1ra-333/2016 — art. 287 al.2 lit.b CP

1ra-333/2016 — art. 287 al.2 lit.b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-333/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

05 aprilie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco, Liliana Catan,

Ion Guzun,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursul

ordinar împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 23

septembrie 2015, declarat de avocatul Nicolae Guminiuk, în numele inculpaților

Poperecinîi Alexandru Nicolae, născut la

03 iulie 1983, originar și locuitor al or. Telenești, str.

Boris Glavan 29, cetățean al R. Moldova, fără

antecedente penale;

Caziuc Vasile Dumitru, născut la 18 mai

1950 în s. Prepelița, r-nul Sîngerei, locuitor al or.

Telenești, str. Renașterii 77, ap. 19, cetățean al R.

Moldova, fără antecedente penale.

Termenul de examinare,

în instanța de fond: 20.03.2012 – 12.12.2013,

în instanța de apel: 14.01.2014 – 23.09.2015,

în instanța de recurs: 22.12.2015– 05.04.2016.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal lărgit,

C O N S T A T Ă :

în privința lui Poperecinîi Alexandru și Caziuc Vasile pe art. 187 alin. (2) lit. b)

Cod penal a fost încetat, din motivul că există circumstanțe care condiționează

tragerea la răspundere penală a inculpatului.

învinuiți că la 18 noiembrie 2010, orele 21.00, aflându-se în barul ÎI ”V. Caziuc”,

situat în or. Telenești, str. V. Alecsandri, care se află în proprietatea și gestionarea

lui Caziuc V., s-a apropiat de Cozlova A., a acostat-o, apoi din intenții huliganice,

în afara barului a inițiat o ceartă cu Varvarici I., adresându-se cu cuvinte

1

necenzurate. Mai apoi, printr-un apel telefonic, l-a chemat pe ginerele său,

Poperecinîi A., care venind la fața locului, împreună cu Caziuc V. și cu alte

persoane necunoscute, toți fiind în stare de ebrietate, continuând cearta, au încercat

să-l lovească pe Varvarici I., însă nu le-a reușit, iar Poperecinîi A. l-a lovit de

câteva ori cu pumnul în față pe Varvarici I., cauzându-i ultimului, conform

rezultatului expertizei medico-legale nr. 62 D din 07.04.2011, leziuni corporale sub

formă de traumatism cranio-cerebral acut, închis, comoție cerebrală, astigmatism

posttraumatic, contuzie a țesuturilor moi ale capului și a feței, care după criteriul

dereglării sănătății de scurtă durată se califică ca leziuni corporale ușoare. În

același moment, Caziuc V. a aplicat violență fizică față de Cozlova A., aceasta

fiind împinsă jos și fiindu-i cauzată durere fizică.

Organul de urmărire penală a încadrat acțiunile inculpaților în baza art. 287

alin. (2) lit. b) Cod penal.

Totodată, este înaintată acțiunea civilă în mărime de 28.000 lei.

Instanța a statuat încălcarea dreptului persoanei de a nu fi supus repetat

urmăririi penale sau judecat de mai multe ori pentru aceeași faptă, principiu

garantat de art. 4 al Protocolului CEDO și reglementat de art. 21 din Constituția

RM, art. 7 Cod penal, art. 22 Cod de procedură penală și Hotărârea Curții

Constituționale a RM nr. 26 din 23.11.2010.

Astfel, prin decizia agentului constatator al CPR Telenești S. Spancioc,

inculpatul Caziuc V. a fost recunoscut vinovat în săvârșirea contravenției prevăzute

de art. 78 alin. (3) Cod contravențional, pentru faptul că la 18.11.2010, în jurul orei

21.30, în stradă, în preajma magazinului propriu, i-a aplicat lui Varvarici I. lovituri

cu pumnul, provocându-i leziuni corporale ușoare, cu dereglarea sănătății de scurtă

durată, fiindu-i aplicată amendă în mărime de 50 u.c., care a fost achitată de către

inculpat.

Necătând că inculpatul Caziuc V. a fost condamnat pentru aceleași fapte din

18.11.2010, prin ordonanța procurorului în Procuratura Bălți N. Sîrbu din

29.07.2011, Caziuc V. a fost pus sub învinuire în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod

penal, fiind încălcate prevederile art. 4 al Protocolului CEDO, art. 7 Cod penal, art.

22 Cod de procedură penală.

Mai mult, potrivit art. 63 alin. (2) pct. 3) Cod de procedură penală,

Poperecinîi A. și Caziuc V. nu puteau fi menținuți în calitate de bănuiți mai mult

de 3 luni, iar cu acordul Procurorului general ori adjuncților săi, mai mult de 6 luni.

Astfel, la 21.04.2011, Poperecinîi A. și Caziuc V. au fost recunoscuți în

calitate de bănuiți pentru huliganismul comis la 18.11.2010.

Prin ordonanța procurorului în Procuratura Bălți, N. Sîrbu, din 29.07.2011 –

Caziuc V., iar la 02.08.2011 – Poperecinîi A., au fost puși sub învinuire în baza art.

287 alin. (2) lit. b) Cod penal, după expirarea termenului de 3 luni de menținere în

calitate de bănuiți.

Conform prevederilor art. 63 alin. (2) pct. 3 Cod de procedură penală, după

expirarea a 3 luni de la recunoașterea în calitate de bănuiți a lui Poperecinîi A. și

Caziuc V., adică la 21.07.2011, organul de urmărire penală urma, în mod

obligatoriu, să dispună scoaterea lor de sub urmărire penală din motivul expirării

termenului de menținere în calitate de bănuit, ori cu acordul Procurorului general,

2

să le fie prelungit termenul aflării acestora în calitate de bănuiți, acțiuni ce nu au

fost efectuate pe caz.

Deci, procurorul a încălcat prevederile art. 63 alin. (2) pct. 3) Cod de

procedură penală, fapt ce contravine art. 22 alin. (1) Cod de procedură penală, care

stipulează că nimeni nu poate fi urmărit de organele de urmărire penală, judecat

sau pedepsit de instanța judecătorească de mai multe ori pentru aceeași faptă.

Or, art. 6 pct. 44 Cod de procedură penală indică, expres, că viciul

fundamental în cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărârea pronunțată

este încălcarea esențială a drepturilor și libertăților inculpaților Poperecinîi A. și

Caziuc V. la un proces echitabil, garantat de CEDO.

Totodată, instanța a indicat că nefiind prezentate probe ce ar stabili suma

despăgubirilor, admite în principiu, acțiunea civilă, urmând ca asupra cuantumului

despăgubirilor să se expună instanța civilă.

Varvarici I., solicitând casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărâri, prin care inculpații să fie condamnați în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod

penal, fiind admisă acțiunea civilă. în mărime de 15.000 lei.

Apelantul a indicat că, potrivit declarațiilor părții vătămate Varvarici I., el a

fost lovit de inculpatul Poperecinîi A., acțiunile căruia au fost susținute de către

Caziuc V.

Or, în aceste circumstanțe nu pot fi luate în considerație cele expuse în

sentință, că inculpații nu pot fi supuși răspunderii duble pentru aceeași faptă.

Totodată, răspunderii contravenționale a fost suspus doar Caziuc V., care,

după cum s-a constatat, din intenții huliganice, a admis acțiuni violente în privința

unei alte persoane, adică a lui Cozlova A.

Mai mult, prin sentință s-a dispus încetarea procesului penal în privința lui

Poperecinîi A. și Caziuc V. pe faptul comiterii de către aceștia a infracțiunii

prevăzută de art. 187 alin. (2) lit. b) Cod penal, adică comiterea jafului, inculpații

fiind acuzați de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod

penal.

2015, apelul a fost admis, casată sentința, rejudecată cauza și pronunțată o nouă

hotărâre.

Poperecinîi A. și Caziuc V. au fost condamnați în baza art. 287 alin. (2) lit.

b), 90 Cod penal la câte 1 an închisoare fiecare, cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei pe un termen de probă de 1 an.

Acțiunea civilă înaintată de Varvarici I. și Cozlov A. a fost admisă în

principiu, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor să se expună instanța

civilă.

Instanța de apel a constatat că la 18 noiembrie 2010, aproximativ orele

21.00, inculpatul Poperecinîi A., aflându-se într-un loc public, și anume în preajma

unității comerciale Î.I. ”V. Caziuc”, care fiind proprietate și gestionată de socrul

său, Caziuc V., știind că unitatea comercială este permanent accesibilă publicului,

iar în incinta ei se aflau mai multe persoane, dându-și seama că prin acțiunile sale

încalcă grosolan ordinea publică, tulburând liniștea persoanelor aflate în preajmă,

în rezultatul unei înțelegeri prealabile și împreună cu Caziuc V., și alte două

3

persoane necunoscute, din intenții huliganice, fără careva motiv, au inițiat o certă

cu Varvarici I. și Cozlov A., exprimându-se cu cuvinte necenzurate, conflictul

trecând ulterior în bătaie, în cadrul căreia Caziuc V., fiind în stare de ebrietate

alcoolică a întreprins mai multe încercări de a-l lovi pe Varvarici I., fapt care însă

nu i-a reușit. La rândul său, Poperecinîi A. a aplicat violență fizică față de

Varvarici I., aplicându-i câteva lovituri cu pumnul peste față, cauzându-i conform

raportului de expertiză medico-legală nr. 62D din 07.04.2011 leziuni corporale sub

formă de traumatism cranio-cerebral acut, închis, comoție cerebrală, astigmatism

posttraumatic, contuzie a țesuturilor moi ale capului și a feței, care după criteriul

dereglării sănătății de scurtă durată se califică ca leziuni corporale ușoare.

Inculpatul Caziuc V., la 18 noiembrie 2010, aproximativ orele 21.00,

aflându-se într-un loc public, și anume în preajma unității comerciale Î.I. ”V.

Caziuc”, fiind proprietate și gestionată de el, știind că unitatea comercială este

permanent accesibilă publicului, iar în incinta ei se aflau mai multe persoane,

dându-și seama că prin acțiunile sale încalcă grosolan ordinea publică, tulburând

liniștea persoanelor aflate în preajmă, s-a apropiat de Cozlov A., care a intrat în

unitatea comercială Î.I. ”V. Caziuc” pentru a face cumpărături, a acostat-o și,

ieșind afară, din intenții huliganice, fără careva motiv, a inițiat o ceartă cu

Varvarici I., exprimându-se în adresa lui și a lui Cozlov A. cu cuvinte necenzurate.

Ulterior, printr-un apel telefonic, l-a chemat pe ginerele său, Poperecinîi A. și în

rezultatul unei înțelegeri prealabile și împreună cu ultimul și cu alte două

persoane necunoscute, au continuat cearta, conflictul trecând ulterior în bătaie, în

cadrul căreia Caziuc V., fiind în stare de ebrietate alcoolică a întreprins mai multe

încercări de a-l lovi pe Varvarici I., fapt care însă nu i-a reușit. La rândul său,

Poperecinîi A. a aplicat violență fizică față de Varvarici I., aplicându-i câteva

lovituri cu pumnul peste față, cauzându-i, conform raportului de expertiză

medico-legală nr. 62D din 07.04.2011, leziuni corporale sub formă de traumatism

cranio-cerebral acut, închis, comoție cerebrală, astigmatism posttraumatic, contuzie

a țesuturilor moi ale capului și a feței, care după criteriul dereglării sănătății de

scurtă durată se califică ca leziuni corporale ușoare. Totodată, Caziuc V. a aplicat

violență fizică față de Cozlov A., care întreprindea măsuri de a-l apăra pe Varvarici

I., ca urmare fiind împinsă jos, fiindu-i cauzată durere fizică.

Instanța de apel a reținut că, în dispozitivul sentinței a fost indicat greșit art.

187 alin. (2) lit. b) Cod penal.

Probele administrate au demonstrat vinovăția inculpaților, acțiunile lor

urmând a fi încadrate în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, ca huliganismul,

adică acțiuni intenționate, care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de

aplicarea violenței asupra persoanelor, precum și acțiuni care, prin conținutul lor,

se deosebesc printr-un cinism și obrăznicie deosebită, acțiuni comise de două sau

mai multe persoane.

Atât inculpații, cât și apărătorii, considerându-se afectați într-un drept

prevăzut de lege, nu au contestat acțiunile organului de urmărire penală în modul și

termenul prevăzut de lege. La finisarea urmăririi penale și luarea de cunoștință cu

materialele cauzei, la fel nu au avut nici o obiecție asupra actelor, prezumându-se

că au acceptat situația dată.

4

Instanța de fond neîntemeiat a concluzionat referitor la încălcarea art. 4 al

Protocolului 7 al CEDO, că prin decizia agentului constatator din 09.03.201,

Caziuc V. a fost sancționat în baza art. 78 alin. (3) Cod contravențional cu amendă

în mărime de 50 unități convenționale pentru faptul că, la data de 18.11.2010, în

jurul orelor 21.20, în stradă, în preajma magazinului propriu, i-a aplicat lovituri cu

pumnul lui Varvarici I., provocându-i leziuni ușoare, cu dereglarea sănătății de

scurtă durată, pe când în învinuirea adusă, acestuia nu i se incriminează

aplicarea violenței fizice față de Varvarici I.

Totodată, și Varvarici I. a fost sancționat în baza art. 78 alin. (3) Cod

contravențional.

Conflictul din 18.11.2010, a apărut inițial între părțile vătămate și Caziuc V.

Ulterior, în procesul conflictului s-a implicat și Poperecinîi A., care l-a lovit pe

Varvarici I., iar acțiunile acestuia au fost susținute de Caziuc V., care, încălcând

ordinea publică, a împins-o pe Cozlov A., ca urmare ultima a căzut jos, fiindu-i

cauzată durere fizică.

În asemenea circumstanțe nu pot fi luate în considerație cele expuse în

sentință, precum că inculpatul Caziuc V. a fost supus unei răspunderi duble pentru

aceeași faptă.

Astfel, Caziuc V. nu a contestat decizia de sancționare, a achitat amenda,

fiind prezumat că a acceptat situația dată, iar pentru acțiunile violente în privința

lui Cozlov A. și intențiile huliganice, el urmează a fi sancționat penal.

Deci, inculpații au încălcat regulile de comportament, care s-au manifestat

prin acte de violență în privința părților vătămate, cu cauzarea vătămărilor

corporale ușoare cu dereglarea sănătății pe un termen de până la 21 zile și

respectiv, dureri fizice și, după gradul pericolului social al faptelor comise,

acestea urmează a fi calificate ca o infracțiune.

inculpaților, în care solicită casarea acestei decizii și menținerea sentinței.

Recurentul a invocat că anterior, Caziuc V. a fost atras la răspundere

contravențională definitiv și irevocabil, prin aceeași decizie lui Poperecinîi A.,

fiindu-i atribuită calitatea de martor, fără a i se stabili vina, iar condamnarea lor

duce la încălcarea art. 4 al Protocolului 7 al CEDO.

Potrivit deciziei instanței de apel, Caziuc V. a comis o contravenție, apoi o

crimă, nefiind clar care acțiuni ale acestuia constituie partea obiectivă a

contravenției și care a infracțiunii.

Totodată, până la moment, Procurorul General nu a anulat ordonanța

adjunctului procurorului raionului Telenești, N. Burduja, din 04.02.2011, de

pornire a procesului contravențional.

Astfel, au fost încălcate prevederile art. 22 Cod de procedură penală, care

indică că nimeni nu poate fi urmărit de organele de urmărire penală, condamnat de

mai multe ori pentru aceeași faptă.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 11) Cod

de procedură penală.

argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi

admis din următoarele considerente.

5

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 11) Cod de procedură penală hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul, când hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, când motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii, când persoana condamnată a fost judecată anterior în mod

definitiv pentru aceeași faptă. Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs este în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, dar fără

a agrava situația inculpatului.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect, Colegiul penal lărgit atestă că instanțele de fond și de apel

au comis următoarele erori de drept.

În primul rând, conform art. 325 alin. (1) Cod de procedură penală,

judecarea cauzei în primă instanță se efectuează numai în limitele învinuirii

formulate în rechizitoriu.

Conform jurisprudenței naționale, sentința trebuie să corespundă atât după

formă, cât și după conținut cerințelor art. 384-397 Cod de procedură penală,

sentința se expune în mod consecvent, astfel ca noua situație să decurgă din cea

anterioară și să aibă legătură logică cu ea, excluzându-se folosirea formulărilor

inexacte (Hotărârea Plenului CSJ nr. 22 din 12.12.2005 privind sentința judecătorească, pct.

3.).

În pofida acestor prescripții legale, potrivit descriptivului și dispozitivului

sentinței, instanța de fond a constatat că inculpații sunt învinuiți în baza art. 287

alin. (2) lit. b) Cod penal, dar a încetat procesul penal pe art. 187 alin. (2) lit. b)

Cod penal, adică pe un articol neincriminat inculpaților prin rechizitoriu.

Mai mult, soluția din dispozitiv este una absolut neclară. Or, instanța a

concluzionat că există circumstanțe care condiționează tragerea la răspundere

penală a inculpatului, însă în mod divergent și neîntemeiat a încetat procesul

penal (pct. 1. și 2. din decizie).

Deci, prima instanță nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu rigorile

legale și a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care se întemeiază

soluția, motivarea acesteia contrazicând dispozitivul hotărârii.

În al doilea rând, potrivit art. 414 alin. (1), (2) și (6) Cod de procedură

penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din

cauza penală, verifică declarațiile și probele materiale examinate de prima instanță

prin citirea lor în ședința de judecată, cu consemnarea în procesul-verbal, nefiind în

drept să-și întemeieze concluziile pe probele cercetate de prima instanță dacă ele

nu au fost verificate în ședința de judecată a instanței de apel și nu au fost

consemnate în procesul-verbal. Conform art. 419 Cod de procedură penală,

rejudecarea cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale

pentru examinarea cauzelor în primă instanță, care se aplică în mod corespunzător.

În corespundere cu art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia

instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus la

respingerea apelului, precum și motivele adoptării soluției date. Potrivit art. 385

6

alin. (1) pct. 1)-4) Cod de procedură penală, la adoptarea sentinței, instanța de

judecată soluționează chestiunile dacă a avut loc fapta de săvârșirea căreia este

învinuit inculpatul, dacă această faptă a fost săvârșită de inculpat, dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii și de care anume lege penală este prevăzută ea,

dacă inculpatul este vinovat de săvârșirea acestei infracțiuni. Conform art. 22 alin.

(1) Cod de procedură penală și art. 7 alin. (2) Cod penal,nimeni nu poate fi supus

de două ori urmăririi penale și pedepsei penale pentru una și aceeași faptă. În

corespundere cu art. 391 alin. (1) pct. 5) Cod de procedură penală, sentința de

încetare a procesului penal se adoptă dacă există o hotărâre a organului de urmărire

penală asupra aceleiași persoane pentru aceeași faptă de încetare a urmăririi penale,

de scoatere a persoanei de sub urmărire penală sau de clasare a procesului penal.

Conform art. 467 alin. (1) Cod de procedură penală, ordonanțele procurorului

privind încetarea urmăririi penale sunt obligatorii pentru toate persoanele fizice și

juridice din țară și au putere executorie pe întregul teritoriu al Republicii Moldova.

Conform jurisprudenței național, chestiunile de fapt asupra cărora trebuie să

se pronunțe instanța de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată a fost

săvârșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări,

Chestiunile de drept pe care urmează să le soluționeze instanța de apel sunt: dacă

fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată,

dacă normele de drept procesual și penal au fost corect aplicate. În cazul în care se

constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la chestiunile menționate,

hotărârea instanței de fond urmează a fi desființată, cu rejudecarea cauzei

(Hotărârea Plenului CSJ a RM din 12.12.2005, nr.22 Cu privire la practica judecării cauzelor

penale în ordine de apel).

Hotărârea trebuie să corespundă atât după formă, cât și după conținut

cerințelor art. 384-397 Cod de procedură penală, fiind expusă în mod consecvent,

astfel ca noua situație să decurgă din cea anterioară și să aibă legătură logică cu ea,

excluzându-se folosirea formulărilor inexacte (Hotărârea Plenului CSJ nr. 22 din

12.12.2005 privind sentința judecătorească, pct. 3.).

Însă, instanța de apel nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate,

deoarece, corect concluzionând că sentința este ilegală și neîntemeiată, potrivit

descriptivului deciziei contestate, rejudecând cauza (pct. 4. din decizie):

a) conform procesului-verbal al ședinței de judecată, și-a întemeiat

concluziile pe probe care nu au fost verificate în ședința de judecată prin citirea lor

și nu au fost consemnate în respectivul proces-verbal, cum ar fi probele scrise de la

f.d. 31, 22-46 v. 3, 55 v. 2;

b) a ignorat ordonanța adjunctului procurorului de Telenești, din 04.02.2011,

privind pornirea procesului contravențional față de Caziuc V. pentru faptul că la

18.11.2010, orele 21.00, în preajma propriului magazin, i-a aplicat câteva lovituri

lui Varvarici Igor, cauzându-i leziuni corporale sub formă de traumatism cranio-

cerebral acut, închis, comoție cerebrală, astigmatism post traumatic, contuzie a

țesuturilor moi ale capului și a feței, care corespund vătămărilor corporale ușoare

cu dereglarea sănătății de scurtă durată. Or. În acțiunile lui Caziuc Vasile nu se

conțin semnele infracțiunii prevăzute de art. 287 Cod penal dar cele ale

contravenției prevăzute la art. 78 alin. (3) Cod contravențional.

7

La fel, instanța a sfidat decizia agentului constatator din 09.03.2011, prin

care Caziuc Vasile a fost sancționat pentru faptele nominalizate supra în baza art.

78 alin. (3) Cod contravențional la amendă în mărime de 50 unități convenționale,

adică 1000 lei (v.1 f.d. 50-55).

De asemenea instanța nu a luat în considerare jurisprudența CtEDO,

conform cărei, procedura cu sancționarea contravențională echivalează cu procedura

penală, (cauza Ziliberberg vs Moldova). Art.4 al Protocolului nr.7 CEDO interzice

urmărirea penală sau judecarea unei persoane pentru o a două „infracțiune” în

măsura în care aceasta are la origine fapte identice sau fapte care sunt în mod

substanțial aceleași. Într-o astfel de situație, urmează de apreciat faptele care

constituie un ansamblu de circumstanțe concrete, care implică același inculpat, și

care sunt indisolubil legale între ele în timp și în spațiu, a căror existență trebuie să

fie demonstrată, în scopul de a se putea iniția urmărirea penală ori spre a se ajunge

la o condamnare a autorului acestora (cauza Zolotuhin vs Rusia).

Prin urmare, actele procurorului și agentului constatator enunțate supra

echivalează cu hotărâri a organului de urmărire penală de încetare a urmăririi

penale asupra aceleiași persoane pentru aceeași faptă, care, fiind definitive și

obligatorii, generează adoptarea unei sentințe de încetare a procesului penal

ulterior.

În această consecutivitate, se reține că instanța de apel, a constatat neclar și

divergent că: „Inculpatul Caziuc V., în rezultatul unei înțelegeri prealabile,

împreună cu Poperecinîi A. și alte două persoane necunoscute, din intenții

huliganice,a întreprins mai multe încercări de a-l lovi pe Varvarici I., iar

Poperecinîi A. a aplicat violență fizică față de Varvarici I., aplicându-i câteva

lovituri cu pumnul peste față, cauzându-i, conform raportului de expertiză

medico-legală nr. 62D din 07.04.2011, leziuni corporale ușoare…, ei au comis

huliganismul, acțiuni comise de două sau mai multe persoane…, în învinuirea

adusă, lui Caziuc V. nu i se incriminează aplicarea violenței fizice față de

Varvarici I…, Poperecinîi A. l-a lovit pe Varvarici I., iar acțiunile acestuia au

fost susținute de Caziuc V…, inculpații au încălcat regulile de comportament,

care s-au manifestat prin acte de violență în privința părților vătămate, cu

cauzarea vătămărilor corporale ușoare și respectiv, dureri fizice, acestea urmând

a fi calificate ca o infracțiune”.

Or, în cazul în care instanța de apel a constatat și că inculpații au comis

împreună actul de huliganism incriminat prin rechizitoriu, iar circumstanțele

concrete ale învinuirii formulate lui Caziuc Vasile sunt indisolubil legale între ele

în timp și în spațiu cu cele pentru care el anterior a fost deja sancționat, este

prezentă supunerea lui ilegală de două ori urmăririi penale și pedepsei penale

pentru una și aceeași faptă.

Mai mult, constatarea că Poperecinîi A. l-a lovit pe Varvarici I., cauzându-i

leziuni corporale sub formă de traumatism cranio-cerebral acut, închis, comoție

cerebrală, astigmatism post traumatic, contuzie a țesuturilor moi ale capului și a

feței, care corespund vătămărilor corporale ușoare cu dereglarea sănătății de scurtă

durată, contravine constatărilor conținute în ordonanța procurorului și decizia

agentului constatator nominalizate supra, care sunt definitive și au puterea unui

lucru judecat deja.

8

Circumstanțele expuse atestă în mod lucid că ambele instanțe nu au judecat

cauza penală în condițiile legii, deoarece au adoptat hotărâri care nu cuprind

motive legale pe care se întemeiază soluția, că motivarea soluției contrazice

dispozitivul sentinței, și că recursul ordinar este întemeiat.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală instanța de

recurs casează total hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către

instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către

instanța de recurs.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanțele de fond și de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de

recurs, se impune soluția admiterii recursului declarat, casării totale a deciziei

contestate și dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările

expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu

legea, în raport cu normele de drept enunțate și jurisprudența națională și a CtEDO,

reiterate în prezenta decizie, cu învinuirea formulată inculpaților prin rechizitoriu și

faptele deja judecate prin ordonanța adjunctului procurorului de Telenești, din

04.02.2011 și decizia agentului constatator din 09.03.2011, să adopte o hotărâre

legală și întemeiată.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de avocatul Nicolae Guminiuk, casează

total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 23 septembrie 2015, în

privința inculpaților Poperecinîi Alexandru Nicolae și Caziuc Vasile Dumitru, și

dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 26 aprilie

2016.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

Liliana Catan

Ion Guzun

9