1ra-375/2016 — art. 179 al.1 CP

1ra-375/2016 — art. 179 al.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-375/2016

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

12 aprilie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Ursache Petru,

judecători – Timofti Vladimir, Alerguș Constantin, Nicolaev Ghenadie,

Moraru Petru,

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către

inculpata Curciubaș (Ciobanu) Virginia cu avocatul său Roibu Tatiana, prin care

solicită casarea sentinței Judecătoriei Ungheni din 27 februarie 2015 și a deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 08 octombrie 2015, în cauza penală

privind-o pe

Curciubaș (Ciobanu) Virginia Petru, născută la

30 mai 1981, originară din mun. Chișinău,

domiciliată în or. Ungheni, str. Ștefan cel Mare 267.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al

Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

(Ciobanu) Virginia a fost recunoscută vinovată de comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 179 alin. (1) Cod penal, fiindu-i aplicată pedeapsa sub formă de amendă, în

mărime de 150 unități convenționale, ceea ce constituie suma de 3000 lei.

2014, în jurul orelor 15:00, venind la domiciliul fostului soț, Curciubaș Igor, din or.

Ungheni, str. Creangă 17/19, a intrat fără consimțământul lui în coridorul

apartamentului, refuzând categoric de al părăsi, aflându-se în el aproximativ zece

minute.

Acțiunile inculpatei Curciubaș (Ciobanu) Virginia au fost încadrate de prima

instanță în baza art. 179 alin (1) Cod penal, violarea de domiciliu, adică pătrunderea

1

sau rămânerea ilegală în domiciliul sau în reședința unei persoane fără

consimțământul acesteia ori refuzul de a le părăsi la cererea ei.

Virginia, prin care a solicitat casarea acesteia, cu achitarea ei de sub învinuirea de

comitere a infracțiunii prevăzute de art. 179 alin. (1) Cod penal, invocînd:

- lipsa probelor ce i-ar demonstra incontestabil vinovăția în faptele

incriminate, instanța bazându-și hotărârea de condamnare în exclusivitate pe

declarațiile depuse de partea vătămată Curciubaș Igor, cu care se află în relații ostile

din cauza unui litigiu civil privind stabilirea domiciliului copilului minor, Curciubaș

Gabriel;

- învinuirea formulată este una contradictorie, or la câteva zile după

29.01.2014, ea a fost în apartamentul părții vătămate Curciubaș Igor cu acordul

respectivului, continuând până în prezent să vină în locația vizată, faptul dat fiind

confirmat chiar de partea vătămată, potrivit căruia în toate cazurile a existat acordul

acestuia și doar la data de 29.01.2014 inculpata a intrat abuziv în apartament;

- instanța urma să dea o apreciere critică declarațiilor martorului minor

Curciubaș Gabriel, care a fost supus presiunilor din partea tatălui, pentru a face

declarațiile împotriva sa, or aflându-se mai mult de o jumătate de an doar sub

supravegherea lui și fiind metodic instruit în sensul îndepărtării de mamă cu

excluderea ei din viața lui, a fost manipulat de către acesta;

- declarațiile martorului minor reprezintă un material probant foarte fragil,

dubios, proba vizată fiind una inadmisibilă prin prisma art. 143 alin. (1) pct. 5) Cod

de procedură penală, or în cazul dat acuzatorul de stat nu a prezentat un raport de

expertiză-unică, probă admisibilă și pertinentă în contextul căreia ar exclude orice

dubiu vis-a-vis de veridicitatea și obiectivitatea declarațiilor martorului în cauză;

- tentativa acuzării de a prezenta în instanța de judecată o evaluare psihologică

realizată de specialiștii unei organizații obștești în opinia inculpatei este sub orice

critică, or pe lângă faptul că ea n-a fost efectuată de către un expert licențiat,

specialistul în cauză nu a răspuns la nici o întrebare formulată de către partea

apărării, la dispoziția acestuia nefiind puse materialele cauzei penale în întregime;

- instanța de fond neîntemeiat a reținut ca probă poza color, or în cazul dat nu

e clar când a fost realizată, în ce context și cu ce ocazie;

- procesul verbal de audiere a martorului Procopciuc Violeta, este inadmisibil,

contrar prevederilor art. 101 alin. (4) Cod de procedură penală, or martorul vizat n-

a fost audiat în ședința de judecată;

- declarațiile inculpatei au fost interpretate în sensul că ar fi recunoscut fapta

prin refuzul de a părăsi domiciliu la solicitarea părții vătămate, negând în fapt

pătrunderea pe teritoriul lui privat, susținând că s-a aflat doar în coridorul comun a

două apartamente-spațiu public, iar menținerea ușii pe dinafară, pentru a putea

2

continua discuția cu partea vătămată, nicidecum nu se încadrează în latura obiectivă

a componenței infracțiunii prevăzute de art. 179 alin. (1) Cod penal.

a fost respins ca nefondat apelul inculpatei, cu menținerea sentinței fără modificări.

expus detaliat în sentință, în baza probelor prezentate de partea acuzării în vederea

confirmării vinovăției inculpatei, cărora le-a dat o apreciere obiectivă, în raport cu

aspectele faptice a cauzei, verificîndu-le prin prisma art. 100, 101 Cod de procedură

penală.

Astfel, instanța de apel a conchis că prima instanță corect a pus la baza

sentinței de condamnare declarațiile părții vătămate Curciubaș Igor, care a declarat

că în ziua de 29.01.2014, pe la orele 15:00, în timp ce se afla la domiciliul său de pe

str. Ion Creangă 17/19, din or. Ungheni, fiind în așteptarea fiului Gabriel, ce urma

să revină de la școală și lăsînd descuiată ușa de la intrarea în locuință, în ea a intrat

fiul Gabriel, care a anunțat că a venit împreună cu mama sa Curciubaș (Ciobanu)

Virginia, care a intrat în coridorul apartamentului, după care a început o ceartă,

reproșîndu-i că copilul este și al ei, venind să-l ia, fapt ce a încercat să-l filmeze cu

telefonul mobil, ea lovindu-l peste mînă, reușind doar să fixeze o fotografie în care

sunt vizibile picioarele lui Curciubaș (Ciobanu) Virginia și podeaua din coridorul

apartamentului. Necătînd la faptul că i-a cerut de mai multe ori să părăsească

apartamentul, aceasta refuza să iasă din el și doar după ce a amenințat-o că va apela

la poliție, ea a plecat, copilul tot timpul aflîndu-se în altă odaie, reușind doar să vadă

lovitura ce i-a aplicat-o inculpata peste mînă.

Totodată, împrejurările cauzei relatate de partea vătămată, și-au găsit

confirmare prin declarațiile martorului minor Curciubaș Gabriel, care a declarat că

la finele lunii ianuarie 2014, împreună cu mama sa Curciubaș (Ciobanu) Virginia au

mers la domiciliul tatălui său, pentru a discuta. Deoarece nu dispune de chei de la

apartament, tatăl său deseori îl aștepta acasă cu ușile deschise. El a intrat până în

coridorul apartamentului și l-a strigat pe tatăl său care a ieșit din una din odăi. A

mers în odaia sa pentru a-și lăsa ghiozdanul, auzind cum în coridorul apartamentului

părinții se ceartă, mama sa Curciubaș (Ciobanu) Virginia, aflându-se în coridorul

apartamentului, în timp ce tatăl nu-i permitea să intre în locuință, confirmând

tentativa ultimului de a efectua careva înregistrări video până la lovitura primită

peste mână.

De rând cu aceasta, instanța de apel a constatat că soluția primei instanțe

privind vinovăția inculpatei Curciubaș (Ciobanu) Virginia în comiterea violării de

domiciliu, a rezultat în baza probelor administrate la cauza penală și anume:

plângerea din 30.01.2014, formulată de Curciubaș Igor, referitor la atragerea la

răspundere a fostei soții Curciubaș (Ciobanu) Virginia, pentru violare de domiciliu,

3

fapt ce a avut loc la data de 29.01.2014, când ea fără permisiune a intrat în

apartamentul său, refuzând la cererea lui de al părăsi (f.d. 6); informația din registrul

cadastral a bunului imobil potrivit căreia locuința nr. 19 de pe str. I. Creangă 17, din

Ungheni, este înregistrată cu drept de proprietate după Curciubaș Igor (f.d.13); copia

certificatului de divorț dintre soții Curciubaș Igor și Verginia seria D-IV nr. 0455390

(f.d.14); p/v din 25.02.2014 de verificare a declarațiilor părții vătămate la locul

infracțiunii cu planșa fotografică anexată la el (f.d.25-28); procesul verbal din

26.02.2014 de ridicare și examinare a unei fotografii prezentate de partea vătămată

Curciubaș Igor (f.d.30-31); procesul verbal de audiere a martorului minor Curciubaș

Gabriel în prezența reprezentantului DASPF Ungheni Bubnova Larisa (f.d.35-36);

datele caracteristice în privința inculpatei Curciubaș (Ciobanu) Virginia (f.d.39-42);

hotărârea judecătoriei Ungheni din 31.10.2013, privind stabilirea domiciliului

copilului minor Curciubaș Gabriel împreună cu tata Curciubaș Igor (f.d.58-50);

decizia CA Bălți din 18.02.2014, prin care se determină domiciliul copilului minor

Curciubaș Gabriel, cu mama Curciubaș (Ciobanu) Virginia (f.d.61-63); fișa de

evaluare psihologică a copilului Curciubaș Gabriel, din care rezultă că din punct de

vedere psiho-fiziologic acesta se dezvoltă adecvat particularităților de vârstă, fiind

afectat pe plan psiho-afectiv de desele certuri dintre părinți și atitudinea agresivă a

bunicii și moșului pe linie maternă, manifestând o atitudine de indiferență față de

mama sa, percepându-i pe bunică și moșul de pe linie maternă ca pe niște persoane

negative, confirmând cu fermitate, că dorește să locuiască în continuare cu tatăl său

Curciubaș Igor, la moment fiind necesară eliminarea factorilor stresanți și crearea

unui mediu prietenos și favorabil pentru dezvoltarea armonioasă a copilului, prin

oferirea suportului emoțional pozitiv și stimulare în procesul de dezvoltare (f.d. 74);

concluziile Centrului Național de Prevenire a Abuzului față de copil nr. 188 din

13.05.2014, prin care executorului judecătoresc i s-a solicitat suspendarea executării

deciziei instanței de judecată privind stabilirea domiciliului copilului cu mama, până

când relația mamă-copil va fi una favorabilă (f.d.82).

La fel, în instanța de apel a fost audiat martorul Maximciuc Svetlana, care a

declarat că în calitate de specialist pedagog din cadrul Procuraturii Ungheni, a

participat în luna iunie 2014 la audierea martorului minor Curciubaș Gabriel, care a

decurs într-o atmosferă liniștită în prezența tatălui său, menționând că copilul avea

un comportament absent la tot ce se petrecea, iar la întrebările înaintate, trăgea cu

privirea la tată, așteptându-i încuviințarea referitor la acordul sau dezacordul de a

răspunde la întrebări, având o stare interiorizată, fiind închis și practic nerăspunzând

la nici o întrebare de unul singur, atenția fiindu-i preocupată de tabletă, cu care se

juca într-un joc agresiv, manifestând atitudine negativă față de mama sa, fapt pentru

care a concluzionat că disprețul față de mamă îi este bine conturat de imaginea pe

care i-a creat-o tatăl său.

4

Astfel, instanța de apel a constatat că prima instanță întemeiat a respins

declarațiile inculpatei prin care aceasta nu și-a recunoscut vinovăția, acestea fiind în

contradicție cu cumulul probelor administrate pe caz.

În consecință, instanța de apel a conchis că argumentele invocate de inculpată,

referitor la lipsa bazei probante ce ar demonstra vinovăția, ori cumulul de probe

descris, îi confirmă integral vinovăția în fapta comisă, cu atît mai mult, că prin

declarațiile sale, recunoaște că a refuzat la cererea părții vătămate, de a părăsi locul

în care se afla, pentru că intenționa să discute cu el, referitor la domiciliul copilului

minor.

În același context, referitor la alegația apărării, precum că învinuirea formulată

inculpatei este una contradictorie, deoarece la câteva zile după cele întâmplate,

Curciubaș (Ciobanu) Virginia a fost în apartamentul părții vătămate cu acordul

acestuia, instanța de apel a menținut opinia instanței de fond și a reținut că

apartamentul nr. 19 de pe str. I. Creangă 17, aparține cu drept de proprietate

exclusivă părții vătămate Curciubaș Igor, iar dreptul la inviolabilitatea domiciliului

îi este garantat de art. 8 §1 a Convenției și art. 29 din Constituția RM. Astfel, că doar

Curciubaș Igor în calitate de proprietar al imobilului, era în drept să permită sau să

refuze accesul inculpatei în locuința sa, cea din urmă fiind obligată să se conformeze

cerințelor lui. De aceea pătrunderea inculpatei în coridorul apartamentului de pe str.

I. Creangă 17/19, din or. Ungheni, chiar și în cazul celui comun dintre două locuințe,

acces la care pot avea doar proprietarii lor, constituie componența de infracțiune în

sensul art. 179 alin. (1) Cod penal, or tocmai prin prisma acestei norme, legiuitorul

a asigurat ocrotirea împotriva actelor de pătrundere în spațiul în care persoana își

desfășoară viața personală, unde își trăiește sub aspectul cel mai intim existența.

Respectiv, aflarea în continuare a inculpatei, cu acordul victimei, în locuința

acestuia, nu-i exclude răspunderea penală pentru violarea domiciliului la data de

29.01.2014.

De rând cu aceasta instanța de apel a menționat că deși prin apelul declarat,

inculpata a solicitat recunoașterea inadmisibilității declarațiilor martorului minor

Curciubaș Gabriel pe motiv că ar fi fost manipulat de către tatăl său Curciubaș Igor,

instanța de apel a respins această solicitare și a conchis relevanța acestora în raport

cu fapta constatată, reieșind din coroborarea lor cu alte probe administrate pe caz,

cu atât mai mult că audierea minorului s-a efectuat în condițiile legii, în prezența

pedagogului, iar alegația referitor la necesitatea prezentării de către acuzare a unei

concluzii privind atârnarea psihologică a minorului față de faptele ce au avut loc, ar

afecta și mai mult starea psihologică, deja afectată a acestuia, ca rezultat al

neîntreruptelor conflicte dintre părinți, în cauză fiind prezente și concluziile a doi

pedagogi - psihologi, ce au confirmat starea stresantă a minorului, capacitatea lui de

percepție a celor petrecute cu el, precum și atitudinea pe care o manifestă față de

5

fiecare din părinți, dezacordul cu aceste concluzii oricum nu a influențat asupra

încadrării juridice a faptei criminale.

La fel, în privința pedepsei aplicate inculpatei, instanța de apel a concluzionat

că prima instanță corect a aplicat prevederile art. 61 și 75 Cod penal.

atacată cu recurs ordinar de către inculpata Curciubaș (Ciobanu) Virginia cu

avocatul său Roibu Tatiana, indicînd temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8)

Cod de procedură penală, solicită casarea sentinței Judecătoriei Ungheni din 27

februarie 2015 și a deciziei Curții de Apel Bălți din 08 octombrie 2010, cu

pronunțarea unei noi hotărîri prin care inculpata să fie achitată de sub învinuirea de

săvîrșire a infracțiunii prevăzute de art. 179 alin. (1) Cod penal, invocînd că:

- nu au fost întrunite elementele infracțiunii prevăzute de art. 179 alin. (1) Cod

penal;

- ambele instanțe au calificat eronat ca fiind domiciliu în sens procesual penal

coridorul în care s-a aflat Curciubaș (Ciobanu) Virginia în circumstanțele cauzei,

astfel nefiind determinat obiectul material al infracțiunii prevăzute de art. 179 alin.

(1) Cod penal;

- ambele instanțe au reținut ca fiind dovedită latura obiectivă a infracțiunii

prevăzute de art. 179 alin. (1) Cod penal prin cumulul de probe administrate la cauza

penală, însă de facto, învinuirea lui Curciubaș (Ciobanu) Virginia se bazează doar

pe două probe, declarațiile părții vătămate și a martorului minor, acestea fiind

apreciate greșit din punct de vedere al pertinenții și concludenții dar și a coroborării

lor cu alte probe;

- ambele instanțe au refuzat să supună criticii declarațiile părții vătămate din

perspectiva relațiilor deosebit de ostile dintre acesta și inculpată, astfel declarațiile

părții vătămate urmau a fi apreciate într-o directă proporționalitate cu evenimentele

ce s-au produs între inculpată și partea vătămată din perspectiva stabilirii

domiciliului copilului minor Curciubaș Gabriel;

- în prezent există o hotărîre definitivă și irevocabilă, conform căreia

domiciliul minorului Curciubaș Gabriel este stabilit cu mama;

- declarațiile părții vătămate sunt combătute integral de declarațiile recurentei,

iar alți martori cu excepția minorului Curciubaș Gabriel, care ar fi confirmat

declarațiile părții vătămate nu există;

- constatarea vinovăției inculpatei s-a făcut în principal pe baza declarațiilor

părții vătămate Curciubaș Igor, cu care dînsa este în relații ostile;

- declarațiile martorului minor Curciubaș Gabriel poartă un caracter dubios,

or acestea sunt făcute sub presiunea și determinarea tatălui, astfel acestea constituie

un material probant fragil și este neîntemeiat și ilegal să confirmi declarațiile părții

6

vătămate prin declarațiile unui minor, care poartă mai multe semne de întrebare

referitor la veridicitatea lor, or orice dubiu este interpretat în favoarea inculpatului;

- Concluziile Centrului Național de Prevenire a abuzului față de Copil nr. 188

din 13.05.2014, pe care instanța de fond le-a reținut ca fiind pertinente și

concludente, sunt sub orice critică, avînd în vedere că acestea nu aparțin unui expert

licențiat, nefiind un subiect legiferat conform dispozițiilor legislației procesual

penale;

- referitor la latura subiectivă a infracțiunii, nu există nici o probă care să

demonstreze întrunirea acestui element, or din declarațiile inculpatei rezultă că în

percepția ei, coridorul unde se afla ea este un spațiu comun la care poate avea acces

orice vizitator, drept urmare nu a avut loc o pătrundere în domiciliul persoanei cu

intenție directă, iar prin prisma prezumției nevinovăției, orice dubiu se interpretează

în favoarea inculpatului;

avocatul său Roibu Tatiana, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11

Cod de procedură penală, a depus referință procurorul Crijanovschi Serghei, care a

pledat pentru inadmisibilitatea recursului din considerentul că recurentul, potrivit

art. 430 Cod de procedură penală, este obligat să indice temeiurile prevăzute de art.

427 alin. (1) Cod de procedură penală și în ce constă problema de drept de importanță

generală abordată în cauză, care este eroarea de drept comisă de instanță, ce duce la

casarea hotărîrii. Astfel, recurentul solicită reaprecierea probelor, iar un asemenea

temei nu se regăsește în prevederile normei sus menționate. Aprecierea probelor ține

de soluționarea fondului cauzei de către instanțele de fond și apel și nu poate

constitui temei pentru recurs.

procurorului expusă în referință, Colegiul penal lărgit constată că acesta urmează a

fi admis din următoarele considerente.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. b) Cod de procedură penală,

judecînd recursul instanța de recurs este în drept să-l admită, să caseze total hotărîrile

judecătorești și să dispună achitarea persoanei.

Potrivit prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărîrile instanței de apel

pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel la judecarea cauzei.

Colegiul penal lărgit menționează că recurenții, drept temei pentru declarare

a recursului au indicat prevederile art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală

și anume că „nu au fost întrunite elementele infracțiunii”.

7

Verificînd legalitatea hotărîrilor atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal

lărgit reține că temeiul invocat de recurenți și-a găsit confirmarea în cauza dată,

invocînd în acest context următoarele.

Sub aspectul laturii obiective a infracțiunii de violare a domiciliului se include

fapta prejudiciabilă care poate lua forma unei acțiuni sau inacțiuni. Această acțiune

sau inacțiune se prezintă sub oricare din următoarele modalități, realizate în raport

cu domiciliul: pătrunderea ilegală fără consimțămîntul victimei; rămânerea ilegală

fără consimțămîntul victimei; refuzul de a-l părăsi la cererea victimei; perchezițiile

sau cercetările ilegale.

La caz se reține că este incidentă modalitatea pătrunderii fără consimțămîntul

persoanei și refuzul de a părăsi domiciliul la cererea victimei.

Prin pătrundere ilegală se înțelege introducerea, contrară legii, a făptuitorului

cu întreg corpul în spațiul în care victima își are domiciliul. Pentru existența

infracțiunii nu interesează modul și metodele folosite de făptuitor pentru a pătrunde

în domiciliul victimei (escaladare, înșelăciune etc.) și nici dacă pătrunderea are loc

pe față ori pe ascuns.

Prin rămînere ilegală se are în vedere situția cînd pătrunderea a fost realizată

legal sau ilegal, însă rămînerea în continuare în domiciliul victimei este indezirabilă

pentru aceasta, dobîndind astfel caracter ilegal.

Prin refuz de a părăsi domiciliul la cererea victimei, este necesară stabilirea

următoarelor condiții: a) prezența făptuitorului în spațiul destinat domciliului

(situația-premisă); b) pătrunderea anterioară în domiciliu să aibă caracter ilegal sau

legal; c) să existe o cerere categorică și expresă a victimei, adresată făptuitorului, de

a părăsi domiciliul; d) să nu fie prezente excepțiile prevăzute la alin. (2) art. 29 din

Constituție.

Infracțiunea de violare de domiciliu, este o infracțiune formală și se consideră

consumată din momentul: pătrunderii sau rămânerii ilegale în domiciliul persoanei,

fără consimțămîntul acesteia; refuzului de a părăsi domiciliul la cererea persoanei.

Latura subiectivă a infracțiunii specificate la art. 179 Cod penal, se

caracterizează prin intenție directă. Motivele infracțiunii se pot exprima în:

curiozitate, interesul material, gelozie, răzbunare, etc.

Totodată, instanța de recurs reține că potrivit art. 6 pct. 11) Cod de procedură

penală, prin noțiunea de domiciliu se înțelege - locuință sau construcție destinată

pentru locuirea permanentă sau temporară a unei sau a mai multor persoane (casă,

apartament, vilă, cameră la hotel, cabină pe o navă maritimă sau fluvială), precum

și încăperile anexate nemijlocit la acestea, constituind o parte indivizibilă (verandă,

terasă, mansardă, balcon, beci, un alt loc de uz comun). Prin noțiunea de domiciliu,

în sensul prezentului cod, se înțelege și orice teren privat, automobil, navă maritimă

și fluvială privată, birou.

8

Astfel, din conținutul acestei norme, rezultă că sub incidența noțiunii de

domiciliu cad și locurile de uz comun, cum ar fi coridorul comun a două sau mai

multe apartamente, locul unde una sau mai multe persoane își desfășoară viața

personală.

În aceste condiții, prin coroborarea conținutului dispoziției art. 6 pct. 11) Cod

de procedură penală, cu circumstanțele speței date, reiese că coridorul

apartamentului părții vătămate Curciubaș Igor se include în noțiunea de domiciliu,

fiind cert constatat faptul că inculpata Curciubaș (Ciobanu) Virginia prin prezența

sa și refuzul de a părăsi coridorul apartamentului părții vătămate chiar și pentru un

interval scurt de timp, a încălcat dreptul celui din urmă la inviolabilitatea

domiciliului, care la rîndui constituie obiectul juridic special al componenței

incriminate, apărat de lege în speța dată.

La fel, sub aspectul laturii subiective, Colegiul penal lărgit menționează că

intenția predominantă a lui Curciubaș (Ciobanu) Virginia, care fiind părinte a

copilului minor, Curciubaș Gabriel, a fost de a obține de la partea vătămată

Curciubaș Igor, care este fostul soț al acesteia, permisiunea de a-și realiza drepturile

sale în calitate de părinte al copilului, or Curciubaș (Ciobanu) Virginia fiind părinte

cu drepturi depline, nefiind decăzută din drepturile părintești, are drepturi egale cu

fostul soț de a participa la educarea și îngrijirea copilului, or în conformitate cu

dispozițiile art. 58 alin. (1) al Codului Familiei -„părinții au drepturi și obligații

egale față de copii, indiferent de faptul dacă copiii sînt născuți în căsătorie sau în

afara ei, dacă locuiesc împreună cu părinții sau separat”, iar conform art. 64 alin.

(1) al Codului Familiei - „Părintele care locuiește împreună cu copilul nu are

dreptul să împiedice contactul dintre copil și celălalt părinte care locuiește separat,

cu excepția cazurilor cînd comportamentul acestuia din urmă este în detrimentul

intereselor copilului sau prezintă pericol pentru starea lui fizică și psihică”.

Prin urmare, deși formal acțiunile lui Curciubaș (Ciobanu) Virginia în speța

dată conțin elementele infracțiunii prevăzute de art. 179 Cod penal, acestea sunt

lipsite de importanță și nu prezintă gradul prejudiciabil al unei infracțiuni, avînd în

vedere că inculpata a pătruns în coridorul apartamentului părții vătămate împreună

cu copilul ei și a refuzat să-l părăsească 5-10 minute la cererea părții vătămate, avînd

ca scop exercitarea drepturilor ei în calitate de părinte al copilului lor comun, în

aceste condiții fapta comisă de ea nu prezintă gradul prejudiciabil al unei infracțiuni

și aduce o atingere minimă valorii apărate de legea penală.

Astfel, în sensul art. 14 alin. (2) Cod penal, Colegiul penal lărgit statuează că

nu constituie infracțiune acțiunea sau inacțiunea care, deși, formal, conține semnele

unei fapte prevăzute de prezentul cod, dar, fiind lipsită de importanță, nu prezintă

gradul prejudiciabil al unei infracțiuni, iar conform art. 15 Cod penal, gradul

9

prejudiciabil al infracțiunii se determină conform semnelor ce caracterizează

elementele infracțiunii: obiectul, latura obiectivă, subiectul și latura subiectivă.

În consecință, Colegiul penal lărgit ajunge la concluzia de a casa total sentința

Judecătoriei Ungheni din 27 februarie 2015 și decizia Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 09 octombrie 2015 și de a pronunța o nouă hotărîre, prin care

Curciubaș (Ciobanu) Virginia să fie achitată de sub învinuirea de comitere a

infracțiunii prevăzute de art. 179 alin. (1) Cod penal, din motiv că fapta inculpatei

nu întrunește elementele infracțiunii, fiind aplicabile în speța dată prevederile art. 14

alin. (2) Cod penal, în sensul că acțiunile inculpatei sunt lipsite de importanță și nu

prezintă gradul prejudiciabil al infracțiunii prevăzute de art. 179 alin. (1) Cod penal.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către inculpata Curciubaș (Ciobanu)

Virginia cu avocatul său Roibu Tatiana, casează total sentința Judecătoriei Ungheni

din 27 februarie 2015 și decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 08

octombrie 2015, în cauza penală privind-o pe Curciubaș (Ciobanu) Virginia

Petru, pronunțînd următoarea hotărîre.

Se achită Curciubaș (Ciobanu) Virginia Petru de sub învinuirea de comitere

a infracțiunii prevăzute de art. 179 alin. (1) Cod penal, din motiv că fapta inculpatei

nu întrunește elementele infracțiunii.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 12 mai 2016.

Președinte Ursache Petru

Judecători Timofti Vladimir

Alerguș Constantin

Nicolaev Ghenadie

Moraru Petru

10