ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție
Sursă originală
CSJ 17.06.2016

1ra-774/2016 — art. 361 alin. 2 lit. b, 42 alin. 5, 310 alin. 1 CP

HOTĂRÂRE
17.06.2016
Pe scurt
Instanță
Curtea Supremă de Justiție
Obiect
art. 361 alin. 2 lit. b, 42 alin. 5, 310 alin. 1 CP
Temei legal
art. 427 alin. 1 pct. 6, 8 CPP
Citează această cauză
1ra-774/2016 — art. 361 alin. 2 lit. b, 42 alin. 5, 310 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-774/2016

17 mai 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

președinte URSACHE Petru

judecători NICOLAEV Ghenadie

TIMOFTI Vladimir

ALERGUȘ Constantin

TOMA Nadejda

a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de inculpatul Grozman Nicolae,

prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 19 iunie 2015 și

a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 noiembrie 2015 în cauza penală

privindu-l pe

GROZMAN Nicolae Hertz, născut la 08

septembrie 1964 originar și domiciliat în mun.

Chișinău, com. Bubuieci, str. Miorița 2A.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 04.03.2014 – 19.06.2015;

Instanța de apel: 28.07.2015 – 12.11.2015;

Instanța de recurs: 01.03.2016 –17.05.2016.

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al Curții

Supreme de Justiție

încetarea procesului penal în privința lui Grozman N. în baza art. 361 alin. (2) lit. b) și 42 alin.

(5), 310 alin. (1) Cod penal, în legătură cu intervenirea termenului de prescripție.

primăvara anului 2010, la o dată exactă nestabilită, aflîndu-se la domiciliul său, situat în mun.

Chișinău, com. Bubuieci, str. Miorița 2A, de comun acord cu Șterbina S., din numele SRL

„Osher”, în persoana directorului Koren Sh., au confecționat un contract de împrumut fără

număr din 10 decembrie 2004 cu date false privitor la faptul împrumutului acordat de către

SRL „Osher” către Șterbina S. a sumei bănești de 150 000 lei, falsificînd semnătura

directorului și aplicînd ștampila întreprinderii. În aceiași zi, Șterbina S., la indicația lui

1

Grozman N. personal a semnat contractul cu titlu de împrumutat, atribuind astfel contractului

caracter de document oficial fals, care conform art. 867-874 Cod Civil nr. 1107 din 06 iunie

2002, acordă drepturi și eliberează de obligații.

Ulterior, Grozman N. personal a întocmit o scrisoare din numele lui Șterbina S. adresată

lui Koren Sh., cu solicitarea de a-i comunica contul pe care urmează să-i restituie datoria de

150 000 lei, semnată de către Șterbina S.

Pe acest epizod, organul de urmărire penală a încadrat juridic acțiunile comise de

Grozman N. în baza art. 361 alin.(2) lit. b) Cod penal, conform semnelor calificative

confecționarea, deținerea, folosirea documentelor oficiale false, care acordă drepturi și

eliberează de obligații, acțiuni săvîrșite de două persoane.

Tot Grozman N. în continuarea acțiunilor sale ilegale, în cooperare la săvîrșirea unei

infracțiuni intenționate, în calitate de complice, a contribuit la săvîrșirea infracțiunii prin

prestare de informații, prin faptul că la o dată exactă nestabilită, în primăvara anului 2010,

folosind contractul de împrumut fără număr din 10 decembrie 2004 și scrisoarea din numele lui

Șterbina S. adresată lui Koren Sh., cu date false, le-a transmis lui Gladcova-Ursu N., inducînd-

o intenționat în eroare că conțin date autentice și urmează să le prezinte în instanța de judecată,

care, la rîndul său, fiind reprezentantul lui Koren Sh. în procesul civil de lichidare a SRL

„Osher”, la 07 mai 2010 le-a depus la Curtea de Apel Economică, solicitînd redeschiderea

procesului de lichidare a întreprinderii menționate.

Organul de urmărire penală a calificat acțiunile comise de Grozman N. conform art. 42

alin.(5), 310 alin.(l) Cod penal, adică complicitate la falsificarea probelor în procesul civil de

către un participant la proces.

401-402 Cod de procedură penală, a fost atacată cu apel de către avocatul Chirtoacă T. în

numele inculpatului Grozman N., solicitînd casarea integrală a sentinței, cu pronunțarea unei

hotărîri de achitare în privința ultimului.

În motivarea apelului, avocatul a invocat că instanța de fond a aplicat eronat legea și a

dat o apreciere greșită probelor, considerînd că concluziile privitor la vinovăția lui Grozman N.

sunt contrare circumstanțelor de fapt constatate și sunt bazate în exclusivitate pe depozițiile

martorilor Ternovschii Al., Dolganovscaia E., Pînzaru M. și înscrisurilor prezentate ca

mijloace de probă.

Apelantul a opinat că instanța de fond, la judecarea cauzei, a luat în considerație numai

probele prezentate de partea acuzării, care au fost incluse în rechizitoriu, fără a le aprecia la

justa valoare, forța probatorie și coroborarea lor cu circumstanțele de fapt ale cauzei. Aceasta

denotă că instanța de fond în concluziile sale privitor la constatarea vinovăției nu a fost

imparțială, acordînd nejustificat mai multă credibilitate părții acuzării și neîntemeiat respingînd

argumentele părții apărării.

De asemenea, apelantul a specificat că instanța de fond nu a dat o apreciere justă

conținutului Raporturilor de expertiză grafoscopică nr. 043 din 15.01.2013 și nr. 2151 din

2

04.10.2011 potrivit cărora „semnătura din numele lui Koren Sh. din contractul de împrumut

„Договор займа”, încheiat la 10.12.2004 între Șterbina S. și SRL „Osher” în persoana

directorului Koren Sh., plasată la rubrica „Директор Корень Шмуель”, de la compartimentul

„Заимодавец”, a fost executată de însuși Koren Sh. și nicidecum de către Grozman N.”

La fel, s-a indicat că Grozman N. în instanța de judecată a declarat că el nu a întocmit

nici un text de tipar, doar efectuînd unele înscrisuri, manuscrise din numele lui Șterbina S. sub

care ultimul a semnat, deoarece Șterbina S. la acel moment era în imposibilitate de a scrie.

Astfel, învinuirea adusă lui Grozman N. conform art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal nu poate fi

reținută, deoarece înscrisurile efectuate de către el au fost contrasemnate însuși de persoanele

cui aparțin aceste semnături, aceste persoane recunoscînd tranzacțiile în cauză.

Apelantul a menționat că Grozman N. nu putea să cunoască despre faptul că suma de 150

000.00 lei îi aparținea personal lui Koren Sh. sau SRL „Osher”. Totodată, instanța de fond

eronat a ajuns la concluzia că, din declarațiile martorilor se confirmă vinovăția lui Grozman N.

în baza art. 42 alin. (5), 310 alin. (1) Cod penal, adică complicitatea la falsificarea probelor în

procesul civil de către un participant la proces. La fel, apelantul a specificat că prima instanță

nu a ținut cont de declarațiile lui Grozman N., care a relatat că la solicitarea lui Koren Sh. i-a

transmis lui Gladcova-Ursu N. contractul de împrumut împreună cu o scrisoare adresată pe

numele lui Șterbina S. către Koren Sh. necunoscînd că aceste înscrisuri urmau a fi prezentate

într-un proces civil în care inculpatul nu este participant la proces.

avocatului Chirtoacă T. declarat în numele inculpatului a fost admis, cu casarea sentinței, din

alte motive decît cele invocate, și pronunțarea unei noi hotărîri prin care Grozman N. a fost

recunoscut vinovat în baza art. 361 alin. (2) lit. b) și 42 alin. (5), 310 alin. (1) Cod penal, cu

liberarea acestuia de pedeapsă în legătură cu intervenirea termenului de prescripție de tragere

la răspunderea penală prevăzut de art. 60 Cod penal.

fond a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat

probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

utilității și veridicității lor, iar în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, corect

ajungînd la concluzia privind vinovăția inculpatului și făcînd o încadrare justă a acțiunilor

acestuia în baza art. 361 alin. (2) lit. b) și 42 alin. (5), 310 alin. (1) Cod penal.

Totodată, instanța de apel a respins, ca nefondate, toate alegațiile apelantului invocate în

cererea sa de apel privind nevinovăția acestuia, specificînd că cauza a fost judecată de instanța

de fond cu respectarea rigorilor legii procesuale și materiale și s-a menționat că dezacordul cu

hotărîrea instanței de fond nu constituie temei de desființare a sentinței, din moment ce probele

cercetate demonstrează vina inculpatului de comiterea faptelor infracționale incriminate

acestuia prin rechizitoriu.

Deși inculpatul și avocatul lui au pledat pentru nevinovăția lui Grozman N. și că nu sunt

de acord cu probele cercetate pe caz, instanța de apel a conchis că nu s-a stabilit probe

3

administrate ilegal, adică cu încălcarea prevederilor procedurii penale, iar acestea în ansamblu,

fiind analizate prin coroborare dovedesc indubitabil vinovăția inculpatului de cele imputate

prin actul de sesizare a instanței.

Cu toate acestea, instanța de apel a menționat că, deși a constatat în mod corect în partea

descriptivă a sentinței vinovăția inculpatului Grozman N. în comiterea infracțiunilor prevăzute

de art. 361 alin. (2) lit. (b) și art. 42 alin. (5), art. 310 alin. (1) Cod penal, totuși instanța de

fond a omis să constate vinovăția lui Grozman N. în dispozitivul sentinței.

Respectiv, instanța de apel a menționat că instanța de fond incorect nu a constatat

vinovăția lui Grozman N. în comiterea infracțiunilor incriminate în partea dispozitivă a

sentinței și, totodată, a ajuns la o soluție greșită de încetare a procesului penal pe motivul

expirării termenului de prescripție, deoarece inculpatul în prima instanță nu a recunoscut vina

în comiterea infracțiunilor imputate, nu a solicitat de a fi încetat procesul penal pe motivul

expirării termenului de prescripție, dar a pledat nevinovat, a optat pentru obținerea unei

sentințe de achitare.

Or, instanța de fond examinînd fondul cauzei și cercetând probele prezentate de către

părți urma să se expună referitor la vinovăția inculpatului sau nevinovăția acestuia în comiterea

infracțiunilor încriminate, iar prin prisma art. 389 alin. (1) și (4) pct. 3) Cod de procedură

penală, trebuia să adopte o sentință de condamnare numai în condiția în care, în urma cercetării

judecătorești, vinovăția inculpatului a fost confirmată prin ansamblul de probe cercetate de

instanța de judecată, or sentința de condamnare se adoptă fără stabilirea pedepsei, cu liberarea

de pedeapsă în cazul expirării termenului de prescripție.

În consecință, instanța de apel a considerat necesar de a admite, din alte motive apelul

declarat de avocatul Chirtoacă T. în interesele inculpatului Grozman N., și anume de a-1

recunoaște vinovat pe Grozman N. de comiterea infracțiunilor incriminate și de a-1 libera de

pedeapsă în legătură cu expirarea termenului de prescripție de tragere la răspundere penală

prevăzut de art. 60 Cod penal.

sa, inculpatul Grozman N. le-a contestat cu recurs ordinar, prin care solicită casarea sentinței și

deciziei instanței de apel și adoptarea unei hotărîri de achitare, din motivul lipsei componenței

de infracțiune în acțiunile lui.

În esență, recurentul consideră ilegală decizia instanței de apel, invocînd că cauza nu a

fost examinată sub toate aspectele și în mod obiectiv, iar probelor administrate nu li s-a dat o

apreciere legală din punct de vedere al pertinenței, concludentei, utilității și veridicității lor,

ajungîndu-se incorect la concluzia privind vinovăția inculpatului de comiterea infracțiunii

imputate.

Recurentul specifică că concluziile privitor la vinovăția sa sunt contrare circumstanțelor

de fapt și sunt bazate în exclusivitate numai pe depozițiile martorilor Ternovschii Al.,

Dolganovscaia E., Pînzaru M. și a înscrisurilor prezentate ca mijloace de probă.

4

Recurentul atrage atenția asupra faptului că instanța, la judecarea cauzei a luat în

considerație numai probele acuzării care au fost incluse în rechizitoriu, fără a aprecia la justa

valoare forța lor probatorie și coroborarea lor cu circumstanțele de fapt constatate.

Astfel, recurentul consider că atît instanța de fond, cît și cea de apel, în concluziile sale

privitor la constatarea vinovăției lui, nu au fost imparțiale, acordînd nejustificat mai multă

credibilitate laturii acuzării și neîntemeiat respingînd argumentele părții apărării.

De asemenea, titularul cererii specifică că nu a fost apreciat just conținutului Raporturilor

de expertiză grafoscopică nr. 043 din 15.01.2013 și nr. 2151 din 04.10.2011 potrivit cărora

semnătura din numele lui Koren Sh. din contractul de împrumut, încheiat la 10.12.2004 între

Șterbina S. și SRL „Osher” în persoana directorului Koren Sh., plasată la rubrica „Директор

Корень Шмуель”, de la compartimentul „Заимодавец”, a fost executată de însuși Koren Sh.

și nicidecum de către Grozman N. Din aceste considerente, referitor la învinuirea în baza art.

361 alin. (2) lit. b) Cod penal, inculpatul susține că acest capăt de acuzare nu și-a găsit

confirmarea în cadrul cercetării judecătorești, fiind combătut în întregime de probele din dosar.

Mai mult, recurentul afirmă că, nu putea să cunoască despre faptul că suma de 150 000

lei îi aparțineau personal lui Koren Sh. sau SRL „Osher”, iar instanța eronat a ajuns la

concluzia că din declarațiile martorilor se constată indubitabil comiterea de către dînsul a

infracțiunii prevăzute de art.42 alin. (5) și art. 310 alin. (1) Cod penal, adică complicitatea la

falsificarea probelor în procesul civil de către un participant la proces.

Din atare considerente, concluziile privitor la vinovăția inculpatului sunt contrare

circumstanțelor de fapt constatate și sunt bazate în exclusivitate numai pe depozițiile

contradictorii ale martorilor sau pe unele înscrisuri, care nu fac parte din categoria probelor.

În drept, titularul recursului își întemeiază cererea pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6)

și 8) Cod de procedură penală.

procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului declarat de către inculpat,

menționînd că recurentul se referă la starea de fapt a cauzei și la chestiunea de apreciere a

probelor, ceea ce nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală.

concluzia că acesta urmează a fi admis, cu casarea totală a deciziei instanței de apel și

menținerea în vigoare a sentinței, pentru considerentele de drept și de fapt ce urmează.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. a) Cod de procedură penală, judecînd recursul instanța

este în drept să-l admită, cu casarea totală a hotărîrii atacate și menținerea sentinței, cînd apelul

a fost greșit admis. Tot aici, urmează a fi reiterate și stipulările din art. 434 Cod de procedură

penală, unde este indicat că, judecînd recursul declarat împotriva deciziei instanței de apel,

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție verifică legalitatea hotărîrii atacate pe baza

materialelor din dosar și se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în recurs de titularul

acestuia.

5

Or, rațiunea exercitării căii de atac, în particular avîndu-se în vedere recursul ordinar,

rezidă în înlăturarea erorilor admise de instanțele ierarhic inferioare la etapele precedente de

judecare a cauzei, iar controlul judecătoresc pe care acesta îl declanșează, are un rol preventiv

și unul reparator.

Din conținutul cererii de recurs declarate de inculpat, se constată că acesta invocă că

instanțele de fond, fără a lua în considerație toate circumstanțele cauzei, au dat o apreciere

eronată probatoriului administrat și și-au motivat greșit soluțiile adoptate, Grozman N. pledînd

pentru pronunțarea unei hotărîri de achitare în privința sa pe toate capetele de acuzare ce i se

incriminează, deoarece nu a comis faptele infracționale date.

Verificînd actele cauzei, în raport cu alegațiile titularului dreptului de recurs, Colegiul

penal lărgit expune opinia că, criticele în partea ce ține de greșita apreciere a probelor din

dosar, se resping, ca inadmisibile, odată ce chestiunea de apreciere a probelor ține de starea de

fapt și nu este obiect de judecare a unei cauze în procedura recursului reglementată de art. 420-

436 Cod de procedură penală. Pe de altă parte, este relevant de a specifica că, pentru a constitui

caz de casare eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de o parte, să fi influențat asupra

soluției cauzei, iar pe de altă parte să fie vădită, neîndoielnică. Eroarea gravă de fapt nu

privește dreptul de apreciere a probelor, ci discrepanța între cele reținute de instanță și

conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință

pronunțarea altei soluții decît cea pe care materialul probator o susține.

În cauza deferită judecății o atare eroare nu a fost constatată de către instanța de recurs.

Prin urmare, opozabil celor susținute de recurent, Colegiul penal lărgit susține integral

statuările instanțelor de fond, cu privire la vinovăția lui Grozman N. de comiterea infracțiunilor

prevăzute de art. 361 alin. (2) lit. b) și 42 alin. (5), 310 alin. (1) Cod penal.

Or, statuările instanțelor în această parte se fundamentează pe cumulul de probe

administrate și nemijlocit verificate în ședințele de judecată în condițiile art. 100 alin. (4) Cod

de procedură penală și, totodată, care au fost just apreciate prin prisma art. 101 Cod de

procedură penală, în baza cărora s-a stabilit cu certitudine că inculpatul a săvîrșit infracțiunile

nominalizate supra în circumstanțele descrise în rechizitoriu.

Respectiv, instanța de recurs menționează ca fiind corectă situația de fapt reținută de

instanțele de fond, precum și, calificarea juridică a infracțiunilor incriminate inculpatului în

baza art. 361 alin. (2) lit. b) și 42 alin. (5), 310 alin. (1) Cod penal.

Totodată, pe de altă parte, Colegiul nu poate susține raționamentele instanței de apel în

parte ce ține de casarea sentinței, din alte motive, cu recunoașterea vinovăției lui Grozman N.

în baza art. 361 alin. (2) lit. b) și 42 alin. (5), 310 alin. (1) Cod penal și cu liberarea acestuia de

pedeapsă în legătură cu intervenirea termenului de prescripție de tragere la răspunderea penală

prevăzut de art. 60 Cod penal.

În opinia Colegiului penal lărgit soluția nominalizată nu este bazată pe legea materială și

procesual-penală, sau altfel spus, argumentele instanței de apel, precum că instanța de fond

incorect nu a constatat vinovăția lui Grozman N. în comiterea infracțiunilor incriminate în

6

partea dispozitivă a sentinței și, totodată, a ajuns la o soluție greșită de încetare a procesului

penal pe motivul expirării termenului de prescripție, deoarece inculpatul în prima instanță nu a

recunoscut vina în comiterea infracțiunilor imputate, nu a solicitat de a fi încetat procesul penal

pe motivul expirării termenului de prescripție, dar a pledat nevinovat, a optat pentru obținerea

unei sentințe de achitare, sunt neîntemeiate, întrucît din partea descriptivă a sentinței rezultă că

instanța de fond a examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv, just apreciind că, în

speță, ținînd seama de circumstanțele cauzei, urmează a fi încetat procesul penal în privința lui

Grozman N. în baza art. 361 alin. (2) lit. b) și 42 alin. (5), 310 alin. (1) Cod penal, în legătură

cu intervenirea termenului de prescripție.

Față de cele ce preced, contrar punctului de vedere exprimat de instanța de apel în partea

ce ține de adoptarea sentinței de condamnare cu liberarea inculpatului de pedeapsă în legătură

cu intervenirea termenului de prescripție de tragere la răspundere penală prevăzut de art. 60

Cod penal, Colegiul penal lărgit, în deplin acord cu prima instanță, apreciază că, la caz, este

corectă soluția adoptată de aceasta, cu expunerea în continuare a raționamentelor care stau la

baza acestei statuări.

Așadar, art. 60 Cod penal stipulează că persoana se liberează de răspundere penală dacă

din ziua săvîrșirii infracțiunii au expirat 5 ani de la săvîrșirea unei infracțiuni mai puțin grave,

și, respectiv, dacă din ziua săvîrșirii infracțiunii au expirat 2 ani de la săvîrșirea unei infracțiuni

ușoare.

Din materialele cauzei se conchide că faptele pentru care inculpatul a fost recunoscut

vinovat în baza art. 361 alin. (2) lit. b) și 42 alin.(5), 310 alin.(l) Cod penal, au fost comise în

primăvara anului 2010, pînă la 07 mai 2010, cînd a fost prezentat documentul fals în instanța

de judecată.

Potrivit art. 60 Cod penal, prescripția curge din ziua săvîrșirii infracțiunii și pînă la data

rămînerii definitive a hotărîrii instanței de judecată.

Prin urmare, se constată că termenul de prescripție atît pentru infracțiunea mai puțin

gravă săvîrșită de Grozman N. în baza art. 361 alin.(2) lit. b) Cod penal, cît și pentru

infracțiunea ușoară săvîrșită de inculpat în baza art. art. 42 alin.(5), 310 alin.(l) Cod penal, pînă

la data de 07 mai 2015, s-au prescris, motiv pentru care, în conformitate cu art. 332 alin.(l) Cod

de procedură penală, procesul penal urmează a fi încetat pe ambele capete de învinuire.

În acest punct de motivare, este relevant de a specifica că, prin liberare de la răspundere

penală se prezumă renunțarea statului la condamnarea și aplicarea unei pedepsei penale față de

inculpat, or în aceste cazuri, instanța de judecată adoptă o sentință de încetare a procesului

penal în baza art. 332 alin. (1) Cod de procedură penală.

Reieșind din analiza coroborată a stipulărilor din art. 53, 60 Cod penal și art. 285, 332

Cod de procedură penală, în cazul în care persoana care a comis infracțiunea, urmează a fi

liberată de la răspunderea penală, instanța va pronunța o sentință de încetare.

7

Totodată, consemnăm că instanța de judecată poate, în cazurile prevăzute de art. 89 Cod

penal, să libereze total sau parțial de pedeapsa penală persoana în privința căreia a fost

pronunțată sentința de condamnare.

În același context, urmează a se menționa că sentința de încetare a procesului penal are

loc în cazurile de nereabilitare a persoanei, prevăzute la art. 275 pct. 4) – 9) Cod de procedură

penală, precum și dacă există cel puțin una din cauzele prevăzute expres de art. 53 Cod penal.

În consecință, avînd în vedere că, în speța dată, indubitabil a fost constatată circumstanța

prevăzută de art. 60 Cod penal, care condiționează tragerea la răspunderea penală,

circumstanță, care conform alin. (1) art. 332 Cod de procedură penală, duce nemijlocit la

încetarea procesului penal în ședința de judecată, or articolul nominalizat prevede că în

cazurile prevăzute în art. 53-60 din Codul penal, instanța, prin sentință motivată, încetează

procesul penal în cauza respectivă.

Drept urmare, se conchide că instanța de prim control judiciar a făcut o corectă aplicare a

dispozițiilor legii materiale și procesual-penale, prin dispunerea încetării procesului penal în

privința lui Grozman N. în baza art. 361 alin. (2) lit. b) și 42 alin. (5), 310 alin. (1) Cod penal,

în legătură cu intervenirea termenului de prescripție.

penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

Admite recursul ordinar declarat de inculpatul Grozman Nicolae Hertz, casează total

decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 noiembrie 2015, în propria cauză

penală, cu menținerea sentinței Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 19 iunie 2015, potrivit

căreia s-a dispus încetarea procesului penal în privința lui Grozman Nicolae Hertz în baza art.

361 alin. (2) lit. b), 42 alin. (5) și 310 alin. (1) Cod penal, în legătură cu intervenirea

termenului de prescripție.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată integral la 17 iunie 2016.

Președinte URSACHE Petru

Judecător NICOLAEV Ghenadie

Judecător TIMOFTI Vladimir

Judecător ALERGUȘ Constantin

Judecător TOMA Nadejda

8

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CSJ 2016-03-10
0,94
1ra-314/2016 — art. 290 alin. 1 CP
Dosarul nr. 1ra-314/2016 CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ŢŢ II EE D E C I Z I E 09 februarie 2016 mun. Chişinău Colegiul penal lărgit în următoarea componenţă: preşedinte URSACHE Petru judecători NICOLAEV Ghenadi
CSJ 2016-05-24
0,94
1ra-466/2016 — art. 287 alin. 2 lit. b CP
Dosarul 1ra-466/16 C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ţ i e D E C I Z I E 24 mai 2016 mun. Chişinău Colegiul penal lărgit în următoarea componenţă: preşedinte – Petru Ursache, judecătorii – Constantin Alerguş, Vladimir Timofti, Petru M
CSJ 2016-02-26
0,94
1ra-144/2016 — art. 42,244 alin. 2 lit. b CP, art. 314 alin. 1 CP, art. 310 alin. 1 CP, art. 361 alin. 1 CP
Dosarul nr. 1ra-144/2016 CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ŢŢ II EE D E C I Z I E 26 ianuarie 2016 mun. Chişinău Colegiul penal lărgit în următoarea componenţă: preşedinte URSACHE Petru judecători NICOLAEV Ghenadie
CSJ 2017-02-01
0,94
1ra-128/2017 — art.186 al.2 lit.c, d CP
Dosarul nr.1ra-128/2017 CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE D E C I Z I E 01 februarie 2017 mun. Chişinău Colegiul penal în următoarea componenţă: preşedinte: Petru Ursache, judecători: Nadejda Toma şi Vladimir Timofti, examinând admisibilitatea în
CSJ 2016-04-12
0,94
1ra-120/2016 — art.248 alin.5 lit.b,d, art.325 alin.1, 276 alin.2 lit.b CP
Dosarul nr. 1ra- 120/2016 CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE D E C I Z I E 12 aprilie 2016 mun. Chişinău Colegiul lărgit în următoarea componenţă: preşedinte Ursache Petru judecători Toma Nadejda Nicolaev Ghenadie Timofti Vladimir Moraru Petru jude
Sursă