1ra-655/2016 — art. 352 alin. 3 lit. d; 361 alin. 1 CP

1ra-655/2016 — art. 352 alin. 3 lit. d; 361 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul 1ra-655/2016

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

06 aprilie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte URSACHE Petru

judecători NICOLAEV Ghenadie

MORARU Petru

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Macar Alexandru în numele părții vătămate Pantazi Adrian, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 octombrie 2015, în cauza

penală privindu-l pe

MATEAȘ Ghenadie Dumitru, născut la 01

decembrie 1971, originar și domiciliat în r-nul

Hîncești, s. Cioara.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 17.05.2014 – 02.03.2015;

Instanța de apel: 23.03.2015 – 16.10.2015;

Instanța de recurs: 10.02.2016 – 06.04.2016.

Asupra recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

C O N S T A T Ă:

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 352 alin. (3) lit. d) Cod penal, cu aplicarea

prevederilor art. 79 Cod penal, la pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 400

unități convenționale, echivalentul a 8000 (opt mii) lei și s-a dispus încetarea procesului

penal în baza art. 361 alin. (1) Cod penal, în temeiul art.60 Cod penal, din motivul

intervenirii termenului de prescripție.

Totodată, Mateaș Gh. a fost achitat în baza art. 189 alin. (5), art. 155 și art. 190

alin.(2) lit. c) Cod penal, pe motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

20 februarie 2008, aflîndu-se în biroul notarului privat Tudos R., situat în or. Hîncești,

str. M. Hîncu 108, ducînd în eroare notarul, a falsificat procura înregistrată cu nr. 663 din

numele părții vătămate Pantazi A., semnînd și imitînd semnătura ultimului la rubrica

„semnătura mandantului” - procură cu drept general de dispoziție asupra mijlocului de

transport de model „Mercedes 312D” cu n/î HN AO 769, proprietatea părții vătămate

1

Pantazi A., folosind această procură la 05.06.2008 pentru a înstrăina mijlocul de transport

nominalizat.

Ulterior, continuîndu-și acțiunile infracționale, Mateaș Gh. avînd intenția exercitării

unui drept presupus, în mod arbitrar și prin încălcarea ordinii stabilite, sub pretextul

nerestituirii banilor în sumă de 8000 mii euro, dintre care 5000 mii euro erau

împrumutați, iar 3 mii euro constituiau dobînda de 10 % pe termen de 6 luni, împrumutați

lui Pantazi A., avînd în posesie microbuzul părții vătămate de model „Mercedes” n/î HN

AO 769 și actele acestuia, la data de 05.06.2008, folosind procura falsă, care î-i dădea

dreptul de dispoziție asupra mijlocului de transport, 1-a înstrăinat lui Moraru I.

înmatriculîndu-1 pe numele ultimului la SEET Hîncești și cauzîndu-i părții vătămate

Pantazi A. daune în proporții deosebit de mari, în sumă de 8000 euro, echivalentul,

conform cursului oficial al BNM la data de 05.06.2008, a 126017,6 lei.

Prin rechizitoriu, Mateaș Gh. a fost învinuit și de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 189 alin. (5) Cod penal, precum că el, acționînd ilegal față de partea vătămată,

continuînd acțiunile criminale avînd scopul dobîndirii prin șantaj a mijloacelor bănești de

la partea vătămată Pantazi A., exercitînd presiuni psihice exprimate prin amenințări

asupra sa și rudelor acestuia în vederea transmiterii sumei de 3535 euro, la data de

01.09.2008 a impus partea vătămată Pantazi A. să scrie o recipisă precum că este dator cu

bani în sumă de 3535 euro, ultimul fiind sub influență fizică și psihică și fiind convins de

posibila realizare a amenințărilor, a întocmit o recipisă prin care confirmă, că ar fi luat cu

împrumut suma de bani de 3535 euro, echivalentul conform cursului oficial al BNM cu

50277 lei, în realitate tranzacția de împrumut nu a avut loc, scopul lui Mateaș Gh. fiind

de a crea artificial datoria în vederea obținerii ulterioare a mijloacelor bănești.

La fel, lui Mateaș Gh. i s-a mai încriminat comiterea infracțiunii prevăzute de art.

155 Cod penal, precum că el, continuîndu-și acțiunile criminale, în perioada lunii iulie

2009 - data exactă nefiind stabilită de către organul de urmărire penală, fiind la domiciliul

său situat în or. Hîncești, str. Chișinăului 25, din cauza nerestituirii banilor menționați în

recipisă, cu un cuțit de bucătărie 1-a amenințat pe Pantazi A., punîndu-i cuțitul în

regiunea abdomenului și amenințîndu-1 cu moartea, partea vătămată primind amenințarea

ca una reală, întrucît a existat pericolul realizării acestei amenințări.

Tot lui Mateaș Gh. i s-a încriminat comiterea infracțiunii prevăzute în art. 190 alin.

(2) lit. c) Cod penal, precum că el, avînd scopul și intenția de a dobîndi ilicit bunurile

altei persoane, cunoscînd că partea vătămată Pantazi A. are un alt microbuz, în perioada

lunilor iunie-august 2009, data exactă nefiind stabilită de către organul de urmărire

penală, prin înșelăciune și abuz de încredere, sub pretextul de a repara microbuzul de

model „Mercedes 313 CDI” n/î portugheze 65-05-PP, numărul caroseriei

WDB9036631R104416, 1-a convins pe Pantazi A. să i-1 transmită în posesie după care

1-a însușit, dezasamblîndu-1 și cauzîndu-i în așa mod părții vătămate daune materiale în

proporții considerabile în sumă de 20157 lei.

Cod de procedură penală, a fost atacată cu apeluri de către procuror și avocatul părții

vătămate.

2

3.1. Procurorul a solicitat casarea sentinței din motivul ilegalității și netemeiniciei

acesteia și pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care Mateaș Gh. să fie recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de

art.352 alin. (3) lit. d), art. 189 alin. (5), art.155 și 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, cu

stabilirea pedepselor: în baza art. 352 alin.(3) lit. d) Cod penal - 3 ani închisoare; în baza

art.155 Cod penal - 1 an închisoare; în baza art.190 alin.(2) lit. c) Cod penal - 2 ani

închisoare; în baza art.189 alin. (5) Cod penal - 9 ani închisoare. Conform art.84 alin.(l)

Cod penal prin cumul parțial al pedepselor stabilite, definitiv să-i fie aplicată o pedeapsă

de 10 ani închisoare, cu executarea acesteia în penitenciar de tip închis.

În susținerea apelului, s-a invocat că instanța de fond, pronunțând sentința, corect a

apreciat probele în sensul stabilirii vinovăției inculpatului privind comiterea de către

acesta a infracțiunilor prevăzute de art. 361 alin .(1) Cod penal și art. 352 alin. (3) Cod

penal, însă neîntemeiat i-a aplicat inculpatului pedeapsa cu aplicarea art. 79 Cod penal, la

fel, neîntemeiat 1-a achitat pe capetele de învinuire incriminate în baza art. 155, 189 alin.

(5) și 190 alin. (2) Cod penal, pe motivul inexistenței faptei infracțiunii.

Astfel, instanța de fond, nu a analizat sub toate aspectele circumstanțele cauzei în

ansamblul lor și a dat o apreciere greșită probelor acumulate - fapt ce a atras după sine

achitarea inculpatului pe unele capete de acuzare.

Referitor la condamnarea inculpatului în baza art. 352 alin. (3) Cod penal cu

aplicarea art. 79 Cod penal, s-a menționat că instanța de fond la stabilirea pedepsei nu a

ținut cont de împrejurările în care a fost comisă infracțiunea, iar pedeapsa aplicată lui

Mateaș Gh. nu va atinge scopul de reeducare a ultimului. Instanța a considerat ca

circumstanță excepțională prezența copiilor minori la întreținerea inculpatului și faptul că

este unicul întreținător al familiei. Or, în atare situație acuzarea consideră că instanța de

judecată a ignorat recomandările explicative din Hotărîrea Plenului Curții Supreme de

Justiție nr.8 din 11.11.2013 cu privire la unele chestiuni ce vizează individualizarea

pedepsei penale.

3.2. În apelul avocatului Macar Al., declarat în numele părții vătămate Pantazi A. s-

a solicitat casarea parțială a sentinței, din motivul blîndeții pedepsei, cu excluderea

aplicării prevederilor art. 79 Cod penal și pronunțarea unei noi hotărîri prin care Mateaș

Gh. să fie condamnat în baza art. 189 alin. (5), 155, 190 alin. (2) Cod penal, și prin

concurs de infracțiuni să i se stabilească pedeapsa sub formă de închisoare - 17 ani, cu

executarea acesteia în penitenciar de tip deschis.

În vederea argumentării celor solicitate, apelantul a menționat că aplicarea

prevederilor art. 79 Cod penal nu a fost solicitată de inculpat, partea apărării sau

procuror, astfel instanța din oficiu într-un mod absolut arbitrar și ilegal a aplicat

prevederile acestei norme. La fel, s-a menționat că Mateaș Gh. a avut un comportament

agresiv față de Pantazi A. și membrii familiei sale. Inculpatul pe tot parcursul procesului

penal, inclusiv și în ședința de judecată, a respins învinuirea, motivând că nu se consideră

vinovat în comiterea infracțiunilor prevăzute la art. 155, 190, alin. (2) lit. c), 189, alin. (5)

Cod penal, care îi sunt imputate. Însă, versiunea inculpatului a fost combătută prin

probele prezentate de partea învinuirii.

3

apelurile declarate de procuror și avocatul părții vătămate au fost admise, sentința a fost

casată parțial, în partea stabilirii pedepsei în baza art. 352 alin. (3) lit. d) Cod penal, cu

pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit căreia Mateaș Gh. a fost recunoscut vinovat și

condamnat în baza art. 352 alin. (3) lit. d) Cod penal la 4 ani închisoare, cu aplicarea art.

90 Cod penal și dispunerea suspendării executării pedepsei pe un termen de probațiune de

2 ani. În rest, celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute, fără careva modificări.

de fond a stabilit corect starea de fapt ce corespunde probelor din dosar, respectiv sentința

atacată urmează a fi menținută în partea achitării inculpatului în baza art. 155, 190, alin.

(2) lit. c) și 189 alin. (5) Cod penal.

Cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului în baza articolului 352 alin.(3) lit. d)

Cod penal, s-a apreciat că, în această parte criticile apelanților sunt fondate, întrucît prima

instanță nu a acordat deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75 și 79 Cod penal, fiind

aplicată pedeapsa în alte limite decât cele prevăzute de lege. Or, sancțiunea art. 352

alin.(3) lit. d) Cod penal prevede ca pedeapsă – închisoarea, însă analizând conținutul

sentinței, prima instanță nu a motivat aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal, adică

aplicarea pedepsei cu amenda, care este mai ușoară decît cea prevăzură de lege, întrucît,

în speță, nu se cuprind circumstanțele excepționale, legate de scopul și motivele faptei, de

rolul inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute de articolul 352 alin.(3) lit. d) Cod

penal sau de alte circumstanțe care micșorează esențial gravitatea faptei și consecințele

ei.

În contextul dat, s-a considerat că sentința atacată este viciată în partea stabilirii

pedepsei, motiv pentru care, în vederea reparării erorii de drept comise de instanța de

fond, se impune pronunțarea unei noi hotărâri în această partea, totodată ținîndu-se seama

de gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana inculpatului, de datele ce-1

caracterizează, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării acestuia,

precum și că scopul pedepsei penale este restabilirea echității sociale și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnatului, cât și altor persoane.

Prin urmare, instanța de apel a reținut că inculpatul a comis o infracțiune gravă, se

caracterizează pozitiv, are la întreținere și educație doi copii minori, nu are antecedente

penale, careva circumstanțe agravante nu au fost stabilite. Raportînd principiile și

criteriile de individualizare a pedepsei la sancțiunea art. 352 alin.(3) Cod penal, se va

aplica inculpatului pedeapsa cu închisoarea pe un termen de 4 ani.

Pe aceeași linie de considerente, s-a mai conchis că scopul pedepsei poate fi realizat

cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, adică corectarea și reeducarea inculpatului să

se desfășoare în condiții non privative de libertate, fiind dispusă suspendarea condiționată

a pedepsei cu închisoare pe un termen de probă, dacă inculpatul nu va mai săvîrși o nouă

infracțiune și, prin comportare exemplară și muncă cinstită va îndreptăți încrederea

acordată.

În afară de temeiurile invocate și cererile formulate de apelanți, examinând

aspectele de fapt și de drept ale cauzei, conform cerințelor din articolul 409 alin.(2) Cod

4

de procedură penală, instanța apreciază că nu există alte temeiuri de a interveni în

sentință, respingînd celelalte pretenții ale apelanților, ca nefondate.

acționînd în numele părții vătămate Pantazi A. a atacat-o cu recurs ordinar solicitînd

casarea deciziei și dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanța de apel, în alt

complet de judecată.

Recurentul specifică că, instanța de apel, fără a lua în considerație circumstanțele

specifice cauzei, i-a aplicat neîntemeiat inculpatului o pedeapsă prea blîndă, pentru

faptele infracționale comise. Totodată, recurentul consideră că instanța de apel corect a

exclus aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal, dar incorect a individualizat pedeapsa

aplicată pentru săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 352 alin. (3) lit. d) Cod penal cu

aplicarea art. 90 Cod penal.

Or, un factor foarte important de către instanța de apel a fost scăpat din vedere și

anume faptul că Mateaș Gh. a mai comis infracțiunea prevăzută de art. 361 alin. (1) Cod

penal. Aceasta denotă că corectarea lui nu este posibilă fără aplicarea sancțiunii cu

privarea de libertate. Mai mult ca atît, pînă în prezent Mateaș G. nu a restituit prejudiciul

material și moral pricinuit părții vătămate și a declarat executorului judecătoresc că nici

nu are de gînd să-l restituie.

De asemenea, recurentul menționează că martorul Munteanu a relatat că Pantazi A.

i-a încredințat anume lui înstrăinarea automobilului, dar nu lui Mateaș Gh. cum se

menționează în partea descriptivă a sentinței instanței de fond. Urmează a atrage atenția

și asupra faptului că în cazul înstrăinării automobilului de către Munteanu acesta avea să

fie vîndut la prețul lui real de 10 000 Euro și nu 8 000 Euro, cum a făcut-o Mateaș G. și a

prejudiciat esențial pe Pantazi A.

Avocatul mai susține că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel și faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită. Astfel, nu s-a ținut

cont de faptul că, vina lui Mateaș Gh. de săvîrșirea celorlalte infracțiuni incriminate prin

rechizitoriu, este probată prin declarațiile părții vătămate Pantazi A. și a martorilor

Bagrin I. și Munteanu S.

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat pe dispozițiile art. 427 alin. (1)

pct. 6) și 10) Cod de procedură penală.

inculpatul Mateaș Gh. în referința depusă privind opinia sa asupra recursului declarat de

apărătorul părții vătămate, menționează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, cu

menținerea hotărîrii atacate.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, iar în vederea

acestei statuări se expun următoarele argumente de fapt și de drept.

Pornind de la dispoziția art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, se reține

că instanța de recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în

5

drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că recursul este

vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură

penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și motivate corespunzător de

recurent.

Potrivit textului recursului declarat de avocatul Macar Al. în numele părții vătămate

Pantazi A., se constată că titularul acestuia invocă de drept temeiurile stipulate de art. 427

alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, și anume specificând că decizia instanței

de apel urmează a fi casată deoarece instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel și s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale.

În esență, recurentul critică hotărîrea adoptată de instanța de apel, de altfel și cea a

primei instanțe, dat fiind că s-a dispus achitarea lui Mateaș Gh. pe capetele de învinuire

incriminate acestuia în baza art. 189 alin. (5), art. 155 și art. 190 alin.(2) lit. c) Cod penal,

or în opinia recurentului vinovăția acestuia se confirmă indubitabil prin declarațiile date

de partea vătămată Pantazi A. și martorii Bagrin I. și Munteanu S., care nu au fost just

apreciate de instanțe.

De asemenea, titularul recursului susține că instanța de apel nu s-a expus asupra

tuturor motivelor invocate în cererea sa de apel, nespecificînd expres asupra căror anume

motive a omis instanța să se pronunțe argumentat, precum și invocînd că instanța de apel

greșit a dispus condamnarea lui Mateaș Gh. în baza art. 352 alin. (3) lit. d) Cod penal la 4

ani închisoare, cu aplicarea art. 90 Cod penal și dispunerea suspendării executării

pedepsei pentru un termen de probațiune de 2 ani.

Verificînd alegațiile recurentului, în raport cu actele cauzei, Colegiul penal

conchide că acestea sunt vădit neîntemeiate, iar instanța de apel la adoptarea soluției de

admitere a apelurilor declarate de procuror și avocatul părții vătămate, cu casarea parțială

a sentinței, în partea stabilirii pedepsei în baza art. 352 alin. (3) lit. d) Cod penal și

pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit căreia Mateaș Gh. a fost recunoscut vinovat în baza

articolului nominalizat la 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 90 Cod penal și dispunerea

suspendării executării pedepsei pentru un termen de probațiune de 2 ani, în rest, celelalte

dispoziții ale sentinței fiind menținute, a respectat prevederile legale, adoptînd o soluție

corectă și întemeiată.

Față de cele ce preced, este relevant de menționat că la această etapă a procedurilor

instanța de recurs nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere

materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decît cea constatată de

instanțele ierarhic inferioare, întrucât aceasta este atributul exclusiv al instanțelor de fond.

Deci, Colegiul penal nu va examina criticile referitoare la presupusa greșită reținere, pe

baza probelor administrate în cauză, a anumitor elemente faptice, ci va verifica, prin

raportare la situația de fapt stabilită de instanța de fond și cea de apel, corectitudinea

soluției adoptate în cauză.

6

În continuarea acestei idei, instanța de recurs ține să explice părții că, pentru a

constitui temei de casare eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de o parte, să fi

influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte să fie vădită, neîndoielnică. Eroarea

gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci discrepanța între cele reținute

de instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente ce au avut

drept consecință pronunțarea altei soluții decît cea pe care materialul probator o susține.

În cauza deferită judecății, după verificarea actelor cauzei, o atare eroare nu a fost

constatată de către instanța de recurs.

Prin urmare, opozabil celor enunțate de recurent, Colegiul penal, subsidiar

verificînd materialele dosarului, specifică că judecînd apelurile declarate instanța a

examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv, adoptînd o soluție corectă de

menținere a sentinței, în partea condamnării lui Mateaș Gh., în baza art. art. 361 alin. (1)

Cod penal, cu dispunerea încetării procesului penal în temeiul art.60 Cod penal, din

motivul intervenirii termenului de prescripție și în partea achitării acestuia pe capetele de

învinuire incriminate în baza art. 189 alin. (5), art. 155 și art. 190 alin.(2) lit. c) Cod

penal, pe motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

Totodată, corect s-a intervenit, în partea individualizării pedepsei, pe art. 352 alin.

(3) lit. d) Cod penal, fiindu-i stabilit lui Mateaș Gh., corect 4 ani închisoare, cu aplicarea

art. 90 Cod penal și dispunerea suspendării executării pedepsei pentru un termen de

probațiune de 2 ani.

La fel, se specifică că, recurentul invocînd eroarea de drept prevăzută de pct. 6),

menționează despre faptul că instanța de apel nu s-a expus argumentat asupra tuturor

motivelor din cererea sa de apel, cu toate acestea dînsul nu relevă asupra căror anume

motive nu s-a pronunțat instanța.

Din atare considerente, Colegiul penal respinge, ca nefondate, alegațiile titularului

dreptului de recurs și reiterează că invocarea unor pretinse erori admise la etapa judecării

cauzei de instanța de apel, urmează a fi precedate de o motivare corespunzătoare privind

esența acestora și indicarea expresă a circumstanțelor cauzei cărora se circumscriu.

Colegiul penal apreciază că decizia instanței de apel cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, în sensul că argumentele pe care instanța de apel le-a expus în partea

descriptivă a deciziei, echivalează cu o motivare conformă rigorilor și exigențelor din

art.6 CEDO.

În același context, Colegiul penal menționează că, deși art. 6 § 1 al Convenției

obligă instanțele judecătorești să-și motiveze hotărârile, însă Curtea a clarificat că acest

lucru nu impune un răspuns detaliat la fiecare argument invocat de parte (Van de Hurk v.

the Netherlands). Modul în care se aplică obligația de a motiva hotărârile judecătorești

poate varia în funcție de natura acestora și trebuie apreciat în lumina circumstanțelor

cauzei (Hiro Balani v. Spain).

În opinia instanței de recurs, instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apelurile părților și a adoptat o hotărîre legală, întemeiată și motivată,

însușindu-și legal argumentele instanței de fond, argumente fundamentate în fapt și în

drept, prezentate în hotărîrea atacată și corect a considerat că probele puse la baza

7

sentinței nu conțin erori procesuale ce ar putea influența autenticitatea concluziilor,

dovedind indubitabil vinovăția inculpatului pe cele două capete de învinuire imputate în

baza art. 352 și 361 Cod penal, și totodată fiind corect dispusă achitarea lui Mateaș Gh. în

baza art. 189 alin. (5), art. 155 și art. 190 alin.(2) lit. c) Cod penal, pe motiv că nu s-a

constatat existența faptei infracțiunii.

Cu privire la criticele apărătorului privind blîndețea pedepsei stabilite inculpatului,

Colegiul penal amintește că, pedeapsa penală, potrivit art. 61 Cod penal, este o măsură de

constrîngere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, care are drept

scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea

săvîrșirii de noi infracțiuni, atît din partea acestuia, cît și a altor persoane. Or, ca măsură

de constrîngere, pedeapsa are pe lîngă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate,

în ce privește comportamentul făptuitorului.

Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie

individualizate în așa fel încît inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii

penale și evitarea în viitor a săvîrșirii unor fapte similare.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, avînd ca finalitate stabilirea unei

pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului incriminat prin rechizitoriu

inculpatului, la caz, fiind vorba de art. 352 alin. (3) Cod penal, în baza căruia a fost

condamnat Mateaș Gh.

Astfel, Colegiul penal menționează că pedeapsa se consideră echitabilă cînd aceasta

impune inculpatului lipsuri și restricții ale drepturilor lui proporționale cu gravitatea

infracțiunii săvîrșite și este suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a

drepturilor și intereselor statului și întregii societăți perturbate prin infracțiune.

De altfel, Colegiul penal remarcă că este prerogativa instanței de judecată să

aprecieze dacă scopul pedepsei poate fi atins fără executarea efectivă a acesteia. În

formarea acestei convingeri, instanța de judecată urmează să țină cont de totalitatea

condițiilor expres prevăzute de lege. Deși legea nu îngrădește libertatea instanței de

judecată de a-și forma convingerea cu privire la posibilitatea făptuitorului de a se îndrepta

fără executarea efectivă a pedepsei, ea obligă instanța să-și motiveze hotărîrea de

suspendare condiționată a executării pedepsei, indicînd precis acele motive pe care s-a

întemeiat concluzia.

La caz, Colegiul penal reține că instanța ierarhic inferioară a efectuat o analiză

complexă a circumstanțelor cauzei și a personalității inculpatului urmărind în acest sens

comportamentul său, precum și circumstanțele săvîrșirii infracțiunii.

Din atare considerente, instanța de recurs găsește neîntemeiate alegațiile titularului

dreptului de recurs în partea solicitării de a exclude art. 90 Cod penal în privința

inculpatului și constată că concluzia instanței de apel, privitor la faptul că corijarea lui

Mateaș Gh. este posibilă și prin aplicarea față de dînsul a pedepsei sub formă de

închisoare, cu suspendarea executării pedepsei pe un termen de probațiune, este legală,

motivată și întemeiată.

8

Prin urmare, Colegiul penal opinează că temeiul pentru recurs invocat de recurent

nu este incident cauzei, iar instanța ierarhic inferioară și-a motivat just soluția adoptată,

acordînd deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 și 90 Cod penal la soluționarea

chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei în privința inculpatului, stabilindu-i o

pedeapsă proporțională faptei săvîrșite.

Din acest punct de vedere se conchide că, de fapt, în cauză nu s-a comis nici eroarea

de drept prevăzută în pct. 10) a alin. (1) din art. 427 Cod de procedură penală, la care se

face referință, deci, nu persistă temeiul de casare a deciziei adoptate de instanța de apel.

Avînd în vedere considerentele menționate în partea descriptivă a decizie și

raportînd situația reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură

penală, Colegiul penal concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța

de apel a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art.414-419 Cod de

procedură penală, iar argumentele din recursul ordinar declarat de avocatul Macar Al. în

numele părții vătămate Pantazi A., sunt vădit neîntemeiate.

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Macar Alexandru în

numele părții vătămate Pantazi Adrian, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 16 octombrie 2015, în cauza penală privindu-l pe Mateaș Ghenadie

Dumitru, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată integral la 06 mai 2016.

Președinte URSACHE Petru

Judecător NICOLAEV Ghenadie

Judecător MORARU Petru

9