1ra-964/16 — art. 217 alin. 2 CP

Prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 29 octombrie 2015, cauza fiind examinată conform prevederilor art. art.3641 Cod de procedură penală, Gumeni Chiril a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 217 alin. (2) Cod penal la pedeapsa sub formă de 100 ore muncă neremunerată în folosul comunității.

Pentru a se pronunța cu sentința instanța de fond a constatat că, inculpatul Gumeni Chiril, la 06.08.2015 aproximativ la ora 08:20, în cadrul efectuării percheziției la domiciliul situat în mun. Chișinău, str. Buiucani nr. 5, ap. 59, ultimul s-a apropiat de geam și a aruncat peste acesta două plicuri din hîrtie. În cadrul cercetării la fața locului efectuată în aceiași zi, în perioada de timp de la 09:15 pînă la 09:35, petrecută sub balconul de la etajul 1 din partea dreaptă a casei de locuit situată în mun. Chișinău, str. Buiucani nr. 5, la o distanță de 15 și respectiv 50 cm de la fundamentul casei, au fost depistate și ridicate 2 plicuri de culoare albă în formă de tub, cu capetele îndoite, în interiorul cărora se afla o substanță vegetală mărunțită de culoare verde închis, cu miros specific. Conform raportului de expertiză nr. 8043 din 10.08.2015, masele vegetale uscate mărunțite de culoare verde, cu miros specific, din cele două pachețele confecționate din hîrtie, prezentate la examinare, depistate și ridicate în cadrul cercetării la fața locului, de lîngă teritoriul adiacent casei locative, pe adresa: mun. Chișinău, str. Buiucani nr. 5 la data 1 de 06.08.2015 - reprezintă marijuană, obținută artizanal, care face parte din categoria substanțelor narcotice. Cantitatea de substanță narcotică (marijuană) alcătuiește în sumă 2.10 grame (0.45+1.65 grame, materie uscată). Conform listei substanțelor narcotice, psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe, depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora, aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr. 79 din 23.01.2006, 2.10 grame de marijuana prezintă substanțe narcotice și se atribuie la cantități mari.

Nefiind de acord cu sentința menționată procurorul, Furtuna Victor, a declarat apel, solicitînd admiterea lui, casarea sentinței în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri noi prin care inculpatul Gumeni Chiril să fie recunoscut culpabil de comiterea infracțiunii prevăzute deart. 217 alin. (2) Cod penal cu aplicarea pedeapsei de 8 luni închisoare în penitenciar de tip semiînchis. În argumentarea apelului declarat acuzatorul de stat a invocat: – pedeapsa penală stabilită inculpatului este prea blîndă; – instanța de fond a reținut doar circumstanțe atenuante, însă nu a reținut careva circumstanțe agravante; – consideră că prima instanță urma să rețină ca circumstanțe agravante faptul că Gumeni Chiril anterior a fost condamnat pentru alte fapte care au relevanță pentru cauză, însă careva concluzii pozitive nu a tras, se află la evidența narcologică din 26.01.2011 ca consumator de substanțe narcotice (hașiș). – menționează că infracțiunea prevăzută la art. 217 Cod penal face parte din capitolul VIII al codului penal - infracțiuni contra statalității publice și conviețuirii sociale care se numără printre valorile sociale de o deosebită importanță. – pedeapsa solicitată de către acuzare a avut drept scop corectarea și reeducarea inculpatului, ca urmare prevenirea săvîrșirii de către aceasta a noi infracțiuni, de aceea consideră că pedeapsa aplicată inculpatului Gumeni Chiril de către instanța de judecată este prea blîndă, datorită pericolului social sporit al infracțiunii comise de către inculpat.

Ulterior, în cadrul ședinței de judecată a instanței de apel, procurorul în procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Scutelnic Cătălin, a depus apel suplimentar, solicitînd admiterea apelului, casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri noi prin care inculpatului Gumeni Chiril recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (2) Cod penal, ținînd cont de prevederile art. 82 alin. (2) Cod penal, să-i fie stabilită pedeapsă 8 luni închisoare, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip închis. În argumentarea apelului suplimentar declarat, acuzatorul de stat a invocat că: – pedeapsa penală stabilită a fost greșit individualizată; – instanța de fond la pronunțarea sentinței a acționat în derogare de la prevederile art. 82 și art. 395 Cod de procedură penală, luînd în considerare faptul că infracțiunea săvîrșită pe caz de către Gumeni Chiril a fost comisă în stare de recidivă, fapt care n-a fost sesizat de către instanța de fond; – conform materialelor cauzei penale Gumeni Chiril a fost condamnat prin Decizia Curții de Apel Chișinău din 27.05.2015 pentru comiterea faptei prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal la 300 unități convenționale (f.d. 76). Conform aceleiași decizii Gumeni Chirii a săvîrșit fapta anterioară la 18.08.2014, adică pînă la comiterea infracțiunii cercetate 2 pe caz. Conform ordinului de încasare (f.d. 75) amenda sub formă de pedeapsă penală a fost achitată de către Gumeni Chiril la 17.08.2015, adică pînă la pronunțarea sentinței în prezenta cauză și după săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (2) Cod penal. Conform art. 111 alin. (1) lit. e) Cod penal, se consideră ca neavînd antecedente penale persoanele condamnate la o pedeapsă mai blîndă decît închisoarea, după executarea pedepsei; – probele au dovedit faptul că la 06.08.2015, cînd a fost săvîrșită infracțiunea pe caz, Gumeni Chiril, fiind condamnat anterior pentru o altă infracțiune, intenționat a săvîrșit infracțiunea cercetată în prezenta cauză penală, fapt ce denotă că el a comis noua infracțiune în stare de recidivă simplă, deoarece antecedentul nu era stins la momentul comiterii acestei infracțiuni; – conform prevederilor art. 82 alin. (2) Cod penal, în cazul comiterii infracțiunii în stare de recidivă, pedeapsa nu poate fi mai mică de 1/2 din maximul celei mai aspre pedepse prevăzute de dispoziția articolului de învinuire. Alin. (2) al art. 217 Cod penal prevede pedeapsa maximă de 1 an închisoare. Raportînd această pedeapsă la prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală se constată că pedeapsa este cuprinsă între limitele de la 3 la 8 luni. Raportînd limitele pedepsei stabilite prin prisma art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, la limitele prevăzute de art. 82 al. (2) Cod penal, se constată că instanța nu era în drept să numească pe caz lui Gumeni Chirii pedeapsa mai mică de 4 luni închisoare.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 februarie 2016 a fost admis apelul procurorului în Procuratura s. Buiucani, mun. Chișinău, Furtuna Victor și apelul suplimentar al procurorului în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Scutelnic Cătălin, casată sentința integral cu pronunțarea unei noi hotărîri potrivit ordinii stabilite pentru prima instanță prin care l-a recunoscut vinovat și condamnat pe Gumeni Chiril în baza art. 217 alin. (2) Cod penal, prin aplicarea art. 82 alin. (2) Cod penal la 8 (opt) luni în penitenciar de tip închis. 5.1. În motivarea deciziei instanța de apel a menționat că, în cadrul ședinței instanței de apel procurorul Brigai Sergiu a susținut apelul și apelul suplimentar declarat de către acuzatorii de stat, în sensul declarat și a solicitat casarea sentinței în partea stabilirii pedepsei, stabilindu-i inculpatului pedeapsa sub formă de 8 luni închisoare, iar apărătorul Caragia Elisaveta nu a susținut apelurile înaintate, solicitînd să fie respinse și menținută sentința menționînd că, pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității a fost solicitată de către procuror în instanța de fond, iar amenda penală stabilită prin decizia Curții de Apel Chișinău din 24 iunie 2015 a fost achitată mai tîrziu din motiv că inculpatului i-au fost oferite rechizite bancare greșite pentru a achita amenda în folosul statului. Instanța de apel a reținut că instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului care a fost dovedită cu certitudine și fără echivoc, dînd faptei săvîrșite încadrarea juridică corespunzătoare materialului probator administrat. Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală sus-indicată și care au fost corect apreciate, respectîndu-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - 3 din punct de vedere al coroborării lor. Cercetarea judecătorească s-a efectuat în procedură simplificată în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Sentința primei instanțe a fost contestată numai în partea stabilirii pedepsei penale, iar ce ține de încadrarea juridică și vinovăție, sentința nu a fost atacată. Referitor la pedeapsa aplicată inculpatului, instanța de apel a relatat: ” Conform art. 16 Cod penal, infracțiunea săvîrșită de către Gumeni Chiril, se atribuie la categoria infracțiunilor ușoare. Potrivit art. 61 alin. (2) Cod penal, pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea condamnaților, cît și a altor persoane. Executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească demnitatea persoanei condamnate. La individualizarea pedepsei în temeiul art. 75 alin. (1) Cod penal, instanța de fond a ținut cont de faptul că, inculpatul Gumeni Chiril a comis o infracțiune din categoria celor ușoare, anterior a fost condamnat, se află la evidența medicului narcolog din 26.01.2011 ca consumator de substanțe narcotice (hașiș), a recunoscut vinovăția integral și sincer s-a căit în cele săvîrșite, înaintînd o cerere în temeiul art. 3641 Cod de procedură penală, este tînăr, se caracterizează în plan satisfăcător, nu este angajat în cîmpul muncii, necăsătorit. La stabilirea pedepsei penale, instanța de fond nu a stabilit circumstanțe atenuante și agravante. Ținînd cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, precum și de scopul pedepsei penale, instanța de fond a considerat că corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă fără izolarea lui de societate, stabilindu-i pedeapsa penală sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității. Colegiul Penal constată că, instanța de fond a individualizat greșit în temeiul art. 7, 75 Cod penal pedeapsa penală aplicată inculpatului Gumeni Chiril, iar pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității este una inechitabilă și neproporțională infracțiunii comise, luînd în considerație personalitatea inculpatului Gumeni Chiril, care a comis infracțiunea în stare de recidivă simplă, de atitudinea inculpatului față de cele comise, anterior fiind condamnat cu aplicarea amenzii penale, inculpatul nu a făcut concluziile corespunzătoare în vederea corectării și corijării comportamentului său, reeducarea acestuia fiind ineficientă prin aplicarea pedepsei sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității. Colegiul Penal reține că, instanța de fond la stabilirea pedepsei nu a ținut cont de faptul că, conform materialelor cauzei penale inculpatul Gumeni Chiril anterior a fost condamnat prin decizia Curții de Apel Chișinău din 27 mai 2015 în baza art. 287 alin. (1) Cod penal stabilindu-i pedeapsa penală sub formă de amendă în mărime de 300 unități convenționale (f.d. 76). Instanța de apel reține ca întemeiat argumentul din apelul suplimentar înaintat de către acuzatorul de stat precum că, conform deciziei Curții de Apel Chișinău din 27.05.2015 Gumeni Chiril a săvîrșit fapta anterioară la data de 18.08.2014, adică pînă la comiterea infracțiunii cercetate pe caz. Conform ordinului de încasare (f.d. 75) amenda penală a fost achitată de către Gumeni Chiril la data de 17.08.2015, adică pînă la pronunțarea sentinței în prezenta cauză și după săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (2) Cod penal. Conform art. 111 alin. (1) lit. e) Cod penal, se consideră ca neavînd antecedente penale persoanele condamnate la o pedeapsă mai blîndă decît închisoarea, după 4 executarea pedepsei. În această ordine de idei, Colegiul Penal constată că, la data de 06.08.2015, cînd a fost săvîrșită infracțiunea pe caz, Gumeni Chiril fiind condamnat anterior pentru o altă infracțiune, intenționat a săvîrșit infracțiunea cercetată în prezenta cauză penală, fapt ce denotă că el a comis noua infracțiune în stare de recidivă simplă, deoarece antecedentul nu era stins la momentul comiterii acestei infracțiuni. Potrivit prevederilor art. 34 alin. (1) Cod penal, se consideră recidivă comiterea cu intenție a uneia sau mai multor infracțiuni de o persoană cu antecedente penale pentru o infracțiune săvîrșită cu intenție. Iar în conformitate cu art. 82 alin. (2) Cod penal, mărimea pedepsei pentru recidivă nu poate fi mai mică de jumătate, pentru recidivă periculoasă este de cel puțin două treimi, iar pentru recidivă deosebit de periculoasă - de cel puțin trei pătrimi din maximul celei mai aspre pedepse prevăzute la articolul corespunzător din Partea specială a prezentului cod. Sancțiunea prevăzută la art. 217 alin. (2) Cod penal este „...amendă în mărime de la 400 la 700 unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de pînă la 150 de ore, sau cu închisoare de pînă la 1 an”. În temeiul normelor legale sus citate și luînd în considerare prevederile art. 3641 Cod de procedură penală, instanța de apel consideră că, prima instanță nu era în drept să stabilească în prezenta cauză penală lui Gumeni Chiril pedeapsa penală mai mică de 4 luni închisoare. Din aceste considerente, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei, ținînd cont de personalitatea inculpatului, de caracterul și gradul pericolului social al infracțiunii comise, de circumstanțele care agravante și atenuante răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului și luînd în considerație faptul că inculpatul a săvîrșit infracțiunea în stare de recidivă, Colegiul Penal consideră rațional și echitabil a-i stabili inculpatului Gumeni Chiril în baza art. 217 alin. (2) Cod penal, pedeapsa penală sub formă de închisoare pe un termen de 8 luni în penitenciar de tip închis. În conformitate cu art. 72 alin. (4) Cod penal, în penitenciare de tip închis execută pedeapsa persoanele condamnate la închisoare pentru infracțiuni deosebit de grave și excepțional de grave, precum și persoanele care au săvîrșit infracțiuni ce constituie recidivă. Prin urmare, Colegiul Penal consideră necesar de a admite apelul procurorului în Procuratura s. Buiucani, mun. Chișinău, Furtuna Victor și apelul suplimentar al procurorului în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Scutelnic Cătălin, a casa sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 29 octombrie 2015 și pronunță o nouă hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima instanță.”

Împotriva deciziei a declarat recurs ordinar avocatul Caragia Elisaveta, care invocînd prevederile art.427 alin.(1) pct. 10) Cod de procedură penală solicită casarea decizie cu menținere sentinței. În susținerea recursului indică: - instanța de apel a reținut în motivarea deciziei argumentele invocate de către procurori în apelurile lor, deși acestea sunt neîntemeiate, mai mult ca atît argumentele din apelul suplimentar declarat de procuror nu a fost susținut de către acesta după prezentarea referinței și a probelor anexate, care au confirmat că inculpatul la comiterea infracțiunii din speță nu se afla în stare de recidivă, solicitînd o pedeapsă mai aspră și admiterea doar a apelului inițial depus de către procurorul Furtuna Victor; 5 - instanța de apel urma să aprecieze critic argumentele procurorului Furtuna Victor dat fiind că anume procurorul menționat a instrumentat cauza, cunoștea toate probele din dosar, după finalizarea cercetării judecătorești a solicitat instanței aplicarea pedepsei anume cu munca neremunerată; - argumentele procurorului Victor Furtuna din apelul declarat precum că nu consideră pedeapsa aplicată cu munca neremunerată (solicitată chiar de el) una echitabilă, dat fiind că Gumeni Chirii ar mai fi fost condamnat anterior și careva concluzii pozitive nu a tras, de asemenea consideră că sunt nefondate, deoarece prin decizia Curții de apel Chișinău din 27 mai 2015 Gumeni Chiril a fost recunoscut vinovat în baza art. 287 alin.(l) Cod penal fiindu-i stabilită o pedeapsa sub formă de amendă. Astfel, instanța de judecată, la stabilirea pedepsei cu munca neremunerata a individualizat corect pedeapsa chiar raportat la circumstanțele descrise mai sus, aplicînd de această dată o pedeapsa mai aspră din categoria de pedepse prevăzută de CP, care de altfel at putea contribui la reeducarea inculpatului precum și la beneficiul societății.

Referință pe marginea recursului declarat a depus procurorul, care a solicitat respingerea acestuia, deoarece instanța de apel a stabilit în mod corect pedeapsa sub formă de închisoare, care corespunde scopului și principiilor generale de aplicare a pedepsei penale, corectarea și reeducarea fiind posibilă doar prin izolarea acestuia de societate.

Judecînd recursul ordinar declarat în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal conchide că acestea urmează a fi admis, cu casarea deciziei instanței de apel și menținerea sentinței, din următoarele considerente. Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. a) Cod de procedură penală, judecînd recursul, instanța este în drept să admită recursul, cu casarea totală a hotărîrii atacate și să mențină hotărîrea primei instanțe, cînd apelul greșit a fost admis. Din sumarul recursului rezultă, că autorul acestuia este de acord cu starea de fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului, însă critică decizia instanței de apel prin care s-a casat sentința, în partea pedepsei fiind schimbată categoria de pedeapsă prevăzută la art.217 alin.(2) Cod penal, astfel considerînd- o neîntemeiată, sub aspectul individualizării pedepsei. Instanța de recurs conchide că, motivele invocate de recurent referitor la individualizarea pedepsei, sunt întemeiate, și au aplicabilitate în privința inculpatului Gumeni Chiril. Lecturînd textul deciziei recurate, instanța de apel a considerat oportun de a schimba categoria de pedeapsă stabilită inculpatului din munca neremunerată în folosul comunității în pedeapsa cu închisoarea cu executarea reală a acesteia, deoarece a comis infracțiunea în stare de recidivă simplă, fiind anterior condamnat prin decizia Curții de Apel Chișinău din 27.05.2015 în baza art. 287 alin. (1) Cod penal la pedeapsa penală sub formă de amendă în mărime de 300 unități convenționale (f.d. 76), considerînd ca întemeiat argumentul din apelul suplimentar înaintat de către acuzatorul de stat precum că, conform deciziei Curții de Apel Chișinău din 27.05.2015 Gumeni Chiril a săvîrșit fapta anterioară la data de 18.08.2014, adică pînă la comiterea infracțiunii cercetate pe caz. Conform ordinului de 6 încasare (f.d. 75) amenda penală a fost achitată de către Gumeni Chiril la data de 17.08.2015, adică pînă la pronunțarea sentinței în prezenta cauză și după săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (2) Cod penal. Analizînd decizia atacată, în raport cu circumstanțele cauzei constatate în prezenta speță, Colegiul penal consideră că, soluția instanței de apel este neîntemeiată și contradictorie din următoarele considerente: În primul rînd, potrivit deciziei pct.26, instanța de apel admițind apelurile declarate, inițial casează parțial sentința în partea stabilirii pedepsei cu rejudecarea cauzei, invocînd în pct.32 că sentința a fost contestată numai în partea stabilirii pedepsei, iar ce ține de încadrarea juridică și vinovăție sentința nu a fost atacată, ulterior la pct.51 în decizie se indică că se casează sentința, iar potrivit dispozitivului se casează sentința atacată integral, cu pronunțarea unei noi hotărîri potrivit ordinii stabilite pentru prima instanță și se recunoaște repetat vina inculpatului. Prin urmare instanța de apel urma să caseze sentința doar în partea stabilirii pedepsei și să rejudece cauza doar în această parte, iar în cazul stabilirii unor temeiuri care ar duce la casarea sentinței din oficiu, să le menționeze prin prisma art.409 Cod de procedură penală, or contradicțiile invocate duc la o situație confuză. În al doilea rînd, de către apărare în cadrul ședinței de judecată au fost prezentate probe precum că inculpatul Gumeni Chiril la comiterea infracțiunii prevăzut de art.217 alin.(2) Cod penal nu s-a aflat în stare de recidivă, ce s-a adeverit prin faptul că: - la 24.06.2015 de către Curtea de Apel Chișinău a fost pronunțată public decizia Curții de apel Chișinău din 27.05.2015 prin care lui Gumeni Chirii i-a fost stabilită pedeapsa cu amendă în mărime de 6000 lei pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin.(l) Cod penal, comunicîndu-i-se că în cazul în care va achita amenda în 72 de ore va putea achita jumătate din ea, pedeapsa considerîndu-se executată integral (f.d.46-47); - la 26.06 2015, Gumeni Chiril a achitat jumătate de amendă în mărime de 3000 lei, pe conturile de achitare a taxei de stat, care au fost date de către Curtea de Apel, însă bonul nu l-a anexat la materialele cauzei, acesta a fost anexat în cadrul instanței de apel (f.d.103); - ulterior, inculpatul a fost invitat la executorul judecătoresc, care i-a comunicat că urmează să achite amenda în baza aceleiași decizii, prezentînd executorului judecătoresc bonul din 26.06.2015, iar executorul i-a comunicat că conturile pe care a achitat nu sunt corecte, deoarece s-a achitat pe conturile taxei de stat, și că dacă nu vrea să-i fie schimbată pedeapsa din amendă în închisoare urmează să achite integral amenda pe alte conturi, date de executor, ceea ce și a făcut Gumeni Chirii la 17.08.2015 (f.d.75-77 verso) Astfel, Gumeni Chiril a achitat amenda inițial în mărime de 3000 lei pe conturile taxei de stat ale Curții de Apel Chișinău, ulterior încă 6000 lei pe conturile Judecătoriei Buiucani pentru achitarea amenzii, fiind imposibil de transferat suma de 3000 lei de pe contul corect, achitînd și cheltuielile pentru executare: 440 lei cheltuieli de executare și 600 lei onorariul de executare (f.d.139-140). Prin urmare, pedeapsa stabilită de Curtea de apel Chișinău prin decizia din 17.05.2015, pronunțată public la 24.06 2015, prin care inculpatul Gumeni Chiril a fost condamnat în baza art.287 alin. (1) Cod penal la amendă în mărime de 6000 lei a fost executată de către ultimul la 26.06.2015, prin urmare infracțiunea comisă din speță la 7 06.08.2015 și prevăzută la 217 alin. (2) Cod penal nu a fost comisă în stare de recidivă, antecedentul penal fiind stins. În urma argumentelor invocate de către apărare și descrise mai sus, procurorul Brigai Sergiu, potrivit procesului verbal al ședinței de judecată (f.d.107), a solicitat doar admiterea apelului declarat de către procurorul Victor Fortună, prin care s-a considerat că pedeapsa stabilită inculpatului de către instanța de fond este una prea blîndă, prin urmare procurorul Brigai Sergiu reununțînd l-a susținerea apelului suplimentar declarat de către procurorul Cătălin Scutelnic care a solicitat aplicarea pedepsei inculpatului ținîndu-se cont de prevederile art. 82 alin.(2) Cod penal. Însă, indiferent de constatările menționate supra și solicitările procurorului în ședința instanței de apel, ultima în decizie la pct.23, a menționat că : ”În cadrul ședinței instanței de apel procurorul Brigai Sergiu a susținut apelul și apelul suplimentar declarat de către acuzatorii de stat….”, iar la pct.42 se invocă: ” instanța de apel reține ca întemeiat argumentul din apelul suplimentar înaintat de către acuzatorul de stat precum că, conform deciziei Curții de Apel Chișinău din 27.05.2015 Gumeni Chiril a săvîrșit fapta anterioară la data de 18.08.2014, adică pînă la comiterea infracțiunii cercetate pe caz. Conform ordinului de încasare (f.d. 75) amenda penală a fost achitată de către Gumeni Chiril la data de 17.08.2015, adică pînă la pronunțarea sentinței în prezenta cauză și după săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (2) Cod penal…”. Astfel, instanța de apel greșit a admis apelul suplimentar declarat de către procuror, fiindu-i stabilită inculpatului o pedeapsă cu aplicarea art. 82 alin.(2) Cod penal. În al treilea rînd, referitor la apelul declarat de către procurorul Victor Futuna considerînd pedeapsa cu munca neremunerată în folosul comunității aplicată lui Gumeni Chiril de către instanța pefond ca fiind prea blîndă, cu solicitarea de a fi schimbată pedeapsa în închisoare de termen de 8 luni închisoare, Colegiul remarcă că, potrivit procesul verbal al ședinței de judecată din instanța de fond procurorul Victor Futuna solicită pedeapsa sub formă de muncă neremunerată, considerînd că această pedeapsă este una echitabilă pentru Gumeni Chirii, ținînd cont de toate circumstanțele cauzei (f.d. 79), ulterior tot procurorul menționat declară apel împotriva sentinței nefiind de acord cu pedeapsa solicită însuși de el. Colegiu reține că instanța de apel la admiterea apelului nu a ținut cont de cele menționate supra și de dispozițiile art. 75 alin. (1) și (2) Cod penal, care stipulează că, persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a prezentului cod și în strictă conformitate cu dispozițiile Părtii generale a prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvîrsite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influenta pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. O pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru săvîrsirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blîndă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei. 8 În această ordine de idei se mai remarcă că, criteriile generale de individualizare a pedepsei sunt acele reguli, principii, prevăzute de Codul penal, de care instanța de judecată trebuie să țină seama la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei în cadrul operațiunii de individualizare a acesteia, de aceea persoanei declarate vinovate trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, adică în limitele sancțiunii legii în baza căreia persoana a fost condamnată. Conform art. 61 Cod penal pedeapsa penală este o măsură de constrîngere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și se aplică persoanelor care au săvîrșit infracțiuni, cauzînd anumite lipsuri și restricții drepturilor lor. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea acestuia, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni, atît din partea condamnaților, cît și din partea altor persoane. Sub aspectul prevederilor legale enunțate, Colegiul statuează că pedeapsa este echitabilă cînd impune infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor lui, proporționale cu gravitatea infracțiunii săvîrșite și este suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și intereselor victimei, statului și întregii societăți, perturbate prin infracțiune. Mai mult, pedeapsa este echitabilă și atunci cînd este capabilă de a contribui la realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea condamnatului și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît de către condamnat, precum și de alte persoane. Practica judiciară demonstrează că o pedeapsă prea aspră generează apariția unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt ce poate duce la consecințe contrare scopului urmărit. De asemenea, o pedeapsă prea blîndă generează dispreț față de ea și nu este suficientă nici pentru corectarea infractorului și nici pentru prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni. Colegiul penal conchide, că instanța de apel la individualizarea pedepsei inculpatului nu a ținut cont în măsură deplină de principiile generale de individualizare a pedepsei. În același timp, din conținutul părții descriptive a sentinței se atestă la stabilirea pedepsei acordarea deplinei eficiențe de către instanță a prevederilor art.7,61 și 75 Cod penal care a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, fiind una ușoară, de faptul că inculpatul a recunoscut vina, solicitînd examinarea cauzei în baza art.3641 Cod de procedură penală, deși anterior a fost condamnat antecedentul este stins, se afla la evidența medicului narcolog, este tînăr, se caracterizează satisfăcător, nu este angajat în cîmpul muncii, astfel instanța de fond, la stabilirea pedepsei cu munca neremunerata a individualizat corect pedeapsa raportată la circumstanțele descrise mai sus, aplicînd o pedeapsa mai aspră din categoria de pedepse prevăzută de art.62 Cod penal și în limitele sancțiunii prevăzute de art. 217 alin.(2) Cod penal ținînd cont și de prevederile art. 3641 Cod de procedură penală. Avînd în vedere atît principiul umanismului prevăzut de art. 4 Cod penal, cît și prevederile art. 61 alin. (2) Cod penal, instanța de recurs consideră că nu este rațională aplicarea pedepsei inculpatului Gumeni Chiril cu închisoare, iar instanța de fond just a conchis de aplica în privința acestuia pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității. 9 Prin urmare, Colegiul constată că starea de fapt și de drept stabilită în sentință concordă cu circumstanțele constatate și probele administrate de prima instanță, astfel hotărîrea primei instanțe corespunde totalmente cerințelor legii, iar instanța de apel greșit a admis apelurile procurorului și prin pronunțarea unei noi hotărîri de condamnare a inculpatului la pedeapsă cu închisoare, cu executare reală a acesteia, a comis o eroare de drept prevăzută de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, adică pedeapsa stabilită a fost individualizată contrar prevederilor legale și în lipsa a careva motive clare și legale pe care se întemeiază soluția. În astfel de condiții, Colegiul conchide că, temeiul la care se referă recurentul, este aplicabil din punct de vedere al prezenței eroririi de drept, fapt ce determină de a admite recursul, casînd decizia instanței de apel, cu menținerea sentinței primei instanțe în privința lui Gumeni Chiril.

În conformitate cu prevederile art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. a) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, D E C I D E : Admite recursul ordinar declarat de către avocatul Caragia Elisaveta în numele inculpatului Gumeni Chiril, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 februarie 2016, în cauza penală în privința lui Gumeni Ghiril, pe motiv că apelul a fost greșit admis și menține sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 29 octombrie 2015, potrivit căreia: Gumeni Chiril Nicolae a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 217 alin. (2) Cod penal la o pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității în mărime de 100 (una sută) ore. În cazul în care inculpatul Gumeni Ghiril este reținut, acesta urmează a fi eliberat imediat din penitenciar, dacă nu execută pedepse sau măsuri preventive în baza altor hotărîri judecătorești. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată publicată integral la 21 iunie 2016. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Liliana Catan Iurie Diaconu Elena Covalenco Ion Guzun 10