1ra-41/2016 — art.324 al.2 lit.c CP

1ra-41/2016 — art.324 al.2 lit.c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-41/2016

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

13 aprilie 2016 mun. Chișinău

Colegiul lărgit în următoarea componență:

Președinte: Toma Nadejda

Judecători: Moraru Petru, Chișca – Doneva Tamara, Ghervas Maria, Mardari

Dumitru,

judecînd, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de avocatul Vizdoga

Ion în numele inculpatului, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Ocnița

din 21 mai 2012 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 03 iunie 2015,

în cauza penală în privința lui

Sorbalo Alexei Alexandr, născut la

09.03.1959, originar din r-nul Otaci, sat. Sauca,

domiciliat r-nul Dondușeni, sat. Tîrnova.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 23.05.2011 - 21.05.2012;

Instanța de apel: 27.06.2012 – 19.12.2012;

08.07.2013 – 04.04.2014;

10.09.2014- 03.06.2015;

Instanța de recurs: 28.03.2013 – 11.06.2013;

20.05.2014 – 15.07.2014;

24.08.2015 - 13.04.2016.

C O N S T A T Ă :

condamnat în baza art. 324 alin. (2) lit. c) Cod penal la 5 ani închisoare și amendă în

mărime de 2000 unități convenționale, echivalentul a 40000 lei, cu privarea de dreptul

de a ocupa funcții în organele vamale pe un termen de 5 ani.

În baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii a fost suspendată

1

condiționat pe un termen de probă de 5 ani.

Prin aceiași sentință a fost condamnat și Prodan Valeriu, în privința căruia

hotărîrile judecătorești nu se contestă.

prin ordinul nr. 188-c din 14.03.2002, în calitate de inspector al Biroului Vamal

Ocnița, ulterior inspector al Biroului Vamal Briceni, fiind persoană cu funcție de

răspundere, la data de 01 decembrie 2010, exercitînd obligațiile sale de serviciu în

cadrul postului vamal Otaci – Moghiliov - Podolsk și urmărind scopul primirii prin

extorcare a mijloacelor bănești ce nu i se cuvin, pentru facilitarea introducerii

bunurilor pe teritoriul Republicii Moldova din Ucraina și anume a produselor din carne

„mezeluri", prin încălcarea sarcinilor de bază și atribuțiilor de serviciu, menționate în

capitolul II a Fișei de post "Atribuții de serviciu", unde la pct. 1 este indicat: "Asigură

controlul vamal la vămuirea mărfurilor și mijloacelor de transport trecute peste

frontiera vamală de către persoane fizice și juridice, precum și a încasării corecte a

drepturilor de import/export, stabilite de legislația în vigoare; efectuează controlul

fizic al mărfurilor și mijloacelor de transport trecute peste frontieră, inclusiv cu

efectuarea controlului primar-veterinar și cel fitosanitar; întocmește proces-verbal și

asigură colectarea altor probe, necesare constatării contravenției vamale,

administrative sau a unei infracțiuni penale depistate în procesul de exercitare a

atribuțiilor de serviciu, cu transmiterea acestora către subdiviziune abilitată a

Biroului Vamal, potrivit pct. 2 "Efectuează controlul vamal al bunurilor, mărfurilor și

mijloacelor de transport trecute peste frontiera vamală a RM, precum și a

documentele vamale, comerciale și transport, ce însoțesc acestea", a pretins și a

primit bani în sumă de 500 lei în formă de mită de la cet. Bușovschii Roman, care prin

intermediul lui Călin Victor a introdus pe teritoriul R. Moldova 50 kg de mezeluri.

La data de 05.12.2010, exercitînd obligațiile funcționale în cadrul postului

vamal Otaci – Moghiliov - Podolsk (intrare pe teritoriul RM, pista pietoni), urmărind

scopul primirii prin extorcare a mijloacelor bănești ce nu i se cuvin, pentru facilitarea

introducerii din Ucraina pe teritoriul RM a produselor din carne (mezeluri), repetat

încălcând obligațiile de serviciu, a pretins și a primit de la Bușovschii Roman Oleg

bani în sumă de 400 lei sub formă de mită, după care cel din urmă prin intermediul

lui Călin Victor a introdus pe teritoriul RM 30 kg de mezeluri, solicitându-i lui Sorbalo

Alexei procurarea din magazinul „Duty Free” de pe teritoriul postului vamal 35 sticle

de votcă „Nemirof” cu volumul unei sticle de un litru și costul de 3 euro pentru fiecare

sticlă, bani achitați de el personal la magazinul nominalizat, urmând ca producția

alcoolică să fie primită de către Bușovschii Roman în ziua următoare în localitatea

Țaul, r-nul Dondușeni, unde aceștia s-au întâlnit după cum le-a fost înțelegerea,

Bușovschii Roman achitându-i lui Sorbalo Alexei a câte 10 lei pentru fiecare sticlă de

2

votcă și 200 lei „datoria” ce o avea față de el începând cu 05.12.2012, pentru

facilitarea introducerii din Ucraina pe teritoriul RM a producției de mezeluri.

La 09.12.2010 Sorbalo Alexei, la fel urmărind scopul primirii prin extorcare a

mijloacelor bănești ce nu i se cuvin, pentru facilitarea introducerii din Ucraina pe

teritoriul RM a producției de „mezeluri”, încălcând repetat obligațiile de serviciu, a

pretins și a primit de la Bușovschii Roman Oleg bani în sumă de 1000 lei în calitate de

mită, pentru introducerea de către acesta prin intermediul lui Călin Victor a

producției de mezeluri cu cantitatea de 50 kg, concomitent acceptându-i solicitarea

procurării din magazinul „Duty-Free”, amplasat pe teritoriul postului vamal Otaci -

Moghiliov - Podolsk a producției alcoolice, achitându-i-se pentru aceasta 150 euro.

Alexei, prin care:

3.1. Procurorul a solicitat casarea parțială a sentinței, în latura stabilirii

pedepsei, cu pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care inculpatul Sorbalo Alexei să fie condamnat în baza art. 324 alin. (2)

lit. c) Cod penal la 7 ani închisoare, cu amendă în mărime de 2000 unități

convenționale și cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în organele vamale pe un

termen de 5 ani.

În motivarea apelului a invocat că, instanța de fond la stabilirea pedepsei nu a

ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal și incorect a aplicat față de inculpat

prevederile art. 90 Cod penal, deoarece în speță lipsesc circumstanțe atenuante, care

ar fi permis instanței de a aplica în privința acestuia prevederile normei date.

3.2. Inculpatul Sorbalo Alexei a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei

noi hotărîri de achitare, din motiv că nu a comis faptele imputate.

În motivarea apelului a invocat că, instanța de fond a admis erori de ordin

procedural care, în corespundere cu art. 251 alin. (2) Cod de procedură penală,

determină nulitatea absolută a actelor procesuale, acestea fiind întocmite în lipsa

unei ordonanțe de începere a urmăririi penale, fiind executate în cadrul cauzei penale

pornite în privința lui Valeriu Prodan, pentru alte fapte, decît cele reținute lui prin

învinuire. A mai indicat, că instanțele nu au luat în considerație că în cadrul urmăririi

penale au fost admise încălcări de procedură ce duc la nulitatea actelor date, și anume

pînă a fi pornită urmărirea penală, în perioada de 01 decembrie 2010 - 01 martie

2011 au avut loc acțiuni procesuale efectuate fără autorizarea de către judecătorul de

instrucție, iar acțiunile procesuale efectuate după 01 martie 2011, s-au efectuat cu

încălcarea competenței după materie, fiindcă infracțiunea prevăzută de art. 324 Cod

penal, potrivit art. 269 Cod de procedură penală, ține de competența CCCEC, iar în

cauză lipsește ordonanța privind declinarea competenței, cauzele penale neîntemeiat

au fost conexate, considerîndu-se că pe ambele cazuri se bănuiește una și aceeași

3

persoană, precum și lipsește obiectul infracțiunii, banii marcați, fiindcă prin

ordonanța din 11.03.2011 aceștia au fost restituiți martorului Bușovschii R.

apelul procurorului a fost respins, ca nefondat și admis apelul inculpatului, casată

sentința și pronunțată o nouă hotărîre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care procesul penal în privința lui Sorbalo Alexei în baza art. 324 alin. (2) lit. c)

Cod penal, a fost încetat, din motiv că există circumstanțe care exclud sau

condiționează pornirea urmăririi penale sau tragerea la răspundere penală.

4.1. În motivarea soluției instanța de apel a reținut că, în urma verificării

probelor, a ajuns la concluzia de încetare a procesului penal, din motiv că sînt prezente

circumstanțe care exclud sau condiționează pornirea urmăririi penale sau tragerea la

răspundere penală și anume urmărirea penală în privința inculpatului Sorbalo A. a fost

efectuată cu încălcarea prevederilor art. 279 alin. (1) Cod de procedură penală,

deoarece pînă a fi pornită urmărirea penală, cu excepția acțiunilor prevăzute în art.

118, 130 Cod de procedură penală, organul de urmărire penală a efectuat un șir de

acțiuni fără autorizarea judecătorului de instrucție, nefiind legalizate în termenul

prevăzut de art. 301 Cod de procedură penală, iar ordonanța procurorului din

01.04.2011, prin care s-a dispus conexarea cauzei penale nr. 2010268021 pornită în

privința lui Prodan V. cu cauza penală nr. 2011268003 pornită în privința lui Sorbalo

A., pe motiv că în ambele cauze se bănuiesc unele și aceleași persoane, prezintă un act

eronat, fiind urmărit scopul legalizării acțiunilor de urmărire penală în privința

ultimului, efectuate pînă la pornirea urmăririi penale.

Instanța a mai conchis, că în procesul urmăririi penale au fost încălcate

prevederile legale privind competența după materie, deoarece prin ordonanța

procurorului în Procuratura raionului Ocnița, Rusnac I. din 01.03.2011 a fost pornită

urmărirea penală în cauza lui Sorbalo A. în baza art. 324 alin. (2) lit. c) Cod penal, iar

prin ordonanța din 01 aprilie 2011 a aceluiași procuror s-a dispus conexarea cauzelor

penale în privința lui Prodan V. și Sorbalo A., cu atribuirea nr. 2010268021, astfel

ambele ordonanțe au fost emise fără a fi verificată competența, pe cînd, conform

prevederilor art. 269 alin. (1) Cod de procedură penală, infracțiunile incriminate lui

Prodan V. și Sorbalo A. țin de competența Centrului pentru Combaterea Crimelor

Economice și Corupției (ulterior CNA - Centrului Național Anticorupție).

Astfel, instanța de apel a conchis, că la efectuarea urmăririi penale în cauza

respectivă a fost încălcată competența după materie, Procurorul r-lui Ocnița nefiind

competent să efectueze urmărirea penală, acest drept prin lege fiindu-i atribuit

Procuraturii Anticorupție. Or, în conformitate cu prevederile art. 251 alin. (2) Cod de

procedură penală, încălcarea prevederilor legale referitoare la competența după

materie sau după calitatea persoanei, atrage nulitatea actului procedural și impune

4

soluția de încetare a procesului penal în conformitate cu art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod

procedură penală, pe motiv că există alte circumstanțe care exclud sau condiționează

pornirea urmăririi penale și tragerea la răspundere penală.

casarea acesteia cu menținerea sentinței, din motiv că infracțiunea comisă de inculpat

a fost depistată și documentată de către colaboratorii secției nr. 3 a DIF a MAI pe

teritoriul r-nului Ocnița, iar acțiunile procesuale inițiale au fost autorizate de

judecătorul de instrucție. Cauza penală nr. 2011268003 în privința lui Sorbalo A. a fost

pornită la 01 martie 2011 de către procurorul Rusnac I. în baza raportului de

autosesizare a acestuia, cînd a fost stabilită comiterea de către inculpat a acțiunilor de

corupere pasivă. Instanța nu a ținut cont că transmiterea sumelor bănești extorcate de

către Prodan V. și Sorbalo A. au fost efectuate de aceleași persoane, care au fost audiați

în cadrul cauzei penale pornite anterior, din care motiv, cauzele au fost conexate, prin

urmare, nu a fost necesară emiterea ordonanței de verificare a competenței, fiindcă

deja exista ordonanța emisă de procurorul r-lui Ocnița la 11 noiembrie 2010, prin care

procurorul teritorial a stabilit competența și a dispus efectuarea urmăririi penale de

către Procuratura r-nului Ocnița.

2013, a fost admis recursul procurorului, casată total decizia, cu dispunerea

rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

6.1. În motivarea soluției instanța de recurs a menționat, că instanța de apel

constatînd în speță că au fost încălcate regulile privind competența după materie,

urma să verifice care acte procedurale, ori probe, cad sub nulitate, deoarece nu toate

actele cauzei penale sînt nule și nu toate probele din dosar pot fi excluse din simplu

motiv că la urmărirea penală s-a încălcat normele juridice privind competența după

materie. Astfel, instanța de apel urma să verifice și să analizeze probele conform art.

100-101 Cod de procedură penală și stabilind că în cauză a avut loc încălcarea

competenței materiale, să argumenteze care probe urmează a fi excluse ca fiind nule

din proces fiind viciate la faza urmăririi penale, reieșind din circumstanțele concrete

ale cauzei.

Instanța de recurs a conchis, că în dependență de caz, instanța de apel era în

drept să pronunțe o soluție de condamnare sau de achitare, dar nu de încetare a

procedurii penale în temeiul art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, din

motiv că există circumstanțe care exclud sau condiționează pornirea urmăririi penale

sau tragerea la răspundere penală.

Astfel, instanța de recurs a conchis că soluția instanței de apel de încetare a

procesului penal în privința inculpatului, pe motiv că a fost încălcată competența după

materie, este prematură, de vreme ce nu a fost verificată fiecare probă prin prisma

5

art. 100-101 Cod de procedură penală.

aprilie 2014, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de procuror și de

inculpatul Sorbalo Alexei, cu menținerea sentinței.

7.1. În motivarea soluției, instanța de apel a reținut că, instanța de fond a

apreciat probele conform prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, stabilind cu

certitudine toate aspectele de fapt și de drept, astfel, ajungînd la concluzia corectă cu

privire la vinovăția inculpatului Sorbalo A. în comiterea infracțiunii imputate.

Instanța de apel a mai concluzionat că, argumentele invocate de partea apărării

nu constituie temei pentru achitarea inculpatului. Totodată, instanța de apel a reținut

că instanța de fond corect a apreciat critic argumentele invocate de inculpatul Sorbalo

A., precum că el nu au comis infracțiunea incriminată, deoarece aceste declarații se

combat prin totalitatea probelor cercetate în instanța de judecată, argumentele

menționate în opinia instanței de apel urmăresc scopul evitării răspunderii penale

pentru faptele comise.

a solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărîri de achitare, invocînd

următoarele:

- începînd cu 01.12.2010 pînă la 01.03.2011 în privința sa au fost efectuate un

șir de acțiuni procesual penale ilegale fără a fi pornită urmărirea penală, fără

autorizarea și legalizarea judecătorească a acestor acțiuni;

- acțiunile procesual penale efectuate după data de 01 martie 2011 sunt ilegale,

deoarece au fost efectuate de un organ neîmputernicit;

- ordonanța din 01 martie 2011 de conexare a cauzelor penale pornită în

privința lui Prodan V. și a lui Sorbalo A. a fost emisă cu scopul de a camufla acțiunile de

urmărire penală ilegale, în argumentarea ordonanței de conexare s-a invocat că în

ambele cazuri este bănuită una și aceiași persoană, însă, de facto, în ambele cauze una

și aceiași persoană este doar martorul Bușovschii R., care nu este persoană bănuită;

- instanțele ierarhic inferioare eronat au conchis că probele și acțiunile

procesual penale efectuate de organele de anchetă și procuratură, fără pornirea

urmăririi penale, autorizarea și legalizarea de către judecătorul de instrucție,

competență după materie, conexarea ilegală a cauzelor penale sunt acțiuni legale

efectuate în strictă conformitate cu cerințele legii.

2014, a fost admis recursul ordinar declarat de inculpatul Sorbalo Alexei, casată

parțial decizia, în partea condamnării lui A. Sorbalo, cu dispunerea rejudecării cauzei

în aceiași instanță, în alt complet de judecată.

9.1. În motivarea soluției, instanța de recurs a menționat că restituind spre

6

judecare în ordine de apel, cauza în privința lui Sorbalo Alexei, instanța de recurs a

indicat despre nerespectarea de către instanța ce a rejudecat cauza, a prevederilor

art. 436 alin. (2) Cod de procedură penală, deoarece prin precedenta decizie a

instanței de recurs din 11.06.2013, s-au semnalat două momente și anume:

constatîndu-se încălcarea regulilor cu privire la competența după materie, instanța

de apel nu a verificat care acte procesuale: probe urmează a fi excluse ca fiind nule

fiind viciate la faza urmăririi penale și nu a verificat fiecare probă prin prisma art.

100-101 Cod de procedură penală, fapt ce denotă neexpunerea asupra tuturor

argumentelor invocate din apel. Or, fiind invocate un șir de acte procesuale referitor

la care se invocă nulitatea și deci inadmisibilitatea probelor, instanța de apel urma să

se expună argumentat asupra admisibilității fiecărei din ele, respectînd în acest sens

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

iunie 2015, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de procuror și de

inculpatul Sorbalo Alexei, cu menținerea sentinței.

10.1. În motivarea soluției, instanța de apel a menționat că, este neîntemeiat

argumentul părții apărării, privind nerespectarea de către procuror a competenței

după materie, deoarece conform art. 270 alin. (4) Cod de procedură penală, este

competent să efectueze conducerea activității de urmărire penală procurorul din

procuratura aceluiași nivel cu instanța cărei, potrivit legii, îi revine judecarea cauzei

în fond, legea procesuală ne stabilind norme privind competența materială a

procurorului la conducerea urmăririi penale (excepție fiind cazurile enunțate în art.

269 alin. (2) Cod de procedură penală).

Instanța de apel a statuat, că va constitui încălcare a competenței materiale,

cazul cînd procurorul procuraturii teritoriale și-a atribuit competența de efectuare a

urmăririi penale a infracțiunii comise în teritoriul deservit, dar care este de

competența exclusivă a CNA.

Referitor la competența materială și personală a procurorului la exercitarea

urmării penale, prevăzută de art. 270 alin. (1) și (2) Cod de procedură penală, potrivit

hotărîrii Plenului Curții Supreme de Justiție din 07.05.2013, acestea se referă la

competența specială a procurorului, care, eventual, fiind încălcată, ar atrage nulitatea

actelor procedurale potrivit art. 251 alin. (2) Cod de procedură penală, fiindcă

urmărirea penală a fost exercitată nu de procuror, dar de un alt organ de urmărire

penală. Excepție de la norma juridică privind competența personală a procurorului la

exercitarea urmării penale, fiind expres prevăzută în art. 269 alin. (2) Cod de

procedură penală, ce stipulează competența specială materială și personală a organul

de urmărire penală al CNA, care se referă la exercitarea urmăririi penale de către

organul de urmărire penală al CNA în cauzele penale privind infracțiunile prevăzute

7

la art. 243, 279 și 324-335 din Codul penal, comise de către de anumite categorii și

anume: deputați; membri ai Guvernului; judecători; procurori; executori

judecătorești; persoanele nominalizate la art. 37 pct. 1) - 3), 7); ofițeri de urmărire

penală, colaboratori de poliție și colaboratori ai organelor care desfășoară activitate

specială de investigații.

Astfel, instanța de apel a reținut că procurorul teritorial poate prelua prin

ordonanța sa, pentru efectuarea urmăririi penale, orice cauză penală, privind

infracțiunea săvîrșită în raza raionului/sectorului deservit, cu excepția celor stipulate

la art. 268 Cod de procedură penală, date în competența exclusivă a Serviciului Vamal

(art. 248 - 249 Cod de procedură penală) și celor de la art. 269 Cod de procedură

penală transmise în competența CNA referitor la infracțiunile comise de către

categoriile de persoane nominalizate mai sus.

Instanța de apel a menționat, că doar nerespectarea dispozițiilor legii analizate

mai sus privind actele procedurale, raportate la art. 251 Cod de procedură penală,

atrage nulitatea lor. Or, potrivit art. 270 alin. (9) Cod de procedură penală, în caz de

necesitate, procurorul, în scopul asigurării urmăririi complete și obiective, poate

exercita personal urmărirea penală sub toate aspectele în orice cauză penală.

Reglementarea în cauză prevede competența general-universală a procurorului de a

conduce și efectua personal urmărirea penală în orice cauză, cu excepția celor

menționate în art. 269 alin. (2) Cod de procedură penală, unde doar procurorul din

procuratura Anticorupție poate efectua nemijlocit urmărirea penală. Prin urmare,

procurorul care dispune de dreptul de a conduce urmărirea penală într-o cauză

penală, poate, prin ordonanța sa, să dispună exercitarea personală a urmăririi penale,

iar procurorul ierarhic superior îi poate transmite din competența sa, în competența

procurorului inferior orice cauză penală, cu excepțiile prevăzute de art. 269 alin. (2)

Cod de procedură penală referitor la persoanele nominalizate mai sus.

Instanța de apel a conchis că, soluția procurorului r-nului Ocnița Vinogradov M.

din 11.11.2010 privind stabilirea competenței, cu transmiterea cauzei penale pentru

executarea urmării penale Procurorului adjunct al Procuraturii Ocnița, Gurițanu Gh.

nu poate fi apreciată drept una ilegală, ce ar atrage nulitatea actelor procesuale, or

prin adoptarea ordonanței în acest sens nu au fost încălcate normele de drept

procesual - penale nominalizate mai sus, deoarece Sorbalo Alexei în funcția deținută

de inspector vamal nu face parte din categoria persoanelor publice, în privința cărora

urmărirea penală poate fi efectuată în exclusivitate de către CNA sub conducerea

Procuraturii Anticorupție.

A mai indicat instanța, că dispozițiile art. 266 Cod de procedură penală fiind o

normă generală, ce atribuie procurorului dreptul printr-o ordonanță motivată

transmiterea OUP din cadrul MAI a cauzei penale ce ține de competența altui organ,

8

pot fi interpretate doar prin prisma normei speciale stipulată la art. 271 alin. (7) Cod

de procedură penală potrivit cărei, excepție de la regula competenței materiale o are

numai Procurorul General și adjuncții lui. Respectiv, doar în situația în care altcineva

decât Procurorul General ori adjuncții lui, după cum este prevăzut la art. 271 alin. (7)

Cod de procedură penală, a dispus retragerea cauzei de la un organ de urmărire

penală competent, conform art. 268, 269 Cod de procedură penală, și o transmite

organului de urmărire penală al Ministerului Afacerilor Interne, aceasta constituie

caz de încălcare a competenței funcționale și a competenței materiale. Ceea, ce atrage

după sine nulitatea absolută numai a actelor procedurale întocmite de organul de

urmărire penală, dar nu și a actelor întocmite în temeiul art. 257 alin. (2) Cod de

procedură penală, cît și a celor întocmite de procurorul care a condus urmărirea

penală în cauză. Actele procedurale întocmite de procuror în asemenea împrejurări

fiind valabile fiindcă nu se ridică problema competenței materiale a procurorului

care conduce urmărirea penală.

Instanța de apel a mai reținut că încălcarea normelor juridice privind

competența după materie sau calitatea persoanei la urmărirea penală nu poate

genera nulitatea tuturor actelor cauzei penale, or actele de sesizare a organului de

urmărire penală (art. 262-264 Cod de procedură penală) de începere a urmăririi

penale și cele care s-au efectuat în temeiul art. 254, 257 alin. (2) Cod de procedură

penală vor rămîne a fi legale.

Respectiv, instanța de apel a statuat că, chiar și în cazul în care ar fi fost

încălcată competența după materie sau persoană de către procuror, actul de sesizare

a instanței de judecată este valabil, aceasta fiind obligată să examineze cauza în baza

probelor administrate nemijlocit în ședința de judecată.

Instanța de apel a conchis, că probele administrate în instanță prin intermediul

constatărilor tehnico-științifice și medico-legale, expertizelor, documentelor și

declarațiilor martorilor/părții vătămate, pot fi examinate și apreciată pertinența,

concludența și utilitatea lor pentru rezolvarea cauzei. Respectivele mijloace de probă,

chiar dacă și au fost colectate și fixate de un organ de urmărire necompetent, pot fi

administrate și verificate independent la etapa judecării cauzei. Or, în situația în care

se invocă excepția de nulitate, bazată pe nerespectarea competenței materiale sau

după calitatea persoanei, nu pot fi excluse toate probele din dosar, urmînd ca

instanțele de judecată să argumenteze excluderea probelor nule în dependență de

circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, a posibilității administrării unor probe,

viciate la faza urmăririi penale (audierilor părții vătămate, a martorilor de către

procurorul care nu deținea competența de efectuare a urmăririi penale), ce vor fi

verificate în judecată, cu asigurarea dreptului la apărare a inculpatului.

Concluzionînd netemeinicia argumentului invocat de partea apărării, privind

9

nerespectarea de către procuror a competenței după materie și calitatea persoanei,

instanța de apel a mai reținut că în circumstanțele similare a cauzei, instanța de

recurs a concluzionat respectarea competenței în cadrul instrumentării cauzei în

privința lui Prodan V.

Referitor la argumentul apărării privind pretinsa nulitate a actelor procesuale,

întocmite de către șeful SIF nr. 3 Bălți a DIF al DP MAI Cojocaru V. ce nu a fost inclus

în grupul de lucru la instrumentarea respectivei cauze, instanța de apel a reținut că

acesta a acționat în strictă concordanță cu prevederile Legii privind activitatea

operativă de investigații nr. 45 —XIII din 12.04.1994 (în vigoare la acel moment),

care la art. 8 alin. (4) expres stipula, că controlul transmiterii banilor sau altor valori

materiale extorcate, se efectuează în cazul parvenirii de la o persoană concretă a

declarației despre faptul extorcării, în baza deciziei motivate a unuia dintre

conducătorii organului care exercită activitatea operativă de investigații, aprobată de

procurorul ce conduce sau efectuează urmărirea penală în cauza data. Respectiv, cele

două ordonanțe adoptate în același sens la data de 01.12.2010 și, respectiv, la

05.12.2010 nu vor atrage nulitatea lor, prin prisma art. 251 Cod de procedură penală,

or, Cojocaru V. a acționat în strictă conformitate cu dispozițiile actului normativ.

A mai indicat instanța de apel, că acțiunile de urmărire penală în privința lui

Sorbalo A., au fost efectuate în cadrul cauzei penale ce a fost intentată nu în privința

unei persoane concrete, ci pe fapt, potrivit semnelor infracțiunii, prevăzută de art.

324 alin. (2) lit. a), c) Cod penal (f.d. 1, vol. I), ceea ce nu exclude posibilitatea

constatării din oficiu, în cadrul instrumentării ei și a altor infracțiuni. Organul de

urmărire penală, în corespundere cu art. 274 Cod de procedură penală, avînd dreptul

de autosesizare, ceea ce a avut loc în cazul din speță, or potrivit ordonanței de

începere a urmăririi penale din 01.03.2011, urmărirea penală în privința acestuia a

fost pornită nu în baza plîngerii depuse de Bușovschii R., dar în temeiul raportului

depus de procurorul în Procuratura Ocnița, Rusnac I., care în cadrul exercitării

urmăririi penale în privința lui Prodan V., din oficiu a constatat existența altei

infracțiuni și anume celei comise de Sorbalo A. (f. d. 129-130, vol. I). Respectiv,

dispunînd prin ordonanța din 01.04.2011 conexarea celor două cauze penale, OUP a

avut depline împuterniciri procedurale de a efectua concomitent urmărirea penală în

privința lui Prodan V. și Sorbalo A., în acest sens, nefiind încălcate careva norme de

procedură penală, fapt ce exclude argumentul apărării privind „camuflarea”

ilegalității acțiunilor întreprinse (f. d. 131, vol. I).

La fel, instanța de apel a conchis ca fiind neîntemeiat și argumentul privind

punerea lui Sorbalo A. sub învinuire în cadrul unei cauze penale, pretinsă a fi

instrumentată în privința altei persoane, deoarece ordonanțele de punere sub

învinuire datează cu 09.03.2011 (f.d. 126, vol. l) și 19.04.2011 (f.d. 170, vol. l), iar

10

urmărirea penală pe fapta comisă de către el a fost pornită la 01.03.2011, adică pînă

la adoptarea celor două ordonanțe de punere sub învinuire (f.d. 130, vol. l).

Totodată, instanța de apel a relevat că nu poate fi reținut nici argumentul

referitor la nulitatea ordonanței din 11.11.2010, privind înfăptuirea acțiunilor de

urmărire penală, în care sunt enumerate un șir de acțiuni procesuale ce urmează a fi

întreprinse în cadrul investigării cauzei penale, or legalizînd în acest sens efectuarea

respectivelor acțiuni, instanța a constatat temeinicia actului procesual, ceea ce

respinge versiunea despre inadmisibilitatea probelor dobîndite ca rezultat al

efectuării lor, cu atît mai mult, că pe marginea fiecărei dintre aceste acțiuni

procesuale a fost întocmit proces-verbal în corespundere cu normele procesual

penale (f.d. 5-8, vol. l). A mai indicat instanța, că prezența la Postul Vamal Briceni a lui

Bușovschii R. din datele indicate în ordonanța de punere sub învinuire, se confirmă

prin informația prezentată de Serviciul Grăniceri (f.d. 122-125, vol. l).

Instanța de apel a respins, ca neîntemeiat și argumentul privind încălcarea

termenului de aducere la cunoștință a ordonanței de punere sub învinuire, or fiind

adoptată la data de 19.04.2011, aceasta, i-a fost adusă la cunoștință lui Sorbalo A., în

corespundere cu prevederile art. 282 alin. (1), (2) Cod de procedură penală, în

termen de 48 ore, cu interogarea lui pe marginea învinuirii formulate (f.d. 140-143,

vol. l).

Totodată, instanța a reiterat că actele procesuale, prin care persoana este pusă

sub învinuire și de sesizare a instanței de judecată, nu pot determina nulitatea lor,

urmînd ca instanța să se expună asupra temeiniciei învinuirii formulate în baza

probelor administrate pe caz.

Colegiul a conchis că în calitate de probe ce denotă vinovăția inculpatului

Sorbalo A. se rețin declarațiile martorilor Bușovschii R., Calin V., Oboroc N., cît și

probele scrise: raportul de autosesizare cu privire la infracțiune (f.d. 129, vol. I);

decizia din 01.12.2010, privind controlul transmiterii de către Bușovschii R. către

persoana pe nume Alexei a banilor estorcați în sumă de 500 lei (f.d. 30-32, vol. I);

procesul-verbal din 01.12.2010, privind înzestrarea lui Bușovschii R. cu tehnică

specială și de transmiterea banilor (f.d. 33, vol. I); reproducerea comunicărilor din

01.12.2010 dintre Sorbalo A. și Bușovschii R., prin care primul pretinde o anumită

sumă de bani, pentru facilitarea introducerii unor bunuri din Ucraina pe teritoriul R.

Moldova (f.d. 34–36, vol. I); decizia din 05.12.2010, privind controlul transmiterii de

către cet. Bușovschii R. către persoana pe nume Alexei a banilor estorcați în sumă de

400 lei (f.d. 37-39, vol. I); procesul-verbal privind înzestrarea cu tehnica specială și

de transmitere a bancnotelor din 05.12.2010 (f.d. 40, vol. I); procesul-verbal din

05.12.2010 de examinare a bancnotelor (f.d. 41, vol. I); reproducerea comunicărilor

înregistrate la 05.12.2010, prin care Sorbalo A. pretinde o anumită sumă de bani,

11

pentru facilitarea introducerii unor bunuri din Ucraina pe teritoriul R. Moldova,

ajungînd cu Bușovschii R. la înțelegerea privind procurarea băuturilor spirtoase de la

magazinul „Duty Free” cu scoaterea lor ulterioară de pe teritoriul postului vamal de

către Sorbalo A. (f.d. 42-43, vol. I); decizia din 06.12.2010 privind controlul

transmiterii banilor de către cet. Bușovschii R. către persoana pe nume Alexei în

sumă de 200 lei, (f.d. 44–45, vol. I); procesul-verbal din 06.12.2010 privind

înzestrarea cu tehnică specială și de transmitere a bancnotelor (f.d. 46, vol. I);

procesul-verbal din 06.12.2010 de examinare a bancnotelor (f.d. 47, vol. I);

reproducerea comunicărilor din 06.12.2010 dintre Sorbalo A. și Bușovschii R., primul

transmițîndu-i băutura alcoolică procurată din magazinul „Duty - Free” cu

propunerea de a continua această activitate (f.d. 48, vol. I); decizia din 09.12.2010

privind controlul transmiterii banilor de către cet. Bușovschii R. către persoana pe

nume Alexei în sumă de 150 euro și 1000 lei, marcați cu creion special și cu substanțe

chimice speciale (f.d. 56-59, vol. I); procesul-verbal din 09.12.2010 privind

înzestrarea cu tehnică specială și de transmitere a bancnotelor (f.d. 60, vol. I);

procesul-verbal din 10.12.2010 de examinare a cîteva sacoșe din polietilenă de

culoare neagră, în care se află produse din carne (f.d. 61-63, vol. I); reproducerea

comunicărilor dintre Sorbalo A. și Bușovschii R. în timpul primirii banilor în sumă de

150 euro, extorcînd și alte sume (f.d. 65, vol. I); procesul-verbal din 09.12.2010 de

cercetare a încăperii amplasată pe pista de trecere a frontierei de stat între Ucraina și

R. Moldova a postului vamal Otaci, în care se afla colaboratorul biroului vamal,

Sorbalo A., de la el fiind ridicate mijloace bănești și anume: 150 euro și 1000 lei

primiți de la Bușovschii R. (f.d. 69-70, vol. I); raportul expertizei chimice nr. 3342 din

29.12.2010 (f.d. 94-95, vol. I); procesul-verbal din 28.02.2011 de confruntare între

Bușovschii R. și Sorbalo A. (f.d. 97-98, vol. I); fișa de post cu sarcinile de baza și

atribuțiile de serviciu a lui Sorbalo A. (f.d. 107-110, 115-120, vol. I); conținutul

informației parvenite de la Serviciul de Grăniceri al R. Moldova prin care s-a constat,

că Calin Victor la data de 11.11.2010 a trecut de 3 ori frontiera de stat (ieșire-intrare)

prin punctul de trecere a frontierei de stat Otaci - Mogiliov - Podolsk ca pieton, la data

de 01.12.2010 a trecut de 3 ori frontiera de stat (ieșire-intrare) prin punctul de

trecere a frontierei de stat Otaci – Mogiliov - Podolsk ca pieton, la data de 05.12.2010

a trecut de 3 ori frontiera de stat (ieșire-intrare) prin punctul de trecere a frontierei

de stat Otaci - Mogiliov - Podolsk ca pieton, la data de 09.12.2010 a trecut de 3 ori

frontiera de stat (ieșire - intrare) prin punctul de trecere a frontierei de stat Otaci –

Mogiliov - Podolsk ca pieton, Oboroc Nicolai la data de 15.11.2010 trecînd de 2 ori

frontiera de stat (ieșire-intrare) prin punctul de trecere a frontierei de stat Otaci –

Mogiliov - Podolsk ca pieton (f.d. 122-125, vol. I); recipisă din 15.03.2011 privind

primirea de către Bușovschii R. a mezelurilor (f.d. 134, vol. I).

12

Astfel, instanța de apel a conchis că probele administrate denotă cu certitudine

vinovăția inculpatului Sorbalo A. în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 324 alin.

(2) lit. c) Cod penal, menționînd că indicarea greșită a familiei denunțătorului

Bușovschii R. în unele acte procesuale neconstituind temei de nulitate a lor.

Instanța de apel a menționat, că nici unul din argumentele expuse de inculpatul

Sorbalo A. în cererea de apel și cele invocate de către apărătorul Vizdoga I. în

discursul său nu au fost invocate în cadrul urmăririi penale, la etapa efectuării

acțiunii procesuale și la finele ei, cînd partea apărării a făcut cunoștință cu

materialele cauzei penale, nefiind formulate careva obiecții în acest sens, fapt ce în

corespundere cu art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală, determină pierderea

dreptului procesual de a le invocă, ducînd la nulitatea actului efectuat peste termen.

Colegiul penal a relevat, că nici unul din argumentele invocate de partea

apărării, nu determină nulitatea absolută a actului procedural, care în corespundere

cu art. 251 alin. (2), (3) Cod de procedură penală, poate fi invocată la orice etapă a

procesului penal, inclusiv la soluționarea în fond a cauzei penale, nici și cea relativă,

probele administrate în temeiul respectivelor acte procesuale constituind obiectul

cercetări judecătorești, fiind analizate în raport cu aspectele de drept a cauzei, ceea

ce nu poate determina inadmisibilitatea lor.

Referitor la argumentul privind lipsa de oportunitate în speță a descifrărilor

convorbirilor audio dintre Sorbalo A. și Bușovschii R., instanța de apel a reținut, că

măsurile speciale de investigații în prezenta cauză s-au efectuat în perioada anului

2010 în temeiul Legii privind activitatea operativă de investigații nr. 45-111 din

12.04.1994 (de pînă la modificările operate în legea procesual penală), la decizia

adoptată de către șeful organului de investigare cu aprobarea ei de către procuror, în

conținutul actelor procesuale adoptate în acest sens fiind indicat angajatul BV Briceni

pe nume „Alexei” și nu „Valeriu”, precum invocă apărarea, fapt ce determină

oportunitatea și relevanța lor pentru justa soluționare a cazului.

Instanța de apel a reținut, că argumentul apărării privind pretinsa provocare

nu și-a găsit confirmare, or cumulul de probe apreciate în conformitate cu art. 100-

101 Cod de procedură penală, denotă vinovăția inculpatului Sorbalo A. în comiterea

coruperii pasive. Deși denunțătorul Bușovschii R. este implicat pe mai multe cauze

penale, la momentul comiterii faptelor incriminate inculpatului, acesta nu era

figurant al altor dosare. Mai mult ca atît, provocarea nu poate fi reținută și în

aspectul, că fapta incriminată a fost depistată ca urmare a denunțului și nu ca rezultat

al intervenției din partea agenților statului. Or, pentru provocare este necesară

intervenirea insistentă a provocatorului către persoana publică, pe cînd în cazul dat o

atare intervenție nu a avut loc, fiind prezentă doar o înțelegere dintre cei doi, prin

care Sorbalo A. a pretins prin estorcare mijloace bănești pentru facilitarea trecerii pe

13

teritoriul R.M a bunurilor materiale, contrar normelor stabilite și în detrimentul

obligațiilor sale funcționale.

iulie 2015, a atacat cu recurs ordinar hotărîrile judecătorești, solicitînd casarea

acestora, cu pronunțarea unei noi hotărîri de achitare în privința lui A. Sorbalo, din

motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

În motivarea recursului invocînd temeiurile de drept prescrise la art. 427 alin.

(1) Cod de procedură penală, și anume pct. 6) hotărîrea atacată nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau

acesta este expus neclar și pct. 8) nu au fost întrunite elementele infracțiunii, indicînd

următoarele argumente:

- motivarea soluției contrazice cu dispozitivul hotărîrii și acesta este expus

neclar, deoarece instanța de apel în dispozitivul deciziei constată că instanța de fond

nu a efectuat o analiză a conținutului probelor cu împrejurările de fapt ale cauzei,

însă, prin dispozitivul deciziei sale dispune menținerea în vigoare a sentinței atacate.

Consideră că o dată ce instanța de fond nu a respectat legislația procesual-penală

care o obligă de a-și motiva soluția adoptată prin analiza probelor administrate,

instanța de apel a fost obligată de a corecta această eroare doar prin casarea sentinței

contestate. Nu este admisibilă intervenția instanței de apel în sentința instanței de

fond prin motivarea și analiza probelor, fără casarea acesteia;

- la respingerea argumentului formulat de apărare privind nerespectarea de

către procuror a competenței după materie, instanța de apel nu a ținut cont de

indicațiile instanței de recurs care a dispus rejudecarea cauzei și nici de prevederile

legale, invocînd respectarea întocmai de către organul de urmărire penală a

competenței, iar probele administrate fiind reverificate la examinarea în fond se

consideră ca niște probe legal dobîndite;

- instanța de apel, deși indică că prezenta cauză penală a fost investigată

conform competenței, deoarece a fost emisă o ordonanță de atribuire a acestei

competențe de către procurorul r-nului Ocnița, Vinogradov M. din 11.11.2010 privind

stabilirea competenței, cu transmiterea cauzei penale pentru efectuarea urmăririi

penale procurorului adjunct al procuraturii Ocnița, Gurițanu Gh. în cauza penală

pornită la 01.03.2011 în privința lui Sorbalo A. o asemenea ordonanța lipsește, iar

procurorul ierarhic inferior care a pornit urmărirea penală a lăsat în procedură cauza

penală fără să fie emisă vre-o ordonanță în acest sens de către procurorul ierarhic

superior. Menționează că, urmărirea penală a fost pornită separat pe inculpatul

Sorbalo A. și lipsește o careva ordonanță a procurorilor ierarhic superiori;

- instanța de apel nu a ținut cont de prevederile alin. (6) art. 30 al Legii privind

activitatea specială de investigații nr. 59 din 29.03.2012, potrivit cărora,

14

investigatorului sub acoperire i se interzice să provoace comiterea de infracțiuni.

Menționează că, aceasta implică sarcina verificării atente a materialul probator

administrat, astfel încît să prevină o condamnare a inculpatului care a acționat ca

efect al provocării din partea agenților statului sau, după caz, din partea persoanelor

private care acționează sub supravegherea agenților statului, deoarece ar exista

riscul ca acuzatul să fie lipsit din start de dreptul la un proces echitabil, prin aceasta

încălcîndu-se art. 6 §1 CEDO;

- inculpatul a fost provocat de R. Bușovschii de a primi banii, ultimul fiind

cunoscut ca o persoană provocatoare care figurează în multiple dosare penale de

rezonanță, descrise în mass-media, or conform art. 94 Cod procedură penală, în

cadrul procesului penal proba cu acest martor nu putea fi admisă;

- procurorul nu și-a argumentat poziția referitoare la argumentul părții apărării

de existența unei provocări, însă, instanța de apel, fără a avea argumentele părți

acuzării, care era obligată să le prezinte, prin decizia sa și-a depășit atribuțiile

încălcînd principiul contradictorialității, și-a asumat rolul de motivare a inexistenței

unei acțiuni de provocare, asumîndu-și rolul acuzatorului de stat de motivare a unor

acțiuni ilegale ale organului de urmărire penală. Acțiunile lui R. Bușovschi sub același

scenariu pe mai multe dosare penale, fapt confirmat prin hotărîri judecătorești, deja

pune la îndoială metodele folosite în mod ilegal de organele de drept prin înscenarea

unor acte de corupție;

- conform plîngerii depuse de Bușovschii R., în ordonanțele de începere a

urmăririi penale, de formare a grupului, de înfăptuire a acțiunilor de urmărire penală

din 11.11.2010, de stabilire a competenței și în încheierea judecătorului de instrucție

din 11.11.2010, este indicat direct asupra actului de corupție pasivă prin extorcare

comisă de Prodan Valeriu;

- cauza penală era începută în lipsa unei ordonanțe, fiind intentată în baza unei

decizii a unei persoane, care nici nu era membru al grupului investit cu atribuții de

urmărire penală. Astfel, măsurile operative de investigații cum sunt transmiterea

banilor sub control, înregistrarea comunicărilor dintre Bușovschii R. și Sorbalo A.,

reproducerea în scris a comunicărilor dintre aceste persoane, procesele-verbale de

înzestrare cu tehnică și procesele-verbale de examinare a banilor, sunt lovite de

nulitate, iar probele dobîndite prin aceste mijloace urmau a fi excluse;

- învinuirea a fost înaintată contrar prevederilor art. 282 alin. (1) Cod de

procedură penală, peste termen;

- procesul penal a fost intentat contrar prevederilor art. 7 Cod penal și art. 22

Cod de procedură penală, care stabilește interdicția de atragere la răspundere penală

de două și mai multe ori pentru aceiași faptă;

15

- mijloacele financiare care se prezumau că au fost transmise sub controlul

organului operativ de investigație în sumă de 1000 lei și 150 euro, neîntemeiat au

fost restituite lui Bușovschi R., care urmau a fi păstrate la dosar;

- la examinarea cauzei în fond și în apel, contrar prevederilor art. 347 alin. (3)

Cod de procedură penală, partea acuzării nu a prezentat lista probelor pe care s-a

întemeiat și susținut învinuirea;

- instanța și-a manifestat în favoarea părții acuzării, deoarece după audierea

martorilor și a inculpatului, la propria inițiativă, a prezentat probele acuzării spre

examinare, în special a proceselor-verbale de la urmărirea penală, a înscrisurilor și a

înregistrărilor comunicărilor.

inadmisibilității acestuia, din motiv că recurentul solicită reaprecierea probelor,

temei care nu este prevăzut de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală.

lărgit concluzionează că acesta urmează a fi respins, din următoarele considerente.

Potrivit prevederilor alin. (2) art. 424 Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427, fiind în

drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația

condamnaților.

Recurentul a invocat în recursul ordinar ca temei pct. 6) și 8) alin. (1) al art.

427 Cod de procedură penală.

Conform pct. 6) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, o hotărîre a

instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept comisă

de instanțele de fond și de apel în cazul, cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta

este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței.

Colegiul penal constată, că textul recursului înaintat nu cuprinde o careva

motivare ori argumentare din punct de vedere al temeiurilor stipulate în pct. 6) alin.

(1) al art. 427 Cod de procedură penală, întru casarea hotărîrilor judecătorești.

Totodată, Colegiul penal lărgit atestă, că instanța de apel, rejudecînd cauza a

ținut cont de indicațiile instanței de recurs, s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, și-a întemeiat soluția adoptată, iar motivarea acesteia nu contravine

dispozitivului hotărîrii, acesta fiind clar, nefiind admisă o eroare gravă de fapt, iar

conținutul deciziei corespunde prevederilor art. 417 Cod de procedură penală, fiind

legală și întemeiată.

16

Sunt neîntemeiate, în opinia Colegiului penal, argumentele recurentului privind

nevinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii, care critică aprecierea probelor

administrate de prima instanță și verificate de instanța de apel, invocînd temeiul de

recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, care stabilește

că, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul, cînd nu au fost întrunite

elementele infracțiunii, deoarece acest temei nu și-a găsit confirmare la examinarea

recursului înaintat, nefiind stabilită presupusa eroare de drept invocată de recurent.

Astfel, Colegiul penal menționează că conform art. 101 alin. (2) Cod de

procedură penală, la faza judecării cauzei judecătorul apreciază probele conform

propriei convingeri, formate în urma examinării lor în ansamblu, sub toate aspectele

și în mod obiectiv, călăuzindu-se de lege.

Colegiul penal reține, că instanța de apel, judecînd cauza și verificînd probele,

care au fost cercetate în ședința de judecată, cu respectarea prevederilor art. 100 alin.

(4), 101 Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere justă, stabilind cu certitudine

toate aspectele de fapt și de drept, astfel ajungînd la concluzia corectă cu privire la

vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii imputate, fiindu-i stabilită o pedeapsă

echitabilă, ținîndu-se cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal.

Argumentele recurentului, privind nevinovăția inculpatului în comiterea

infracțiunii, cît și nulitatea acțiunilor procedurale efectuate în cauză, au constituit

obiect de examinare la judecarea cauzei în instanța de apel și, cărora, instanța le-a dat

o motivare corespunzătoare, argumentată și expusă în prezenta decizie la pct. 10.1.,

pe care instanța de recurs o însușește și a cărei reluare nu se mai impune, avînd în

vedere și faptul, că verificînd decizia instanței de apel în raport și cu prevederile art.

424 alin. (2) Cod de procedură penală, neidentificînd existența și a altor motive care,

analizate din oficiu, să ducă la casarea acesteia.

La fel, instanța de recurs menționează, că recurentul își motivează solicitările

prin dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor, însă, motivele de reapreciere

a probelor nu se conțin între temeiurile prevăzute la alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, astfel că criticele formulate împotriva hotărîrilor judecătorești nu

sunt motivate sub aspectul casării acestora, ca fiind ilegale. Astfel spus, reaprecierea

probelor, în modul propus de către recurent, nu se încadrează în prevederile art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală, iar reaprecierea probelor nu poate fi efectuată de

instanța de recurs, care verifică numai chestiunile de drept.

Totodată, Colegiul penal constată, că instanța de apel, judecînd apelul părții

apărării, a verificat legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță și decizia corespunde prevederilor art. 417 Cod de

procedură penală.

17

Astfel, Colegiul penal conchide că în speță nu s-au constatat temeiuri legale

pentru admiterea recursului ordinar declarat de avocat, astfel impunîndu-se soluția

de respingere a acestuia, ca inadmisibil, cu menținerea deciziei instanței de apel.

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar, declarat de avocatul Vizdoga Ion în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 03

iunie 2015, în cauza penală în privința lui Sorbalo Alexei Alexandr, cu menținerea

hotărîrii atacate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 12 mai 2016.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Moraru Petru

Chișca – Doneva Tamara

Ghervas Maria

Mardari Dumitru

18