1ra-833/2016 — Art.145 alin.2 lit.e CP

Prin sentința Judecătoriei Soroca din 29 octombrie 2015, pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în temeiul art. 364/1 Cod de procedură penală, Ciobanu David a fost condamnat în baza art. 145 alin. (2) lit. e) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 70 alin. (3) Cod penal și art. 364/1 alin. (8) Cod de procedură penală, la 6 ani și 7 luni închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar pentru minori. Acțiunea civilă înaintată de către succesorul părții vătămate a fost admisă parțial, fiind dispusă încasarea din contul părinților inculpatului minor, Ciobanu Vasile și Ciobanu Aliona, prejudiciul material în sumă de 5725 lei și prejudiciul moral în sumă de 100000 lei, iar în total suma de 105725 lei. 1

Pentru a se pronunța, instanța de fond a constatat că, inculpatul Ciobanu David la 10.04.2015, în jurul orei 22:50, fiind în stare de ebrietate alcoolică, în timp ce se afla la terasa barului ÎI „Arteni” din sat. Nimereuca, r-nul Soroca, cu scop de răzbunare față de cet. Glijin Eugeniu, a.n. 08.10.1998, domiciliat în sat. Cerlina, r- nul Soroca, pentru faptul că acesta ar fi acostat-o pe sora sa, Ciobanu Olga, în vara anului 2014, avînd intenția de a-l omorî și cunoscînd că este minor, i-a aplicat multiple lovituri cu picioarele în regiunea cutiei toracice, de la care ultimul a căzut jos decedînd. Conform raportului de expertiză medico-legală nr. 73 din 15.05.2015, la reexaminarea medico-legală a cadavrului cet. Glijin Eugeniu s-au depistat hemoragii la nivelul țesuturilor moi ale coastelor 8-9 bilateral și mușchilor drepți abdominali la acest nivel, hemoragii la nivelul mezoului colonului transvers pe dreapta și colonului descendent pe stîngă cu contuzia plexului celiac care s-au produs prin mecanism de lovire repetată (cel puțin 2 lovituri cu perioade foarte scurte de timp între ele) care au dus la deces și conform acestui criteriu se califică ca vătămare corporală gravă. Excoriații pe frunte din stînga, lateral de ochiul stîng, lateral de gură pe stînga, pe bărbie din dreapta, pe fața posterioară a articulației radiocarpiene drepte și mai jos de genunchiul drept care s-au produs cu puțin timp înainte sau în perioada agonală de survenirea decesului prin mecanism de fricțiune de obiecte sau suprafețe dure și se califică ca vătămare corporală neînsemnată. Moartea cet. Glijin Eugeniu a survenit rapid în decurs de cîteva minute (dar nu mai mult de 30 min) în rezultatul stopului cardiac reflexogen, instalat în urma acțiunii traumatice asupra plexului celiac, fapt demonstrat prin prezența hemoragiilor la acest nivel și a modificărilor caracteristice din miocard cît și a semnelor general asfixice: hemoragii punctiforme în conjuctiva palpebrală și sub pleura viscerală (peretele Tardieu), sînge fluid roș-închis în cavitățile cadavrului și în lumenul vaselor mari, venecongestie pronunțată a organelor interne.

Sentința a fost atacată cu apel de către avocatul Suduc Marian în numele inculpatului, solicitînd casarea parțială a acesteia, în partea acțiunii civile și a pedepsei stabilite, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit ordinii stabilite pentru prima instanță, prin care să fie admisă parțial acțiunea civilă cu reducerea cuantumului prejudiciului moral solicitat de succesorul părții vătămate și reducerea cu 1/3 a pedepsei din limita minimă prevăzută de lege. 3.1. În motivarea cerințelor a invocat: - pedeapsa stabilită inculpatului este prea aspră și care nu corespunde prevederilor legale și circumstanțelor cauzei în acest sens, că pedeapsa urma a fi redusă cu 1/3 din limita minimă dar nu din limita maximă; - instanța neîntemeiat a dispus încasarea prejudiciului moral în sumă de 100000 lei, deoarece nu a motivat din care considerente a dispus încasarea acestui prejudiciu, instanța nu a ținut cont că părinții inculpatului minor, de la care s-a 2 dispus încasarea prejudiciului moral, nu sunt angajați în cîmpul muncii, iar unica lor sursă de existență și întreținere a familiei fiind prelucrarea pămîntului, familia fiind formată din 4 membri.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 20 ianuarie 2016, apelul declarat a fost admis parțial, casată sentința în latura stabilirii pedepsei cu pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul Ciobanu David a fost condamnat în baza art. 145 alin. (2) lit. e) Cod penal, cu aplicarea art. 70 alin. (3), 79 Cod penal, art. 364/1 alin. (8) Cod de procedură penală, la 6 ani închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar pentru minori. În rest, celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute. 4.1. În motivarea deciziei, instanța de apel a indicat că, prima instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt, recunoscîndu-l pe Ciobanu D. vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. e) Cod penal. Cu privire la pedeapsa stabilită inculpatului, instanța de apel a considerat-o prea aspră reieșind din următoarele considerente. Inculpatul este minor și urmează să beneficieze de reducerea pedepsei, ținînd cont de circumstanțele cauzei în acest sens precum și de faptul că a solicitat examinarea cauzei în baza prevederilor art. 364/1 Cod de procedură penală, recunoscînd vinovăția integral. Instanța de apel a reținut că sancțiunea art. 145 alin. (2) Cod penal, prevede pedeapsă de la 15 la 20 ani închisoare, limita maximă de închisoare pentru minor fiind de 10 ani. Astfel, limita maximă de 10 ani, urmează a fi redusă cu 1/3, iar prin aplicarea prevederilor art. 79 alin. (1) Cod penal, inculpatul urmează să beneficieze de reducerea pedepsei sub limita minimă. 4.2. Cu referire la argumentele apelului privind acțiunea civilă, în partea încasării prejudiciului moral, instanța de apel a conchis că sentința în această parte este întemeiată și fondată, și care corespunde prevederilor art. 1423 alin. (1) Cod civil, coroborat cu art. 219 alin. (4) Cod de procedură penală. În opinia instanței, soluționînd acțiunea civilă prima instanță a ținut cont de faptul că succesorul părții vătămate prin acțiune a solicitat încasarea prejudiciului material în sumă de 45000 lei și prejudicial moral în sumă de 500000 lei, care a fost admisă parțial de instanța de fond, încasîndu-se de la părinții inculpatului minor prejudiciul material în sumă de 5725 lei și prejudiciu moral în sumă de 100000 lei, sentința în această parte nefiind atacată de succesorul părții vătămate.

Împotriva deciziei la 25.02.2016 și la 26.02.2016, au declarat recursuri ordinare procurorul și avocatul Dorfman Igor în numele inculpatului. 3 5.1. Procurorul, invocînd temei de drept pct. 6) și 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, a solicitat casarea deciziei instanței de apel cu menținerea sentinței, deoarece apelul greșit a fost admis. În motivarea cerințelor a invocat că, instanța de apel neîntemeiat a aplicat prevederile art. 79 alin. (1) Cod penal, fără a ține cont de toate circumstanțele cauzei în acest sens și anume, de faptul că infracțiunea comisă face parte din categoria infracțiunilor excepțional de grave, inculpatul beneficiind de reducerea pedepsei doar în baza prevederilor art. 70 alin. (3) Cod penal și art. 364/1 Cod de procedură penală. 5.2. Avocatul, invocînd temei de drept pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, a solicitat casarea hotărîrilor judecătorești și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă mai blîndă, cu aplicarea art. 79 Cod penal și admiterea parțială a acțiunii civile, cu reducerea cuantumului prejudiciului moral solicitat de succesorul părții vătămate. În motivarea cerințelor a invocat următoarele: - pedeapsa stabilită inculpatului este prea aspră; - suma prejudiciului moral dispusă spre încasare de la părinții inculpatului, este nejustificată; - instanța de apel just a corectat eroarea instanței de fond, însă, a ignorat un șir de circumstanțe excepționale, ce impuneau reducerea pedepsei și anume, că inculpatul este de o vîrstă tînără, făcea studiile gimnaziale la momentul săvîrșirii infracțiunii, nu are o experiență de viață, ce a constituit și unul din motivele comportării sale, are loc permanent de trai și se educă într-o familie caracterizată pozitiv, anterior nu a fost supus răspunderii penale, s-a căit sincer de cele comise; - prin stabilirea unei pedepse mai blînde decît cea prevăzută de lege, inculpatului îi va fi acorda posibilitatea de a se încadra mai rapid în societate și de a-și continua studiile, de a se corecta și de a aduce foloase societății, inculpatul recunoscîndu-și vinovăția a conștientizat cele comise. Aflarea în detenție a inculpatului minor nu se va răsfrînge pozitiv asupra dezvoltării lui morale și psihice, asupra formării personalității sale, dar va influența negativ; - dispunerea încasării a prejudiciului moral în sumă de 100000 lei de la părinții inculpatului este nejustificată, deoarece nu s-a ținut cont de faptul că unicul întreținător a familiei este doar tatăl inculpatului V. Ciobanu.

Succesorul părții vătămate, Glijin Victoria, a depus referință asupra recursului declarat de avocat, pledînd pentru respingerea acestuia cu menținerea hotărîrilor judecătorești.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor declarate, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestora din următoarele considerente. 4 Potrivit prevederilor alin. (2) art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427 Cod de procedură penală. Starea de fapt și de drept privind calificarea juridică a faptei săvîrșite de inculpat nu se critică. Recurenții au invocat în recursurile ordinare ca temei pct. 6) și 10) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală. Conform pct. 6) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, o hotărîre a instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept comisă de instanțele de fond și de apel în cazul cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței. Colegiul penal constată, că textele recursurilor înaintate de procuror și de avocat nu cuprind o careva motivare ori argumentare din punct de vedere al temeiurilor stipulate în pct. 6) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, întru casarea deciziei atacate. Totodată instanța de recurs atestă, că instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, și-a întemeiat soluția adoptată, iar motivarea acesteia nu contravine dispozitivului hotărîrii, acesta fiind clar, nefiind admisă o eroare gravă de fapt, iar conținutul deciziei corespunde prevederilor art. 417 Cod de procedură penală, fiind legală și întemeiată. Sunt neîntemeiate, în opinia Colegiului penal, argumentele recurenților privind individualizarea incorectă a pedepsei stabilite inculpatului sub aspectul temeiului de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, care stabilește că, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul cînd s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Astfel, Colegiul penal relevă, că acest temei nu și-a găsit confirmare la examinarea recursurilor, nefiind stabilită presupusa eroare de drept invocată de recurenți. Cu referire la acest argument, Colegiul penal constată, că acesta nu conține indicarea unor concrete erori de drept, iar împrejurările menționate în partea descriptivă a deciziei instanței de apel, denotă că instanța a constatat și a apreciat corect circumstanțele de fapt și de drept la stabilirea pedepsei inculpatului, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, ținînd cont de prevederile art. 61, 75, 70 alin. (3), 79 Cod penal și art. 364/1 alin. (8) Cod de procedură penală, conform cărora persoanei 5 recunoscute vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. În acest sens instanța de recurs menționează, că la stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului. La stabilirea pedepsei închisorii pentru persoana care, la data săvîrșirii infracțiunii nu a atins vîrsta de 18 ani, termenul închisorii se stabilește din maximul pedepsei, prevăzute de legea penală pentru infracțiunea săvîrșită, reduse la jumătate. De asemenea, instanța, ținînd cont de circumstanțele excepționale ale cauzei, legate de scopul și motivele faptei, de rolul vinovatului în săvîrșirea infracțiunii, de comportarea lui în timpul și după consumarea infracțiunii, de alte circumstanțe care micșorează esențial gravitatea faptei și a consecințelor ei, precum și de contribuirea activă a participantului unei infracțiuni săvîrșite în grup la descoperirea acesteia, poate aplica o pedeapsă sub limita minimă, prevăzută de legea penală pentru infracțiunea respectivă, sau una mai blîndă, de altă categorie, ori poate să nu aplice pedeapsa complementară obligatorie. Minoratul persoanei care a săvîrșit infracțiunea se consideră circumstanță excepțională. Inculpatul care a recunoscut săvîrșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare, instanța de apel pronunțîndu-se argumentat asupra motivelor în latura pedepsei penale, stabilind o pedeapsă echitabilă. Astfel, Colegiul penal atestă, că pedeapsa stabilită inculpatului a fost motivată, individualizată și aplicată în conformitate cu prevederile legale, ținîndu- se cont de art. 16, 61, 75, 70 alin. (3), 79 Cod penal și de art. 364 alin. (1) Cod de procedură penală și decizia corespunde prevederilor art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, soluție, care este susținută și de instanța de recurs, și a cărei reluare nu se mai impune. Cu referire la argumentul avocatului în latura civilă, privind reducerea cuantumului prejudiciului moral, Colegiul penal relevă, că acesta a format obiect de discuție la judecarea cauzei în instanța de apel și, căruia, instanța i-a dat o motivare corespunzătoare, argumentată și expusă la pct. 4.2. din decizie, soluție, care este susținută și de instanța de recurs, și a cărei reluare nu se mai impune. În atare circumstanțe, raportînd situația reținută în cauză, la prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiu penal constată că lipsesc temeiuri de drept de casare a hotărîrilor adoptate în prezenta cauză și, prin urmare, se impune soluția inadmisibilității recursurilor declarate, ca fiind vădit neîntemeiate. 6

În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, DECIDE : Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Bălți, Costaș Valentina și de avocatul Dorfman Igor în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 20 ianuarie 2016, în cauza penală în privința lui Ciobanu David Vasile, ca fiind vădit neîntemeiate. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 17 iunie 2016. Președinte Ursache Petru Judecători Toma Nadejda Timofti Vladimir 7