1re-90/2016 — Art.91 CP

Prin decizia Judecătoriei Supreme a Republicii Moldova din 29 mai 1991 Afteni Vasile Grigore a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 127 alin (2), art. 147 alin. (3) pct. 1), art. 182 alin. (3), art. 88 pct. 1), 6), 8) cu aplicarea art. 39 Cod penal (redacția anului 1961), la pedeapsă capitală.

Prin hotărîrea Prezidiului Judecătoriei Supreme a Republicii Moldova din 25 martie 1996 pedeapsa cu moartea aplicată lui Afteni Vasile Grigore a fost comutată cu detențiune pe viață.

La data de 22 aprilie 2015, în cadrul executării pedepsei penale, condamnatul Afteni Vasile a depus în instanța de judecată cerere privind liberarea condiționată de pedeapsă penală înainte de termen, facînd trimitere la prevederile art. 51 alin. (7) Cod penal (red. an. 1961).

Prin încheierea Judecătoriei Rezina din 03 iunie 2015 cererea condamnatului Afteni Vasile, privind liberarea condiționată de la executarea pedepsei penale a fost respinsă, ca nefondată.

Nefiind deacord, împotriva încheierii menționate condamnatul Afteni Vasile a declarat recurs.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 octombrie 2015 a fost admis recursul condamnatului Afteni Vasile, a fost casată încheierea Judecătoriei Rezina din 03.06.2015 și trimisă cauza la rejudecare în aceiași instanță, în alt complet de judecată. 1

Rejudecînd cauza, prin încheierea Judecătoriei Rezina din 12 ianuarie 2016 a fost respinsă ca neîntemeiată cererea condamnatului Afteni Vasile Grigore, privind liberarea condiționată de la executarea pedepsei penale înainte de termen.

Nefiind deacord, împotriva încheierii menționate condamnatul Afteni Vasile a declarat recurs.

Prin decizia irevocabilă a Curții de Apel Chișinău din 16 februarie 2016 a fost respins recursul declarat de condamnatul Afteni Vasile împotriva încheierii Judecătoriei Rezina din 12.01.2016.

Împotriva deciziei nominalizate, la 19.03.2016, declară recurs în anulare condamnatul Afteni Vasile, solicitînd casarea încheierii Judecătoriei Rezina din 12.02.2016 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16.02.2016, rejudecarea cauzei și adoptarea hotărîrii privind liberarea condiționată de pedeapsă a condamnatului înainte de termen. În motivarea cerințelor recurentul a invocat: - consideră că în speță urmează a fi aplicate prevederile art. 51 alin. (7) Cod penal (red. an. 1961), dar nu prevederile art. 91 Cod penal; - invocă că legea penală care înăsprește pedeapsa sau înrăutățește situația persoanei vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni nu are efect retroactiv; - menționează că a întrunit toate condițiile pentru a fi aplicată liberarea condiționată de pedeapsă penală înainte de termen; - consideră că în privința lui nu pot fi aplicate prevederile art. 91 Cod penal.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat, în raport cu actele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. Potrivit art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, în redacția Legii nr.66 din 05 aprilie 2012, în vigoare din 27 octombrie 2012, persoanele menționate la art. 401 alin. (1) pct.2) și 3) Cod de procedură penală, precum și, în numele acestor persoane, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărîrii judecătorești irevocabile, după epuizarea căilor ordinare de atac. Însă, art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, în redacția Legii sus- menționate, prevede că hotărîrile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărîrea atacată. Prin urmare, normele de drept nominalizate prescriu, în mod expres, că pot fi atacate cu recurs în anulare doar hotărîrile judecătorești prin care a fost 2 judecată cauza penală în fond, adică hotărîrile irevocabile de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac, reglementate de Capitolul IV, Secțiunea I și Secțiunea II ale Codului de procedură penală – adică calea apelului și recursului ordinar. Analizînd dispozițiile legale expuse supra în raport cu speța dată rezultă că, decizia instanței de recurs, prin care a fost menținută încheierea instanței, adoptată în ordinea reglementată de art. 469 Cod de procedură penală, nu cade sub incidența categoriilor de hotărîri irevocabile prevăzute la alin. (1) art. 452 Cod de procedură penală, ce pot fi contestate cu recurs în anulare la Curtea Supremă de Justiție, iar recursul declarat împotriva deciziei instanței de recurs din speță este inadmisibil, deoarece o asemenea hotărîre nu este susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs în anulare. În temeiul celor menționate, se impune soluția inadmisibilității recursului în anulare declarat, pe motiv că nu îndeplinește cerințele de formă și de conținut prevăzute în art.455 Cod de procedură penală.

În conformitate cu art. 432 alin.(2) pct.1) și art. 456 Cod procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție DECIDE: Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de condamnatul Afteni Vasile Grigore, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 februarie 2016, deoarece nu îndeplinește cerințele de formă și de conținut, prevăzute în art. 455 Cod de procedură penală. Decizia este irevocabilă. Pronunțată integral la data de 08 iunie 2016. Președinte Ursache Petru Judecători Toma Nadejda Timofti Vladimir 3