1ra-848/16 — art.361 alin.1 Cod penal

Dosarul nr.1ra-848/16

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

13 aprilie 2016 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecătorii Elena Covalenco,

Iurie Diaconu,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se solicită

casarea sentinței Judecătoriei Ceadîr-Lunga din 26 martie 2015 și deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Comrat din 10 decembrie 2015, declarat de către inculpata

Cecili Valentina Ivan, născută la 21 august 1944,

originară din or.Donețk, Ucraina și domiciliată în

or.Ceadîr-Lunga, str.Iubileinaia 3, ap.48.

Termenul examinării cauzei:

3.Instanța de recurs: 14.03.2016 - 13.04.2016.

C O N S T A T Ă :

recunoscută vinovată în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.361 alin.(1) Cod penal, cu

liberarea ei de răspunderea penală în legătură cu expirarea termenului de tragere la

răspundere penală, în temeiul art.60 Cod penal.

Acțiunea civilă înaintată de Ormanji Iulia și Macarova Sofia a fost admisă în

principiu, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța în ordinea

procedurii civile.

acționînd în scopul sustragerii de la achitarea salariului angajaților ÎI „Cecili Ludmila”, unde

conducător al întreprinderii este fiica acesteia, Cecili Ludmila, fiind invalid nevăzător de

grupa I, a întocmit un tabel de plată pentru primirea salariului nr.1 pe ÎI „Cecili Ludmila”

unde, vizavi de numele salariaților Ormanji Iulia și Macarova Sofia, a îndeplinit din numele

acestora semnăturile lor prin imitarea semnăturilor autentice, în confirmarea faptului,

precum că dînsele au primit salariul în mărime de cîte 1946,13 lei fiecare, cauzîndu-le prin

aceasta un prejudiciu material la suma indicată, după carea folosit tabelul dat la întocmirea

raportului oficial cu privire la activitatea ÎI „Cecili Ludmila”.

a solicitat casarea acesteia șipronunțarea unei hotărîri de achitare, pe motiv că inculpata nu a

întocmit careva documente false, că nu cunoaște cum se întocmesc documentele contabile,

ele fiind completate de către L.Sivencova; - instanța eronat a apreciat circumstanțele de fapt

ale cauzei și probele din dosar; - instanța nu a stabilit prejudiciul părților vătămate, iar

acestea au declarat că nu vor înainta acțiuni civile pe marginea cazului dat, considerînd că

instanța ilegal a admis în principiu acțiunile civile; - raportul de expertiză a fost efectuat cu

încălcări de procedură, fiind prezentate patru tabele suplimentare celui presupus falsificat; -

în raportul de expertiză este indicat că semnăturile în documentele indicate cu privire la

1

primirea salariului, au fost efectuate nu de către părțile vătămate, dar probabil de către

V.Cecili, dubii care urmează a fi apreciate în favoarea acesteia.

fost respins, ca nefondat, apelul avocatului D.Bevza în numele inculpatei.

Instanța de apel a constatat că probele cercetate de prima instanță, cu respectarea

prevederilor art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității, veridicitățiiși coroborării reciproce, confirmă vinovăția inculpatei în

comiterea infracțiunii imputate șiacțiunileei corect au fost încadrate în baza art.361 alin.(1)

Cod penal.

Concluziile instanței privind vinovăția inculpatei au fost bazate pe probele

administrate în cauză și cercetate în ședințele de judecată, și anume declarațiile părților

vătămate S.Macarova, I.Ormanji, a martorilor L.Sivencova, S.Macarov, a inculpatei

V.Cecili, precum și actele cauzei - cererile de chemare în judecată a lui S.Macarova din

28.07.2011, a lui L.Cecili către I.Ormanji și S.Macarova cu privire la încasarea datoriei din

11.07.2011, cu privire la stabilirea expertizei repetate în cadrul comisiei, citația pentru

conducătorul laboratorului de expertiza criminalistă a Centrului National de Expertize

Judiciare de pe lîngă Ministerul Justiției, actele de constituire ÎI „Ludmila Cecili”, raportul

de cercetare tehnico-științifică nr.144-149 din 27.12.2011 cu foto-tabeluri, procesele-verbale

de ridicarea probelor pentru cercetarea comparativă din 18.01.2012, 01.02.2012, 26-

27.01.2012; raportul de expertiză grafologică nr.566-567 din 14.03.2012, hotărîrea

Judecătoriei Ceadîr-Lunga din 30.12.2011.

Instanța de apel a constatat că aceste probe, analizate în ansamblu, coroborează între

ele, nu trezesc careva dubii și demonstrează incontestabil vina inculpatei în comiterea

infracțiunii de confecționarea și folosirea documentelor oficiale, care acordă drepturi sau

eliberează de obligații, acțiuni încadrate corect în baza art.361 alin.(1) Cod penal.

Reținînd probatoriul administrat la caz, instanța de apel a apreciat critic afirmațiile

inculpatei, precum că nu ea ar fi falsificat semnăturile din tabelul de salarizare, că nu este

contabilă și nu știe cum să completeze documentele contabile, deoarece ele nu corespund

adevărului și sînt date de către aceasta în scop de a se eschiva de la răspunderea penală,

fiind combătute de probele analizate mai sus și apreciate prin prisma prevederilor art.101

Cod de procedură penală, demonstrînd astfel vinovăția inculpatei în comiterea infracțiunii

imputate.

La fel, din raportul de expertiză rezultă că anume V.Cecili se ocupa cu evidența

contabilă a întreprinderii și aceasta nu a indicat pe altcineva care ar fi putut să-i ajute fiicei

sale în administrarea și evidența documentelor întreprinderii.

Totodată, instanța de apel a conchis că prima instanță corect a admis acțiunea civilă

în principiu, urmînd ca asupra cuantumului prejudiciului material să se expună instanța

civilă, deoarece în cadrul procesului penal este imposibil de a determina suma concretă

pentru recuperarea prejudiciului.

De asemenea, instanța de apel a conchis că, prima instanță a ținut cont de prevederile

art.16, 60 Cod penal și, în conformitate cu art.389 alin.(4) pct.3) Cod de procedură penală,

corect a ajuns la concluzia privind liberarea de răspundere penală a inculpatei din motivul

intervenirii termenului de prescripție.

care, invocînd temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, solicită

casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri de achitare, pe motiv că

învinuirea este bazată pe presupuneri, nefiind demonstrat faptul comiterii infracțiunii de

către dînsa, lipsind probe certe ce ar confirma vinovăția ei; - instanțele și-au bazat

concluziile numai pe declarațiile părților vătămate și raportul de expertiză, care nu

demonstrează cu certitudine că anume ea a falsificat semnăturile din tabelul de salarizare,

2

toate aceste dubii urmînd să fie interpretate în favoarea ei; - instanța de apel nu s-a expus

asupra tuturor motivelor invocate în cererea de apel, în rest invocînd aceleași motive ca și în

apel.

dosarului și motivele invocate, ținînd cont de opinia procurorului expusă în referință, care a

solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității

acestuia din următoarele considerente.

Drept temei pentru recurs inculpata a invocat prevederile art.427 alin.(1) pct.6) Cod

de procedură penală, care stipulează că hotărîrea instanței de apel conține o eroare de drept

atunci cînd instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Analizînd temeiul indicat în raport cu motivele invocate în recursul declarat, Colegiul

penal constată că acesta nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului.

După cum rezultă din conținutul recursului, inculpata nu este de acord cu

condamnarea sa în baza art.361 alin.(1) Cod penal, considerînd că lipsesc probe certe ce ar

confirma vinovăția ei în săvîrșirea infracțiunii imputate, solicitînd să fie achitată.

La acest capitol Colegiul penal constată că, instanța de apel, respectînd prevederile

art.414 Cod de procedură penală, a audiat inculpata V.Cecili și a supus unei verificări

minuțioase, sub toate aspectele, probele prezentate de părți, și anume declarațiile părților

vătămate S.Macarova, I.Ormanji, a martorilor L.Sivencova, S.Macarov, precum și actele

cauzei - cererile de chemare în judecată a lui S.Macarova, a lui L.Cecili către I.Ormanji și

S.Macarova cu privire la încasarea datoriei din 11.07.2011; scrisoarea de însoțire a șef-

adjunctului, G.Bespalov pentru efectuarea expertizei suplimentare în cadrul comisiei

nr.3982 din 07.08.2012; citația pentru conducătorul laboratorului de expertiza criminalistă a

Centrului National de Expertize Judiciare de pe lîngă Ministerul Justiției; actele de

constituire a ÎI „Ludmila Cecili”; raportul de cercetare tehnico-științifică nr.144-149 din

27.12.2011 cu foto-tabeluri; procesele-verbale de ridicare a probelor pentru cercetarea

comparativă; raportul de expertiză grafologică nr.566-567 din 14.03.2012; hotărîrea

Judecătoriei Ceadîr-Lunga din 30.12.2011. Aceste probe au fost apreciate de instanțe în mod

obiectiv, din punct de vedere al pertinenței și concludenței, ce nu trezesc careva dubii și care

au format convingerea instanței că vinovăția inculpatei în săvîrșirea infracțiunii imputate a

fost dovedită integral, iar acțiunile ei corect au fost încadrate în prevederile art.361 alin.(1)

Cod penal.

Colegiul penal atestă că, prezența în acțiunile inculpatei atît a elementelor care

caracterizează latura obiectivă a infracțiunii imputate, cît și a celor care caracterizează latura

subiectivă a acestei infracțiuni, a fost dovedită prin materialele cauzei care sînt descrise mai

sus. Din acest motiv, instanțele just au apreciat critic declarațiile inculpatei, care a negat

comiterea faptei incriminate și întemeiat au conchis asupra vinovăției acesteia în

confecționarea și folosirea documentului oficial fals, care acordă drepturi sau eliberează de

obligații.

Astfel, se constată că în cauză s-au stabilit toate elementele componente ale

infracțiunii imputate lui V.Cecili, inclusiv vinovăția acesteia, după cum rezultă din decizia

instanței de apel, care s-a pronunțat asupra circumstanțelor de fapt și și-a motivat concluziile

prin cumulul de probe pertinente și concludente, administrate pe parcursul judecării cauzei

și ulterior apreciate în conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură penală, în mod

obiectiv.

Argumentele recurentei, precum că nu este vinovată de comiterea infracțiunii pentru

care a fost recunoscută vinovată, deoarece lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii,

sînt neîntemeiate și contravin materialelor din dosar, iar nerecunoașterea vinovăției de către

aceasta nu echivalează cu achitarea ei, de vreme ce în cursul judecării cauzei au fost

3

administrate suficiente probe care confirmă cu certitudine vinovăția acesteia în comiterea

infracțiunii imputate.

Colegiul penal ține să enunțe că argumentele invocate de recurentă privind adoptarea

unei hotărîri de achitare, pe motiv că lipsesc probe certe în confirmarea vinovăției sale,

constituie în sine un dezacord cu modul de apreciere a probelor administrate în dosar și nu

poate servi drept temei de rejudecare a cauzei și casare a unei hotărîri judecătorești

definitive. Mai mult, temeiurile invocate de recurentă la lipsa motivelor pe care se

întemeiază soluția, se combat prin materialele cauzei și nu se semnalizează în esență

presupusele erori de drept, astfel încît, hotărîrea atacată cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, fiind descrise detaliat și argumentat în decizia instanței de apel, acceptate

și de către instanța de recurs, care în totalitatea lor resping argumentele inculpatei, precum

că nu ar fi săvîrșit infracțiunea imputată.

Neîntemeiate sînt afirmațiile inculpatei, precum că instanța nu a cercetat actele cauzei

și nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, deoarece, potrivit procesului-

verbal a ședinței instanței de apel, probele care au fost cercetate de instanță au fost

consemnate în procesul-verbal, acesta fiind întocmit în corespundere cu prevederile art.336

Cod de procedură penală, fiind respectate întocmai prevederile art.414 alin.(6), iar instanța,

conform art.414 alin.(3), s-a pronunțat detaliat asupra tuturor motivelor invocate de partea

apărării în apel, pe care le-a considerat neîntemeiate. Mai mult, recurenta în recurs nici nu

specifică asupra căror anume motive invocate în apel nu s-a pronunțatinstanța.

Argumentele inculpatei, precum că instanța și-a depășit limitele învinuirii, deoarece

în raportul de expertiză grafologică nr.566-567 din 14.03.2012, au fost examinate borderoul

de plată a salariilor lui I.Ormanji și S.Macarova pentru lunile octombrie, noiembrie,

decembrie pe o foaie din caiet cu pătrățele, borderoul de plată nr.l a salariilor din

31.03.2011, contractele privind răspunderea materială deplină din 28.01.2011 încheiate cu

ambele părți vătămate, precum și alte documente din activitatea ÎI „Cecili Liudmila”, sînt

nefondate, deoarece actele date au fost prezentate experților pentru comparare și constatare

dacă au fost sau nu falsificate semnăturile părțile vătămate din tabelul de salarizare, experții

constatînd că semnăturile nu sînt efectuate de către Iu.Ormanji și S.Macarova.

La fel, cum s-a specificat mai sus, experții au examinat și alte documente din

activitatea economică și activitatea privind resursele umane a întreprinderii, care nu au fost

incluse în acuzare, acestea avînd importanță doar la depistarea dacă semnăturile sînt false.

Mai mult, din declarațiile inculpatei și a martorului L.Sivencova rezultă că, cu documentele

privind resursele umane tehnic se ocupa V.Cecili, nefiind indicată o altă persoană care le

completa, astfel că, în cumul cu celelalte probe prezentate de partea acuzării, concluzia

expertizei grafologice confirmă faptul că anume inculpata a efectuat semnăturile în tabelul

de salarizare în locul părților vătămate. Totodată, se reține că instanța, la demersul

avocatului, a dispus efectuarea unei expertize grafologice repetate, fiind propuse un șir de

alte întrebări, în opinia acestuia, necesare pe fondul cercetării. Ulterior, expertiza repetată nu

a fost efectuată, însă partea apărării nu a insistat pe parcursul examinării cauzei la numirea

repetată a acesteia, din care considerente instanța a soluționat cauza în baza probelor

existente, în conformitate cu prevederile art.327 Codul de procedură penală.

În concluzie, Colegiul penal consideră inadmisibile motivele recurentei ce țin de

starea de fapt a cauzei, deoarece în cursul judecării cauzei au fost administrate suficiente

probe care confirmă cu certitudine vinovăția acesteia în comiterea infracțiunii imputate.

Potrivit art.60 alin.(l) pct.a) Cod penal, persoana se liberează de răspundere penală

dacă au expirat 2 ani din ziua săvîrșirii unei infracțiuni ușoare. Infracțiunea prevăzută de

art.361 alin.(l) Cod penal, imputată inculpatei, prevede pedeapsa maximă a închisorii pe un

termen de pînă la 2 ani inclusiv, și, în temeiul art.16 alin.(2) Cod penal, se atribuie la

categoria celor ușoare. Prin urmare, reieșind din faptul că, la momentul adoptării sentinței, a

4

expirat termenul de 2 ani de tragere la răspunderea penală a inculpatei V.Cecili, care a

comis infracțiunea la 31.03.2011, instanțele de judecată, reținînd prevederileart.389 Cod de

procedură penală, corect au recunoscut vinovăția inculpatei în săvîrșirea infracțiunii

prevăzute de art.361 alin.(l) Cod penal, cu liberarea ei de răspundere penală, în legătură cu

expirarea termenului de tragere la răspundere penală.

Decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept

care au dus la respingerea apelului, precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se

încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură penală.

Astfel, analizînd materialele cauzei și hotărîrile judecătorești atacate, Colegiul penal

nu constată vreo eroare de drept gravă ce ar afecta legalitatea acestor hotărîri.

Conform art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de

apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este

vădit neîntemeiat.

Reieșind din cele expuse, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității recursului

ordinar declarat de inculpata V.Cecili, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpata Cecili Valentina,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Comrat din 10 decembrie 2015, în

propria ei cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 13 mai 2016.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

5