1ra-796/2016 — art. 217 alin. 4 lit. b CP

1ra-796/2016 — art. 217 alin. 4 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-796/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

11 mai 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar declarat de avocatul Iurie Mihalache, împotriva

sentinței Judecătoriei Soroca din 14 mai 2015 și deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Bălți din 16 decembrie 2015, în privința inculpatelor

Dubalari Natalia Mihail, născută la

19 ianuarie 1966 în s. Dumbrăveni, r-nul Soroca,

locuitoare a or. Soroca, str. Arțarilor 19,

cetățeancă a R. Moldova, fără antecedente penale;

Dubalari Alina Alexandr, născută la

03 mai 1987, originară și locuitoare a or. Soroca,

str. Arțarilor 19, cetățeancă a R. Moldova, fără

antecedente penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 16.12.2014 –14.05.2015,

instanța de apel: 06.07.2015 – 16.12.2015,

instanța de recurs: 04.03.2016 – 11.05.2016.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

condamnată în baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal la 3 ani închisoare, cu

privarea de dreptul de a ocupa orice funcții sau de a exercita orice activitate legate

de circuitul substanțelor narcotice pe un termen de 3 ani.

Conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate i-a fost suspendată

condiționat, pe un termen de probă de 3 ani.

1

Dubalari Alina a fost condamnată în baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal

la 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa orice funcții sau de a exercita

orice activitate legate de circuitul substanțelor narcotice pe un termen de 3 ani.

Conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate i-a fost suspendată

condiționat, pe un termen de probă de 3 ani.

inculpatele Dubalari Natalia și Dubalari Alina, în grădina gospodăriei lor din or.

Soroca, str. Arțarilor 19, fără scop de înstrăinare, au cultivat ilegal 981 plante de

mac, care conțin alcaloizi activi ai opiului (morfină, codeină) și care se atribuie la

substanțe narcotice în proporții deosebit de mari, acestea fiind depistate și ridicate

de colaboratorii poliției în urma cercetării la fața locului, efectuate la 12.06.2014,

cu acordul proprietarei.

Instanța a reținut, că inculpatele nu au recunoscut vina.

Inculpata Dubalari N. a declarat că aceste plante de mac au crescut de la sine

și ea nu le-a cultivat, intenționând să le nimicească.

Inculpata Dubalari A. a declarat, că în grădina lor creșteau plante și buruieni,

printre care și mac. În vara anului 2014, la rugămintea mamei sale, Dubalari N., a

ieșit în grădină să distrugă lăstarii de vișini, apoi urma să smulgă și plantele de

mac. Dar, lucrând aproximativ o oră, din motiv că soarele era prea puternic, a

încetat lucrul.

Necătând că inculpatele nu au recunoscut vina, aceasta este dovedită prin

probele administrate.

Astfel, martorii Tartus A., Tartus C. și Ceban S. au declarat similar că vara

au efectuat pentru inculpate lucrări de reparație a gardului și garajului. La

momentul controlului erau și ei în ogradă, văzând firele de mac.

Martorii Spinei V., Bugai V. și Sacară I. au declarat, că potrivit planului

„Mac 2014”, au fost implicați în raidurile organizate de IP Soroca. Împreună cu

toată echipa, au observat în ograda inculpatelor plante asemănătoare cu cele de

mac. Au efectuat cercetarea la fața locului și au ridicat plantele de mac ce creșteau

în grădină, pe porțiuni. În mijlocul grădinii, printre rândurile de ceapă creștea o

porțiune deasă de plante de mac, care au fost îngrijite, neavând nici o buruiană

printre ele. În partea dreaptă și stângă a ogrăzii erau și alte porțiuni mai mici de

plante de mac.

Conform procesului-verbal din 12.06.2014 și a tabelului fotografic anexat, s-

a cercetat gospodăria lui Dubalari N., unde au fost depistate și ridicate 891 plante

de mac, care au fost prășite.

Potrivit raportului de expertiză nr. 5480 din 18.06.2014 și a tabelului

fotografic anexat, cele 891 plante ridicate, reprezintă plante de mac, care se

atribuie la substanțe narcotice.

Conform raportului nr.814a-2014 a Serviciului Expertiză psihiatrico-legală

ambulatorie, în perioada de timp ce se referă la comiterea infracțiunii imputate,

inculpata Dubalari A. nu a manifestat simptome ale acutizării schizofreniei, se afla

în stare de emisie durabilă, - având discernământul păstrat, cu capacitatea de

prevedere, deliberare a acțiunilor sale păstrată, ea fiind recunoscută responsabilă de

fapta comisă și nu necesită tratament prin constrângere.

2

Declarațiile inculpatelor precum că plantele au crescut într-o perioadă de timp

scurtă și nu au reușit să le distrugă, nu pot fi reținute or, ele au avut suficient timp

și posibilitate reală de a nimici plantele interzise, dar nu au făcut-o.

Poziția inculpatei Dubalari A., precum că în acea perioadă nu era în stare să

conștientizeze bine faptele, este total combătută prin rezultatele expertizei

psihiatrice.

Ambele inculpate știau cu certitudine că în grădina lor creșteau plante de mac,

iar intenția de a le nimici, denotă că ele își dădeau seama că creșterea acestora este

interzisă.

Totodată, acuzarea nu a probat faptul semănării de către inculpate a plantelor

de mac, iar potrivit informației Institutului Grădina Botanică din 17.03.2015, este

real posibil ca plantele de mac să fie de origine subspontană.

În baza probelor administrate, instanța a încadrat acțiunile inculpatelor în baza

art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, ca cultivarea ilegală a plantelor, care conțin

substanțe narcotice, fără scop de înstrăinare, săvârșite de două persoane, în

proporții deosebit de mari.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont că circumstanțe atenuante și

agravante nu au fost stabilite pe caz, inculpatele se caracterizează pozitiv, nu au

antecedente penale, că starea de sănătate a inculpatei Dubalari A. nu este perfectă,

având nevoie de supravegherea mamei sale, concluzionând că corectarea și

reeducarea lor este posibilă fără izolare de societate.

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatele să fie

achitate.

Apelantul a invocat că inculpata Dubalari N. nu a efectuat careva lucrări în

grădină, după cum invocă în mod greșit organul de urmărire penală.

Plantele de mac din grădina inculpatelor nu au fost semănate sau cultivate,

acestea crescând de sinestătător, spontan, de rând cu alte buruieni și culturi din

grădină, în urma ploilor abundente din luna mai 2014.

Instanța de fond nu a luat în considerare că inculpata Dubalari A. suferă de

schizofrenie nediferențiată progredient – paroxistă, sindrom catatono – delirant și

nu conștientizează pe deplin caracterul și consecințele acțiunilor sale.

Totodată, prin expertiza psihiatrico – psihologică – judiciară este imposibil

de a stabili zilele în care inculpata suportă tulburări schizofrenice.

Acțiuni de îngrijire, udare, plivire, tratarea cu îngrășăminte, afânare a

solului, nimicire a dăunătorilor și alte activități de menținere în bune condiții a

plantelor din partea inculpatelor nu au existat.

Plantele de mac au crescut într-o perioadă scurtă de timp, după aversele de

ploaie de la începutul lunii mai 2014, timp în care inculpatele nu au acordat nici o

atenție grădinii, lăsând-o în paragină, deoarece erau ocupate cu reparația, nereușind

să nimicească imediat plantele vizate, iar decizia de a face curat în grădină a fost

pusă în aplicare tocmai în ziua de 12.06.2014, dar nu au reușit finalizarea.

Instanța de fond a aplicat o sancțiune necorespunzătoare inculpatelor, din

motiv că nu a luat în considerație că calificativul „cultivarea plantelor” lipsește în

3

cazul dat, ceea ce se dovedește pe deplin prin declarațiile inculpatelor și ale

martorilor.

Din declarațiile martorilor, reiese că la acel moment grădina era în

„dezordine nemaipomenită”, „neîngrijită”, „plină cu lăstari și pomuleți de vișin”,

„cu buruiene” etc., astfel, că inculpatele nu au făcut diferențierea între rangul de

prioritate al plantelor din grădină, dar au purces la extirparea lor concomitentă.

Deci, până la începerea acțiunilor de extirpare, grădina era intactă, lipsind

sintagma „cultivarea plantelor”.

Intenția inculpatelor a fost de a extirpa plantele de mac, doar că din cauza

preocupării cu reparația casei, inculpatele au purces cu întârziere la extirpare.

Inculpatele singure au menționat, că au depistat existența plantelor de mac în

grădina lor, au decis să îl smulgă, însă din cauza multiplelor griji pe care le-au

avut, au fost nevoite să purceadă la curățenia din grădină cu întârziere.

Faptele inculpatelor nu întrunesc elementele infracțiunii, în acțiunile lor

lipsind elementul vinovăției, iar la pronunțarea sentinței de condamnare, instanța

de fond s-a bazat pe deduceri și presupuneri.

2015, apelul a fost respins, ca nefondat.

Instanța de apel a reținut, că instanța de fond a respectat normele procesuale,

a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și

a dat probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere

al coroborării lor, corect concluzionând cu privire la vinovăția inculpatelor în

faptele incriminate și făcând o încadrare juridică justă a acțiunilor inculpatelor

conform art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, ca cultivarea ilegală de plante care

conțin substanțe narcotice fără scop de înstrăinare, săvârșite de două persoane, în

proporții deosebit de mari.

Soluția instanței de fond se bazează pe totalitatea probelor cercetate în

cadrul ședinței judiciare, și anume declarațiile martorilor Tartus A., Tartus C.,

Ceban S., Spinei V., Bugai V., Sacară I., prin probele scrise ale cauzei penale, care

au fost cercetate, și anume: procesul-verbal de cercetare la fața locului din

12.06.2014 și tabelul fotografic anexat, raportul de expertiză nr. 5480 din

18.06.2014 și tabelului fotografic anexat, ordonanța organului de urmărire penală

din 24.06.2014, prin care au fost recunoscute drept corpuri delicte și anexate la

materialele cauzei penale 891 plante de mac, raportul nr.814a- 2014 a Serviciului

Expertiză psihiatrico - legală ambulatorie, din care rezultă că în perioada de timp

ce se referă la comiterea infracțiunii imputate (primăvara-vara anului 2014,

12.06.2014) și datele examenului psihiatric clinic curent, Dubalari A. nu a

manifestat simptome ale acutizării schizofreniei, se afla în stare de emisie durabilă,

având discernământul păstrat cu capacitatea de prevedere, deliberare a acțiunilor

sale păstrată, Dubalari A. fiind recunoscută responsabilă de fapta comisă. În

prezent tulburări psihice de intensitate psihotică nu depistează, poate fi supusă

anchetei penale și depune mărturii. Conform stării psihice în prezent nu necesită

tratament prin constrângere, necesită evidența psihiatrului de circumscripție.

4

Probele administrate pe cauză, corespund cerințelor stipulate de art. 101 Cod

de procedură penală, fiind pertinente, concludente și utile pentru a putea fi puse la

baza unei sentințe de condamnare, ele fiind în coroborare între ele și demonstrând

deplin vinovăția inculpatelor în cele incriminate.

Declarațiile inculpatelor de nerecunoaștere a vinei, urmează a fi apreciate ca

un mod de apărare, care este un drept garantat de lege.

Din probele prezentate rezultă că plantele de mac depistate erau aranjate în

rând, în număr de 891 plante, ce constituie proporție deosebit de mare, parțial erau

îngrijite, astfel temei de a crede că aceste plante au crescut spontan, de rând cu

alte buruiene, nu sunt.

Potrivit declarațiilor martorului Spinei V., la domiciliul lui Dubalari N. s-a

depistat în mijlocul grădinii, printre rândurile de ceapă, o porțiune deasă de plante

de mac, care au fost îngrijite pentru că nu aveau buruiană, erau și porțiuni mai

mici de plante de mac în partea dreaptă și cea din stânga a ogrăzii, acestea fiind

confirmate și prin declarațiile martorului Sacară I., că grădina era îngrijită și

prășită, precum și de declarațiile celorlalți martori audiați, prin probele cercetate

ale cauzei penale, printre care și procesul-verbal de cercetare la fața locului cu

tabelă foto.

Deși inculpatele știau că este interzisă cultivarea plantelor de mac, totodată

văzându-le crescând în grădină, nu au întreprins careva măsuri în vederea

nimicirii acestora.

Hotărârea Plenului CSJ nominalizată de apelant, explică și faptul că

„cultivarea nu trebuie să fie neapărat precedată de semănat, precum și nu se

prezumă că cultivarea și semănatul trebuie să fie efectuate de către același

făptuitor. De aceea, persoana care îngrijește în condiții de ilegalitate sau fără

autorizație plante răsărite spontan ce conțin substanțe narcotice sau psihotrope

urmează a fi trasă la răspundere penală, după caz, conform art. 217 alin. (l) sau

art. 2171 alin. (l) Cod penal”.

Nu pot fi reținute afirmațiile apelantului, că până la demararea acțiunilor de

extirpare de către Dubalari A. a buruienilor și plantelor de mac, în grădină nu se

intervenise, grădina a fost intactă, cu referire la declarațiile inculpatelor și a

martorilor, deoarece sunt declarative.

Declarațiile inculpatelor în sensul dat sunt contrazise de declarațiile

martorilor Spinei V., Sacară I., Bugai V., care au declarat, că în gradină era o

porțiune deasă de plante de mac, care au fost îngrijite, nu aveau buruiană.

Nerecunoașterea vinei și dezacordul cu sentința instanței de fond nu duce la

achitarea inculpatelor, din moment ce probele cercetate dovedesc vina

inculpatelor în faptele incriminate.

Sunt declarative afirmațiile apelantului, că de la finele lunii mai și până la

începutul lunii iunie, inculpatele au fost preocupate intens cu reparația în casă,

apelând la ajutorul meșterilor, au schimbat ușile de la intrare, ferestrele, au

amenajat interiorul încăperii, în legătură cu aceasta, inculpatele au avut deplasări

la Chișinău pentru procurarea materialelor de construcție, au efectuat acțiuni

auxiliare de ajutorare a meșterilor, astfel încât nu au avut suficient timp ca să

purceadă la curățenia din grădină, inculpatele nu neagă faptul că erau conștiente

5

că creșterea plantelor de mac este interzisă, regretul inculpatelor este că nu au

reușit să le extirpeze la timp, fiind preocupate intens de reparație, pe care o

considerau a fi prioritară la acel moment, or totalitatea probelor demonstrează

comiterea infracțiunii incriminate.

Faptul, că imediat cum au terminat reparația Dubalari N. a dat indicații fiicei

sale Dubalari A., să facă curățenie în grădină, dar nu a mai reușit să finalizeze

pentru că la momentul demarării acțiunilor de extirpare a plantelor de mac a venit

organul de urmărire penală, la fel sunt cu caracter declarativ și nu pot fi reținute,

fiind contrazise prin probele cercetate în cadrul ședinței instanței de fond, precum

și cercetate suplimentar în cadrul ședinței instanței de apel, care se coroborează și

demonstrează vina inculpatelor pe deplin.

Instanța de fond, la stabilirea pedepsei, a acordat deplină eficiență

principiilor generale de aplicare a pedepsei, conform art. 61 alin. (2) Cod penal și a

criteriilor generale de individualizare a pedepsei conținute în art. 75 alin. (1) Cod

penal, precum și a ținut cont de circumstanțele reale și personale în privința

inculpatelor, stabilind față de inculpate o pedeapsă prevăzută de legislator, în

limitele sancțiunii, echitabilă faptelor infracționale săvârșite, în corespundere cu

împrejurările cauzei, normele legale, aceasta atingându-și scopul de corectare și

reeducare a inculpatelor.

hotărârilor adoptate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpatele să fie achitate.

Recurentul a invocat, că inculpata Dubalari N. nu a efectuat careva lucrări în

grădină, după cum invocă în mod greșit organul de urmărire penală.

Calificativul „cultivarea plantelor de mac” lipsește, fapt confirmat prin

declarațiile inculpatelor și a martorilor.

Plantele de mac din grădina inculpatelor nu au fost semănate și nici

cultivate, aceste plante au crescut de sinestătător, spontan, de rând cu alte buruieni

și culturi din grădină, după ploile abundente din luna mai 2014. Acțiuni de

îngrijire, udare, plivire cu îngrășăminte, afânare a solului, nimicire a dăunătorilor

și alte activități de menținere în bune condiții a plantelor din partea inculpatelor

nu au existat. Astfel, este eronată concluzia instanței de fond, prin care s-a dat o

apreciere critică afirmațiilor inculpatei Dubalari N., care susținea că plantele au

crescut într-o perioadă scurtă de timp și nu a reușit să le distrugă.

Până la demararea acțiunilor de extirpare de către Dubalari A. a buruienilor

și plantelor de mac, în grădină nu se intervenise, dovadă servind declarațiile

expuse supra, din care rezultă că la acel moment, grădina era în „dezordine

nemaipomenită”, „neîngrijită”, „plină cu lăstari și pomuleți de vișin”, „cu

buruiene” etc. Astfel, inculpatele nu au făcut diferențierea între rangul de

prioritate a plantelor din grădină, dar au purces la extirparea lor concomitentă.

Aceasta dovedind repetat, că inculpatele au avut intenția precisă și fermă de a

nimici plantele străine din grădină, purcezând la realizarea acesteia în fapt.

Instanța de apel, nu a luat în considerație, că Dubalari A. suferă de o maladie

psihică gravă denumită schizofrenie nediferențiată progredient – paroxistă,

sindrom catatono – delirant și nu conștientizează pe deplin caracterul și

6

consecințele acțiunilor sale, nefiind luat în considerație și faptul, că prin expertiza

psihiatrico – psihologică - judiciară este imposibil de a stabili zilele în care

inculpata suportă tulburări schizofrenice.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de

procedură penală – faptei săvârșite i s-a dat o încadrare greșită.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acestea urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele

considerente.

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1)

Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art.

430 alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină

indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii

atacate în acest sens.

Totodată, se atestă că recursul declarat este fondat în drept pe art. 427 alin.

(1) pct. 12) Cod de procedură penală - faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică

greșită, însă în recursul dat nu este indicat care ar fi esența circumstanțelor că

faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită și care ar fi, în asemenea caz,

calificarea juridică corectă a acțiunilor infracționale ale inculpatelor, fiind omisă

în totalitate și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest sens (pct. 5 din

decizie).

Circumstanțele enunțate denotă că recursul declarat nu întrunește condițiile

de conținut, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu

recursul ordinar cu circumstanțe în fapt și în drept, care le-ar justifica.

Or, conform prevederilor art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea

acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

În al doilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12) Cod de procedură

penală hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile

de drept comise de instanțele de fond și de apel, inclusiv și în temeiul când

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, când faptei

săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În această ordine de idei se atestă că împrejurările menționate în partea

descriptivă a hotărârilor contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2. și 4. din

prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanțele de fond și de apel corect

au constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind vinovăția

inculpatelor, just încadrând juridic acțiunile lor în baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod

penal, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și

prescripțiilor de drept material, prin prisma cumulului de probe anexate la dosar,

7

inclusiv declarațiile martorilor Tartus A., Tartus C., Ceban S., Spinei V., Bugai

V., Sacară I., procesul-verbal de cercetare la fața locului din 12.06.2014 și tabelul

fotografic anexat, raportul de expertiză nr. 5480 din 18.06.2014 și tabelului

fotografic anexat, ordonanța din 24.06.2014, prin care au fost recunoscute drept

corpuri delicte și anexate la materialele cauzei penale 891 plante de mac, raportul

nr.814a-2014 a Serviciului Expertiză psihiatrico - legală ambulatorie, din care

rezultă că în perioada de timp ce se referă la comiterea infracțiunii imputate,

inculpata Dubalari A. nu a manifestat simptome ale acutizării schizofreniei, se

afla în stare de emisie durabilă, având discernământul păstrat cu capacitatea de

prevedere și deliberare a acțiunilor sale păstrată, ea fiind recunoscută responsabilă

de fapta comisă, în prezent tulburări psihice de intensitate psihotică nu depistează,

poate fi supusă anchetei penale și depune mărturii, în prezent nu necesită

tratament prin constrângere, necesită evidența psihiatrului de circumscripție, toate

probele fiind apreciate în conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1) Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității,

veridicității și coroborării lor, acestea confirmând în mod concludent prezența în

acțiunile inculpatelor a elementelor infracțiunii incriminate, instanța de apel

pronunțându-se argumentat asupra tuturor motivelor invocate în apelul apărării

(pct. 3.-5. din decizie).

Soluția instanțelor coroborează cu concluzia din raportul nr.814a-2014 a

Serviciului Expertiză psihiatrico - legală ambulatorie, din care rezultă că în

perioada de timp ce se referă la comiterea infracțiunii imputate, inculpata Dubalari

A. nu a manifestat simptome ale acutizării schizofreniei, se afla în stare de emisie

durabilă, având discernământul păstrat cu capacitatea de prevedere și deliberare a

acțiunilor sale păstrată, ea fiind recunoscută responsabilă de fapta comisă, cât și

cu jurisprudența națională, potrivit cărei cultivarea nu trebuie să fie neapărat

precedată de semănat, iar persoana care îngrijește în condiții de ilegalitate sau fără

autorizație plante răsărite spontan ce conțin substanțe narcotice sau psihotrope

urmează a fi trasă la răspundere penală, după caz, conform art. 217 alin. (l) sau

art. 2171 alin. (l) Cod penal (Hotărârea Plenului CSJ nr.2 din 26.12.2011 „Cu privire la

practica judiciară de aplicare a legislației penale ce reglementează circulația substanțelor

narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor și a precursorilor”).

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua

motivele jurisdicției de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c.

Finlandei).

Mai mult, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și menționate la

pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în care

instanțele au apreciat circumstanțele cauzei.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de

procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de

8

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar

aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei, în alt sens decât cel pe care îl

propune apărarea, este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care

nu este un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de

procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar este

lipsită de orice suport legal.

Pe lângă aceasta, motivele invocate în recursurile de pe rol au constituit deja

obiect de examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri

argumentate în acest sens (pct. 2 .- 5. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor

care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO

(hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița versus Moldova), nu poate servi

temei pentru reexaminarea cauzei.

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de

apel nu a comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că

hotărârile contestate conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că

faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică corectă, că faptei săvârșite i s-a dat o

încadrate juridică corectă, și că recursul ordinar este unul vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că

acesta este vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursul ordinar este vădit neîntemeiat, acesta urmează

a fi declarat inadmisibil.

de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Iurie Mihalache,

împotriva sentinței Judecătoriei Soroca din 14 mai 2015 și deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 16 decembrie 2015, în privința inculpatelor

Dubalari Natalia Mihail și Dubalari Alina Alexandr, pe motiv că este vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 02 iunie 2016.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

9