1re-94/2016 — Art. 469 CPP

Prin sentința Judecătoriei Florești din 17 decembrie 2013, Ilnițchi Ion a fost condamnat pe art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal la pedeapsa închisorii pe termen de 2 ani, cu executarea ei condiționată în temeiul art. 90 Cod penal, pe un termen de probațiune de doi ani, fiindu-i puse în sarcină restricția de a nu-și schimba domiciliul fără consimțămîntul organului competent și cea de restituire a prejudiciului cauzat părții vătămate în termen de treizeci zile.

La data de 25 august 2015 consilierul de probațiune, Viorel Grițco, din cadrul Biroului de probațiune Florești, a depus în Judecătoria Florești demersul privind anularea condamnării cu suspendarea condiționată a executării pedepsei în privința lui Ilnițchi Ion, cu trimiterea în locurile de detenție pentru executarea pedepsei penale, stabilită prin sentința Judecătoriei Florești din 17 decembrie 2013, invocînd ignorarea de către acesta a restricțiilor impuse de către instanța de judecată la pronunțarea sentinței de condamnare și a angajamentului asumat la punerea în executare a pedepsei penale, manifestarea unui comportament obraznic față de restricțiile impuse, încălcarea sistematică a interdicțiilor prin faptul neprezentării sau prezentării întîrziate la întrevedere, în termenul de probațiune săvîrșind o nouă infracțiune, procesul penal fiind încetat în legătură cu împăcarea părților. Inculpatul a încălcat și obligația de a nu-și schimba domiciliul fără consimțămîntul organului competent și nu a restituit prejudiciul cauzat părții vătămate în termen de treizeci de zile.

Prin încheierea Judecătoriei Florești din 16 noiembrie 2015, a fost admis demersul Biroului de Probațiune Florești, prin care s-a anulat condamnarea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei numită prin sentința Judecătoriei Florești din 17 decembrie 2013, în privința lui Ilnițchi Ion, prin care a fost condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. b), s), d) Cod penal, la o pedeapsă de 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 90 Cod penal, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de probă de 2 ani, cu trimiterea condamnatului Ilnițchi Ion pentru a executa pedeapsa închisorii pe un termen de 2 ani, în penitenciar de tip semiînchis. 3.1. La adoptarea soluției instanța a reținut, neconformarea condamnatului restricțiilor impuse prin sentința de condamnare și angajamentului asumat la punerea în executare a pedepsei penale, constatînd prezența de fapt a încălcărilor invocate de către Consilierul de Probațiune și întemeindu-și de drept concluzia pe prevederile art. 90 alin. (9) Cod penal și art. art. 469-470 Cod de procedură penală. 1

Nefiind de acord cu încheierea, condamnatul Ilnițchi Ion, a declarat recurs, în care a solicitat casarea ei cu adoptarea unei soluții noi privind respingerea demersului Biroului de Probațiune Florești, cu menținerea pedepsei nonprivative de libertate. În argumentarea cerințelor formulate a invocat aprecierea incorectă de către instanță a împrejurărilor faptice a cazului, susținînd respectarea restricțiilor impuse la pronunțarea sentinței de condamnare și a angajamentului asumat la punerea în executare a pedepsei penale, și anume: prezentîndu-se la fiecare citare a Biroului de Probațiune, chiar și cu întîrziere deoarece lucra, uneori nedispunînd de mijloace financiare pentru deplasare, restituind integral, chiar și după expirarea termenului stabilit, a prejudiciul cauzat părții vătămate, ceea ce face neîntemeiată solicitarea Biroului de probațiune. În acest sens recurentul al considerat că prin încheierea judecătoriei Florești din 16 noiembrie 2015, nu se va atinge scopul de reeducare și reintegrare în societate, influențînd negativ atît asupra sa, cît și a familiei sale ce rămîne fără surse materiale de existență.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 20 ianuarie 2016, a fost respins, ca nefondat, recursul condamnatului Ilnițchi Ion Igor, declarat împotriva încheierii judecătorului de instrucție la Judecătoria Florești din 16 noiembrie 2015, cu menținerea respectivei hotărîri fără modificări. 5.1. Pentru a se pronunța, instanța de recurs a menționat că, condamnatul Ilnițchi Ion a fost luat la evidența Biroului de probațiune, fiindu-i aduse la cunoștință drepturile și obligațiile de executare condiționată a pedepsei penale. Consemnînd în mod repetat angajamentul privind executarea restricțiilor impuse, nu și-a onorat obligațiile asumate, sistematic încălcîndu-le, Astfel, la citațiile Biroului de probațiune condamnatul se prezenta de fiecare dată cu întîrziere de cîteva zile, fapt pentru care de nenumărate ori a fost preîntîmpinat, iar acesta a continuat neglijarea restricțiilor impuse, părăsind locul de trai permanent fără acordul și comunicarea Biroului de probațiune, la toate aceste fiind implicat și într-o cauză penală, procesul penal pe marginea cărei a fost încetat, ca urmare a împăcării părților (f.d.9-11). În ce privește argumentul privind executarea dispozițiilor sentinței cu privire la recuperarea daunei materiale, s-a menționat că recipisa din numele pretinsei beneficiare, prezentată de către apărare, nu întrunește condițiile legale de autentificare a ei, iar pe de altă parte recuperarea prejudiciului material a avut loc abia la 20 septembrie 2015, după expirarea termenului de treizeci zile stabilit de instanță și după inițierea respectivei proceduri, ce constituie o modalitate de evitare a executării prezentei încheieri. Totodată, argumentul apărării referitor la nesoluționarea de către instanța de fond a cererii privind audierea nemijlocită a părții vătămate în beneficiul cărei s-a dispus încasarea prejudiciului material, pentru a confirma recuperarea acestui, nu constituie temei de remitere a cauzei la rejudecare, or la adoptarea soluției pe caz s-a ținut cont de întregul cumul de împrejurări, inclusiv și recuperarea acestui după expirarea termenului de 30 zile, stabilit de către instanță în baza art. 90 alin. (6) Cod de procedură penală. Consilierul de probațiune la punerea în executare a sentinței de condamnare, s-a conformat cerințelor art. 90 alin. (9) Cod penal, art. 469 alin. (1) pct. 9) și 471-471 Cod de procedură penală, precum și celor stabilite de art. 261 Codul de executare, condamnatului fiindu-i acordată posibilitatea manifestării corectării în cadrul societății, pe care el nu numai că n-a îndreptățit-o, ci prin comportamentul manifestat pe perioada executării pedepsei penale, a dat dovadă de obrăznicie, nesupunere și neconformare cerințelor legii și obligațiilor impuse la executarea condiționată a 2 pedepsei penale.

În virtutea prevederilor art. 466 Cod de procedură penală, hotărîrile judecătorești au devenit irevocabile

Nefiind de acord cu încheierea și decizia adoptată, la data de 25.03.2016, condamnatul Ilnițchi Ion, declară recursul în anulare, prin care solicită casarea acestora cu pronunțarea unei noi hotărîri cu aplicarea pedepsei nonprivative de libertate. Recurentul invocă aceleași motive declarate în instanța de recurs (pct. 4).

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare, pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, poate fi declarat la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărîrii judecătorești irevocabile, după epuizarea căilor ordinare de atac. Însă, conform art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărîrea atacată. În corespundere cu art. 455 alin. (2) pct. 3) – 5) Cod de procedură penală, cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă denumirea instanței care a pronunțat sentința, data sentinței, fapta constatată și dispozitivul sentinței, data deciziei în apel, dispozitivul deciziei în apel și argumentele admiterii sau respingerii apelului, data adoptării deciziei în recurs și argumentele admiterii sau respingerii recursului. Prin urmare, normele de drept nominalizate prescriu, în mod expres, că pot fi atacate cu recurs în anulare doar hotărîrile judecătorești prin care a fost judecată cauza penală în fond, adică hotărîrile irevocabile de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac. Circumstanțele enunțate atestă, astfel, că celelalte categorii de hotărîri judecătorești irevocabile, inclusiv cele adoptate în temeiul art. 469-472 Cod de procedură penală, nu sunt pasibile de drept de a fi contestate prin intermediul recursului în anulare. Rezultă că recursul de pe rol, fiind declarat împotriva unei hotărîri judecătorești irevocabile, dar prin care nu a fost soluționat fondul cauzei penale, nu are suport legal, adică este vădit neîntemeiat. Conform art. 456 alin. (1), 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 456, 431 alin. (2), 432 alin. (1), (2) pct. 4), alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție DECIDE : Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de condamnatul Ilnițchi Ion Igor, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 20 ianuarie 2016, în propria cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Pronunțată integral la 25 mai 2016. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Ion Guzun Liliana Catan 3