1ra-717/2016 — art. 264 alin. 1 CP

1ra-717/2016 — art. 264 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-717/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

20 aprilie 2016 mun. Chișinău

Colegul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de nivelul Curții

de Apel Chișinău, Radu Sâli, împotriva sentinței Judecătoriei Centru, mun. Chișinău

din 20 octombrie 2015 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21

decembrie 2015, în privința inculpatului

Cheșcu Eduard Vladimir, născut la

18 iunie 1979 în s. Zberoaia, r-nul Nisporeni,

locuitor al mun. Chișinău, str-la Studenților 13/2,

ap. 43, cetățean al R. Moldova, fără antecedente

penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 22.04.2014 – 20.10.2015,

instanța de apel: 11.11.2015 – 21.12.2015,

instanța de recurs: 16.02.2016 – 20.04.2016.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

cauza fiind judecată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală,

Cheșcu Eduard a fost condamnat în baza art. 264 alin. (1) Cod penal la amendă în

mărime de 150 unități convenționale, ce constituie 3000 lei, fără privarea de dreptul

de a conduce mijloace de transport.

aproximativ ora 21.05, inculpatul Cheșcu E., conducând autoturismul personal

„Skoda Fabia”, n.î. NS AO 625, ajungând la intersecția str. Ismail cu str. Columna,

mun. Chișinău, intersecție dirijată la acel moment de semnalele luminiscente ale

semaforului, nu a manifestat prudență sporită la trafic, n-a apreciat corect situația

reală pe drum în care se afla vehiculul în momentul respectiv, nu a ținut permanent

1

seama de totalitatea factorilor ce caracterizau condițiile rutiere, inclusiv existența

unor obstacole pe sectoarele drumului, intensitatea și nivelul de organizare al

traficului rutier, limita vizibilității, de care trebuia să țină cont orice conducător auto

la determinarea vitezei de deplasare, benzii de circulație, etc, prin ce a încălcat

cerințele art. 22 din Legea nr. 131-XVI din 07.06.07 „Privind siguranța traficului

rutier”, care în alin. (4) stipulează, că „Participanții la trafic sunt obligați să manifeste

un comportament care să asigure fluența și siguranța traficului, să nu pericliteze

siguranța unor alți participanți la trafic”, pct. 3) al Regulamentului Circulației Rutiere

care prevede, că „Participanții la trafic sunt obligați să respecte regulile de circulație,

semnificația mijloacelor de semnalizare rutieră, semnalele și indicațiile agentului de

circulație, condițiile tehnice ale prezentului Regulament și prin acțiunile lor să nu

cauzeze prejudicii altor participanți la trafic, să nu-i expună pericolului, precum și să

nu creeze neîntemeiat obstacole circulației care ar depăși pe acele care sunt provocate

de circumstanțe iminente”, pct. 4) al RCR care prevede, că „Orice participant la trafic

care respectă prezentul Regulament este în drept să conteze pe faptul că și ceilalți

participanți la trafic execută cerințele acestuia”, prevederile pct. 45) al

Regulamentului Circulației Rutiere (RCR), care prevede, că „7) Conducătorul trebuie

să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent

seama de următorii factori: a) starea psihofiziologică ce influențează atenția și

reacția: h) dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile

periculoase: c) starea tehnică a vehiculului și particularitățile încărcăturii: d) situația

rutieră. 2) În cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de

conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în

pericol siguranța traficului și contrar prevederilor pct. 52) alin. (1) al Regulamentului

Circulației Rutiere, care stipulează expres, că „ Vehiculele se depășesc numai pe

partea stângă”, s-a angajat în efectuarea manevrei de depășire a unităților de transport

pe partea dreaptă, alegând prima bandă a carosabilului, concomitent încălcând și

cerințele pct. 54) al Regulamentului Circulației Rutiere, care prevede, că ,J)

Depășirea este interzisă: a) în intersecțiile cu circulația nedirijată și în imediata

apropiere înainte de acestea, cu excepția cazurilor în care depășirea se efectuează pe

drumul cu prioritate în raport cu drumul intersectat; b) pe trecerile pentru pietoni și în

imediata apropiere înainte de acestea; c) în tuneluri; d) pe trecerile la nivel cu calea

ferată și la o distanță mai mică de 100 m. înainte de acestea. 2) Depășirea cu ieșirea

pe banda de circulație în sens opus este interzisă: a) în intersecțiile cu circulația

dirijată: b) pe sectoarele de drum cu câmpul vizual limitat; c) în locurile unde s-a

creat un rând de vehicule ai căror conducători sunt obligați să respecte un semnal de

interzicere a trecerii sau în cazul în care circulația se desfășoară lent”. În scurt timp,

ignorând și prevederile pct. 11) lit. f) al Regulamentului Circulației Rutiere, care

stipulează expres, că „ Conducătorul de vehicul, înainte de plecare și în timpul

deplasării, este obligat: să cedeze trecerea pietonilor la trecerile pentru pietoni cu

circulația nedirijată. În cazul în care înaintea trecerii pentru pietoni s-a oprit sau a

redus viteza vreun vehicul, conducătorii altor vehicule care se deplasează pe benzile

alăturate pot continua deplasarea numai asigurându-se că în fața vehiculului

menționat nu sunt pietoni. Este interzisă intrarea pe trecerea pentru pietoni dacă în

direcția de mers circulația este blocată și prin aceasta conducătorul va fi forțat să

2

oprească, astfel creând obstacole pietonilor care traversează carosabilul”, precum și

reglementările pct. 58) alin. (3) al Regulamentului Circulației Rutiere, care prevede

expres că, ”La apariția semnalului verde al semaforului, conducătorul este obligat să

cedeze trecerea vehiculelor deja angajate în trecerea intersecției, indiferent de direcția

lor de deplasare, precum și pietonilor care finalizează traversarea carosabilului”,

manifestând astfel neglijență criminală în circumstanțele sus-expuse, a comis cu

partea din față-dreapta a mijlocului de transport „Skoda Fabia”, n.î. NS AO 625,

tamponarea pietonului - Codrean V., născut la 01.10.1951, care finisa traversarea

părții carosabile a str. Ismail de la stânga la dreapta, relativ sensului de deplasare al

automobilului condus de inculpat. În rezultatul tamponării, pietonul Codrean V.,

conform raportul de expertiză medico-legală nr. 133/D din 19 februarie 2015, s-a ales

cu vătămări corporale medii, manifestate prin fractura coastei X pe stânga, excoriații

a feței, care condiționează o dereglare de lungă durată a sănătății.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut vina în cele comise, indicând că i-a

achitat părții vătămate prejudiciul cauzat, totodată, a solicitat examinarea cauzei în

baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Partea vătămată Codrean V. a relatat că în timp ce traversa carosabilul, s-a

conectat culoarea roșie și, neajungând până la bordură aproximativ 2 m., a fost lovit

la piciorul drept de un autoturism. În urma loviturii a căzut jos pe carosabil,

pierzându-și cunoștința. Nu are pretenții materiale sau morale față de inculpat.

Dat fiind că probele administrate au confirmat vinovăția inculpatului, instanța a

încadrat acțiunile acestuia în baza art. 264 alin. (1) Cod penal, ca încălcarea regulilor

de securitate a circulației rutiere de către persoana care conduce mijlocul de

transport, încălcare ce a provocat din imprudență o vătămare medie a integrității

corporale sau a sănătății.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod

penal, că inculpatul este caracterizat pozitiv, nu are antecedente penale, a recunoscut

vinovăția pe deplin, s-a căit sincer de cele comise, este încadrat în câmpul muncii, a

reparat integral paguba cauzată, a comis pentru prima dată o infracțiune mai puțin

gravă, concluzionând că corectarea și reeducarea lui poate avea loc cu aplicarea unei

pedepse sub formă de amendă, în conformitate cu prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod

de procedură penală.

Totodată, reieșind din gravitatea infracțiunii comise și consecințele survenite,

că inculpatul, în scopul îndeplinirii obligațiunilor sale de funcție la locul de muncă,

are nevoie de permis de conducere, instanța a considerat oportun de a nu aplica în

privința inculpatului pedeapsa complementară.

solicitând casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin

care inculpatul să fie condamnat în baza art. 264 alin. (1) Cod penal la amendă în

mărime de 225 u.c., cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un

termen de 1 an.

Apelantul a indicat că pedeapsa stabilită inculpatului este prea blândă,

contravenind art. 16, 61, 65, 75 Cod penal.

3

La comiterea infracțiunii, inculpatul a încălcat mai multe prevederi ale

Regulamentului Circulației Rutiere, care în ansamblu denotă lipsa de atenție

manifestată la trafic în condițiile conducerii unui mijloc de pericol social sporit.

La stabilirea pedepsei, instanța nu a apreciat cumulativ circumstanțele de drept

și de fapt probate de organul de urmărire penală, la individualizarea pedepsei, a

neglijat prevederile art. 75 Cod penal, circumstanțele care prin natura și intensitatea

lor, impun necesitatea aplicării unei pedepse mai aspre, inclusiv cu privarea de

drepturile de conducere a mijloacelor de transport, or acesta s-a folosit de ele la

comiterea infracțiunii.

3.1. A declarat apel și avocatul Aureliu Oncea, solicitând casarea parțială a

sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să

fie liberat de răspundere penală, cu tragerea la răspundere contravențională, conform

art. 55 Cod penal.

Apelantul a invocat că inculpatul a recunoscut integral vina și s-a căit sincer, a

solicitat examinarea cauzei în procedură simplificată, nu are antecedente penale și a

comis o infracțiune din imprudență.

Inculpatul este încadrat în câmpul muncii, activând în calitate de inginer-șef

electrician, are la întreținere un copil minor, a achitat prejudiciul material și moral,

partea vătămată neavând careva pretenții față de acesta.

decembrie 2015, ambele apeluri au fost respinse ca nefondate.

Instanța de apel a reținut că instanța de fond just și întemeiat a stabilit categoria

și termenul pedepsei principale, acordând deplină eficiență prevederilor art. 61 și 75

Cod penal, dându-le o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă.

Această soluție este pasibilă de a fi însușită pe deplin de instanța de apel, fără a

se impune necesitatea reluării examinării cauzei.

Astfel, elementele legate de fapta comisă și de persoana inculpatului au fost pe

deplin valorificate în procesul de individualizare a sancțiunii penale, ținându-se cont

că inculpatul a comis, din imprudență, o infracțiune mai puțin gravă și s-a căit sincer,

este angajat în câmpul muncii, nu are antecedente penale și este caracterizat pozitiv, a

achitat prejudiciul material cauzat părții vătămate, fiind justificată aplicarea unei

pedepse nonprivative de libertate, sub formă de amendă minimă.

Conform art. 75 alin. (2) Cod penal, o pedeapsă mai aspră, din numărul celor

alternative prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în

care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea

scopului pedepsei. Deci, instanța de fond just a concluzionat că amenda aplicată

inculpatului va asigura atingerea scopului pedepsei.

Argumentele apărării privind aplicarea inechitabilă a unei pedepse prea severe,

în prezența circumstanțelor atenuante, urmează a fi respinse, deoarece la stabilirea

pedepsei instanța de fond a ținut cont de circumstanțele atenuante ale cauzei, cât și de

afectul preventiv al sancțiunii penale.

Totodată, nu sunt constatate temeiuri pentru aplicarea prevederilor art. 55 Cod

penal, nefiind întrunite condițiile legale privind liberarea de răspundere penală, cu

tragerea la răspundere contravențională.

4

Solicitarea procurorului privind aplicarea pedepsei complementare – privarea

de dreptul de a conduce mijloace de transport, este neîntemeiată, nefiind prevăzută de

sancțiunea art. 264 alin. (1) Cod penal, în situația în care s-a ajuns la concluzia că

reeducarea și corectarea inculpatului este posibilă prin tragere la răspundere penală,

aplicându-i o pedeapsă nonprivativă de libertate, pedeapsa complementară aplicându-

se numai persoanelor în privința cărora se numește pedeapsa principală cu

închisoarea.

Or, în cazul aplicării pedepsei sub formă de amendă sau muncă neremunerată

în folosul comunității, pedeapsa complementară - privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport nu este prevăzută de lege.

declarat recurs ordinar, în care solicită casarea deciziei menționate și dispunerea

rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Recurentul a indicat că instanțele de fond și de apel, la aplicarea pedepsei

inculpatului, nu au acordat deplină eficiență art. 61, 65, 76 Cod penal.

Astfel, aplicarea pedepsei complementare, în baza prevederilor art. 65 Cod

penal, se justifică prin faptul că inculpatul la comiterea infracțiunii a încălcat mai

multe prevederi ale Regulamentului Circulației Rutiere, iar instanțele au sancționat

prea blând inculpatul în raport cu fapta comisă.

Instanțele de fond și de apel nu au ținut cont de gradul prejudiciabil al

infracțiunii săvârșite, de comportamentul inculpatului în momentul comiterii

infracțiunii și după consumarea ei, de personalitatea acestuia.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10)

Cod de procedură penală – instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, au fost

aplicate pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează

că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, inclusiv și în temeiul când instanța nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel, când hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, când s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat, se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a

hotărârilor contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2. și 4. din prezenta decizie,

relevă în mod concludent că instanțele de fond și de apel corect au constatat și

apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind pedeapsa aplicată inculpatului, în

strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de

drept material, ținând cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal, conform cărora

persoanei recunoscute vinovată de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă

5

echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii, pedeapsa are drept

scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. La

stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestuia, instanța de apel pronunțându-se argumentat asupra

tuturor motivelor invocate în apel și corect concluzionând că sancțiunea art. 264 alin.

(1) Cod penal prevede, în mod expres și clar, că pedeapsa complementară - privarea

dreptului de a conduce mijloace de transport, nu se aplică în cazul stabilirii pedepsei

principale sub forma amenzii (pct. 2.- 4. din decizie).

Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în corespundere cu prevederile legale.

Mai mult, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și menționate la

pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în care instanțele

au apreciat circumstanțele cauzei în latura pedepsei.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de

procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza

oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor

din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea sau

reaprecierea circumstanțelor cauzei în latura pedepsei în alt sens decât cel pe care îl

propune procurorul, este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu

este un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură

penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar este lipsită de orice

suport legal.

Pe lângă aceasta, motivele invocate în recursul de pe rol au constituit deja

obiect de examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri

argumentate în acest sens (pct. 2., 4., 5. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor

care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO

(hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița versus Moldova), nu poate servi temei

pentru reexaminarea cauzei.

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de

apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că instanța

de apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, că hotărârile

contestate conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că s-au aplicat

inculpatului pedepse individualizate conform prevederilor legale, și că recursul

ordinar este unul vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

6

Prin urmare, odată ce recursul de pe rol este vădit neîntemeiat, el urmează a fi

declarat inadmisibil.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

nivelul Curții de Apel Chișinău, Radu Sâli, împotriva sentinței Judecătoriei Centru,

mun. Chișinău din 20 octombrie 2015 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 21 decembrie 2015, în privința inculpatului Cheșcu Eduard Vladimir, pe

motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 18 mai 2016.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

7