1ra-197/2016 — art. 201/1 alin. 3 lit. a CP

1ra-197/2016 — art. 201/1 alin. 3 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-197/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

23 martie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Petru Ursache,

Judecătorii – Petru Moraru și Ghenadie Nicolaev,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare, declarate de

avocatul Mîrzîncu Aurelia în numele inculpatei și de inculpată, prin care se solicită

casarea sentinței Judecătoriei Basarabeasca din 27 februarie 2015 și deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 17 iunie 2015, în cauza penală în privința lui

Niculița Vitalia Maxim, născută la 06 mai 1992,

originară și domiciliată or. Basarabeasca,

str. Gogol 6, ap. 67.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 21.01.2015 - 27.02.2015;

Instanța de apel: 21.04.2015 - 17.06.2015;

Instanța de recurs: 03.12.2015 - 23.03.2016.

A CONSTATAT:

administrate în faza de urmărire penală, Niculița Vitalia a fost recunoscută vinovată și

condamnată în baza art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal, la 4 (patru) ani 6 (șase) luni

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar pentru femei.

Prin aceeași sentință s-a dispus încasarea din contul inculpatei în beneficiul statului

a sumei de 1187 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Niculița Vitalia, la 21 octombrie 2014, aproximativ la ora 03:00, aflându-se la domiciliul

său amplasat pe adresa or. Basarabeasca, str. Sovhozului 48, ap. 309, în care locuia

împreună cu soțul său, intenționat, înțelegând caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale,

fiind în stare de ebrietate alcoolică, având un comportament agresiv, a inițiat o ceartă în

familie exprimându-se cu cuvinte necenzurate în adresa soțului său, Niculița Evgheni, la

care ultimul de asemenea s-a exprimat cu cuvinte necenzurate în adresa ei, lovind-o cu

pumnul în feță, după care ea, intenționat, având scopul provocării leziunilor corporale

soțului său, cu un cuțit de bucătărie i-a aplicat o lovitură ultimului în abdomen,

provocându-i conform raportului de expertiză medico-legală nr. 179 D din 04 noiembrie

2014, vătămare corporală gravă.

unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care să-i fie stabilită

o pedeapsă mai blândă, cu aplicarea art. 90 Cod penal.

1

În motivarea apelului, inculpata a menționat, că în momentul săvârșirii infracțiunii

era agresată de către soțul său, iar lovitura cu cuțitul a fost aplicată acestuia în scop de

apărare.

De asemenea, apelanta a solicitat aplicarea unei pedepse non-privative de liberate,

din motiv că are un copil minor la întreținere.

a fost respins apelul inculpatei și menținută sentința.

4.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a indicat, că prima instanță

cercetând în cumul probele administrate în ședința de judecată prin prisma admisibilității,

pertinenței și concludenței, utilității și veridicității raportată la declarațiile date de

inculpată în ședința de judecată, corect a încadrat acțiunile acesteia în baza art. 2011

alin. (3) lit. a) Cod penal.

Totodată, reținând că prin cererea de apel inculpata a contestat sentința în partea

stabilirii pedepsei, instanța de apel a remarcat, că prima instanță a stabilit circumstanțele

atenuante care au stat la baza individualizării pedepsei aplicate în privința inculpatei

Niculița Vitalia, cum ar fi: recunoașterea vinovăției, căința sinceră, acțiunile ilegale ale

victimei care au provocat infracțiunea, precum și circumstanța agravantă: săvârșirea

infracțiunii de către o persoană aflată în stare de ebrietate alcoolică.

Prin urmare, instanța de apel a constatat, că la individualizarea pedepsei, prima

instanță a ținut cont în deplină măsură de prevederile art. art. 6, 7, 61, 75 Cod penal, de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele care atenuează ori agravează răspunderea penală, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acesteia, de faptul că a săvârșit o infracțiune care conform prevederilor art. 16

Cod penal, face parte din categoria infracțiunilor deosebit de grave.

La fel, instanța a reținut, că potrivit certificatului eliberat de Șeful interimar al

Direcției Asistență Socială și Protecție a Familiei Basarabeasca Martînov Mihail, minorul

Niculița Maxim, născut la 26 iulie 2010, începând cu 20 iulie 2014 locuiește cu bunica

sa, Caramit Anastasia, din cauza că părinții copilului: Niculița Vitalia și Niculița Eugen

nu își respectă drepturile de părinte față de copilul minor (f. d. 21, vol. I), iar prin

dispoziția primarului or. Basarabeasca N. Nicolaev, nr. 116 din 03 noiembrie 2014, s-a

dispus instituirea tutelei d-nei Caramit Anastasia față de copilul Niculița Maxim, născut

la 26 iulie 2010 (f. d. 22, vol. I).

De asemenea, instanța de apel a reținut, că prin raportul de expertiză

psihiatrico-legală ambulatorie nr. 931 a-2014 se atestă că, Niculița Vitalia a fost

recunoscută responsabilă (f. d. 113-115, vol. I); prin caracteristica eliberată de Primăria

or. Basarabeasca inculpata este caracterizată negativ (f. d. 122, vol. I); prin avizul eliberat

de Spitalul raional Basarabeasca, inculpata Niculița Vitalia nu se află la evidența

medicului psihiatru (f. d. 124, vol. I); prin avizul eliberat de Spitalul raional Basarabeasca

se confirmă că, Niculița Vitalia s-a aflat la evidența profilactică în perioada anilor

2008-2010, ca consumatoare de droguri (marihuană) (f. d. 125, vol. I); potrivit

proceselor-verbale cu privire la contravenție, Niculița Vitalia a fost sancționată

contravențional pentru săvârșirea contravențiilor - huliganismul nu prea grav, injurie,

vătămarea intenționată ușoară a integrității corporale, neîndeplinirea obligațiilor de

întreținere a copilului minor (f. d. 127-146, vol. I).

De altfel, instanța de apel a constatat, că în privința inculpatei Niculița Vitalia nu

pot fi aplicate prevederile art. 96 alin. (1) Cod penal, amânarea executării pedepsei pentru

2

femeile care au copii în vârstă de până la 8 ani, deoarece infracțiunea săvârșită de

inculpată se califică ca deosebit de gravă, iar legea penală prevede expres cazurile în care

nu poate fi dispusă amânarea executării pedepsei, și anume pentru săvârșirea

infracțiunilor grave, deosebit de grave și excepțional de grave împotriva persoanei.

Prin urmare, instanța de apel a ajuns la concluzia, că prima instanță a pronunțat o

hotărâre întemeiată și legală la compartimentul individualizării pedepsei, reținând gradul

de pericol social al faptei săvârșite, motiv din care argumentele apelantei au fost respinse

ca neîntemeiate.

fără a indica un temei concret din cele prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură

penală, pentru declararea recursului ordinar, au contestat hotărârile judecătorești

pronunțate la caz, solicitând casarea acestora în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatei să-i fie stabilită o pedeapsă cu

aplicarea art. 90 Cod penal, sau după caz, cu aplicarea art. 96 Cod penal.

În motivarea cererii înaintate, recurenții au menționat că, atât la urmărirea penală

cât și în cadrul examinării cauzei în instanțele judecătorești, inculpata a recunoscut vina

și se căiește de cele săvârșite, însă instanțele nu au ținut cont de acest fapt și i-au aplicat

o pedeapsă prea aspră, fără a examina cererea cu privire la aplicarea în privința acesteia

a prevederilor art. art. 90, 96 Cod penal.

La fel, se invocă în recurs, că la stabilirea pedepsei instanțele judecătorești nu au

analizat comportamentul agresiv al părții vătămate, care periodic o maltrata atât pe

inculpată, cât și pe copilul minor, iar toate adresările la poliție nu au fost eficiente.

Așadar, instanțele de judecată nu au examinat versiunea, că inculpata a fost impusă

de situație să săvârșească infracțiunea, deoarece se apăra de agresiunea părții vătămate.

În opinia apărării, instanțele judecătorești nu au ținut cont în deplină măsură de

prevederile art. art. 61, 75 Cod penal, în final aplicându-i o pedeapsă prea aspră

inculpatei.

Din aceste considerente, în recurs se solicită a se lua în considerație că, inculpata

și-a recunoscut pe deplin vina și se căiește sincer de cele săvârșite, că are la întreținere un

copil minor, iar mama ei, căreia i s-a transmis sub tutelă copilul minor, până a fi

condamnată este în etate, bolnavă și nu mai poate avea grijă cum se cuvine de copil, nu

mai are surse financiare pentru întreținerea copilului, inculpata nu a fost decăzută din

drepturile părintești, motiv din care instanța ar putea examina posibilitatea aplicării unei

pedepse mai blânde, neprivative de liberate.

5.1. Inculpata, prin intermediul oficiului poștal, la 15 ianuarie 2016 a declarat

recurs ordinar prin care a solicitat rejudecarea cauzei.

În motivarea cererii inculpata a reiterat că la momentul săvârșirii infracțiunii, ea și

cu partea vătămată se aflau în domiciliul lor, care era iluminat de la lumina unei lumânări,

partea vătămată a lovit-o de câteva ori, iar dânsa pentru a se apăra, neintenționat și din

întâmplare l-a lovit cu cuțitul.

Menționează că partea vătămată o agresa mereu, chiar și în timpul când era

însărcinată, iar adresându-se la poliție ultimul se alegea doar cu amendă și continua să se

comporte neadecvat în familie.

Este de opinia că instanțele de judecată i-au aplicat o pedeapsă prea aspră, nu au

luat în considerație că infracțiunea a fost săvârșită din imprudență și în scop de apărare.

Invocă la faptul că martorii Valerii Gumeniță, Ivan Culicov, Ludmila Zaeț,

Zita Cuțitari, pot confirma că doar ea a lucrat pentru a întreține familia, iar prima instanță

3

incorect a stabilit că dânsa este lipsită de drepturile părintești, din moment ce ea personal

a dat acordul privind instituirea tutelei în persoana mamei sale, asupra copilului.

Solicită aplicarea în privința ei a prevederilor art. 96 Cod penal.

respingerea acestora, din motiv că argumentele invocate cu privire la greșita

individualizare a pedepsei aplicate inculpatei sunt nefondate, or, hotărârile judecătorești

adoptate la caz sunt motivate și corespund prevederilor art. 394 alin. (2) Cod de procedură

penală.

avocatul Mîrzîncu Aurelia în numele inculpatei și de inculpata Niculița Vitalia, în raport

cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide inadmisibilitatea acestora din următoarele

considerente.

Cu referire la recursul declarat de avocatul Mîrzîncu Aurelia în numele

inculpatei și inculpata Niculița Vitalia.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent, or, art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu

recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la

judecarea cauzei.

Din conținutul recursului declarat, se atestă că recurenții nu au indicat concret un

temei din cele prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, pentru declararea

recursului, însă reieșind din argumentele invocate, Colegiul penal constată că aceștia

critică decizia instanței de apel sub aspectul individualizării pedepsei, fiind semnalizat

temeiul de casare, prevăzut de pct. 10) al normei indicate, care statuează că hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, în cazul când s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele (regulile)

stabilite de lege, de care este obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea

fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în parte.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în practică

a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale, ținând cont de

caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să i se aplice

o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară

vinovată.

Conform prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, și respectiv

4

la rândul său are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea ultimului, cât și a altor

persoane.

După cum se constată în speță, inculpata Niculița Vitalia a fost condamnată în baza

art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal, la 4 (patru) ani 6 (șase) luni închisoare, cu executarea

în penitenciar pentru femei.

Este cert și faptul, că sancțiunea infracțiunii incriminate inculpatei, prevede

pedeapsa închisorii de la 5 la 15 ani.

Potrivit principiului individualizării pedepsei penale (art. 7 Cod penal) în

coroborare cu criteriile generale de individualizare a pedepsei inserate la art. 75 alin. (1)

Cod penal, instanța de judecată aplică pedeapsă luând în considerare caracterul și gradul

prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, motivul și scopul celor comise, persoana celui

vinovat, caracterul și mărimea daunei prejudiciabile, circumstanțele ce atenuează sau

agravează răspunderea, ținându-se cont de influența pedepsei aplicate asupra corectării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei

pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza căruia a

fost condamnat inculpatul.

Doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască acțiunea de individualizare

a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o infracțiune, având deplina libertate de

acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama de regulile și principiile

prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

Colegiul penal reține că în privința inculpatei Niculița Vitalia, cauza penală a fost

judecată pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, potrivit prevederilor

art. 3641 Cod de procedură penală.

Astfel, la stabilirea pedepsei de către instanțele de fond a fost luată în considerație

căința sinceră a inculpatei cu privire la acțiunile săvârșite, care recunoscând vinovăția a

solicitat examinarea cauzei penale pe baza probelor administrate în faza de urmărire

penală.

Totodată, se evidențiază că instanțele de fond corect au ținut cont la stabilirea

pedepsei de gravitatea infracțiunii săvârșite, de personalitatea inculpatei, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării inculpatei, de condițiile de viață ale

familiei acesteia, precum și de circumstanțele atenuante: recunoașterea vinovăției, căința

sinceră, acțiunile ilegale ale victimei care au provocat săvârșirea infracțiunii, cât și de

circumstanța agravantă: săvârșirea infracțiunii de către o persoană aflată în stare de

ebrietate alcoolică,

Prin urmare, instanța de recurs constată că instanțele de fond corect au ajuns la

concluzia că pentru corectarea inculpatei, acesteia urmează ai fi stabilită o pedeapsă

privativă de libertate, calculată în concordanță cu rigorile impuse de art. 3641 alin. (8)

Cod de procedură penală.

Totodată, reieșind din gradul de pericol social al faptei săvârșite de inculpată, care

potrivit art. 16 Cod penal, face parte din categoria infracțiunilor deosebit de grave,

instanțele de fond corect au ajuns la concluzia, că la caz este imposibilă suspendarea

condiționată a executării pedepsei.

De altfel, instanța de apel corect a respins și solicitarea apărării cu privire la

amânarea executării pedepsei în privința inculpatei, care are la întreținere un copil în

5

vârstă de până la 8 ani, argumentând prin faptul, că ultima a săvârșit o infracțiune deosebit

de gravă îndreptată împotriva persoanei, situație ce face imposibilă aplicarea la caz a

art. 96 Cod penal.

Cu referire la argumentele recurenților, precum că instanța de apel greșit a reținut

că inculpata a fost decăzută din drepturile părintești, instanța de recurs menționează, că

într-adevăr la materialele cauzei nu este anexată o deciziei judecătorească în acest sens,

însă din probele prezentate se demonstrează că inculpata a fost sancționată

contravențional pentru neîndeplinirea obligațiilor de întreținere a copilului minor (f. d.

127 vol. I), iar ca urmare, la intervenția Direcției Asistență Socială și Protecție a Familiei

Basarabeasca și autorității administrației publice locale, în privința copilului

Niculița Maxim, născut la 26 iulie 2010, a fost instituită tutela în persoana bunicii

acestuia, Caramit Anastasia (f. d. 21, 22, vol. I).

Așadar, în opinia instanței de recurs, argumentele invocate de recurenți nu sunt

aplicabile din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar fi temei de implicare

în sensul rejudecării deciziei instanței de apel.

Prin urmare, Colegiul constată, că pedeapsa individualizată de instanțele de fond,

răspunde atât principiului proporționalității, cât și scopului prevăzut în art. 61 alin. (2)

Cod penal, restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane.

În consecință, instanța de recurs concluzionează că nu există temei legal pentru

admiterea recursului ordinar declarat de avocatul Mîrzîncu Aurelia în numele inculpatei

și inculpata Niculița Vitalia, iar potrivit legii se impune inadmisibilitatea acestuia, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Cu referire la recursul ordinar declarat de inculpata Niculița Vitalia la

15 ianuarie 2016.

Potrivit art. 432 Cod de procedură penală, instanța de recurs examinând

admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel,

decide în unanimitate asupra inadmisibilității recursului înaintat în cazul în care se

constată că, recursul este declarat peste termen.

Termenul de recurs este un termen procesual legal, durata lui fiind stabilită prin

lege. El este absolut și are caracter imperativ, adică depășirea lui atrage decăderea din

dreptul de a exercita calea de atac, iar dacă totuși recursul a fost declarat după expirarea

termenului el urmează a fi respins ca tardiv, cu excepția când întârzierea a fost

determinată de motive întemeiate.

În conformitate cu prevederile art. 422 Cod de procedură penală, termenul de

recurs este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei.

Potrivit dispozițiilor art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală, în cazul în care

pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea

acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen.

Analizând materialele cauzei, Colegiul penal constată, că potrivit

procesului-verbal al ședinței de judecată al instanței de apel din 17 iunie 2015

(f. d. 23-25, vol. II), dispozitivul deciziei instanței de apel a fost pronunțat în prezența

inculpatei Niculița Vitalia, precum și a avocatului acestuia Mîrzîncu Aurelia, acestea

fiind înștiințate că pronunțarea deciziei integrale va avea loc la 15 iulie 2015.

Așadar, la 15 iulie 2015, conform procesului-verbal al ședinței de judecată, a fost

pronunțată decizia motivată, în prezența procurorului, a inculpatei Niculița Vitalia și a

avocatului acesteia Mîrzîncu Aurelia (f. d. 26, vol. II) cărora le-a fost înmânată sub

6

semnătură copia deciziei integrale, fapt ce rezultă din recipisa anexată la materialele

cauzei (f. d. 35, vol. II).

Astfel fiind, reieșind din prevederile art. 422 Cod de procedură penală, în speță,

termenul de declarare a recursului urmează a fi calculat începând cu 16 iulie 2015 și care

a expirat la 14 august 2015, aceasta fiind și ultima zi pentru declararea recursului.

În speță, Colegiul penal a stabilit că recursul ordinar înaintat de inculpata

Niculița Vitalia, a fost depus prin intermediul poștei, la 15 ianuarie 2016, fapt confirmat

prin ștampila aplicată pe plic (f. d. 74, vol. II), acesta fiind depus cu omiterea termenului

de 30 de zile stabilit de lege pentru declararea recursului ordinar.

În susținerea soluției adoptate, instanța de recurs evidențiază și faptul, că depunând

inițial cererea de recurs ordinar împreună cu avocatul său Mîrzîncu Aurelia încă la

23 iulie 2015, inculpata a cunoscut despre termenul și modalitatea de atac a deciziei

instanței de apel, situație ce impune considerarea recursului depus ulterior, ca fiind

declarat peste termen.

În astfel de circumstanțe, raportând situația reținută în cauză, la prevederile art. 432

alin. (2) Cod de procedură penală, Colegiul penal constată că lipsesc temeiuri de drept de

casare a hotărârii adoptate în cauză și, prin urmare, se impune soluția inadmisibilității

recursului ordinar declarat de inculpata Niculița Vitalia, ca fiind declarat peste termen.

penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de avocatul Mîrzîncu Aurelia în

numele inculpatei și de inculpată, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 17 iunie 2015, în cauza penală în privința lui Niculița Vitalia Maxim, al

avocatului Mîrzîncu Aurelia și inculpatei – ca fiind vădit neîntemeiat, iar cel declarat de

inculpata Niculița Vitalia - ca fiind declarat peste termen.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 22 aprilie 2016.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Petru Moraru

Ghenadie Nicolaev

7