1ra-454/2016 — art. 287 alin. 1 CP

1ra-454/2016 — art. 287 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-454/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

17 mai 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte – Petru Ursache,

Judecătorii – Petru Moraru, Constantin Alerguș, Vladimir Timofti și Nadejda Toma

a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar, prin care se solicită casarea

sentinței Judecătoriei Hîncești din 04 mai 2015 și a deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 25 iunie 2015, declarat de inculpatul

Huțu Vasile Filip, născut la 06 martie 1975,

originar și domiciliat s. Sărata-Mereșeni, r-nul

Hîncești.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 02.02. - 04.05.2015;

Instanța de apel: 02.06. - 25.06.2015;

Instanța de recurs: 20.01.- 17.05.2016.

A C O N S T A T A T:

administrate în faza de urmărire penală, Vasile Huțu a fost recunoscut vinovat și

condamnat în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, la amendă în mărime de 500 (cinci

sute) unități convenționale, echivalentul a 10000 (zece mii) lei.

Acțiunea civilă înaintată de Vladislav Nastiuc, Galina Nastiuc și

Anatolie Nastiuc a fost admisă parțial, fiind încasat din contul inculpatului

Vasile Huțu în beneficiul lui Vladislav și Galina Nastiuc suma de 3000 (trei mii) lei

cu titlu de prejudiciu material, suma de 5000 (cinci mii) lei cu titlu de prejudiciu

moral și suma de 2000 (două mii) lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, iar în total

suma de 10000 (zece mii) lei.

19 februarie 2014, aproximativ la ora 0730, în s. Sărata-Mereșeni, r-nul Hîncești, la

stația auto, încălcînd grosolan ordinea publică și acționând cu o deosebită obrăznicie,

a aplicat intenționat două lovituri cu falanga degetului mâinii drepte în partea capului

minorului Vladislav Nastiuc, cauzându-i ultimului dureri fizice.

apel, solicitând casarea acesteia în latura stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatului să-i fie aplicată pedeapsa amenzii

sub plafonul minim, iar acțiunea civilă să fie admisă în principiu, urmând ca asupra

cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța în ordinea procedurii civile,

1

deoarece prima instanță la compartimentul individualizării pedepsei nu a ținut cont

în deplină măsură de prevederile art. art. 7, 76 Cod penal, și anume în cadrul

cercetării judecătorești cu certitudine a fost stabilit, că inculpatul și-a recunoscut

vina, a contribuit activ la descoperirea infracțiunii, s-a căit sincer, are la întreține 3

copii minori, se caracterizează pozitiv la locul de trai.

Referitor la acțiunea civilă, apelantul a menționat, că prejudiciul material în

sumă de 3000 lei, nu a fost probat prin careva înscrisuri, la fel și cheltuielile de

judecată în sumă de 2000 lei nu au fost justificate, fapt care impune soluția admiterii

acțiunii civile în principiu.

În ce privește prejudiciul moral, apelantul a opinat că acesta este exagerat în

coraport cu suferințele psihice care au fost suportate de către partea vătămată, ori

careva semne obiective de vătămări corporale la ultimul nu au fost depistate.

fost respins ca nefondat apelul, cu menținerea sentinței fără modificări.

La adoptarea soluției date, instanța de apel a statuat, că prima instanță în

deplină măsură a ținut cont de prevederile art. art. 7, 61, 75 Cod penal, precum și de

prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, și având în vedere că la caz

au fost stabilite atât circumstanțe atenuante cum ar fi recunoașterea vinovăției,

săvârșirea pentru prima dată a unei infracțiuni mai puțin grave, cât și circumstanțe

agravante, săvârșirea infracțiunii cu bună știință împotriva unui minor, prima

instanță corect i-a aplicat inculpatului Vasile Huțu pedeapsa sub formă de amendă în

mărime de 500 unități convenționale.

La fel, instanța de apel cu referire la prevederile art. 225 alin. (1) Cod de

procedură penală, a considerat corectă soluția primei instanțe referitor la admiterea

parțială a acțiunii civile, enunțând în acest sens, că în cadrul cercetării judecătorești

s-a dovedit prejudicierea părții vătămate în urma suferințelor suportate, ce se

exprimă în înjosire, umilință, durere, însă suma solicitată de 50000 lei este prea

mare, iar cheltuielile de asistență juridică care au fost admise în sumă de 2000 lei, au

fost confirmate în ședința de judecată a primei instanțe prin bonurile de plată.

procedură penală, a contestat cu recurs ordinar hotărârile instanțelor de fond,

solicitând casarea acestora, rejudecarea cauzei în latura stabilirii pedepsei și în latura

civilă cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care pedeapsa sub formă de amendă să

fie redusă până la limita minimă prin raportare la limitele pedepsei reduse ca urmare

a aplicării prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, iar acțiunea civilă

să fie admisă în principiu, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor să se

pronunțe instanța în ordinea procedurii civile.

În susținerea cerințelor, recurentul a invocat motive similare celor din apelul

declarat de apărare (pct. 3. din prezenta decizie), menționând că instanța de apel nu

s-a expus asupra acestora, inclusiv a adăugat, că în decizia instanței de apel a fost

strecurată o eroare, referitor la componența completului, și anume în partea

introductivă a deciziei sunt indicați judecătorii „Iurie Melinteanu - președinte,

Svetlana Balmuș și Nichifor Corochi - judecători”, iar în partea dispozitivă a deciziei

sunt indicați „Iurie Melinteanu - președinte, Ludmila Ouș și Nichifor Corochi -

judecători”.

2

solicitând respingerea acestuia din motiv că argumentele invocate de recurent nu

sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorii de drept, prevăzute la art. 427

Cod de procedură penală.

consideră că recursul declarat de către inculpat urmează a fi admis, din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța de recurs admite recursul, casează parțial hotărârea

atacată, rejudecă cauza și pronunță o nouă hotărâre, dacă nu se agravează situația

condamnatului.

În sensul normei enunțate, este de înțeles, că instanța de recurs poate să

intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și să o caseze parțial, atunci când se

constată comiterea unei erori de drept, care a dus la adoptarea unei hotărâri ilegale,

totodată, verificând dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârile

atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept

formal și material.

Prin urmare, Colegiul lărgit menționează că declanșând o continuare a

judecării cauzei în fond, apelul este o cale de atac sub aspect de fapt și de drept,

întrucât odată exercitat produce un efect devolutiv complet în sensul că provoacă un

control integral atât în fapt, cât și în drept în privința persoanelor care l-au declarat.

În susținerea acestei statuări, călăuzitoare sunt și explicațiile din pct. 14.7 al

Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova nr. 22 din

12 decembrie 2005 „Cu privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de

apel” unde este stipulat că, în sensul cerințelor art. 414 Cod de procedură penală,

chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat ori trebuia să se pronunțe prima

instanță și care, prin apel, se transmit instanței de apel sunt următoarele: dacă fapta

reținută ori numai imputată a fost săvârșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de

inculpat și, dacă da, în ce împrejurări a fost comisă, în ce constă participația,

contribuția materială a fiecărui participant, dacă există circumstanțe atenuante și

agravante, dacă probele corect au fost apreciate, dacă toate în ansamblu au fost

apreciate de prima instanță prin prisma cumulului de probe anexate la dosar, în

conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

În ce privește chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța de apel,

acestea sunt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost

corect calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele

de drept procesual sau penal, au fost corect aplicate.

În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la

chestiunile menționate, hotărârea instanței de fond urmează a fi desființată, cu

rejudecarea cauzei.

Or, statuând asupra principiului respectării normelor de drept menționate,

Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel la adoptarea soluției, care a fost

expusă pe larg în punctul 4. din prezenta decizie, nu a respectat pe deplin prevederile

legale enunțate supra, ignorând exigențele legii procesual-penale sub aspectul

soluționării pretențiilor pecuniare invocate de partea civilă.

Astfel, după cum rezultă din conținutul recursului declarat de inculpat, acesta

3

își fundamentează cerințele în baza temeiului de casare prevăzut de art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală, care statuează, că hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel în cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel.

Colegiul penal atestă, că temeiul invocat și-a găsit reflectare în speța dată prin

adoptarea de către instanța de apel a unei soluții greșite sub aspectul soluționării

acțiunii civile în procesul penal, în partea încasării prejudiciului material solicitat de

către partea vătămată, eroare ce urmează a fi corectată de către instanța de recurs,

pentru motivele ce urmează.

În procesul penal acțiunea civilă este o modalitate de reparare a prejudiciului

cauzat prin infracțiune. Pentru exercitarea acțiunii civile în procesul penal sunt

necesare anumite condiții. În primul rând este necesar de constatat că infracțiunea a

provocat un prejudiciu. Prejudiciul trebuie să fie material, moral sau fizic.

Legătura de cauzalitate între infracțiunea săvârșită și prejudiciul reclamat,

reprezintă o altă condiție de exercitare a acțiunii civile.

Pentru a se putea pretinde repararea prejudiciului cauzat prin infracțiune, se

cere ca acesta să fie cert. Caracterul cert al prejudiciului înseamnă că acesta este un

prejudiciu sigur, s-a produs în realitate, poate fi evaluat.

Conform dispoziției art. 23 alin. (2) Cod de procedură penală, victima unei

fapte care constituie componență de infracțiune este în drept să ceară, în condițiile

prezentului cod, pornirea unei cauze penale, să participe la procesul penal în calitate

de parte vătămată și să-i fie reparate prejudiciile morale, fizice și materiale.

Art. 219 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că acțiunea civilă în

procesul penal poate fi intentată la cererea persoanelor fizice sau juridice cărora

le-au fost cauzate prejudicii materiale, morale sau, după caz, le-a fost adusă daună

reputației profesionale nemijlocit prin fapta (acțiunea sau inacțiunea) interzisă de

legea penală sau în legătură cu săvârșirea acesteia.

Persoanele fizice și juridice cărora le-a fost cauzat prejudiciu nemijlocit prin

acțiunile interzise de legea penală pot înainta o acțiune civilă privitor la despăgubire

prin: 1) restituirea în natură a obiectelor sau a contravalorii bunurilor pierdute ori

nimicite în urma săvârșirii faptei interzise de legea penală; 2) compensarea

cheltuielilor pentru procurarea bunurilor pierdute ori nimicite sau restabilirea

calității, aspectului comercial, precum și repararea bunurilor deteriorate; 3)

compensarea venitului ratat în urma acțiunilor interzise de legea penală; 4) repararea

prejudiciului moral sau, după caz, a daunei aduse reputației profesionale.

Astfel, se remarcă că acțiunea civilă poate fi înaintată în orice moment de la

pornirea procesului penal până la terminarea cercetării judecătorești și aceasta poate

fi înaintată în numele persoanei fizice sau juridice de către reprezentanții părților

vătămate recunoscute ca părți civile în procesul penal, prin ordonanța organului de

urmărire penală ori prin încheierea instanței de judecată, care judecă cauza ca prima

instanță.

În conformitate cu prevederile art. 220 alin. (1) Cod de procedură penală,

acțiunea civilă în procesul penal se soluționează în conformitate cu prevederile

prezentului cod. Normele procedurii civile se aplică dacă ele nu contravin

principiilor procesului penal și dacă normele procesului penal nu prevăd asemenea

4

reglementări.

Potrivit dispoziției art. 221 alin. (1) Cod de procedură penală, acțiunea civilă

în procesul penal se înaintează în baza cererii scrise a părții civile sau a

reprezentantului ei în orice moment de la pornirea procesului penal până la

terminarea cercetării judecătorești.

Aliniatul (2) al aceleiași norme prevede că, acțiunea civilă se înaintează față

de bănuit, învinuit, inculpat, față de o persoană necunoscută care urmează să fie trasă

la răspundere sau față de persoana care poate fi responsabilă de acțiunile

învinuitului, inculpatului.

După cum rezultă din materialele cauzei, fiind investită cu judecarea cauzei

penale în privința inculpatului Vasile Huțu învinuit de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, prima instanță a constatat vinovăția

acestuia, aplicându-i în baza articolului incriminat pedeapsa sub formă de amendă în

mărime de 500 (cinci sute) unități convenționale, echivalentul a 10000 (zece mii) lei.

Totodată, soluționând acțiunea civilă înaintată, prima instanță a dispus

admiterea parțială a acesteia cu încasarea din contul inculpatului Vasile Huțu în

beneficiul lui Vladislav și Galina Nastiuc a sumei de 3000 (trei mii) lei cu titlu de

prejudiciu material, suma de 5000 (cinci mii) lei cu titlu de prejudiciu moral și suma

de 2000 (două mii) lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, iar în total suma de 10000

(zece mii) lei.

Judecând cauza penală nominalizată în ordine de apel, instanța de apel a

constatat corectitudinea soluției adoptate de către prima instanță, respingând apelul

declarat de avocatul Ion Bătrîncea în numele inculpatului și menținând sentința.

În argumentarea deciziei adoptate, instanța de apel preluând motivele pe care

și-a întemeiat soluția prima instanță, a evidențiat cu referire la acțiunea civilă, că

aceasta just a fost admisă parțial.

Colegiul penal, constată însă, că sub acest aspect, instanța de apel nu a supus

verificării detaliate și multiaspectuale a argumentelor apelantului, fapt ce s-a soldat

cu greșita soluționare a acțiunii civile.

După cum se evidențiază din actele dosarului, prin ordonanța din

09 decembrie 2014, Vladislav Nastiuc a fost recunoscut în calitate de parte vătămată,

având ca reprezentant legal pe mama sa, Galina Nastiuc (f. d. 57, 60).

Prin acțiunea civilă înaintată de avocatul Alexandru Macar în numele părții

vătămate Vladislav Nastiuc și al reprezentanților legali ai acestuia Galina Nastiuc și

Anatolie Nastiuc a fost solicitat (f. d. 125-127):

- încasarea din contul inculpatului Vasile Huțu în beneficiul lui Vladislav

Nastiuc a prejudiciului material suportat în sumă de 3000 (trei mii) lei;

- încasarea din contul inculpatului Vasile Huțu în beneficiul lui Vladislav

Nastiuc a prejudiciului moral în sumă de 50000 (cincizeci mii) lei;

- încasarea din contul inculpatului Vasile Huțu în beneficiul lui Vladislav

Nastiuc a cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 2000 (două mii) lei.

În cererea de apel înaintată de avocatul Ion Bătrîncea în numele inculpatului,

unul din argumentele de bază invocate în dezacord cu sentința primei instanțe, a

constituit și modalitatea soluționării acțiunii civile în partea pretențiilor cu privire la

repararea prejudiciului material, fiind invocat că reprezentantul părții vătămate nu a

confirmat prin înscrisuri suportarea prejudiciului material pretins (f d. 147-148).

5

La fel, potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată în instanța de apel din

25 iunie 2015, avocatul Ion Bătrîncea în numele inculpatului a invocat netemeinicia

pretențiilor părții vătămate privind repararea prejudiciului material, din motiv că

acestea nu sunt confirmate prin careva probe (f. d. 167), însă aceste argumente au

fost ignorate de către instanța de apel, nefiind puse în discuție.

Colegiul penal verificând materialele cauzei în raport cu motivele invocate la

acest capitol, constată că prima instanță prin admiterea acțiunii civile referitor la

încasarea prejudiciului material în beneficiul părții vătămate Vladislav Nastiuc, nu a

verificat probele prezentate de partea vătămată, iar instanța de apel ignorând

cerințele inculpatului la fel a optat pentru aceeași soluție, fără a supune verificării

dacă la dosar au fost anexate careva înscrisuri ce ar confirma pretențiile înaintate în

sumă de 3000 (trei mii) lei.

Astfel, în materialele cauzei lipsesc careva probe incontestabile (bonuri,

cecuri, înscrisuri) ce ar confirma cheltuielile materiale solicitate de partea vătămată.

Conform prevederilor art. 387 alin. (1) Cod de procedură penală, o dată cu

pronunțarea sentinței de condamnare, instanța de judecată, apreciind dacă sunt

dovedite temeiurile și mărimea pagubei cerute de partea civilă, admite acțiunea

civilă, în tot sau în parte, ori o respinge.

Totodată, potrivit alin. (3) al aceluiași articol și art. 225 Cod de procedură

penală, dacă la soluționarea acțiunii civile, pentru a stabili exact suma despăgubirilor

cuvenite părții civile, ar trebui amânată judecarea cauzei pentru a se administra

probe suplimentare, instanța poate să admită în principiu acțiunea civilă, urmând ca

asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să hotărască instanța civilă.

Prin urmare, reieșind din circumstanțele sus menționate și prevederile

normelor procesual-penale citate supra, Colegiul penal conchide de a admite recursul

inculpatului în latura civilă în partea soluționării cererii cu privire la încasarea

prejudiciului material în beneficiul părții vătămate Vladislav Nastiuc, cu casarea

deciziei instanței de apel în această parte, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

noi hotărâri în partea dată, prin care acțiunea civilă a părții vătămate în partea

încasării prejudiciului material urmează a fi admisă în principiu, urmând ca asupra

cuantumului despăgubirilor materiale să hotărască instanța civilă.

Distinct de cele relatate, Colegiul penal menționează, că în temeiul art. 1423

alin. (1) Cod civil coroborat cu art. 219 alin. (4) Cod de procedură penală, mărimea

compensației pentru prejudiciul moral se determină de către instanță în funcție de

caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de

gradul de vinovăție al făptuitorului prejudiciului și de măsura în care compensarea

poate aduce satisfacerea persoanei vătămate.

Așadar, despăgubirile pentru daune morale se disting de cele pentru daune

materiale prin faptul că acestea nu se probează, ci se stabilesc de instanța de judecată

prin evaluare.

Din materialele cauzei, rezultă că starea sănătății părții vătămate a fost

prejudiciată, aceasta a fost internată în spital și a suportat un tratament medical (f. d.

20-33), fiindu-i cauzate suferințe fizice, înjosiri, umilință, durere, suferințe care au

fost apreciate de către prima instanță și menținute prin decizia instanței de apel în

sumă de 5000 (cinci mii) lei, fiind just menționat de către instanțele de fond că suma

de 50000 (cincizeci mii) lei, pretinsă de către partea vătămată este una exagerată și

6

nu corespunde prejudiciului moral suportat.

Cu referire la cheltuielile de judecată, instanța de recurs menționează, că

instanțele de fond corect au soluționat pretenția dată, evidențiind că la materialele

dosarului este anexat bonul de plată seria ES nr. 273569 eliberat de CA „Macar

Alexandru”, prin care beneficiarului Galina Nastiuc i-a fost înaintată spre plată suma

de 2000 lei, pentru serviciile de asistență juridică (f. d. 133).

Față de cele descrise mai sus, Colegiul penal ajunge la concluzia că decizia

instanței de apel în latura civilă în partea admiterii cererii cu privire la încasarea

prejudiciului material, urmează a fi casată, cu rejudecarea cauzei în această parte și

admiterea în principiu a acțiunii civile cu referire la prejudiciul material, urmând ca

asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să hotărască instanța civilă.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Se admite recursul ordinar declarat de inculpatul Huțu Vasile Filip, în propria

cauză penală, se casează decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

25 iunie 2015, în latura civilă în partea admiterii cererii cu privire la încasarea

prejudiciului material, se rejudecă cauza în această parte și se dispune admiterea în

principiu a acțiunii civile cu referire la prejudiciul material, urmând ca asupra

cuantumului despăgubirilor cuvenite să hotărască instanța civilă.

În rest, celelalte dispoziții ale hotărârii atacate se mențin.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 17 iunie 2016.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Petru Moraru

Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

Nadejda Toma

7