1ra-998/2016 — art. 155 CP

1ra-998/2016 — art. 155 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-998/2016

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

06 iunie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Nicolae Gordilă,

Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se

solicită casarea sentinței Judecătoriei Anenii Noi din 23 decembrie 2015 și decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 februarie 2016, declarat de

inculpatul

Calmîc Iurii Valentin, născut la 24 august 1966,

originar și domiciliat în s. Geamăna, r-nul Anenii Noi

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 14.10.2014 - 23.12.2015;

instanța de apel: 21.01.2016 - 08.02.2016;

instanța de recurs: 13.04.2016 - 06.06.2016.

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală a

fost legal executată.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție asupra recursului în cauză în baza

actelor din dosar,

CONSTATĂ :

Calmîc Iurii, a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

155 Cod penal, și i-a fost stabilită pedeapsa de 1 an închisoare.

Conform art. 90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei aplicate inculpatului Calmîc Iurii, pe un termen de probațiune de 1 an.

Calmîc Iurii la 17 iulie 2014, aproximativ la 21:15 min., aflându-se în sat. Geamăna,

raionul Anenii Noi, fiind în relații ostile cu consăteanul Tărîță Igor, ajungându-l pe

ultimul în marginea satului, având asupra sa arma proprie de vânătoare de model

„MP-133”, l-a amenințat cu moartea, exprimându-se că îl împușcă și a îndreptat în

direcția acestuia arma, dar a fost imobilizat și i-a fost luată arma.

care a solicitat casarea sentinței și rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei hotărâri

prin care inculpatul să fie achitat pe motiv că nu a săvârșit infracțiunea imputată.

1

În motivarea apelului, inculpatul a indicat că, sentința este neîntemeiată și

pasibilă casării din considerentele că instanța la emiterea acestei sentințe nu a ținut

cont de abaterile și ilegalitățile procesuale admise de organul de urmărire penală

și de probele examinate în ședințele de judecată, dând o apreciere eronată a

probelor cercetare în ședința de judecată.

Totodată, inculpatul a menționat că, partea vătămată a dus organul de

urmărire penală în eroare cât și instanța de judecată referitor la cele întâmplate,

urmărind doar un singur scop de răzbunare și nerestituirea datoriilor față de

inculpat prin prisma acestui dosar inventat.

3.1. Împotriva sentinței a declarat apel procurorul, prin care a solicitat casarea

parțială a sentinței în partea ce ține de pedeapsa stabilită și condamnarea

inculpatului Calmîc Iurii, în baza art. 155 Cod penal, la 1 an de închisoare cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, iar măsura preventivă de

aplicat arestul preventiv, cu luarea inculpatului Calmîc Iurii, sub strajă din sala de

judecată.

În motivarea apelului, acuzarea a invocat că, instanța de judecată corect a

calificat acțiunile inculpatului și calificarea juridică nu se contestă, însă pedeapsa

stabilită inculpatului o consideră prea blândă și neproporțională cu pericolul social

a acțiunilor criminale comise.

3.2. Nefiind de acord cu sentința în cauză, partea vătămată Tărîță Igor și

avocatul Podlisnic Dorin în numele acestuia, au depus apel comun prin care au

solicitat casarea parțială a sentinței în ceea ce privește.

În motivarea apelului, au invocat că nu sunt de acord cu sentința în partea ce

ține de stabilirea pedepsei aplicate inculpatului, deoarece o consideră ca fiind una

blândă și inechitabilă.

2016, au fost respinse apelurile declarate, ca nefondate.

4.1. În motivarea deciziei, instanța de apel a conchis, că instanța de fond a

stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului Calmîc Iurii, care a

fost dovedită cu certitudine și fără echivoc, dând faptei săvârșite încadrarea

juridică corespunzătoare. Întru confirmarea vinovăției inculpatului Calmîc Iurii,

instanța de apel a reținut următoarele probe, administrate și cercetate de către

instanța de fond și verificate în instanța de apel:

- declarațiile inculpatului Calmîc Iurii;

- declarațiile părții vătămate Tărîță Igor;

- declarațile martorilor: Postică Grigore, Tărîță Anatolii;

2

- proces-verbal de consemnare a plângerii verbale din 17 iulie 2014, depusă de

Tărîță Igor prin care a solicitat organelor de drept să i-a măsuri în conformitate cu legislația

în vigoare cu cet. Calmîc Iurii, care la data de 17 iulie 2014, în s. Geamăna r-ul Anenii Noi

aproximativ la orele 21:30 min. având la sine o armă de foc cu care l-a amenințat cu omor.

(f.d. 11);

- procesul-verbal de cercetare la fața locului din 17 iulie 2014 (f.d. 12);

- ordonanță de ridicare din 18 iulie 2014 în urma căreia s-a ridicat o armă cu țeavă

lisă de model BAIKAL calibru 12, seria ,,MP-133” cu nr. 1113310154 și cele 3 cartușe (f.d.

36);

- procesul-verbal de examinare a obiectului din 01 august 2014, a armei de

vânătoare de model „MP-133” și a celor 3 cartușe care erau în armă. (f.d. 39-40);

- legitimația pe numele lui Calmîc Iurii potrivit căruia este proprietarul armei de

vânătoare de model ..MP-133”.(f.d. 42);

- proces-verbal de confruntare din 02 septembrie 2014, între partea vătămată

Tărîță Igor și bănuitul Calmîc Iurii (f.d. 80);

- decizia de sancționare a lui Calmîc Iurii cu amendă 20 u. c. echivalentul a 400

lei din data de 26.01.2014 pentru încălcarea regulilor de port armă. (f.d. 86);

- proces-verbal de confruntare din 09 septembrie 2014 dintre martorul Tărîță

Anatol și bănuitul Calmîc Iurii (f.d. 93).

Astfel, prima instanță corect a constatat că prin acțiunile sale inculpatul

Calmîc Iurii a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 155 Cod penal.

De asemenea, instanța de fond a argumentat deplin poziția adoptată, cât din

punct de vedere a cercetării în ansamblu a circumstanțelor cauzei, atât și din punct

de vedere a prevederilor legale.

Așadar, instanța de apel a reținut că declarațiile inculpatului Calmîc Iurii, date

în cadrul cercetării judecătorești precum că, nu a comis fapta ce i se impută

contravin declarațiilor martorilor părții acuzării, care au fost audiați în ședința de

judecată sub jurământ, aceste depoziții fiind consecvente și confirmate de probele

materiale cercetate în cadrul instanței de fond, care au fost verificate în cadrul

ședinței instanței de apel.

Mai mult, argumentul apărării precum că, instanța de fond incorect a apreciat

probele administrate, concluzionând vinovăția inculpatului, nu au fost reținute de

către instanța de apel, or instanța de fond a analizat obiectiv cumulul de probe prin

prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, veridicității si coroborării și just a adoptat o sentință de condamnare

în privința inculpatului Calmîc Iurii în baza art. 155 Cod penal.

3

Totodată, instanța de apel a indicat că, instanța de fond corect a apreciat critic

declarațiile inculpatului Calmîc Iurii, acestea fiind considerate o metodă de

apărare, deoarece aceste declarații vin în contradicție cu starea lucrurilor de fapt

cât și probele existente pe dosar, inclusiv cu depozițiile părții vătămate Tărîță Igor,

conform cărora inculpatul era violent și agresiv spunând că îl împușcă, în același

timp intrând în mașină și luând o pușcă, pe care el împreună cu Postică Grigore, i-

au smuls-o apropiindu-se de inculpat.

Cu privire la argumentul invocat de inculpat și anume faptul că instanța de

fond nu poate și nici nu era în drept să admită la baza sentinței declarațiile

martorului Ciaica Veaceslav, instanța de apel l-a respins, or în sentința instanței de

fond nu au fost incluse la probele care dovedesc fapta săvârșită de inculpat

declarațiile acestui martor, mai mult, în ședința instanței de fond de nenumărate

ori a fost dispusă aducerea silită a acestuia, iar acesta fiind peste hotarele țării a fost

în imposibilitate de către organele de poliție de a fi prezentat, în sensul dat, în

ședința instanței de fond au fost date citire declarațiilor martorului Ciaica

Veaceslav.

Mai mult, inculpatul a invocat că nu se confirmă prin nimic faptul amenințării

cu omor a cet. Tărîță Igor, și precum că a fost amenințat cu arma de vânătoare, însă

instanța de apel nu a reținut acest argument, or instanța de fond a analizat obiectiv

cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod procedură penală, și coroborării și just

a adoptat o sentință de condamnare în privința inculpatului Calmîc Iurii în baza

art. 155 Cod penal. Or, aceste argumente au fost combătute de declarațiile

martorului acuzării Postică Grigore, care în cadrul ședinței instanței de apel a

declarat că l-a deposedat pe Calmîc Iurii de obiectul scos din mașină, care s-a

dovedit a fi armă.

Astfel, instanța de apel a concluzionat că instanța de fond corect a menționat

faptul că, vinovăția inculpatului se dovedește prin declarațiile părții vătămate și a

martorilor, apreciind ca veridice declarațiile acestora, deoarece sunt consecvente,

se completează reciproc, date sub jurământ, fiind avertizați de răspundere penală

pentru declarații false, iar temei de a nu crede acestor declarații instanța de judecată

nu a avut, or potrivit art. 24 Cod de procedură penală, părțile participante la

judecarea cauzei au drepturi egale, fiind învestite de legea procesuală penală cu

posibilități egale pentru susținerea pozițiilor lor. Instanța de judecată pune la baza

sentinței numai acele probe la cercetarea cărora părțile au avut acces în egală

măsură. Părțile în procesul penal își aleg poziția, modul și mijloacele de susținere

a ei de sine stătător, fiind independente de instanță, de alte organe ori persoane.

4

Instanța de judecată acordă ajutor oricărei părți, la solicitarea acesteia, în condițiile

prezentului cod, pentru administrarea probelor necesare.

În acest sens, instanța de apel a respins argumentele invocate de către inculpat

în apelul declarat, precum că declarațiile părții vătămate poartă un caracter

instrucțional și mincinos, fiind declarații inventate și false, or declarațiile părții

vătămate nu au fost schimbate pe parcursul urmăririi penale, fiind aceleași atât în

cadrul cercetării judecătorești cât și în instanța de apel, acestea fiind consecvente,

se completează reciproc, date sub jurământ, fiind avertizat de răspundere penală

pentru declarații false, iar temei de a nu crede acestor declarații instanța de apel nu

a găsit.

Totodată, instanța de a apel a respins argumentele inculpatului cu privire la

faptul că unicul martor ocular este Postică Grigore, iar prin declarațiile sale s-a

confirmat nevinovăția inculpatului, or în cadrul ședinței instanței de fond, precum

și în apel martorul Postică Grigore, fiind audiat a comunicat instanței că, inculpatul

a intrat în mașină după ceva și el ca să se asigure, văzând că este un pericol, s-a

apropiat și când inculpatul se întorcea spre ei cu obiectul luat din mașină, a apucat

de acest obiect, care era o armă și i l-a luat, iar inculpatul a căzut într-un genunchi,

menționând că arma nu a fost îndreptată în adresa cuiva, nici nu a văzut că e armă.

Deci, declarațiile martorului Postică Grigore instanța de apel le apreciază ca

veridice fiind consecvente, date sub jurământ.

De asemenea, instanța de apel a reținut că pe parcursul judecării cauzei penale

nu s-au constatat circumstanțe, care ar putea provoca dubii în veridicitatea

declarațiilor martorilor, deoarece în cadrul urmăririi penale și în cadrul cercetării

judecătorești dânșii au dat aceleași declarații.

În aceeași ordine de idei, instanța de apel a respins argumentul apelantului

Calmîc Iurii și anume că, de către organul de urmărire penală au fost admise

abateri la procedura penală care nu pot fi reparate, or actele invocate de către acesta

nu au fost contestate de ultimul în modul prevăzut de lege la finele urmăririi

penale, astfel în procesul-verbal de prezentare a materialelor de urmărire penală

din 25.09.2015 (f.d. 111) învinuitul Calmîc Iurii și avocatul său nu au înaintat careva

cereri, obiecții.

De asemenea, instanța de apel nu a reținut argumentul invocat de inculpat, și

anume că, acesta nu a săvârșit careva acțiuni ilegale, nu a amenințat cu arma și nu

a îndreptat arma în direcția persoanelor date, solicitând să pronunțe o sentință de

achitare în privința acestuia, deoarece acesta nu a săvârșit o asemenea infracțiune,

or nerecunoașterea vinei de către inculpat, a fost apreciată de instanță drept

5

metodă de apărare, ca încercare de a se eschiva de la răspunderea penală,

folosindu-se de dreptul lui procesual de a nu recunoaște vina.

Argumentele procurorului precum că, la stabilirea pedepsei instanța de fond

nu a luat în considerație faptul că, aplicarea art. 90 Cod penal, este contrară

prevederilor art. 2 alin. (2) Cod penal, și aceasta diminuează acel factor de abținere

de la comiterea unor asemenea infracțiuni care nu a regretat acțiunile sale

infracționale, instanța de apel le-a considerat neîntemeiate, deoarece acestea nu

sunt recunoscute ca fiind circumstanțe agravante, or recunoașterea vinovăției și

căința sinceră sunt cu titlu de drepturi și nicidecum obligațiuni, ceea ce a și fost

luat în considerație de către prima instanță, aplicând o pedeapsă cu închisoare și

cu suspendare condiționată, or nu s-au aplicat pedepse mai blânde prevăzute de

sancțiunea art. 155 Cod penal, cum ar fi munca neremunerată în folosul

comunității.

Plus la toate, cât pe parcursul urmăririi penale, atât și la cercetarea

judecătorească nu au fost stabilite careva circumstanțe agravante, ce ar întemeia

posibila aplicare a unei pedepse mai aspre.

În acest context, au fost respinse și argumentele invocate în apelul comun al

părții vătămate Tărîță Igor și avocatului acestuia, și anume faptul că în privința

inculpatului Calmîc Iurii, a fost aplicată o pedeapsă prea blândă, fiind neîntemeiată

și inechitabilă.

La stabilirea categoriei pedepsei, instanța de apel a indicat că, prima instanță

conform art. 75 Cod penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite că,

aceasta face parte din categoria infracțiunilor mai puțin grave, de motivul comiterii

faptei, de persoana celui vinovat.

invocând temeiul expres prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, prin care solicită casarea hotărârilor anterioare cu trimiterea cauzei penale

spre rejudecare în aceiași instanță de apel, de către un alt complet de judecată.

Recurentul în motivarea recursului declarat, invocă faptul că, instanța de apel

a dat o apreciere greșită probelor prezentate de către partea apărării, iar la baza

condamnării au pus declarațiile părții vătămate.

Totodată, recurentul indică că, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel, și anume asupra încălcărilor de procedură și

interpretarea eronată a declarațiilor martorilor.

5.1. În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat

de către inculpatul Calmîc Iurii, solicitând respingerea acestuia, cu menținerea

6

hotărârii contestate, menționând netemeinicia cerințelor solicitate de către

recurent, deoarece recurentul solicită reaprecierea probelor, iar un asemenea temei

nu se regăsește în prevederile art. 427 Cod de procedură penală.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că, acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Conform art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi prezentate

instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de instanța de

fond. Instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Instanța de

apel, este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

În conformitate cu art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs judecă

recursul numai cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs și numai

în raport cu calitatea pe care aceasta o are în proces.

Instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute

în art. 427 Cod de procedură penală, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor

neinvocate, fără a agrava situația condamnatului.

Raportând prevederile normelor citate la circumstanțele cauzei, Colegiul

penal reține, că la caz, inculpatul își întemeiază recursul ordinar declarat pe

temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, care pot

fi divizate în mod convențional în următoarele părți componente:

1) instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel;

2) hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar;

3) instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția.

Recurentul invocă prima parte componentă și anume, instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, totodată menționând că

decizia se bazează pe presupuneri fiind contrară dispozițiilor art. 389 alin. (2) Cod

de procedură penală.

În sensul vizat și cu privire la argumentele invocate în recursul ordinar (pct. 5

din decizie), în care nu se conțin erori de drept, se atestă că împrejurările menționate

în partea descriptivă a hotărârilor contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 4.1. din

prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanța de apel a constatat și

apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind învinuirea înaintată inculpatului

și încadrarea juridică justă a acțiunilor infracționale ale acestuia în strictă

7

conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de

drept material, prin prisma cumulului de probe anexate la dosar, fiecare probă

fiind apreciată în conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei,

iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor.

Colegiul penal conchide că, instanța de apel s-a pronunțat detailat și

argumentat asupra tuturor motivelor invocate în apelul apărării și reproduse în

recursul ordinar (f.d. 217-228). Mai mult, recursul declarat, potrivit argumentelor

invocate și reproduse în pct. 5 din prezenta decizie, este întemeiat pe probe greșit

interpretate și anume indicând că, instanța de apel a luat în considerației eronat

declarațiile care se contrazic ale martorilor audiați în instanță.

Colegiul penal, menționează că declarațiile martorilor confirmă vinovăția

inculpatului, acestea fiind consecutive pe parcursul urmăririi penale și a judecării

cauzei, fiind confirmate și de materialele dosarului.

Instanța de recurs, analizând textul deciziei atacate constată că, temeiul

invocat de către recurent și prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, nu și-a găsit confirmarea la examinarea recursului declarat, dat fiind faptul

că, instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1),

(5), 417 alin. (8) Cod de procedură penală și în hotărârea adoptată s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel, cuprinzând și motivele pe care se

întemeiază soluția adoptată.

În același context, în vederea respingerii argumentelor din recurs invocat

privitor la chestiunea de apreciere a probelor, Colegiul penal amintește că la etapa

judecării recursului nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă

apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea

constatată de instanțele ierarhic inferioare, acestea fiind atributul exclusiv al

instanțelor de fond și de apel.

Deci, Colegiul penal nu va examina criticile referitoare la presupusa greșita

reținere, pe baza probelor administrate în cauză, a anumitor elemente faptice, ci va

verifica, prin raportare la situația de fapt stabilită de instanța de fond și cea de apel,

corectitudinea condamnării inculpatului Calmîc Iurii, privind învinuirea imputată

acestuia prin rechizitoriu.

Totodată, Colegiul penal pe această linie de considerente ține să specifice că,

pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de o

parte, să fi influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte să fie vădită,

neîndoielnică. Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci

discrepanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin

8

ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei

soluții decât cea pe care materialul probator o susține. În cauza respectivă o atare

eroare nu a fost constatată de către instanța de recurs.

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a

comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârea atacată

cuprinde motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că instanța de apel s-

a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, că vinovăția inculpatului a

fost dovedită pe deplin și că recursul ordinar este unul vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că este vădit

neîntemeiat. Prin urmare, odată ce recursul de pe rol este vădit neîntemeiat, el

urmează a fi declarat inadmisibil.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 08 februarie 2016, de inculpatul Calmîc Iurii

Valentin, în propria cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Publicată integral la 22 iunie 2016.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Ion Guzun

Liliana Catan

9