1ra-884/16 — art.321 CP

1ra-884/16 — art.321 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr.1ra-884/16

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

24 mai 2016 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco, Iurie Diaconu, Liliana Catan, Ion Guzun,

judecînd, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Cahul, Dumitru Calendari, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 28 decembrie 2015 în

cauza penală privindu-i pe

Cozonac Vasile Valeriu, născut la 08

august 1985, originar și domiciliat în

s.Vulcănești, r-nul Nisporeni,

Macovei Mihail Andrei, născut la 24

aprilie 1958, originar și domiciliat în

s.Bulboaca, r-nul Anenii Noi

și

Hotinschi Alexandr Serghei, născut la 02

iulie 1991, originar și domiciliat în

s.Mihailovca, r-nul Cimișlia.

Termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă:

Cozonac Vasile - în baza art.321 Cod penal, la 3 ani închisoare, iar în temeiul

art.85 alin.(1) Cod penal, pentru cumul de sentințe, la pedeapsa aplicată i-a fost

adăugată parțial partea neexecutată a pedepsei fixate prin decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 25.03.2010, stabilindu-i pedeapsa definitivă de 12 ani

închisoare, cu executarea ei în penitenciar de tip închis;

Macovei Mihail - în baza art.321 Cod penal, la 4 ani închisoare, iar în temeiul

art.85 alin.(1) Cod penal, pentru cumul de sentințe, la pedeapsa aplicată i-a fost

adăugată parțial partea neexecutată a pedepsei fixate prin sentința Judecătoriei Soroca

din 06.02.2012, stabilindu-i pedeapsa definitivă de 4 ani și 1 lună închisoare, cu

executarea ei în penitenciar de tip închis;

Hotinschi Alexandr - în baza art.321 Cod penal, la 4 ani închisoare, iar în

temeiul art.85 alin.(1) Cod penal, pentru cumul de sentințe, la pedeapsa aplicată i-a fost

1

adăugată parțial partea neexecutată a pedepsei fixate prin decizia Colegiului penal al

Curții Supreme de Justiție din 27.04.2010, stabilindu-i pedeapsa definitivă de 5 ani

închisoare, cu executarea ei în penitenciar de tip închis, și amendă în mărime de 150

unități convenționale, care conform art.87 Cod penal se va executa de sine stătător.

Alexandr, Macovei Mihail și o persoană în privința căreia cauza penală a fost disjunsă

în procedură separată, ispășind pedeapsa penală privativă de libertate în Penitenciarul

nr.1 Taraclia, situat în or.Taraclia, str.Vodoprovodnaia 5, la 18 noiembrie 2013,

aproximativ la ora 14.00, aflîndu-se în celula nr.80 al blocului de regim nr.4, fără careva

motive au început să strige și să bată în ușa celulei, solicitînd să se apropie de ei ofițerul

de serviciu.

Ofițerul de serviciu al Penitenciarului nr.1 Taraclia, Valentir Valeriu, intrînd în

celula nr.80, a depistat în celulă un bidon cu bragă, materie primă de substanță

alcoolică, care potrivit pct.9 al Anexei nr.7 al Statutului executării pedepsei de către

condamnați, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.583 din 26.05.2006, constituie produs

alimentar interzis condamnaților.

În conformitate cu pct.376-386 al Statutului, Valentir Valeriu a încercat să ridice

bidonul cu materie primă de substanță alcoolică „bragă”, dar pe care nu a reușit să o

scoată din celulă, deoarece condamnații Cozonac Vasile, Hotinschi Alexandr și

Macovei Mihail, care se afla în stare de ebrietate și persoana în privința căreia cauza

penală a fost disjunsă în procedură separată, încălcînd pct.89 al Statutului, conform

căruia condamnații sînt obligați să se abțină de la acțiuni sau activități care ar crea

dificultăți la îndeplinirea obligațiunilor de serviciu ale personalului penitenciarului, au

început să-i îmbrîncească afară din celulă pe ofițerul de serviciu Valentir Valeriu,

supraveghetorul Diulgher Ion și specialistul serviciului de securitate Liulica Vadim,

care au intrat în celulă imediat după ofițerul de serviciu Valentir Valeriu.

Apoi, continuîndu-și acțiunile sale ilegale, Cozonac Vasile, Hotinschi Alexandr,

Macovei Mihail și persoana în privința căreia cauza penală a fost disjunsă în procedură

separată, încălcînd prevederile pct.90 al Statutului, conform căruia deținuților li se

interzice insultarea sau săvîrșirea acțiunilor care jignesc demnitatea personalului

penitenciarului, au început a aplica lovituri cu pumnul colaboratorilor Penitenciarului

nr.1 Taraclia în diferite regiuni ale corpului.

Cu scopul curmării acțiunilor deținuților Cozonac Vasile, Hotinschi Alexandr,

Macovei Mihail și persoana în privința căreia cauza penală a fost disjunsă în procedură

separată, în celula nr.80 au intrat supraveghetorii Trifonoglo Pavel și Todorov Anatolie,

însă aceștia nu s-au calmat, ba dimpotrivă, încalcînd prevederile pct.90 al Statutului, s-

au adresat cu cuvinte necenzurate (înjurături) în adresa colaboratorilor Penitenciarului

nr.1 Taraclia, continuînd să le aplice cu pumnii lovituri, amenințîndu-i cu răfuiala fizică.

În rezultatul acțiunilor ilegale ale lui Cozonac Vasile, Hotinschi Alexandr,

Macovei Mihail și persoana în privința căreia cauza penală a fost disjunsă în procedură

separată, părții vătămate Diulgher Ion i-au fost cauzate echimoze și escoreații pe plioapa

superioară a ochiului drept, ce se califică ca vătămare corporală neînsemnată a sănătății,

părții vătămate Trifonoglo Pavel, i-au fost cauzate echimoze pe antebrațul stîng, care au

2

provocat vătămarea neînsemnată a sănătății, iar părții vătămate Valentir Valeriu i-a fost

cauzată durere fizică.

- inculpatul A.Hotinschi, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei hotărîri de achitare, pe motiv că sentința este neîntemeiată, fiind

adoptată în baza probelor contradictorii, bazată pe presupuneri; - în materialele

dosarului lipsesc dovezi incontestabile ce ar confirma vinovăția lui în comiterea

infracțiunii imputate; - sentința a fost emisă numai pe declarațiile părților vătămate și a

martorilor audiați din partea acuzării, care urmau a fi apreciate critic, fiindcă aceștia sînt

colaboratori ai penitenciarului; - instanța constatînd că la ei în celulă a fost depistată și

ridicată materie primă de substanță alcoolică de 6 litri, nu a demonstrat prin probe, care

ar dovedi cantitatea ridicată, de rînd ce pe cauză nu a fost efectuată o careva expertiză; -

instanța a lăsat fără apreciere argumentele sale că a fost maltratat de către colaboratorii

penitenciarului;

- inculpatul M.Macovei, care a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei

hotărîri de achitare, pe motiv că fapta nu a fost comisă de el; - sentința a fost emisă în

baza unor probe contradictorii, bazate doar pe presupuneri și numai pe declarațiile

părților vătămate și a martorilor audiați din partea acuzării, care urmau a fi apreciate

critic, fiindcă aceștea sînt colaboratori ai penitenciarului, pe cînd din partea apărării nu a

fost audiat nici un martor din cei condamnați, care execută pedeapsa; - instanța a lăsat

fără apreciere circumstanța că masa lichidă ridicată și depistată nu a fost supusă

expertizei; - cauza penală a fost pornită cu scopul de a acoperi acțiunile ilegale ale

lucrătorilor penitenciarului, care i-a maltratat, fapt ce se probează prin actul de

examinare medico-legală, din care rezultă că dînsul s-a ales cu o plagă ruptă, pe cînd

colaboratorii penitenciarului s-au ales cu vătămări corporale mai ușoare, față de cele

stabilite la el; - instanța nu a luat în considerație concluzia actului de examinare, prin

care s-a stabilit că dînsul a fost treaz, avînd doar miros de tutun; - nu s-a ținut cont de

faptul că el nu a făcut cunoștință cu materialele cauzei penale și în prima instanță nu i-a

fost înmînat rechizitoriul;

- avocatul O.Saganscaia în numele inculpatului V.Cozonac, care a solicitat

repunerea în termen a apelului, în legătură cu faptul că inculpatul este inalfabet; -

casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotîrîri de achitare, deoarece

inculpatul nu a comis infracțiunea de care a fost recunoscut vinovat, fiindcă în celula în

care se deținea nu a consumat băuturi spirtoase și nu a întreprins careva acțiune

nelegitime împotriva colaboratorilor penitenciarului, nu a înjurat nici pe unul din ei și

nu a aplicat forța fizică; - instanța nu a luat în considerație faptul că dînsul a fost scos

din celulă în coridor de către colaboratorii penitenciarului, din care motiv nu a putut

vedea ce a avut loc în continuare în celula nr.80; - instanța a lăsat fără apreciere

argumentele inculpaților cu privire la maltratarea lor de către colaboratorii

penitenciarului, care și sînt persoanele cointeresate întru pedepsirea inculpaților.

a fost repus în termen apelul declarat de avocatul O.Saganscaia în numele inculpatului

V.Cozonac și admise apelurile declarate de ultima și inculpații A.Hotinschi și

M.Macovei, casată total sentința cu pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care au fost recunoscuți vinovați și condamnați:

3

Macovei Mihail - în baza art.321 Cod penal, cu aplicarea art.385 alin.(4) Cod de

procedură penală, la 08 luni închisoare;

Hotinschi Alexandr - în baza art.321 Cod penal, cu aplicarea art.385 alin.(4) Cod

de procedură penală, la 03 luni închisoare, iar în temeiul art.85 alin.(1) Cod penal,

pentru cumul de sentințe, la pedeapsa aplicată i-a fost adăugată parțial partea

neexecutată a pedepsei fixate prin decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție

din 27.04.2010, stabilindu-i pedeapsa definitivă de 1 an 01 lună și 15 zile închisoare, cu

executarea ei în penitenciar de tip închis, și amendă în mărime de 150 unități

convenționale, care conform art.87 Cod penal se va executa de sine stătător;

Cozonac Vasile - în baza art.321 Cod penal, cu aplicarea art.385 alin.(4) Cod de

procedură penală, la 05 luni închisoare, iar în temeiul art.85 alin.(1) Cod penal, pentru

cumul de sentințe, la pedeapsa aplicată i-a fost adăugată parțial partea neexecutată a

pedepsei fixate prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25.03.2010,

stabilindu-i pedeapsa definitivă de 10 ani 02 luni și 28 zile închisoare, cu executarea ei

în penitenciar de tip închis.

4.1. Instanța de apel a constatat că Hotinschi Alexandr și Macovei Mihail, fiind în

stare de ebrietate alcoolică, împreună cu Cozonac Vasile și persoana în privința căreia

cauza penală a fost disjunsă într-o procedură separată, executînd pedeapsa penală cu

închisoarea în Penitenciarul nr.l Taraclia, amplasat în or.Taraclia, str.Vodoprovodnaia

nr.5, la 18 noiembrie 2013, aproximativ la ora 14.00, aflîndu-se în celula nr.80 a corpului

de regim nr.4, fară motiv au început a striga, a bate în ușa celulei și a cere chemarea

ofițerului de serviciu. Cînd ofițerul de serviciu al Penitenciarului nr.l Taraclia, Valentir

Valeriu, a intrat în celula nr.80, a depistat acolo o butelie cu bragă, care conține alcool, și

a încercat să o ridice, însă nu a reușit să o scoată din celulă, deoarece condamnații

Hotinschi Alexandr, Macovei Mihail, Cozonac Vasile și persoana în privința căreia

cauza penală a fost disjunsă într-o procedură separată, au început să-i împingă din celula

pe ofițerul de serviciu Valentir Valeriu, supraveghetorul Diulgher Ivan și specialistul

serviciului de securitate Liulica Vadim, care intraseră în celulă după Valentir Valeriu.

Instanța de apel a constatat că, prin acțiunile sale, inculpații Hotinschi Alexandr,

Macovei Mihail și Cozonac Vasile au săvîrșit cu intenție fapta penală prevăzută de

art.321 Cod penal - nesupunerea prin violență cerințelor legitime ale administrației

penitenciarului, săvîrșită de o persoană care execută pedeapsa în penitenciar.

Respectînd prevederile art.414 alin.(1), (2), (3) Cod de procedură penală, instanța

de apel a verificat probele materiale administrate la caz, prin citirea lor, și anume

declarațiile părților vătămate I.Diulgher, P.Trifonoglo, V.Valentir, care nu au fost

contestate de părți, a martorilor V.Liulica, A.Todorov, a inculpaților V.Cozonac,

M.Macovei și A.Hotinschi, cît și probele materiale - rapoartele deserviciului operativ pe

EP Taraclia din 18.11.2013 și ofițerului de urmărire penală a IP Taraclia din 20.11.2013,

procesul-verbal de cercetare a locului infracțiunii, actele de examinare medicală a

deținuților A.Hotinschi, V.Cozonac, M.Macovei din 18.11.2013, deciziile șefului

Penitenciarului nr.1 Taraclia din 21.11.2013, prin care condamnații M.Macovei,

A.Hotinschi și V.Cozonac au fost sancționați prin izolare disciplinară; procesele-verbale

privind aplicarea forței fizice, mijloacelor speciale nr.11, de examinare medicală în

vedere constatării faptului de consum al alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei din

18.11.2013, întocmit în cadrul IMSP „Spitalul Raional Taraclia” în privința lui

4

M.Macovei, A.Hotinschi și V.Cozonac; rapoartele de expertiză medico-legală nr.818,

819, 820 din 21.11.2013 în privința lui M.Macovei, A.Hotinschi și V.Cozonac,

procesele-verbale de examinare a obiectelor, rapoartele de expertiză medico-legală nr.3

și 4 din 16.12.2014 în privința lui I.Diulgher și P.Trifonoglo, ordonanțele procuroroului

în Procuratura Taracalia, V.Vornicov și V.Terzi din 12.11.2014 și 20.12.2013 de refuz în

pornirea urmăririi penale la plîngerile condamnaților M.Macovei și A.Hotinschi și

încheierea judecătorului de instrucție al Judecătoriei Taracalia din 03.11.2014, în urma

cărora a conchis că prima instanță a adoptat o soluție contrară circumstanțelor de fapt

constatate în cadrul cercetării judecătorești, aplicînd eronat normele de drept material și

procesual și, constatînd fapta pentru care inculpații au fost recunoscuți vinovați, a depășit

limitele învinuirii.

În susținerea concluzie sale, instanța de apel a indicat că prima instanța nu a dat o

apreciere probelor administrate la caz - actelor de examinare medicală a lui M.Macovei,

A.Hotinschi și V.Cozonac din 18.11.2013, proceselor-verbale de examinare medicală în

vederea constatării faptului de consum al alcoolului întocmite la 18.11.2013, că

inculpații nu au fost supuși examinării medico-legale.

Analizînd probele administrate pentru care inculpații au fost supuși învinuirii, adică

nesupunerea în timpul acțiunii grupului de intervenție pentru imobilizarea și repartizarea

condamnaților în alte celule, instanța de apel a concluzionat că, din acestea nu rezultă

nesubordonarea prin violență a inculpaților M.Macovei, A.Hotinschi și V.Cozonac,

deoarece acțiunea colaboratorilor penitenciarului a fost o fază în scopul reprimării

actului inițial de nesupunere în prima fază. În lipsa examinărilor medico-legale în

vederea stabilirii la inculpați a vătămărilor corporale, de rînd ce aceștia au invocat de la

bun început că au fost maltratați și existența acestor vătămări corporale fiind evidentă,

exclude posibilitatea de a concluziona dacă aplicarea forței fizice și mijloacelor speciale

de către colaboratorii penitenciarului a fost proporțională pericolului, și că opunerea

inculpaților ar fi fost una de nesubordonare sau a fost o reacție de apărare la intensitatea

excesivă în aplicarea forței de către colaboratorii penitenciarului.

Instanța de apel a indicat că organul de urmărire penală pe parcursul urmăririi

penale nu a audiat nici o persoană care ar putea furniza informații, în afară decît

colaboratorii penitenciarului nr.1 Taraclia, nu a dispus examinarea medico-legală a

inculpaților M.Macovei, A.Hotinschi și V.Cozonac, în așa mod a tergiversat mersul

urmăririi penale, reieșind din faptul că cauza a fost pornită la 06.12.2013, dar în calitate

de bănuiți aceștia au fost recunoscuți abia la 07.08.2014, deja cînd eventualele acțiuni

utile de urmărire penală nu-și mai puteau avea efect întru stabilirea circumstanțelor

obiective ale cauzei, precum nu au fost ridicate nici înregistrările video de la camerele de

luat vederi ale Penitenciarului nr.1 Taraclia, amplasate în coridorul de ieșire din celula

nr.80 în care erau deținuți condamnații.

La fel, instanța de apel a stabilit că investigațiile în cauza penală la plîngerea de

maltratare a lui A.Hotinschi a fost gestionată de același procuror, care a și condus

urmărirea penală în prezenta cauză penală de învinuire a inculpaților M.Macovei,

A.Hotinschi și V.Cozonac de nesubordonare prin violență.

Prin urmare, instanța de apel, reieșind din cele reținute supra, a conchis de a

exclude din volumul învinuirii inculpaților cea de-a doua fază a faptei imputate, deoarece

5

nu s-a dovedit faptul nesupunerii inculpaților în timpul acțiunii grupului de intervenție

pentru imobilizarea și repartizarea condamnaților în alte celule.

Totodată, instanța a conchis că probele administrate de organul de urmărire penală,

verificate în ședințele de judecată, demonstrează cert prezența în acțiunile inculpaților

nesupunerea prin violență cerințelor legitime ale administrației penitenciarului, săvîrșită

de o persoană care execută pedeapsa în penitenciar, deoarece conflictul dintre inculpați și

reprezentanții administrației s-a iscat din motivul depistării de către ofițerul de serviciu

V.Valentir a buteliei cu lichid alcoolic, care este un produs interzis pentru condamnați în

penitenciar, fapt confirmat de starea de ebrietate a inculpaților M.Macovei și

A.Hotinschi, prin rapoartele de expertiză medico-legală din 21.11.2013, prin care s-a

depistat în sîngele lui M.Macovei 0,95 g/l și a lui A.Hotinschi 0,2 g/l de alcool etilic.

Faptul că inculpații nu s-au supus colaboratorilor penitenciarului rezultă din

raportul de expertiză medico-legală a părții vătămate I.Diulgher, cît și din însuși

declarațiile ultimului, care a afirmat că vătămarea la ochi i-a fost cauzată de un ciob sărit

de la farfuria aruncată de către persoana, în privința căreia cauza a fost disjunsă în

procedură separată.

Reieșind din faptul că I.Diulgher s-a ales cu o vătămare cauzată de persoana, în

privința căruia cauza a fost disjunsă în procedură separată, dar nu la contact direct, iar la

colaboratorii penitenciarului V.Valentir și V.Liulica nu a fost constatată nici o vătămare

corporală, instanța de apel a concluzionat că nu și-a găsit confirmare caracterul violenței

expus în rechizitoriu, și anume că V.Cozonac, M.Macovei și A.Hotinschi ar fi aplicat

lovituri cu pumnii.

La stabilirea categoriei și mărimii pedepsei, instanța de apel a indicat că i-a în

considerație gravitatea infracțiunii săvîrșite, motivul acesteia, persoana inculpaților,

circumstanța agravantă pentru inculpații A.Hotinschi și M.Macovei - starea de ebrietate,

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării inculpaților, cît și starea de

recidivă pentru inculpatul V.Cozonac și de recidivă periculoasă pentru inculpatul

M.Macovei, din care rezultă că acestora nu le poate fi stabilită o pedeapsă mai mică de

jumătate și, respectiv, de trei pătrimi din maximul celei mai aspre pedepse.

Totodată, instanța ajungînd la concluzia că inculpaților le-a fost încălcat dreptul la

un proces echitabil, și anume prin efectuarea unei investigații ineficiente și părtinitoare,

cu încălcarea termenului rezonabil al urmăririi penale, a considerat posibilă stabilirea

pedepsei inculpaților cu aplicarea prevederilor art.385 alin.(4) Cod de procedură penală

și reducerea pedepsei pentru încălcările comise.

Cu referire la repunerea în termen a apelului declarat de avocatul O.Saganscaia în

numele inculpatului V.Cozonac, instanța de apel a considerat că întîrzierea a fost

determinată de motive întemeiate, deoarece inculpatul este o persoană incărturară, în

prima instanță a fost asistat de un avocat din oficiu și, în cazul dat, omiterea termenului

ar putea fi condiționată doar de existența unui înscris autentificat de avocatul precedent,

care ar atesta nedorința inculpatului V.Cozonac de a recurge la calea de atac. Prin

urmare, instanța a apreciat ca credibile declarațiile inculpatulului că dînsul a solicitat

verbal precedentului avocat să declare din numele său apel, în legătură cu faptul că este

necărturar.

invocînd temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6), 7), 10), 16) Cod de procedură

6

penală, solicită casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare, invocînd că partea

descriptivă a deciziei nu corespunde cerințelor art.394 alin.(1) Cod de procedură penală,

deoarece instanța nu a descris fapta criminală considerată a fi dovedită, indicîndu-se

locul, timpul, modul săvîrșirii ei, forma și gradul de vinovăție, motivele și consecințele

infracțiunii; - instanța de apel a reapreciat probele examinate de prima instanță, dar nu a

dat apreciere fiecărei probe în parte, și anume a rămas fără apreciere concluziile

expertizei medico-legale nr.3 din 15.01.2014, prin care s-a constatat că lui P.Trifonoglo

i-au fost cauzate vătămări corporale neînsemnate; - instanța nu a soluționat dacă

pedeapsa stabilită inculpaților de prima instanță a fost individualizată și aplicată just,

astfel a interpretat eronat regulile de individualizare a pedepsei penale, deoarece instanța

examinînd posibilitatea reducerii pedepsei inculpaților drept recompensă pentru

încălcările comise, nu a ținut cont de dispozițiilor art.385 alin.(1) pct.1-16 Cod de

procedură penală, fiindcă în cazul dat instanța urma să stabilească pedeapsa pentru fapta

comisă, apoi să reducă din această pedeapsă, indicînd termenul cu care s-a redus; -

instanța de apel incorect a repus în termen apelul avocatului O.Saganscaia declarat în

numele lui V.Cozonac, care a fost declarat cu depășirea termenului legal, deoarece

necărturarea inculpatului nu poate servi ca temei de a repune oricînd apelul acestuia, la

caz urmînd a fi respectate prevederile art.405 și 232 alin.(1) Cod de procedură penală; -

normele de drept în ce privește termenul declarării apelului contravin unei hotărîri de

aplicare a acelorași norme date anterior de către Curtea Supremă de Justiție în dosarul

penal nr.1ra-92/14 din 08.04.2014.

Colegiul penal consideră că recursul declarat de procuror urmează a fi admis, reieșind

din următoarele considerente.

Potrivit art.414 Cod de procedură penală, la judecarea apelului, instanța de apel

are obligația de a verifica hotărîrea atacată din punct de vedere al temeiniciei și

legalității acesteia, avînd în vedere circumstanțele faptice ale cauzei bazate pe probele

examinate de prima instanță, pe materialele dosarului și, în dependență de aceste date,

să aprecieze legalitatea concluziilor de vinovăție ori nevinovăție trase de prima instanță,

fiind obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima

instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sînt: dacă fapta reținută ori numai

imputată s-a săvîrșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a

comis, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma cumulului de probe anexate la

dosar în conformitate cu art.101 Cod de procedură penală.

La chestiuni de drept se referă cele ce țin de faptul: dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost

individualizată și aplicată just; dacă normele de drept procesual penal sau administrativ

au fost corect aplicate și hotărîrea adoptată să conțină răspuns la toate motivele

invocate.

Colegiul penal conchide că, la examinarea cauzei, instanța de apel nu a îndeplinit

aceste stricte prevederi ale legii, din sensul cărora rezultă că nerespectarea acestor

cerințe echivalează cu nerezolvarea fondului apelului, fapt ce atrage după sine casarea

deciziei instanței de apel în latura aprecierii juridice a faptei constatate de care au fost

7

recunoscuți vinovați M.Macovei, V.Cozonac și A.Hotinschi, corectitudinii calificării

acțiunilor incriminate și stabilirii pedepsei.

Drept temei pentru declararea recursului, recurentul a indicat prevederile art.427

alin.(1) pct.6), 10) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărîrile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel în cazurile în care hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția și s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs menționează că aceste temeiuri pentru declararea recursului

ordinar și-au găsit confirmare în speța dată.

Astfel, după cum rezultă din actele cauzei, conform învinuirii înaintate, acțiunile

inculpaților M.Macovei, V.Cozonac și A.Hotinschi au fost calificate în baza art.321 Cod

penal - nesupunerea prin violență cerințelor legitime ale adminsitrației penitenciarului,

săvîrșită de o persoană care execută pedeapsa în penitenciar.

Prima instanță, cercetînd cumulul de probe administrate și prezentate de procuror,

a ajuns la concluzia că a fost dovedită vinovăția inculpaților pentru fapta de care au fost

puși sub învinuire.

Instanța de apel, examinînd probele administrate și materialele cauzei penale, a

ajuns la concluzia că soluția primei instanțe urmează a fi casată total, cu pronunțarea

unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, deoarece instanța a

extins de la sine conținutul faptei imputate în raport cu cea indicată în rechizitoriu, și

incorect a reținut în seama acestora fapta de nesupunere în timpul cînd în celulă a intrat

grupul de intervenție al colaboratorilor penitenciarului pentru a-i imobiliza pe

condamnații celulei nr.80 și a-i repartiza în diferite celule.

Astfel, instanța de apel, pronunțînd o nouă hotărîre potrivit modului stabilit

pentru prima instanță a exclus din volumul învinuirii, acțiunile inculpaților de

nesupunere în timpul acțiunii grupului de intervenție pentru imobilizarea și repartizarea

condamnaților în alte celule, concluzionînd că acțiunile inculpaților pe acest capăt de

acuzare nu întrunesc elementele infracțiunii.

Totodată, instanța de apel a constatat fapta inculpaților doar pentru nesupunerea

în timpul cînd ofițerul de serviciu V.Valentir a încercat să ridice butelia de lichid cu

conținut de alcool și cînd supraveghetorul L.Diulgher și specialistul serviciului de

securitate V.Liulica, au intrat imediat în celulă după ofțerul de serviciu întru a curma

acțiunile deținuților, calificînd aceste acțiuni în baza art.321 Cod penal, adică

nesupunerea prin violență a cerințelor legitime ale administrației penitenciarului,

săvîrșită de o persoană care execută pedeapsa în penitenciar.

Prin urmare, instanța de apel a adoptat două soluții prin care se contrazice pe sine

însuși, fiindcă la final încadrează juridic acțiunile inculpaților, așa cum sînt încadrate în

rechizitoriu (art.321 Cod penal), însă constată fapta inculpaților, ca fiind dovedită altfel,

nu în modul cum a fost descrisă și constatată în învinuire.

Mai mult, instanța de recurs ține să menționeze că latura obiectivă a infracțiuni de

care inculpații au fost puși sub învinuire constă în fapta prejudiciabilă alcătuită din

două componente – 1) inacțiunea principală și 2) acțiunea adiacentă.

Prima, adică inacțiunea principală o constituie nesupunerea cerințelor legitime

ale adminsitrației penitenciarului, iar a doua, acțiunea adiacentă, se exprimă în

aplicarea violenței.

8

Reișind din cele expuse, Colegiul penal constată că instanța de apel delimitînd

acțiunile inculpaților în două faze - una de nesupunere în timpul cînd ofițerul de serviciu

V.Valentir a încercat să ridice o butelie cu lichid cu conținut de alcool, și a doua de

nesupunere în timpul acțiunii grupului de intervenție pentru imobilizarea și repartizarea

condamnaților în celule, nu a ținut cont de faptul că inacțiunea de nesupunere cerințelor

legitime ale adminsitrației penitenciarului nu este suficientă pentru a fi întregită latura

obiectivă a infracțiunii prevăzute de art.321 Cod penal, această inacțiune numaidecît

trebuie să fie însoțită de acțiunea de aplicare a violenței. Astfel, instanța de apel pripit a

ajuns la concluzia privind delimitarea acțiunilor inculpaților în două faze, fără a ține

cont că aceste acțiuni formează un tot întreg, fiindcă obiectul material al infracțiunii de

nesupunere prin violență cerințelor legitime ale adminsitrației penitenciarului îl

reprezintă corpul persoanei.

La fel, sub aspectul dat instanța de apel, constatînd că colaboratorilor

penitenciarului V.Valentir și V.Liulica nu le-a fost cauzată nici o vătămare corporală,

indicînd că nu și-a găsit confirmare caracterul violenței expus în rechizitoriu, îi

recunoaște vinovați pe inculpați de săvîrșirea infracțiunii de „nesupunere prin violență

cerințelor legitime ale administrației penitenciarului …..”, concluzii ce sînt

contradictorii.

Totodată, stabilind lipsa în acțiunile inculpaților a violenței expusă în rechizitoriu,

instanța de apel nu a dat o careva apreciere concluziilor din rapoartele de expertiză

medico-legală nr.3 și nr.4 din 15.01.2014, potrivit cărărora lui I.Diulgher și

P.Trifonoglo le-au fost cauzate vătămări corporale neînsemnate, iar lui V.Valentir, i-au

fost cauzate dureri fizice, astfel că pripit a ajuns la concluzia că în cadrul nespunerii, nu

a fost aplicată violența în privința părților vătămate.

Prin urmare, concluzia instanței de apel referitor la constatarea faptei săvîrșite de

inculpați, în viziunea instanței de recurs, contravine prevederilor art.325 alin.(1) Cod de

procedură penală, fapta criminală constatată în decizie este expusă insuficient și neclar.

De asemenea, este contradictorie și concluzia instanței de apel privind

individualizarea pedepsei inculpaților, deoarece pe de o parte instanța i-a în considerație

starea de recidivă și concluzionează că inculpaților V.Cozonac și M.Macovei, nu le

poate fi stabilită o pedeapsă mai mică de jumătate și, respectiv, de trei pătrimi din

maximul celei mai aspre pedepse, și, constatînd că a avut loc încălcări a drepturilor

inculpaților la faza de urmărire penală, a conchis a le reduce pedeapsa prin prisma

prevederilor art.385 alin.(4) Cod de procedură penală, însă, după cum rezultă din

dispoziția deciziei, nu s-a specificat termenul de pedeapsă care se stabilește, deși era

necesar să se arăte concret pedeapsa care se numește pentru infracțiune și ulterior,

pedeapsa care urmează să fie executată după ce a fost redusă pedeapsa pricipală în baza

art.385 alin.(4), ceea ce contravine prevederilor art.389 și 395 Cod de procedură penală.

Din acest punct de vedere, dispozitivul deciziei instanței de apel este expus neclar,

deci conține o eroare de drept, care poate și urmează a fi corectată la noua rejudecare a

cauzei în ordine de apel.

Astfel, erorile menționate supra sînt erori de drept procedural și se încadrează în

art.427 alin.(1) pct.6), 10) Cod de procedură penală, deoarece se referă la procedura de

motivare a soluției instanței de apel și sînt temei de recurs.

9

Potrivit art.435 alin.(1) pct.2) lit.c) Cod de procedură penală, în cazul în care

instanța de recurs constată erori de drept ce sînt temei de recurs și acestea nu pot fi

corectate de instanța de recurs, aceasta dispune casarea hotărîrii atacate și rejudecarea

cauzei de către instanța a cărei hotărîre se casează.

În speța examinată, Colegiul penal consideră că decizia instanței de apel urmează

a fi casată, cu trimiterea cauzei la rejudecare în aceiași instanță.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină seama de motivele indicate

în prezenta decizie, precum și de cele invocate în recurs, care au servit temei de casare a

soluției adoptate și, cu respectarea prevederilor art.414 Cod de procedură penală, să

verifice minuțios legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate, să judece apelurile din punct

de vedere al stării de fapt și de drept, să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate

de părți și, în dependență de situația constatată, să pronunțe o hotărîre legală și

întemeiată, care să corespundă prevederilor art.417 Cod de procedură penală.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de nivelul Curții de

Apel Cahul, Dumitru Calendari, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Cahul din 28 decembrie 2015, în cauza penală în privința lui Cozonac Vasile, Macovei

Mihail și Hotinschi Alexandr și dispune rejudecarea cauzei în aceiași instanță de apel, în

alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac

Decizia motivată publicată integral la 21 iunie 2016.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

Liliana Catan

Ion Guzun

10