1ra-486/16 — art. 217 alin. 3 lit. b CP

1ra-486/16 — art. 217 alin. 3 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-486/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

06 aprilie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Petru Ursache,

Judecătorii – Petru Moraru și Ghenadie Nicolaev,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 iunie 2015,

declarat de avocatul Liliana Baghici în numele inculpatului, în cauza penală în

privința lui

Cerevco Artur Oleg, născut la 08 decembrie

1996, originar și locuitor mun. Chișinău,

str. Vadul lui Vodă 78, ap. 42.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 07.08.2014 - 08.12.2014;

Instanța de apel: 22.04.2015 - 02.06.2015;

Instanța de recurs: 26.01.2016 - 06.04.2016.

A C O N S T A T A T:

pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în privința lui Artur

Cerevco a fost încetat procesul penal intentat în baza art. 217 alin. (3) lit. b) Cod

penal, cu liberarea de răspundere penală.

Conform art. 54 alin. (1) coroborat cu art. 104 alin. (1) Cod penal, în privința

lui Artur Cerevco a fost aplicată măsura de constrângere cu caracter educativ -

încredințarea minorului pentru supraveghere părinților, Oleg Cerevco și Natalia

Cerevco.

în cadrul efectuării cercetării la fața locului, petrecută în clădirea abandonată

amplasată pe adresa str. N. Costin 65, mun. Chișinău, a fost depistat Cerevco Artur

născut la 14 ianuarie 1995, împreună cu alte două persoane, în privința cărora cauza

penală a fost disjunsă într-o procedură separată, în apropierea cărora, la sol, se aflau

două sticle de masă plastică și două folii de staniol cu depuneri și miros specific, care

au fost ridicate în cadrul cercetării la fața locului.

Conform raportului de expertiză nr. 4540 din 06 iunie 2014, depunerile

întunecate de pe pereții interiori a fragmentelor de butelii și a fragmentelor de folii

din staniol, depistate și ridicate la 25 iunie 2014 în rezultatul cercetării la fața locului

în clădirea abandonată amplasată pe adresa str. N. Costin 65, mun. Chișinău,

reprezintă rășină de cannabis, care se atribuie la substanțe narcotice și constituie, în

total, 0,07 gr.

Conform listei substanțelor narcotice, psihotrope și ale plantelor care conțin

astfel de substanțe, depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora, aprobată

1

prin Hotărârea Guvernului nr. 79 din 23 ianuarie 2006, masa de 0,07 gr. rășină de

cannabis se atribuie la cantități mari.

stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care Artur Cerevco să fie condamnat în

baza art. 217 alin. (3) lit. b) Cod penal, la 2 ani închisoare, conform art. 90 Cod

penal, executarea pedepsei să fie suspendată condiționat pentru perioada de

probațiune de 1 an.

În motivare a invocat că, prima instanță ilegal a încetat procesul penal conform

art. 54 Cod penal, în privința inculpatului Artur Cerevco deoarece, conform

dispozitivului acestui articol, persoana în vârstă de până la 18 ani care a săvârșit

pentru prima oară o infracțiune ușoară sau mai puțin gravă poate fi liberată de

răspundere penală în conformitate cu prevederile procedurii penale dacă s-a constatat

că corectarea ei este posibilă fără a fi supusă răspunderii penale.

Pedeapsa aplicată inculpatului Artur Cerevco de către instanța de judecată este

prea blândă, datorită pericolului social sporit al infracțiunii săvârșite de către

inculpat, dat fiind faptul că în ultima perioadă de timp, se atestă o creștere tot mai

mare a infracțiunilor ce țin de circulația ilegală a substanțelor narcotice, psihotrope

sau analoagelor lor, a numărului de persoane care consumă astfel de substanțe, însă

instanța nu a ținut cont de scopul pedepsei care primordial trebuie să restabilească

echitatea socială și să prevină săvârșirea de noi infracțiuni atât din partea

condamnatului cât și a altor persoane.

Scopul educativ și preventiv al pedepsei, în privința lui Artur Cerevco, nu

poate fi atins decât prin tragerea la răspundere penală, mai ales că în prezent se

săvârșesc cu o frecvență sporită infracțiuni similare ce majorează gradul prejudiciabil

al acestora precum și rezonanța socială.

02 iunie 2015, a fost admis apelul procurorului, casată sentința în latura penală și

pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

Artur Cerevco a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 217 alin. (3) lit. b)

Cod penal, cu aplicarea art. 79 Cod penal, la 1 an închisoare, cu privarea de dreptul

de a exercita activitate în domeniul de administrare a substanțelor narcotice,

psihotrope sau a analoagelor lor pe termen de 2 ani.

Conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii a fost suspendată

condiționat pentru perioada de probațiune de 2 ani.

În rest sentința a fost menținută.

4.1. În motivarea soluției sale, instanța de apel a reținut că, la pronunțarea

sentinței, prima instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept ale

infracțiunii săvârșite de inculpat, însă neîntemeiat a ajuns la concluzia de a înceta

procesul penal în privința lui Artur Cerevco pe art. 217 alin. (3) lit. b) Cod penal, iar

în temeiul art. 54 alin. (1) coroborat cu art. 104 alin. (1) Cod penal, i-a aplicat

măsura de constrângere cu caracter educativ - încredințarea minorului pentru

supraveghere părinților, Oleg Cerevco și Natalia Cerevco.

În acest sens instanța de apel a reținut că, prima instanță nu a ținut cont de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia, de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, or, potrivit art. 16 alin. (3) Cod penal,

2

infracțiunea săvârșită se atribuie la categoria infracțiunilor mai puțin grave, a săvârșit

o infracțiune pentru prima dată, anterior nu a fost supus răspunderii penale, la

evidența medicului psihiatru sau a medicului narcolog nu se află, a recunoscut vina

integral, cauza penală a fost examinată în procedură simplificată conform art. 3641

Cod de procedură penală, căindu-se sincer de fapta săvârșită, a contribuit activ la

descoperirea infracțiunii, nu a împiedicat desfășurarea acțiunilor procesuale

efectuate în privința cazului dat, are o vârstă tânără.

Conform raportului presentințial de evaluare psiho-socială a personalității

minorului Artur Cerevco, întocmit de Biroul de Probațiune Buiucani, mun. Chișinău,

cât și a caracteristicii eliberate de directorul Liceului Teoretic „Neciui Levițchi”,

unde ultimul a învățat, Artur Cerevco se caracterizează pozitiv, de către maistrul

SA „Aschim”, unde minorul după programul școlar muncește, este apreciat ca fiind

responsabil și disciplinat (f.d. 116, 132-135).

Circumstanțe agravante prevăzute de art. 77 Cod penal, în privința

inculpatului Artur Cerevco, nu au fost reținute, iar circumstanțe atenuante, în

corespundere cu art. 76 Cod penal, au fost reținute: recunoașterea vinovăției de către

inculpat și săvârșirea pentru prima dată a unei infracțiuni mai puțin grave, iar potrivit

art. 79 alin. (1) Cod penal, drept circumstanță excepțională a fost reținut minoratul

inculpatului Artur Cerevco la momentul săvârșirii infracțiunii.

Instanța de apel a specificat că, obiectul juridic special al ocrotirii penale îl

formează relațiile sociale cu privire la circulația legală de substanțe narcotice,

psihotrope sau a analoagelor lor, apărate împotriva producerii, preparării,

experimentării, extragerii, prelucrării, transformării, procurării, păstrării, expedierii,

transportării ilegale a acestor substanțe, săvârșite în proporții mari și fără scop de

înstrăinare.

Astfel, având în vedere valoarea socială lezată de inculpat ce se reflectă prin

păstrarea substanțelor narcotice, atentarea la relațiile sociale de o deosebită

importanță, instanța de apel a atestat că, inculpatul nu a conștientizat gravitatea

acțiunilor săvârșite și în privința acestuia nu putea fi aplicată liberarea de răspundere

penală a minorilor.

În acest sens, instanța de apel a considerat, că îndreptarea și reeducarea

inculpatului Artur Cerevco este posibilă doar cu aplicarea pedepsei penale în limita

sancțiunii prevăzute de art. 217 alin. (3) lit. b) Cod penal, și ținând cont de faptul că

sancțiunea art. 217 alin. (3) lit. b) Cod penal, prevede pedeapsa cu închisoare de

până la 4 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o

anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, i-a stabilit inculpatului Artur

Cerevco, cu aplicarea art. 79 Cod penal, pedeapsa închisorii pe termen de 1 an, cu

privarea de dreptul de a exercita activitate în domeniul de administrare a substanțelor

narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor pe termen de 2 ani, iar conform art. 90

Cod penal, executarea pedepsei închisorii a fost suspendată condiționat pentru

perioada de probațiune de 2 ani.

pct. 6), 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, a contestat cu recurs decizia,

solicitând casarea acesteia cu menținerea sentinței.

În motivare a invocat că, instanța de apel eronat și abuziv a interpretat

prevederile art. 54 alin. (1) Cod penal, considerând că clauzele acestei legi nu mai pot

fi aplicate față de inculpatul Artur Cerevco, care chiar în ziua pronunțării sentinței, la

3

08 decembrie 2014, a împlinit vârsta de 18 ani.

Susține recurentul că, este unanim recunoscut de teoria dreptului penal și

jurisprudența penală, în privința faptei săvârșite în minorat se aplică toate regulile

stabilirii pedepsei penale, luând în considerație vârsta persoanei la momentul

săvârșirii faptei și nu la momentul pronunțării sentinței, reguli care urmau să fie

aplicate de instanța de apel în această speță.

Mai mult, prima instanță a examinat cauza penală în privința lui Artur Cerevco

în procedură simplificată, conform art. 3641 Cod de procedură penală, inculpatul

recunoscând integral vina, colaborând cu organele de drept, însă fără nici o

argumentare plauzibilă cauza în prima instanță a fost judecată în mai mult de

7 ședințe de judecată, pentru ca în final sentința să fie pronunțată în ziua împlinirii

majoratului de către inculpat, fapt provocator pentru o justiție nedreaptă.

pronunțat pentru respingerea acestuia ca inadmisibil, deoarece circumstanțele

stabilite denotă faptul că, instanța de apel nu a comis erori de drept la examinarea

cauzei penale, iar decizia contestată conține motive legale pe care se întemeiază

soluția adoptată.

materialele cauzei, luând în considerație și argumentele expuse în referință, Colegiul

penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, din următoarele

considerente.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea

acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței

de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Colegiul penal menționează că recurentul, drept temei pentru declararea

recursului a indicat prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură

penală, care stipulează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazurile în care

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, precum și în

cazul în care s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Însă, aceste temeiuri pentru declararea recursului ordinar nu și-au găsit

confirmare la examinarea recursului înaintat, nefiind stabilite presupusele erori de

drept invocate de recurent.

Cu referire la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, se reține că,

recurentul nu face trimitere la un temei concret pentru declararea recursului din cele

prevăzute exhaustiv în punctul indicat, astfel, că Colegiul penal menționează că

pentru a verifica temeinicia prevederilor invocate în recurs prin prisma art. 427

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, este necesar de a indica concret asupra

4

căror motive nu s-a expus instanța de apel, care sunt circumstanțele prin care se

constată că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția sau

că motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, or poziția instanței de recurs

de a suplini din oficiu recursul reprezentantului părții vătămate prin constatări

subiective constituie o derogare de la principiul contradictorialității în condițiile

egalității armelor.

Motivul recurentului precum că instanța de apel incorect a individualizat

pedeapsa și neîntemeiat a dispus executarea reală a pedepsei în privința inculpatului

Artur Cerevco, Colegiul penal îl consideră neîntemeiat.

Potrivit art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei

infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială și în

strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a Codului penal.

Potrivit art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de constrângere

statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și se aplică

persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții

drepturilor lor, având drept scop restabilirea echității sociale, corectarea acestuia,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea condamnatului, cât

și din partea altor persoane.

Mai mult, Colegiul penal remarcă că pedeapsa este echitabilă când ea impune

infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor lui, proporționale cu gravitatea

infracțiunii săvârșite și este suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a

drepturilor și intereselor victimei, statului și întregii societăți, perturbate prin

infracțiune.

De asemenea, pedeapsa este echitabilă și atunci când este capabilă de a

contribui la realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea

condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de către condamnat,

precum și de alte persoane.

O pedeapsă prea blândă generează dispreț față de ea și nu este suficientă nici

pentru corectarea infractorului și nici pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Conform art. 79 alin. (1) Cod penal, ținând cont de circumstanțele

excepționale ale cauzei, legate de scopul și motivele faptei, de rolul vinovatului în

săvârșirea infracțiunii, de comportarea lui în timpul și după consumarea infracțiunii,

de alte circumstanțe care micșorează esențial gravitatea faptei și a consecințelor ei,

precum și de contribuirea activă a participantului unei infracțiuni săvârșite în grup la

descoperirea acesteia, instanța de judecată poate aplica o pedeapsă sub limita

minimă, prevăzută de legea penală pentru infracțiunea respectivă, sau una mai

blândă, de altă categorie, ori poate să nu aplice pedeapsa complementară obligatorie.

Minoratul persoanei care a săvârșit infracțiunea se consideră circumstanță

excepțională.

Potrivit art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, inculpatul care a

recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se

facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază de

reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu

închisoare, cu muncă neremunerată în folosul comunității și de reducerea cu o

pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă.

Dacă pedeapsa prevăzută de lege este detențiunea pe viață, se aplică pedeapsa

închisorii de 30 de ani.

5

Potrivit art. 54 Cod penal, persoana în vârstă de până la 18 ani care a săvârșit

pentru prima oară o infracțiune ușoară sau mai puțin gravă poate fi liberată de

răspundere penală în conformitate cu prevederile procedurii penale dacă s-a constatat

că corectarea ei este posibilă fără a fi supusă răspunderii penale.

Persoanelor liberate de răspundere penală, în conformitate cu alin. (1), li se pot

aplica măsurile de constrângere cu caracter educativ, prevăzute la art. 104.

Art. 104 alin. (1) lit. b) Cod penal, prevede că, persoanelor liberate de

răspundere penală în conformitate cu art. 54, le pot fi aplicate următoarele măsuri de

constrângere cu caracter educativ - încredințarea minorului pentru supraveghere

părinților, persoanelor care îi înlocuiesc sau organelor specializate de stat.

Astfel, Colegiul penal reține că, instanța de apel corect a specificat că, obiectul

juridic special al ocrotirii penale îl formează relațiile sociale cu privire la circulația

legală de substanțe narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor, apărate împotriva

producerii, preparării, experimentării, extragerii, prelucrării, transformării,

procurării, păstrării, expedierii, transportării ilegale a acestor substanțe, săvârșite în

proporții mari și fără scop de înstrăinare.

Având în vedere valoarea socială lezată de inculpat ce se reflectă prin

păstrarea substanțelor narcotice, atentarea la relațiile sociale de o deosebită

importanță, instanța de apel corect a atestat că, inculpatul nu a conștientizat

gravitatea acțiunilor săvârșite și ținând cont de acest fapt în privința acestuia nu

poate fi aplicată liberarea de răspundere penală a minorilor.

Mai mult, Colegiul penal consideră necesar a menționa că, prin noțiunea

„poate” din textul alin. (1) art. 54 Cod penal, aplicarea acestei norme nu trebuie

înțeleasă ca o obligație a instanței de judecată care, în persoana judecătorului,

conform art. art. 101, 384 Cod de procedură penală, adoptă soluția, inclusiv și

conform propriei convingeri, făcute potrivit prevederilor art. 54 Cod penal, dar și

art. art. 61, 75 Cod penal.

În acest sens, Colegiul penal menționează că, instanța de apel corect a reținut

că, îndreptarea și reeducarea inculpatului Artur Cerevco este posibilă doar cu

aplicarea pedepsei penale sub limita minimă prevăzută de art. 217 alin. (3) lit. b)

Cod penal, și ținând cont de faptul că sancțiunea art. 217 alin. (3) lit. b) Cod penal,

prevede pedeapsa închisorii de până la 4 ani cu privarea de dreptul de a ocupa

anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani,

i-a stabilit inculpatului Artur Cerevco, cu aplicarea art. 79 Cod penal și 3641 alin. (8)

Cod de procedură penală, pedeapsa închisorii pe termen de 1 an, cu privarea de

dreptul de a exercita activitate în domeniul de administrare a substanțelor narcotice,

psihotrope sau a analoagelor lor pe termen de 2 ani, iar conform art. 90 Cod penal,

executarea pedepsei închisorii a fost suspendată condiționat pentru perioada de

probațiune de 2 ani.

Instanța de recurs reține ca neîntemeiat argumentul recurentului prin care se

invocă faptul că, în privința faptei săvârșite în minorat se aplică toate regulile

stabilirii pedepsei penale, luând în considerație vârsta persoanei la momentul

săvârșirii faptei și nu la momentul pronunțării sentinței, reguli care urmau să fie

aplicate de instanța de apel, or, instanța de apel, la stabilirea pedepsei a luat în

considerație faptul că la momentul săvârșirii infracțiunii Artur Cerevco era minor,

reținând-o ca o circumstanță excepțională, stabilindu-i o pedeapsă mai blândă decât

cea prevăzută de lege potrivit art. 79 Cod penal, însă pentru stabilirea modului de

6

executare a pedepsei urmează a fi luată în considerație vârsta inculpatului la

momentul pronunțării sentinței.

La fel, Colegiul penal reține ca neîntemeiat argumentul recurentului referitor

la faptul că, în prima instanță examinarea cauzei a fost amânată de 7 ori fără o

argumentare plauzibilă, deoarece în procesul-verbal al ședințelor de judecată în

prima instanță sunt clar menționate motivele amânării examinării cauzei

(f.d.136-142).

În consecință, raportând situația reținută în cauză la prevederile art. 432

alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs nu constată prezența erorilor de

drept ce ar genera casarea hotărârii atacate, și, prin urmare, se impune soluția

inadmisibilității recursului ordinar declarat de avocatul Liliana Baghici în numele

inculpatului Artur Cerevco, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Liliana Baghici în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 02 iunie 2015, în cauza penală în privința lui Cerevco Artur Oleg, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 06 mai 2016.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Petru Moraru

Ghenadie Nicolaev

7