1ra-613/2016 — art. 190 al. 2 lit. c CP

1ra-613/2016 — art. 190 al. 2 lit. c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-613/2016

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

11 mai 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Nicolae Gordilă,

Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan,

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare, declarate de

către procurorul Procuraturii de nivelul Curții de Apel Chișinău, Bolduratu Vasile,

inculpata Buzeu Aurelia și avocatul acesteia, Iovu Tatiana, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 noiembrie 2015,

în cauza penală privindu-o pe

Buzeu Aurelia Alexandru, născută la 17 iulie 1980, originară

și domiciliată în raionul Anenii-Noi, satul Gura- Bîcului.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 04.07.2014 - 30.06.2015;

instanța de apel: 22.08.2015 - 12.11.2015;

instanța de recurs: 05.02.2016 - 11.05.2016.

CONSTATĂ :

Aurelia a fost recunoscută vinovată de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190

alin. (2) lit. c) Cod penal și i s-a stabilit pedeapsă sub formă de închisoare pe

termen de 2 ani cu executare în penitenciar pentru femei de tip semiînchis, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții legate de operațiuni patrimoniale pe un

termen de 3 ani.

În temeiul art. 90 alin. (1) lit. a) Cod penal, pedeapsa cu închisoarea, stabilită

inculpatei Buzeu Aurelia, a fost suspendată condiționat pe termen de probă de 2

ani, cu obligarea să nu-și schimbe domiciliul fără consimțământul organului

competent.

S-a încasat de la Buzeu Aurelia, în beneficiul părții vătămate, Oglindă Lidia,

suma de 29 865 lei.

Aurelia, pe perioada anilor 2005-2006, data precisă de către organul de urmărire

penală nu a fost stabilită, în municipiul Chișinău, urmărind scopul dobândirii

ilicite a bunurilor altei persoane, prin înșelăciune și abuz de încredere, care s-a

reflectat prin asumarea obligațiunilor față de partea vătămată, Oglindă Lidia, de a-

1

i perfecta actele pentru primirea cetățeniei statului Israel, a dobândit ilicit de la

aceasta suma de 1 200 dolari SUA, la care ratele medii de schimb la ziua comiterii

infracțiunii constituia 12,48 lei pentru un dolar, în total 14 976 lei, 700 euro la care

ratele medii de schimb la ziua comiterii infracțiunii pentru un euro constituia 16,27

lei, în total 11 389 lei și 3 500 lei, cauzând astfel părții vătămate o pagubă materială

considerabilă în sumă totală de 29 865 lei.

care a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Buzeu

Aurelia să fie recunoscută culpabilă în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, și în

baza acestui articol să i se aplice o pedeapsă cu închisoare pe un termen de 4 ani,

cu executarea pedepsei în penitenciar pentru femei de tip semiînchis, cu privarea

de dreptul de a ocupa anumite funcții pe un termen de 3 ani și să fie încasat de la

inculpata Buzeu Aurelia în folosul părții vătămate, Oglindă Lidia, prejudiciul

material cauzat prin infracțiune în sumă de 29 865 lei.

În motivarea apelului declarat, procurorul a invocat blândețea pedepsei

aplicate de către prima instanță, care nu corespunde gravității faptelor comise,

circumstanțelor cauzei și personalității inculpatei.

Apelantul a indicat că atât în cadrul urmăririi penale, cât și în cadrul

examinării cauzei în instanța de judecată, inculpata Buzeu Aurelia nu a recunoscut

vina, refuzând să facă careva declarații pe marginea cazului.

Totodată, a menționat că instanța de fond corect a apreciat probele acumulate

la cauza penală din punct de vedere al pertinenței, concludentei și utilității, însă

consideră că pedeapsa aplicată de instanța de judecată în privința inculpatei

Buzeu Aurelia este prea blindă și nu își va atinge scopul.

3.1. Împotriva sentinței nominalizate a înaintat apel și avocatul Iovu Tatiana

în numele inculpatei Buzeu Aurelia, prin care a solicitat casarea acesteia și

pronunțarea unei hotărâri, prin care inculpata să fie achitată de sub învinuirea

înaintată în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal.

În motivarea apelului, avocatul a indicat că consideră concluzia instanței de

judecată pripită, fără a fi constatate pe de plin toate circumstanțele cauzei. Instanța

de fond a stabilit eronat vinovăția inculpatei, fără însă a examina sub toate

aspectele și în mod obiectiv pertinența și veridicitatea probelor administrate în

incriminarea inculpatei. Probele pe care instanța de fond își bazează sentința de

condamnare sânt insuficiente și urmau a fi apreciate critic de către instanță.

noiembrie 2015, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de către procuror

2

și de avocatul Iovu Tatiana în numele inculpatei Buzeu Aurelia, cu menținerea

sentinței atacate.

4.1. În motivarea deciziei, instanța de apel a conchis că, instanța de fond a

stabilit corect starea de fapt ce corespunde probelor din dosar, care au fost

apreciate corect, instanța de fond încadrând just acțiunile inculpatei Buzeu Aurelia

în baza dispozițiilor art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, după semnele calificative

escrocherie, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune sau abuz de

încredere, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

Necătând la faptul că inculpata Buzeu Aurelia, nu recunoaște vina în cele

incriminate, instanța de apel a indicat că, vinovăția inculpatei în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, este dovedită pe deplin

prin următoarele probe administrate, cercetate de către instanța de fond, cercetate

suplimentar și verificate în ședința instanței de apel și anume prin:

- declarațiile părții vătămate Oglindă Lidia;

- declarațiile martorilor: Cebotari Igor, Oglindă Savelie, Huștiuc Mihail;

- plângerea părții vătămate Oglindă Lidia, privind sesizarea despre

săvârșirea infracțiunii de către Buzeu Aurelia (f.d. 4, vol. I);

- informația „902” (f.d. 13, vol. I);

- procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din prin care

martorul Cebotari Igor a recunoscut-o după fotografie pe Buzeu Aurelia (f.d. 97,

vol. I);

- procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din prin care

partea vătămată Oglindă Lidia a recunoscut-o după fotografie pe Buzeu Aurelia

(f.d. 98, vol. I).

Instanța de apel a indicat că, argumentele invocate de către avocat în numele

inculpatei Buzeu Aurelia, sunt absolut nejustificate.

În această ordine de idei, instanța de apel a reținut că obiectul material al

infracțiunii de escrocherie este format din bunurile care au o existență materială,

sunt create prin munca omului, dispun de valoare materială și cost determinat,

fiind bunuri mobile și străine pentru făptuitor.

Latura obiectivă a infracțiunii prevăzute la art. 190 Cod penal, are următoarea

structură:

1) fapta prejudiciabilă alcătuită din două acțiuni (inacțiuni):

a) acțiunea principală, care constă în dobândirea ilicită a bunurilor altei

persoane, acțiunea de sustragere a lor;

b) acțiunea sau inacțiunea adiacentă, care constă, în mod alternativ, în

3

înșelăciune sau în abuz de încredere;

2) urmările prejudiciabile sub forma prejudiciului patrimonial efectiv;

3) legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă și urmările prejudiciabile.

În art. 190 Cod penal, noțiunea „dobândire ilicită", are sensul autentic de

„sustragere". Nu există nici un temei de a afirma că escrocheria nu este o

infracțiune săvârșită prin sustragere.

Prin intermediul înșelăciunii sau al abuzului de încredere făptuitorul exercită

o influențare psihică asupra conștiinței și voinței victimei care, ca și cum cedând

bunurile sale făptuitorului, presupune în mod eronat că ultimul este îndreptățit a

le lua. În astfel de situații nu se pune la îndoială că se lezează libertatea

manifestării de voință, concretizată în facultatea persoanei de a adopta, în mod

nestingherit, decizii privind dispunerea de bunurile care se află în posesia sa. Deși,

în aparență, victima își transmite bunurile benevol către făptuitor, aceasta nu este

decât o „prezentare scenică” făcută cu scopul de a demonstra celor din urmă

(deseori, inclusiv „martorilor oculari" care fac parte din același grup infracțional)

caracterul „legitim” al tranzacției efectuate.

Latura subiectivă a infracțiunii analizate se manifestă, în primul rând, prin

vinovăție sub formă de intenție directă. De asemenea, la calificarea faptei este

obligatorie stabilirea scopului special - a scopului de cupiditate.

Astfel, instanța de apel a reținut că, la caz, au fost întrunite elementele

infracțiunii de escrocherie, deoarece înșelăciunea ca element al escrocheriei se

poate manifesta prin prezentarea unor date false sau prin ascunderea unor

informații a căror anunțare era obligatorie, care se poate referi atât la

personalitatea infractorului sau a altor persoane, cât și la unele obiecte, fenomene,

care puteau fi înfăptuite pe cale verbală, în scris ori folosind ambele căi simultan.

Instanța de apel a indicat că, din probele cercetate s-a stabilit cert că inculpata

a dobândit bani în mai multe rate în sumă de 1 200 dolari SUA, 700 și 3 500 lei, de

la partea vătămată Oglindă Lidia, cu intenția de a obține profit, înșelându-o și

anume prin asumarea obligațiunilor față de partea vătămată Oglindă Lidia, de a-i

perfecta actele pentru primirea cetățeniei statului Israel, fapt confirmat atât prin

declarațiile părții vătămate cât și a martorilor.

Astfel, intenția inculpatei a fost de a însuși, sustrage banii cu scop de profit,

realizându-se atât latura obiectivă, cât și subiectivă a infracțiunii imputate, prin

faptul că, inculpata încă la momentul intrării în posesia acestor bani avea drept

scop însușirea lor, neavând de gând să-și îndeplinească angajamentul asumat față

de partea vătămată.

4

În acest context, instanța de apel a reținut că înșelăciunea s-a manifestat prin

faptul că, inculpata a invocat pârții vătămate pretextul că are cunoștințe și

posibilități de a-i perfecta actele pentru primirea cetățeniei statului Israel și de a o

ajuta ca să plece în Israel, ceea ce respinge afirmațiile avocatului, precum că acesta

din urmă nu a comis infracțiunea imputată și că nu este probată vinovăția ei.

Instanța de apel a indicat, prima instanță corect a reținut că este cert faptul că

inculpata Buzeu Aurelia încă la momentul intrării în posesia banilor de la Oglindă

Lidia, avea drept scop însușirea lor și nu avea de gând să îndeplinească

angajamentul asumat, și anume perfectarea actelor necesare pentru plecarea în

Israel.

La fel, existența infracțiunii de escrocherie s-a manifestat și prin faptul că

victima a fost indusă în eroare prin reprezentarea greșită a situațiilor și

împrejurărilor, producându-și efectul și anume că partea vătămată a crezut-o pe

inculpată că poate să o ajute cu perfectarea actelor pentru plecare în Israel și a

transmis sumele de bani solicitate de inculpata Buzeu Aurelia.

Totodată, inculpata a avut destul timp pentru a restitui suma de bani părții

vătămate timp de 10 ani, în cazul că nu a avut intenția de a însuși suma respectivă,

ducând-o în eroare referitor la plățile efectuate pentru întocmirea documentelor.

Instanța de apel a respins argumentul avocatului precum că, declarațiile părții

vătămate și a martorilor sunt contradictorii, deoarece acestea coroborează între ele

și dovedesc culpabilitatea lui Buzeu Aurelia în comiterea infracțiunii de

escrocherie. Totodată, faptul că aceste persoane nu țin minte cu lux de amănunte

ce a avut loc la momentul comiterii infracțiunii, este cert deoarece au trecut

aproape 10 ani de atunci, și că sunt în relații apropiate cu partea vătămată nu pune

la dubii veridicitatea declarațiilor acestora. În același timp, deși partea apărării

infirmă învinuirea adusă, nu a prezentat instanței nici o probă în apărare.

Așadar, instanța de apel a conchis că s-a demonstrat cu certitudine că Buzeu

Aurelia a săvârșit fapta prejudiciabilă de escrocherie. Partea vătămată considera că

banii remiși inculpatei o vor ajuta să-și perfecteze actele pentru a pleca în Israel,

însă Buzeu Aurelia a însușit suma totală de 29 865 lei, fără a-și ține promisiunea și

la momentul când partea vătămată i-a refuzat achitarea unei alte sume de bani

solicitate de inculpată, inculpata a dispărut, nu răspundea la telefon, iar ulterior și-

a schimbat și numărul de telefon, partea vătămată fiind nevoită să o caute cu

ajutorul poliției. Prin acțiunile sale ilegale, Buzeu Aurelia i-a cauzat părții

vătămate Oglindă Lidia, un prejudiciu material considerabil, care se află în

legătură directă cu fapta prejudiciabilă comisă de inculpată, care i-a prezentat fals

5

realitatea părții vătămate. Astfel, în acțiunea lui Buzeu Aurelia se regăsește latura

obiectivă a infracțiunii de escrocherie.

Totodată, în speță se regăsește și latura subiectivă a infracțiunii, manifestată

prin vinovăție sub formă directă și scopul de cupiditate - or, scopul acțiunilor lui

Buzeu Aurelia era dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane, fapt confirmat prin

comportamentul inculpatei, care a însușit banii și a dispărut, fără a anunța partea

vătămată.

Totodată, instanța de apel a indicat că argumentele indicate de către procuror

nu și-au găsit confirmarea la judecarea apelului declarat, lipsind temeiuri de

implicare a instanței de apel în sensul casării hotărârii contestate în partea

individualizării și stabilirii pedepsei.

Afirmațiile procurorului precum că, instanța de fond incorect a individualizat

pedeapsa și greșit a aplicat prevederile art. 90 Cod penal, instanța de apel le-a

considerat neîntemeiate, or, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei

infracțiuni trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii

articolului în baza căruia persoana se declară vinovată.

Astfel, instanța de apel a conchis că, concluzia instanței de fond corespunde

circumstanțelor cauzei și criteriilor de individualizare și stabilire a pedepsei,

aceasta fiind aplicată în limitele legii.

în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, prin care se solicită

casarea parțială a hotărârii în partea ce ține de aplicarea pedepsei pentru

infracțiunea imputată, cu excluderea art. 90 Cod penal din pedeapsa aplicată.

În motivarea recursului ordinar, procurorul menționează că, hotărârile

anterioare sunt ilegale, încălcând principiul proporționalității, care stabilește

cuantumul pedepsei în funcție de gravitatea infracțiunii și vinovăția inculpatei.

Totodată, recurentul invocă că, infracțiunea imputată inculpatei este una gravă,

vina nu și-a recunoscut-o și anterior a fost condamnată în săvârșirea infracțiunilor

similare.

5.1. Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs și inculpata Buzeu

Aurelia, în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, prin care

solicită casarea acesteia, cu pronunțarea unei hotărâri, potrivit căreia fie achitată în

comiterea infracțiunii imputate.

Recurenta indică că, hotărârile anterioare sunt bazate pe presupuneri și nu au

stabilit cu certitudine în acțiunile inculpatei componența infracțiunii imputate.

6

5.2. La 01 martie 2016 a depus recurs avocatul Iovu Tatiana în numele

inculpatei Buzeu Aurelia și la 30 martie 2016 inculpata, prin care solicită casarea

deciziei contestate cu achitarea inculpatei.

În motivarea recursurilor se indică că:

- instanțele ierarhic inferioare greșit au apreciat probele înaintate de către

apărare;

- lipsește latura obiectivă a infracțiunii imputate inculpatei în raport cu

acțiunile săvârșite de către aceasta;

- instanțele ierarhic inferioare au încălcat principiul egalității armelor și

respectării contradictorialității procesului de judecată, prin faptul că, au motivat

soluția prin prisma probelor aduse de către acuzare și a ignorat neargumentat

probele apărării.

invocate, Colegiul penal concluzionează că, acestea urmează a fi respinse din

următoarele considerente.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

6.1. Referitor la recursul declarat de către procuror.

În recursul ordinar, procurorul invocă în drept temei de casare a deciziei

instanței de apel prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală,

precum că s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

În fapt, motivele aduse de către autorul recursului, se referă la dezacordul cu

aplicarea pedepsei prea blânde, considerând că nu sunt prezente toate condițiile

pentru aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, și anume că infracțiunea săvârșită

de către inculpată este una gravă, nu și-a recunoscut vina și anterior a săvârșit

infracțiuni similare.

Colegiul penal menționează că, instanța de apel corect a aplicat art. 90 Cod

penal, iar faptul că, infracțiunea săvârșită de către inculpată este una gravă nu este

temei prevăzut de legea penală pentru neaplicarea art. 90 Cod penal.

Astfel, conform prevederilor art. 90 alin. (4) Cod penal, suspendarea executării

condiționate a pedepsei, poate avea loc și în cazul săvârșirii unei infracțiuni grave.

Totodată, Colegiul penal menționează că o condiție prevăzută expres în art. 90

alin. (1) Cod penal, constituie concluzia instanței de a dispune neexecutarea

pedepsei aplicate, dacă în termenul de probă pe care l-a fixat, inculpatul nu va

săvârși o nouă infracțiune.

7

Astfel, este prerogativa instanței de judecată să aprecieze că scopul pedepsei

poate fi atins chiar și fără executarea efectivă a acesteia.

Colegiul penal, indică că în formarea convingerii, instanța de apel a ținut cont

de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege, inclusiv are în vedere întreaga

conduită a inculpatei înainte de săvârșirea faptei, după săvârșirea faptei, în timpul

judecății, precum și alte aspecte ce privesc personalitatea infractoarei, bazându-se

pe materialele cauzei administrate în cadrul cercetării judecătorești.

În prezența circumstanțelor descrise, Colegiul penal consideră legală concluzia

instanței de apel referitor la aplicarea dispozițiilor art. 90 Cod penal, deoarece

pedeapsa stabilită de instanța de apel, este proporțională faptelor comise de către

inculpată.

În consecință, raportând situația reținută în cauză, la prevederile art. 432 alin.

(2) Cod de procedură penală, Colegiul penal concluzionează că, la judecarea cauzei

în ordine de apel, instanța de apel a respectat prevederile legale relevante, prescrise

de art. 414-417 Cod de procedură penală, iar recursul declarat, este vădit

neîntemeiat și se apreciază ca inadmisibil.

6.2. Referitor la recursul declarat de către inculpata Buzeu Aurelia.

Colegiul penal atestă că, recurenta și-a întemeiat recursul pe temeiul prevăzut

de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, care prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, atunci când nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Sub aspectul situației de ,,neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg

acele cazuri când s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este

subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura

cauzală dintre acestea).

Din textul recursului rezultă că, recurenta critică hotărârea instanței de apel

invocând, că instanța de apel a ignorat faptul că declarațiile părții vătămate sunt

contradictorii în raport cu probele administrate la dosar.

Colegiul penal reiterează, că argumentele invocate de către inculpată au fost

invocate și în instanța de apel cărora le-a fost dat o apreciere justă, fiind

argumentate atât în fapt, cât și în drept și descrise la pct. 4.1. al prezentei decizii.

Astfel din materialele dosarului rezultă, că instanța de apel la judecarea cauzei,

a ținut cont în deplină măsură de prevederile art. 101 Cod de procedură penală, a

cercetat sub toate aspectele probele administrate de părți, le-a verificat minuțios,

dându-le o apreciere justă, prin prisma pertinenței, concludenții, utilității și

8

veridicității lor, care în ansamblul lor au confirmat vinovăția inculpatei, în

săvârșirea infracțiunii imputate. Mai mult, conținutul probelor și valoarea lor

probatorie este analizată detaliat în textul deciziei instanței de apel, iar temeiuri de a

pune la îndoială veridicitatea acestor probe nu s-au stabilit, deoarece ele au fost

obținute cu respectarea normelor de procedură penală.

Așadar, Colegiul penal ține să menționeze că, din textul recursului declarat se

evidențiază că de fapt autorul descrie dezacordul acestuia cu faptul că instanțele

ierarhic inferioare au dat o apreciere critică probelor administrate în această cauză

penală, însă nu argumentează ilegalitatea hotărârii instanței de apel din punct de

vedere al erorilor de drept invocate, și anume că acțiunile inculpatei nu întrunesc

elementele infracțiunii imputate.

În același context, în vederea respingerii argumentelor invocate în recurs,

privitor la chestiunea de apreciere a probelor, Colegiul penal amintește că, la etapa

judecării recursului, nu se analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă

apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea

constatată de instanțele ierarhic inferioare, acestea fiind atributul exclusiv al

instanțelor de fond și de apel.

Având ca reper cele menționate, Colegiul penal concluzionează

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpata Buzeu Aurelia.

6.3. Referitor la recursurile declarate de către inculpata Buzeu Aurelia la 30

martie 2016 și avocatul acesteia, Iovu Tatiana din 01 martie 2016.

Colegiul penal menționează că, potrivit art. 422 Cod de procedură penală,

termenul de declarare a recursului ordinar este de 30 zile de la data pronunțării

deciziei.

Așadar, în prezenta speță Colegiul reține că, prin scrisoarea de însoțire a Curții

de Apel Chișinău, copia deciziei motivate a Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 12 noiembrie 2015, i-a fost expediată apărătorului inculpatului, la 10

decembrie 2015 (f.d. 79, vol. II). Totodată, Colegiul evidențiază că atât inculpata cât

și avocatul acesteia au fost prezenți în ședința de judecată din 12 noiembrie 2015,

când a fost pronunțat dispozitivul deciziei, fapt confirmat prin procesul-verbal al

ședinței de judecată din data respectivă (f.d. 57-63, vol. II).

Apărătorul inculpatei, Iovu Tatiana a declarat recurs ordinar la 01 martie 2016,

fapt confirmat prin mențiunea despre dată de pe amprenta ștampilei Curții

Supreme de Justiție, secția scrisori și audiență (f.d. 94, vol. II).

9

La 30 martie 2016, inculpata Buzeu Aurelia, la fel declară recurs ordinar, fapt

confirmat prin mențiunea despre dată de pe amprenta ștampilei Curții Supreme de

Justiție, secția scrisori și audiență (f.d. 103, vol. II).

Prevederile alin. (2) și (3) art. 230 Cod de procedură penală stipulează că, în

cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit

termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea

actului efectuat peste termen. La calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se ia în

calcul ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care

acesta se împlinește.

Revenind la prezenta speță, Colegiul penal constată că, luând în considerație

faptul stabilirii datei depunerii recursului ordinar de către apărătorul inculpatei, la

01 martie 2016 și cel al inculpatei depus la 30 martie 2016, termenul de 30 zile

pentru depunerea recursului ordinar a expirat la sfârșitul zilei de 18 ianuarie 2016.

Astfel, Colegiul penal nu se va expune asupra recursurilor declarate de către

inculpata Buzeu Aurelia la 30 martie 2016 și avocatul acesteia, Iovu Tatiana din 01

martie 2016.

Având ca reper cele menționate, Colegiul penal, conchide că termenul de 30

zile pentru depunerea recursului ordinar a fost depășit, impunându-se în consecință

inadmisibilitatea recursurilor, ca fiind declarate peste termen.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare, declarate de către inculpata Buzeu

Aurelia la 30 martie 2016 și avocatul acesteia, Iovu Tatiana, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 noiembrie 2015, în cauza penală

în privința lui Buzeu Aurelia Alexandru, ca fiind declarate peste termen, iar

recursurile ordinare declarate de către inculpata Buzeu Aurelia la 06 ianuarie 2016

și procurorul Procuraturii de nivelul Curții de Apel Chișinău, Bolduratu Vasile, ca

fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Publicarea integrală la 02 iunie 2016.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

10