu scopul intimidării sale.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare în raport cu
materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea
acestuia din următoarele considerente.
Potrivit art.452 alin.(1) Cod de procedură penală, persoanele menționate la
art.401 alin.(1) pct.2) și 3), precum și, în numele acestor persoane, apărătorul său
reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare
împotriva hotărîrii judecătorești irevocabile, după epuizarea căilor ordinare de atac.
Însă, reieșind din prevederile art.453 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărîrile
irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept
comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul
procedurii precedente a afectat hotărîrea atacată.
Din materialele dosarului se constată că, chestiunea care a fost examinată de
către judecătorul de instrucție și ulterior de către instanța de recurs, se referă la cele
reglementate de art.313 Cod de procedură penală, ce țin de soluționarea plîngerilor
împotriva actelor sau acțiunilor ilegale ale organului de urmărire penală sau alte organe
care exercită activitatea specială de investigații.
Conform prevederilor art.313 alin.(6) Cod de procedură penală, încheierea
judecătorului de instrucție este irevocabilă, cu excepția încheierilor privind refuzul în
pornirea urmăririi penale, scoaterea persoanei de sub urmărirea penală, încetarea
urmăririi penale, clasarea cauzei penale și reluarea urmăririi penale, care pot fi atacate
cu recurs la Curtea de apel în termen de 15 zile de la data pronunțării și care se judecă
conform prevederilor Titlului II Capitolul IV Secțiunea a 2-a § 2 din Partea specială a
Codului de procedură penală. Această cale de verificare a legalității hotărîrii
2
judecătorești recurentul a exercitat-o, deoarece a contestat cu recurs încheierea
judecătorului de instrucție, aceasta fiind de fapt irevocabilă.
Prin urmare, normele de drept nominalizate prescriu, în mod expres, că pot fi
atacate cu recurs în anulare doar hotărîrile judecătorești prin care a fost judecată cauza
penală în fond, adică hotărîrile irevocabile de condamnare, de achitare sau de încetare
a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac.
În cazul în care, potrivit legii, o hotărîre judecătorească nu parcurge căile
ordinare de atac, aceasta deși a devenit irevocabilă, nu dispune de calea extraordinară
de atac, adică nu poate fi contestată cu recurs în anulare.
Prin urmare, reieșind din normele sus menționate, hotărîrea atacată de recurent
nu este pasibilă de drept de a fi contestată prin intermediul recursului în anulare.
Cele menționate denotă faptul că, în speță, încheierea judecătorului de instrucție
al Judecătoriei Ialoveni și decizia Curții de Apel Chișinău, adoptată în ordinea
prevăzută de art.313 Cod de procedură penală, nu cade sub incidența categoriilor de
hotărîri irevocabile prevăzute de alin.(1) art.452 Cod de procedură penală, care pot fi
contestate cu recurs în anulare la Curtea Supremă de Justiție.
În aceste împrejurări, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității recursului
în anulare declarat de Bivol Igor, din motiv că hotărîrea în cauză nu poate fi contestată
cu recurs în anulare, fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art.432, 452, 456 Cod de procedură penală,
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție.
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de Bivol Igor, împotriva
încheierii Judecătoriei Ialoveni din 09 decembrie 2014 și a deciziei Colegiului penal al
Curții de Apel Chișinău din 19 februarie 2015, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, publicată integral la 29 iunie 2016.
Președinte Nicolae Gordilă
Judecători Elena Covalenco
Iurie Diaconu
3