1ra-731/16 — art. 167, 302, 152 CP

1ra-731/16 — art. 167, 302, 152 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-731/2016

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

12 aprilie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Iurie Diaconu

Elena Covalenco

Ion Guzun

judecînd în ședință fără participarea părților recursurile ordinare declarate de

procurorul Procuraturii de nivelul Curții de Apel Chișinău, Vitalie Călugăreanu și de

inculpatul Sacara Mihail, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 21 decembrie 2015, în cauza penală în privința lui

Sacara Mihail Serghei, născut la

04.10.1971, originar din r-nul Ștefan Vodă și

fără loc permanent de trai,

Ciobanu Olesea Anatolie, născută la

06.06.1983, originară din r-nul Drochia și

fără loc permanent de trai, cu domiciliul

stabilit în s. Sofia, r-nul Drochia,

Termenul de examinare a cauzei:

- prima instanță: 20.10.2014-30.07.2015;

- instanța de apel: 08.09.2015-21.12.2015;

- instanța de recurs: 19.02.2016-12.04.2016;.

C O N S T A T Ă:

Sacara Mihail a fost recunoscut vinovat și condamnat:

- în baza art. 167 Cod penal la 6 (șase) ani închisoare, fără privarea de dreptul

de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate;

- în baza art. 302 alin. (2) lit. b) Cod penal la 3 (trei) ani închisoare;

- în baza art. 152 alin. (2) lit. h) Cod penal la 6 (șase) ani închisoare.

Conform art. 84 alin. (1) Cod penal pentru concurs de infracțiuni prin cumul

parțial i s-a stabilit pedeapsă definitivă de 6 (șase) ani 6 (șase) luni închisoare, fără

1

privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate,

cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

Ciobanu Olesea a fost recunoscută vinovată și condamnată:

- în baza art. 167 Cod penal la 3 (trei) ani închisoare, fără privarea de dreptul

de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate;

- în baza art. 302 alin. (2) lit. b) Cod penal la 2 (doi) ani închisoare.

Conform art. 84 alin. (1) Cod penal pentru concurs de infracțiuni prin cumul

parțial i s-a stabilit pedeapsă definitivă de 3 (trei) ani 6 (șase) luni închisoare, fără

privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate.

În baza art. 90 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei aplicate pe un termen de probă de 3 (trei) ani 6 (șase) luni.

împreună cu Ciobanu Olesea, în perioada de timp a anului 2009 pînă în luna iunie

2014, urmărind scopul obținerii unui profit material prin organizarea cerșitului, l-au

adăpostit pe Vatavu Dumitru, apoi utilizînd violența fizică și amenințîndu-1 cu

aplicarea violenței, l-au pus și l-au ținut în stare de sclavie fiind impus să cerșească

pe carosabilul intersecției bd. Dacia cu str. Hristo Botev, mun. Chișinău, obținînd

astfel venituri injuste.

Astfel, Sacara Mihail și Ciobanu Olesea, au comis infracțiunea prevăzută de

art. art. 167, 302 alin. (2) lit. b) Cod penal-organizarea cerșetoriei în scop de a

obține pentru sine sau pentru altul foloase materiale injuste și punerea sau ținerea

unei persoane în condiții în care o altă persoană exercită stăpînire asupra acesteia

prin violență sau amenințarea cu violență.

Tot Sacara Mihail, aproximativ în luna iunie 2014, avînd scopul impunerii lui

Vatavu Dumitru să cerșească pe carosabilul străzilor mun. Chișinău, inclusiv pe

carosabilul de la intersecția bd. Dacia cu str. Hristo Botev, cu scopul obținerii unui

profit financiar pentru sine, aflîndu-se într-un apartament, care la moment nu este

identificat de către organul de urmărire penală, i-a aplicat ultimului multiple lovituri

cu picioarele și mîinile în regiunea corpului, cauzîndu-i astfel părții vătămate leziuni

corporale, care conform raportului de expertiză medico-legală nr 1855/D din

15.08.2014 prezintă: fracturi consolidate vechi VII, VIII pe dreapta pe linia

scapulară; VIII, X pe stînga pe linia scapulară, refracturarea coastei IX pe stînga pe

linia axilară posterioară excoriație la nivelul feței, care puteau fi produse prin acțiuni

traumatice a unui obiect contondent dur, posibil în diverse circumstanțe, în comun

condiționează dereglarea sănătății de lungă durată și în baza acestui criteriu se

califică ca vătămare medie.

Astfel, Sacara Mihail a comis infracțiunea prevăzută de art. 152 alin. (2) lit. h)

Cod penal - vătămarea intenționată medie a integrității corporale sau a sănătății din

interes material.

2

casarea acesteia in partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărîri prin care să fie aplicată pedeapsă mai

aspră.

În motivarea apelului a invocat că, Sacara Mihail anterior a fost

condamnat, ispășind pedeapsa cu executare, astfel pedeapsa stabilită

acestuia urmează să fie mai dură. De asemenea, acuzarea a considerat

că și inculpatei Ciobanu Olesea urma a-i fi aplicată o pedeapsă cu

executare.

3.1. Sentința a fost atacată cu apel de către avocatul Igor

Conoval în numele inculpatului, prin care a solicitat casarea acesteia,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri de achitare, din

motivul inexistenței faptelor infracțiunii.

În susținerea apelului a invocat că:

- la baza condamnării a fost pusă plîngerea părții vătămate

Vatavu Dumitru, care nu a fost prezent în ședință judiciară, astfel

nefiind posibilă verificarea circumstanțelor descrise în plîngere, ceea

ce contravine prevederilor art. 94 alin.(l) pct. 9) Cod de procedură

penală;

- prin rechizitoriu lui Sacara Mihail i se încriminează cauzarea

vătămărilor corporale medii părții vătămate, dar instanța de fond la

emiterea sentinței de condamnare nu a ținut cont că leziunile depistate

la victimă erau vechi;

- acuzarea la urmărirea penală a constatat că infracțiunile

imputate au fost comise în perioada 2009-iunie 2014, pe cînd acesta din

2007 pînă în 2012 își ispășea pedeapsa în penitenciar, astfel aceste date

nu corespund realității. De asemenea, instanța nu a ținut cont că Sacara

Mihail și victima se cunoșteau înainte de incidentul incriminat, aceștia

erau amici și nu s-a stabilit faptul aflării lui Vatavu Dumitru în sclavie

sau condiții similare sclaviei;

- instanța eronat a apreciat și declarațiile martorilor

Vasilevscaia Elena și Munteanu Elena, care nu au confirmat existența

infracțiunilor încriminate lui Sacara Mihail.

3.2. Apel împotriva sentinței a depus și inculpatul Sacara Mihail

solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărîri de achitare, învocînd aceleași temeiuri semnalate de avocatul

său.

3.3. Nefiind de-acord cu sentința a declarat apel și avocatul

Svetlana Popovschi în numele inculpatei Olesea Ciobanu, prin care a

3

solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărîri de achitare.

În motivarea apelului a invocat că:

- din probele administrate s-a constatat că, cauza penală e

pornită în baza art. art. 167, 302 alin. (1) Cod penal la cererea părții

vătămate Vatavu Dumitru, însă pe ordonanța de recunoaștere a părții

vătămate, procesul-verbal de comunicare, procesul-verbal de audiere a

părții vătămate sunt semnături din numele lui Vatavu Dumitru, care

diferă una de alta și creează anumite dubii, iar procesele-verbale de

recunoaștere a Olesei Ciobanu pe fotografii, din motive necunoscute,

de organul de UP nu s-a efectuat recunoașterea pe viu a acesteia, astfel

nefiind posibilă punerea probelor date la baza sentinței de condamnare,

nu s-au efectuat confruntări cu partea vătămată Vatavu D. și martorii.

În ședința de judecată au fost prezentate informații privind decesul

martorilor Berejnoi Vitalie, decedat la 19.12.2014, Latus Igor, decedat

la 15.01.2015 și părții vătămate Vatavu Dumitru, decedat la

26.09.2014, însă instanței nu i s-au prezentat certificatele de deces;

- învinuirile aduse sunt formale si abstracte, nu este indicat

concret data, locul săvîrșirii infracțiunii, sumele foloaselor materiale

injuste, prejudiciul material, modul și locul de stăpînire a părții

vătămate (adresele domiciliului sau alte locuri unde a fost stăpînită

partea vătămată), modul organizării cerșetoriei, nu s-a adus învinuirea

pe fiecare articol separat.

3.4. Împotriva sentinței a depus apel și inculpata Ciobanu Olesea

prin care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei noi hotărîri de achitare, invocînd aceleași motive ca și în apelul

declarat de avocatul său.

decembrie 2015 au fost respinse apelurile declarate, cu menținerea sentinței fără

modificări.

4.1. În motivarea soluției instanța de apel a invocat faptul că, prima instanță

a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpaților care a fost dovedită

cu certitudine și fără echivoc, dînd faptelor săvîrșite încadrarea juridică

corespunzătoare materialului probator administrat.

Întru confirmarea vinovăției inculpaților Sacara Mihail și Ciobanu Olesea,

Colegiul penal a reținut probele administrate și cercetate de către instanța de fond și

verificate în instanța de apel, inclusiv:

- declarațiile părții vătămate (f.d. 15, vol. I);

- procesul-verbal cu privire la infracțiunea depistată din 19 august 2014

4

(f.d. 28-30, vol. I);

- raportul de autosesizare din 03 iulie 2014 (f.d. 15, vol. I) ;

- procesul-verbal privind actele de constatare din 14 iunie 2014 (f.d. 21-

23, vol. I);

- procesul-verbal de consemnare a plîngerii verbale din 16 iulie 2014

(f.d. 15, vol. I);

- raportul de expertiză medico-legală nr. 1855/D din 15.08.2014 (f.d. 49-

50, vol. I).

Colegiul penal a menționat că, declarațiile inculpaților date în cadrul

cercetării judecătorești contravin declarațiilor părții vătămate și a martorilor acuzării

care au fost audiați în ședință de judecată și în cadrul urmăririi penale sub jurămînt.

De către instanța de apel nu au fost reținute argumentele din apelul declarat de

inculpați și avocații lor, precum că probarea vinovăției inculpaților se axează doar

pe depozițiile părții vătămate și a martorilor care nu au fost audiați în ședința primei

instanțe, deoarece în baza plîngerii depuse de Vatavu Dumitru la 14.06.2014 a fost

instrumentată cauza dată și în cadrul cercetării judecătorești instanța de fond a

stabilit cu certitudine că inculpații au săvîrșit infracțiunile incriminate, mai mult ca

atît, ne-audierea martorilor acuzării Stratulat Igor, Rotari Iurie, Berejnoi Vitalie și

părții vătămate se explică prin faptul că Rotari Iurie a fost audiat în cadrul cercetării

judecătorești, dar Berejnoi Vitalie, Latus Igor și Vatavu Dumitru au decedat,

instanța fiind în imposibilitate de audiere nemijlocită a acestora, iar declarațiile date

în cadrul urmăririi penale au fost date citirii.

A fost respinsă versiunea avocatului inculpatului privind vechimea leziunilor

corporale depistate la partea vătămată sau cauzarea acestora de alte persoane,

deoarece argumentele respective sunt combătute de declarațiile lui Vatavu Dumitru,

care au fost reținute de instanță ca fiind credibile și de raportul de expertiză medico-

legală. Concomitent, au fost combătute argumentele privind faptul aflării lui Sacara

Mihail în Penitenciar în momentul comiterii celor incriminate și absența lui într-o

anumită perioadă, pe motiv că a fost plecat în Ucraina, deoarece personal inculpatul

nu neagă că împreună cu Ciobanu Olesea l-au luat pe Vatavu Dumitru cu ei la

apartament să facă baie, l-au hrănit și i-au dat haine de schimb, astfel aceste motive

poartă un caracter pur declarativ și sunt combătute de probele administrate de prima

instanță și verificate în ședința instanței de apel.

Totodată, nu a fost acceptat motivul invocat de avocatul inculpatului și

inculpat precum că „probele descrise în hotărâre contravin materialelor cauzei",

considerîndu-1 arbitrar, fără o motivare eficientă, or cumulul de probe cercetate de

prima instanță și verificate de instanța de apel dovedește incontestabil vinovăția

inculpaților.

În aceeași ordine de idei, Colegiul a respins și argumentele din apelurile

5

declarate de avocatul Popovschi Svetlana și de inculpați, privind existența dubiilor

la semnarea plîngerii, actelor procesual-penale efectuate în cadrul urmăririi penale

de către partea vătămată Vatavu Dumitru, proveniența semnăturii acestuia și

destinatarul ei, neefectuarea confruntărilor între inculpați și partea vătămată,

martorii acuzării, deoarece avocatul și inculpații la finisarea urmăririi penale în

procesul-verbal din 16.10.2014 (f.d. l32, vol. I) nu au înaintat careva cereri și

obiecții în acest sens.

Prin urmare, nerecunoașterea vinei de către inculpați a fost apreciată de

instanța de apel drept metodă de apărare, ca încercare de a se eschiva de la

răspunderea penală, folosindu-se de dreptul lor procesual de a nu recunoaște vina.

La aplicarea pedepsei instanța de fond a ținut cont de prevederile art. 7, 75

Cod penal și la stabilirea legii penale se ține cont de caracterul și gradul

prejudiciabil al infracțiunii săvîrșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele

cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală.

Astfel, Colegiul a considerat că soluția adoptată de către prima instanță își va

atinge scopul de corectare și reeducare a inculpatului Sacara Mihail, or, doar

aplicarea unei pedepse penale sub formă de închisoare cu executare poate duce la

conștientizarea de către acesta a celor comise, cu tragerea unor concluzii corecte ce

țin de comportamentul său. Cît privește inculpata Ciobanu Olesea, Colegiul penal a

reținut că instanța de fond de asemenea corect a statuat asupra posibilității

suspendării condiționate a executării pedepsei ținînd cont de faptul că aceasta

anterior nu a fost judecată, este divorțată și are la întreținerea sa un copil minor- elev

și necesită educație, întreținere și îngrijire din partea mamei.

Instanța de apel a considerat că prima instanță corect, legal și întemeiat a

aplicat în privința inculpaților pedepse echitabile în raport cu circumstanțele

infracțiunilor comise și în concluzie, Colegiul a menționat că prima instanță a

aplicat o pedeapsă legală, întemeiată și echitabilă în raport cu totalitatea

circumstanțelor constatate a cauzei.

invocînd prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală,

solicitînd casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, în alt

complet de judecată.

În motivarea recursului menționează că:

- instanța de apel urma să aprecieze just dacă pedeapsa aplicată lui Sacara

Mihail este în raport cu prevederile ce reglementează pedeapsa penală. Menținînd

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatei Ciobanu Olesea,

nu s-a atins scopul principal și anume prevenirea de comiterea de noi infracțiuni de

către aceasta, precum și de alte persoane;

6

- concluziile instanțelor de fond în partea individualizării pedepselor stabilite

inculpaților sunt greșite și în contradicție cu probatoriul administrat, deoarece

infracțiunile comise fac parte din categoria celor grave, pentru care este prevăzută

pedeapsa cu închisoare și au fost admise un șir de acțiuni intenționate neglijîndu-se

faptul că Sacara Mihail anterior a fost judecat, iar toate circumstanțele dovedesc că

Ciobanu Olesea se va reeduca și corecta doar aplicîndui-se o pedeapsă cu

închisoare, iar lui Sacara Mihail o pedeapsă mai aspră.

5.1. Nefiind de-acord cu decizia inculpatul Sacara Mihail a depus recurs

ordinar, prin care solicită casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

noi hotărîri de achitare.

În motivare invocă că:

- învinuirea adusă este neîntemeiată, deoarece în perioada 07.05.2007-

12.10.2012 se deținea în Penitenciarul nr. 9, fapt confirmat și prin certificatul

eliberat de Departamentul Instituțiilor Penitenciare;

- leziunile corporale depistate pe corpul părții vătămate conform

raportului de expertiză medico-legală nu confirmă că au fost cauzate de către

inculpat, acestea puteau fi provocate și în alte circumstanțe, mai mult ca atît, nu s-a

verificat faptul dacă Vatavu Dumitru suferea de careva maladii psihice;

- instanța de judecată nu a luat în considerație că în perioada anului 2013

inculpatul se afla în Ucraina, ceea ce duce la încălcarea dreptului la un proces

echitabil prevăzut în art. 6 CEDO.

5.2. La 04.03.2016, inculpatul Sacara Mihail a depus recurs suplimentar în

care solicită anularea încheierilor prin care i s-a aplicat măsura preventivă sub formă

de arest, pe motiv că sunt ilegale.

inculpata Ciobanu Olesea, prin care solicită respingerea acestuia, ca neîntemeiat, pe

motiv că nu este vinovată de infracțiunile incriminate.

baza materialelor din dosar, Colegiul penal lărgit conchide că acestea urmează a fi

respinse din următoarele considerente.

7.1. Referitor la recursul ordinar declarat de procuror.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecînd recursul

instanța este în drept să respingă recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărîrii

atacate.

Conform art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs judecă recursul

numai cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs în raport cu

calitatea pe care aceasta o are în proces și numai în limitele temeiurilor prevăzute

7

în art. 427 Cod de procedură penală, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor

neinvocate, fără însă a i se agrava situația.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel.

Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Raportînd aceste prevederi la speța examinată, Colegiul penal lărgit reține că

recursul este depus de procuror în defavoarea inculpaților și ca temeiuri se invocă

pct. 6) și 10) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, și anume: hotărîrea

instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept comisă

de instanțele de fond ori de apel atunci cînd instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția și cînd s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

Verificînd recursul în acest aspect, Colegiul penal lărgit constată că temeiurile

invocate de procuror nu persistă în cauză, deoarece conform textului deciziei

instanței de apel, aceasta corespunde în totul cerințelor art. 414, 417 Cod de

procedură penală.

După cum rezultă din recurs, autorul recursului este de acord cu starea de fapt

stabilită de instanța de apel, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

inculpaților, însă critică hotărîrea contestată în partea aplicării pedepsei, nefiind de

acord cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal în privința Olesei Ciobanu și

aplicarea unei pedepse prea blînde în privința lui Sacara Mihail.

Opozant celor invocate de recurent, instanța de recurs remarcă că, în cazul

săvîrșirii unei infracțiuni, instanța de judecată este singura în măsură să înfăptuiască

nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis

infracțiunea, avînd deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii

respective, ținînd seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal la

stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

Pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să fie echitabilă, legală și

individualizată, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile

legii penale și pedepsei penale, potrivit art. 61 Cod penal, în strictă conformitate cu

8

dispozițiile părții generale a Codului penal și stabilirea pedepsei în limitele fixate în

partea specială.

Colegiul lărgit menționează că potrivit prevederilor art. 75 Cod penal, prin

criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele (regulile) stabilite

de lege, de care este obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea fiecărei

pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în parte. Legea penală acordă instanței de

judecată o posibilitate largă de aplicare în practică a principiului individualizării

răspunderii penale și a pedepsei penale, ținînd cont de caracterul și gradul

prejudiciabil al infracțiunii săvîrșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele

cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate

asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia, iar după caz, instanța este în drept să aplice și prevederile Părții

generale a Codului penal, în special a dispozițiilor art. 90 Cod penal.

Condițiile privind acordarea suspendării condiționate a executării pedepsei

prevăzute de art. 90 Cod penal se referă la: pedeapsa aplicată și natura infracțiunii;

circumstanțele cauzei și persoana infractorului, aprecierea instanței că scopul

poate fi atins și fără executarea acesteia.

Derivînd din condițiile ce vizează pedeapsa aplicată și natura infracțiunii

prevăzute în alin. (1) și alin. (4) art. 90 Cod penal se atestă faptul incidenței acestora

la prezenta speță și anume că este stabilită o pedeapsă cu închisoare pentru

infracțiunea săvîrșită cu intenție ce nu depășește 5 ani, și nu este una ce se atribuie la

infracțiuni deosebit de grave și excepțional de grave, precum nu este prezentă și nici

recidiva.

În speță, Colegiul lărgit reține faptul că, instanța de apel corect a menținut

soluția primei instanțe prin care i s-a stabilit inculpatei Olesea Ciobanu pedeapsă

sub formă de închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un

termen de probă, luînd în considerație persoana acesteia, care anterior nu a fost

judecată, reieșind din condițiile de viață din care reiese că este divorțată și are la

întreținerea sa un copil minor, care este elev și necesită educație, întreținere și

îngrijire din partea mamei sale.

Totodată, pedeapsa aplicată inculpatului Sacara Mihail sub formă de

închisoare pe un termen de 6 ani 6 luni, este una legală și corect individualizată și își

va atinge scopul la corectarea și reeducarea acestuia. Mai mult ca atît, s-a luat în

considerație faptul că, inculpatul nu se află pentru prima dată pe banca de acuzație,

anterior a comis infracțiuni pentru care și-a ispășit pedeapsa.

Instanța trebuie să aleagă și să aplice acel tip și acea mărime a pedepsei care

vor fi cele mai eficiente pentru atingerea scopului legii. Pedeapsa mai aspră poate fi

stabilită numai în cazul în care o pedeapsă mai blîndă nu va asigura atingerea

scopului scontat.

9

Prin urmare, instanța de recurs reține, că pedeapsa numită inculpaților este

una echitabilă, la numirea căreia s-a ținut cont de circumstanțele atenuante și

agravante, de personalitatea acestora, astfel încît pedepsele corespund prevederilor

art. art. 7, 61, 75, 84 alin. (1), 90 Cod penal.

În această ordine de idei, Colegiul penal lărgit consideră, că argumentele

invocate de procuror nu au suport probatoriu și contravin probelor administrate, or

acestea au fost obiectul judecării în instanța de apel, concluzia fiind una legală,

întemeiată și absolut motivată, și decizia instanței de apel corespunde prevederilor

art. 414, 417 Cod de procedură penală.

7.2. Referitor la recursul ordinar declarat de inculpat.

Inculpatul în recursul său nu invocă careva eroare prevăzută la art. 427 alin.

(1) Cod de procedură penală, însă din conținutul acestuia rezultă că își manifestă

nevinovăția față de infracțiunile încriminate, temei care de fapt se încadrează în pct.

8) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează că hotărîrile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în cazul cînd în acțiunile inculpatului nu au fost

întrunite elementele infracțiunii.

Se reține, că eroarea gravă de fapt trebuie înțeleasă în sensul atribuit de

legislator în art. 6 pct. 111) Cod de procedură penală și anume stabilirea eronată a

faptelor, în existența sau inexistența lor, prin neluarea în considerare a probelor care

le confirmau sau prin denaturarea conținutului acestora. Eroarea gravă de fapt nu

reprezintă o apreciere greșită a probelor. Eroarea gravă de fapt trebuie să rezulte din

situația dosarului, privită ca o stare de fapt.

Pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe

de o parte, să fie influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte, să fie vădită,

neîndoielnică.

Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci

discordanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin

ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei soluții

decît cea pe care materialul probator o susține.

Sub aspectul situației de “neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg

acele cazuri cînd s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect

al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală

dintre acestea).

Astfel, verificînd legalitatea hotărîrii atacate sub aceste aspecte, Colegiul

penal lărgit reține, că temeiul invocat nu și-a găsit confirmarea în cauza dată. Starea

10

de fapt reținută și de drept apreciată de către instanța de apel, concordă cu

circumstanțele stabilite și probele administrate, relatate și examinate în cuprinsul

hotărîrii atacate.

De asemenea, Colegiul penal lărgit constată, că temeiurile la care se referă

autorul recursului nu sunt aplicabile din punctul de vedere al prezentei erori de drept

care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței

de apel, iar argumentele invocate nu pot servi temei de desființare a unei hotărîri

legale, deoarece instanța de apel a constatat și motivat decizia sa și corect a menținut

sentința instanței de fond prin care Sacara Mihail a fost recunoscut vinovat și

condamnat în baza art. art. 167, 302 alin. (2) lit. b), 152 alin. (2) lit. h) Cod penal.

Prin urmare, instanțele de judecată analizînd cumulul de probe administrate la

cauza penală corect au constatat intenția directă în acțiunile inculpatului manifestate

prin punerea și ținerea lui Vatavu Dumitru în sclavie și organizarea cerșetoriei în

scop de a obține foloase materiale cu vătămarea intenționată medie a integrității

corporale din interes material, ceea ce reprezintă prezența laturii subiective a

infracțiunilor prevăzute la art. art. 167, 302 alin. (2) lit. b) și 152 alin. (2) lit. h) Cod

penal.

Întru confirmarea celor menționate, Colegiul lărgit precizează că, instanțele

de fond corect au pus la baza soluțiilor raportul de expertiză medico-legală nr.

1855/D din 15.08.2014, care confirmă că pe corpul părții vătămate au fost constatate

leziuni corporale medii, cu excluderea faptului că cauzarea acestora au apărut în

rezultatul căderii de la propria înălțime și totodată, se respinge și nu-și găsește

confirmare versiunea inculpatului precum că leziunile sunt provocate în alte

circumstanțe, deoarece este invocată cu scopul de a se eschiva de la răspundere

penală.

Instanța de recurs respinge argumentul inculpatului precum că, în perioada

07.05.2007-12.10.2012 se deținea în Penitenciarul nr. 9, făcînd trimitere la

certificatul eliberat de Departamentul Instituțiilor Penitenciare (f.d. 161, Vol. II), or,

în primul rînd, certificatul prezentat este o copie neconfirmată în modul prevăzut de

lege, în al doilea rînd, în perioada respectivă el s-a aflat și la libertate, ceea ce

rezultă din declarațiile sale și a inculpatei Ciobanu Olesea, iar faptul că în perioada

anului 2013 se afla în Ucraina este doar o afirmație declarativă, nefiind prezentată

careva confirmare.

Prin urmare, reieșind din cele expuse, Colegiul consideră vădit neîntemeiate

argumentele inculpatului privitor la încălcarea drepturilor sale prevăzute de art. 6

CEDO, instanțele de judecată respectînd toate exigențele legii în acest sens,

adoptînd o hotărîre legală și argumentată sub acest aspect.

Rezumînd aceste constatări, Colegiul atestă corectitudinea concluziei instanței

de apel, care a examinat prezenta cauza penală fără careva abateri de la normele de

11

procedură și corect a apreciat probele cercetate sub toate aspectele, iar în hotărîrea

adoptată a realizat o justă interpretare și aplicare a normelor de procedură penală,

decizia adoptată fiind legală, întemeiată și riguros argumentată, faptelor comise de

inculpați li s-au dat o încadrare juridică corectă, motivarea soluției fiind bazată pe

probele administrate în cadrul procesului penal și verificate în ședința de judecată a

instanței de apel.

Reieșind din cele enunțate, Colegiul lărgit apreciază criticile recurenților ca

fiind vădit neîntemeiate, dat fiind că instanța de apel a respectat exigențele

prevăzute de art. 414 Cod de procedură penală și a judecat conform legii cauza

penală în privința lui Sacara Mihail și Ciobanu Olesea, în fapt și în drept.

În acest context, Colegiul concluzionează că argumentele invocate în

recursurile ordinare sunt neîntemeiate, fapt ce impune incontestabil concluzia de

respingere a acestora, ca inadmisibile, cu menținerea deciziei instanței de apel.

7.3. Referitor la recursul ordinar suplimentar declarat de inculpat.

Conform prevederilor art. 422 Cod de procedură penală (redacția 05 aprilie

2012), termenul de recurs este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei.

După cum rezultă din materialele dosarului, inculpatul a depus recurs ordinar

suplimentar la 04 martie 2016, iar conform procesului-verbal al ședinței de judecată

(f.d. 167-172, Vol. II) dispozitivul deciziei a fost pronunțat la 21.12.2015 în

prezența părților, iar inculpatul a refuzat să primească copia deciziei motivate, fapt

confirmat prin recipisa din 18.01.2016 (f.d. 192, Vol. II), mai mult ca atît, Sacara

Mihail a depus recurs ordinar în termen la 16.02.2016 (f.d. 207-208, Vol. II).

Prin urmare, Colegiul penal lărgit consideră că recursul suplimentar al

inculpatului a fost depus peste termen, or, termenul de recurs este absolut și are

caracter imperativ, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a

exercita calea de atac, iar recursul declarat după expirarea termenului se va respinge

ca depus peste termen, deoarece legea procesual penală ce reglementează procedura

examinării recursului ordinar nu prevede posibilitatea de repunere în termen a

recursului.

În atare împrejurări, termenul de declarare a recursului împotriva deciziei

instanței de apel a expirat la 18 februarie 2016, iar inculpatul a avut reală posibilitate

de a declara recurs suplimentar în termenul stabilit de lege, cu atît mai mult că,

Sacara Mihail a depus recurs ordinar în termen la 16.02.2016 (f.d. 207-208, Vol. II).

Astfel, Colegiul penal lărgit consideră, că recursul ordinar suplimentar

declarat de inculpat este inadmisibil, ca fiind declarat peste termen.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

12

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibile recursurile ordinare declarate de procurorul

Procuraturii de nivelul Curții de Apel Chișinău, Vitalie Călugăreanu și de inculpatul

Sacara Mihail, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21

decembrie 2015, în cauza penală în privința lui Sacara Mihail și Ciobanu Olesea, cu

menținerea deciziei instanței de apel.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată publicată la 12 mai 2016.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Iurie Diaconu

Elena Covalenco

Ion Guzun

13