1re-10/2016 — art. 469 CPP

Dosarul nr. 1re-10/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

03 februarie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Nicolae Gordilă,

Judecători – Ion Guzun și Liliana Catan,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor în anulare, prin care se

solicită casarea încheierii judecătorului de instrucție al Judecătoriei Ialoveni din 03

martie 2014 și decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 octombrie

2015, în cauza penală, declarat de condamnatul Cazanciuc Oleg Andrei,

Termenul examinării cauzei:

Instanța de recurs în anulare de la 05.11.2015 pînă la 03.02.2016.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție asupra recursurilor în cauză în baza

actelor din dosar,

C O N S T A T Ă :

a fost condamnat în baza art. 151 alin. (1) Cod penal, la 4 ani închisoare, iar în

temeiul art. 90 Cod penal, pedeapsa dată a fost suspendată condiționat pe un termen

de probă de 3 ani.

condamnat în baza art. 187 alin. (2) lit. d) Cod penal, la 3 ani închisoare, iar în

temeiul art. 90 Cod penal, pedeapsa dată a fost suspendată condiționat pe un termen

de probă de 2 ani.

privind cumularea pedepselor aplicate și stabilirea pedepsei definitive în baza art. 85

Cod penal.

demersul Biroului de Probațiune Ialoveni și stabilită condamnatului Cazanciuc Oleg,

cu aplicarea art. 85 Cod penal, pedeapsa definitivă prin cumularea sentințelor, prin

adăugirea parțială la pedeapsa stabilită prin sentința Judecătoriei Hîncești din 24 mai

2013, pedeapsa aplicată prin sentința Judecătoriei Hîncești din 26 decembrie 2011,

fiindu-i stabilită pedeapsa definitivă de 4 ani și 1 lună închisoare, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis, cu calcularea termenului din momentul reținerii lui.

Cazanciuc Oleg, care a solicitat admiterea lui, casarea încheierii atacate și stabilirea

față de condamnat a unei pedepse mai blînde motivînd prin faptul că, instanța de fond

nu a ținut cont de faptul că are un copil minor la întreținere și este angajat în cîmpul

muncii, a fost judecat de două ori pentru aceiași faptă.

2015, a fost respins, ca nefondat, recursul condamnatului Cazanciuc Oleg, cu

menținerea fără modificări a încheierii Judecătoriei Ialoveni din 03 martie 2014.

6.1. Pentru a se pronunța, instanța de recurs a menționat că, din materialele

cauzei rezultă, că Cazanciuc Oleg a fost condamnat prin sentințele pronunțate de

către Judecătoria Hîncești din 26 decembrie 2011 și din 24 mai 2013.

Astfel, conform art. 90 alin. (11) Cod penal, „în cazul în care cel condamnat cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei săvîrșește în termenul de probă o

1

infracțiune din imprudență sau o infracțiune intenționată mai puțin gravă, problema

anulării sau menținerii condamnării cu suspendarea condiționată a executării pedepsei

se soluționează de către instanța de judecată”.

Respectiv, prin sentința Judecătoriei Hîncești din 26 decembrie 2011, Cazanciuc

Oleg a fost condamnat în baza art. 151 alin. (1) Cod penal, la 4 ani închisoare, iar în

temeiul art. 90 Cod penal, pedeapsa dată a fost suspendată condiționat pe un termen

de probă de 3 ani, iar prin sentința Judecătoriei Hîncești din 24 mai 2013, Cazanciuc

Oleg a fost condamnat în baza art. 187 alin. (2) lit. d) Cod penal, la 3 ani închisoare,

iar în temeiul art. 90 Cod penal, pedeapsa dată a fost suspendată condiționat pe un

termen de probă de 2 ani.

Ținînd cont de aceste considerente, instanța de recurs a menționat că instanța de

fond corect și legal a dispus cumularea pedepselor aplicate, avînd în vedere acel fapt

că pedepsele date nu au fost cumulate și nu a fost stabilită o pedeapsă definitivă, în

atare mod, creându-se o neclaritate și imprecizie la executarea pedepsei de către

condamnat.

Argumentele expuse de către condamnat în recurs precum că ar fi fost

condamnat de două ori pentru aceiași faptă, este total neîntemeiat, or, în cazul de față

se constată că în primul caz dînsul a fost condamnat pentru fapta de cauzare a

vătămărilor corporale grave, iar în al doilea caz pentru fapta de jaf, cu cauzare de

daune în proporții considerabile.

Este neîntemeiat și care nu se referă la situația de drept argumentul precum că

condamnatul ar fi fost angajat în cîmpul muncii și că ar avea un copil minor la

întreținere, or motivele date urmează a fi înaintate de către condamnat la examinarea

posibilității aplicării altor posibilități prevăzute de lege privind micșorarea, sau

eliberarea de la executarea pedepsei, în cadrul procedurii de executare a pedepsei.

judecătorești au devenit irevocabile

Oleg, declară recursuri în anulare la data de 02 septembrie 2015 și 10 noiembrie

2015, fiind identice, făcînd trimitere la prevederile art. 427 alin. (1) pct. 1), 4), 12)

Cod de procedură penală, solicită casarea acestora cu pronunțarea unei noi hotărîri

nonprivative de libertate. Recurentul invocă aceleași motive declarate în instanța de

recurs (pct. 5).

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează

că acestea urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele considerente.

Potrivit art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, poate fi declarat la Curtea

Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărîrii judecătorești irevocabile,

după epuizarea căilor ordinare de atac.

Însă, conform art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile irevocabile

pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise doar la

judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii

precedente a afectat hotărîrea atacată. În corespundere cu art. 455 alin. (2) pct. 3) – 5)

Cod de procedură penală, cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă denumirea

instanței care a pronunțat sentința, data sentinței, fapta constatată și dispozitivul

sentinței, data deciziei în apel, dispozitivul deciziei în apel și argumentele admiterii

sau respingerii apelului, data adoptării deciziei în recurs și argumentele admiterii sau

respingerii recursului.

2

Prin urmare, normele de drept nominalizate prescriu, în mod expres, că pot fi

atacate cu recurs în anulare doar hotărîrile judecătorești prin care a fost judecată

cauza penală în fond, adică hotărîrile irevocabile de condamnare, de achitare sau de

încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac.

Circumstanțele enunțate atestă, astfel, că celelalte categorii de hotărîri

judecătorești irevocabile, inclusiv cele adoptate în temeiul art. 469-472 Cod de

procedură penală, nu sunt pasibile de drept de a fi contestate prin intermediul

recursului în anulare.

Rezultă că recursurile de pe rol, fiind declarate împotriva unei hotărîri

judecătorești irevocabile, dar prin care nu a fost soluționat fondul cauzei penale, nu

are suport legal, adică sunt vădit neîntemeiate.

Conform art. 456 alin. (1), 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

decide inadmisibilitatea recursurilor înaintate în cazul în care se constată că acestea

sunt vădit neîntemeiate.

Dat fiind că recursurile în anulare sunt vădit neîntemeiate, ele urmează a fi

declarate inadmisibile.

Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor în anulare declarate de condamnatul Cazanciuc

Oleg Andrei, împotriva încheierii judecătorului de instrucție al Judecătoriei Ialoveni

din 03 martie 2014 și decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13

octombrie 2015, în propria cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 03 februarie 2016.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Ion Guzun

Liliana Catan

3