1ra-38/2016 — art.164 alin.2 lit.e CP

1ra-38/2016 — art.164 alin.2 lit.e CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-38/2016

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

22 martie 2016 mun. Chișinău

Colegiul lărgit în următoarea componență:

Președinte: Ursache Petru

Judecători: Toma Nadejda, Timofti Vladimir, Nicolaev Ghenadie, Alerguș Constantin

judecînd, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de avocatul Bria

Constantin în numele inculpaților Iațco Ion și Lisagor Grigore, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 iunie 2015, în cauza

penală în privința lui

Iațco Ion Gheorghe, născut la 28.10.1963,

originar și domiciliat în sat. Mașcăuți, r-nul

Criuleni.

Lisagor Grigore Serghei, născut la

05.11.1980, originar și domiciliat în sat.

Mașcăuți, r-nul Criuleni.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 15.05.2014 – 09.12.2014;

Instanța de apel: 03.02.2015 – 12.06.2015;

Instanța de recurs: 24.08.2015 – 22.03.2016.

C O N S T A T Ă :

privința lui Iațco Ion și Lisagor Grigore în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 164

alin. (2) lit. e) Cod penal a fost încetat.

Inculpații Iațco Ion și Lisagor Grigore au fost recunoscuți vinovați de comiterea

contravenției prevăzute de art. 335 Cod contravențional, fiindu-le stabilită pedeapsa

sub formă de amendă în mărime de 40 unități convenționale, ceea ce constituie 800 lei,

pentru fiecare.

Prin aceeași sentință, a fost încetat procesul penal în privința lui Druța Vasile în

baza art. 164 alin. (2) lit. e) Cod penal, din motivul decesului acestuia.

1

Lisagor Grigore și Druța Vasile, din motive de răzbunare asupra lui Osadcenco Serghei,

cu scopul de răpire a acestuia, cunoscînd despre faptul că el se află la domiciliul lui

Negară Vadim din sat. Mașcăuți, r-nul Criuleni, la data de 12 ianuarie 2014,

aproximativ la ora 18:00, au pătruns în ograda gospodăriei ultimului, unde aplicînd

forța fizică și înfrîngîndu-i rezistența, forțat l-au urcat într-un microbuz de model

„Mercedes 212 D” cu nr.î. OR BH 538, care aparținea lui Iațco Ion și l-au transportat în

gospodăria lui Valeri Cristia din aceeași localitate, unde l-au dus pe Osadcenco Serghei

într-un bordei, aplicîndu-i multiple lovituri cu mîinile și picioarele cu o rangă metalică

peste diferite părți ale corpului.

Ulterior, în continuarea acțiunilor lor criminale, îndreptate spre răpirea lui

Osadcenco Serghei, cu forța l-au urcat în microbuzul nominalizat și l-au transportat în

gospodăria lui Iațco Ion din sat. Mașcăuți, r-nul Criuleni, unde la fel i-au aplicat

multiple lovituri cu mîinile, picioarele și cu o bîtă din lemn peste diferite părți ale

corpului, cauzîndu-i vătămări corporale sub formă de traumă acută cranio-cerebrală,

comoție cerebrală, plăgi pe cap, echimoze pe pavilionul urechii stîngi, umărul stîng,

excoriații pe față, mîna dreaptă ce se califică ca vătămări ușoare. La finisarea acțiunilor

criminale, lui Osadcenco Serghei i-a fost permis să părăsească casa lui Iațco Ion.

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit ordinii stabilite pentru

prima instanță, prin care inculpații Iațco Ion și Lisagor Grigore să fie recunoscuți

vinovați și condamnați de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 164 alin. (2) lit. e)

Cod penal, cu stabilirea inculpaților a următoarelor pedepse :

- lui Iațco Ion - 7 ani închisoare, în penitenciar de tip semiînchis;

- lui Lisagor Grigore - 8 ani închisoare, în penitenciar de tip semiînchis.

A solicitat de asemenea dispunerea nimicirii, după intrarea în vigoare a sentinței,

ca fiind lipsit de valoare, a corpului delict: rangă metalică, precum și dispunerea

confiscării speciale a automobilul de model „Mercedes 212 D” cu nr.î. ORBH 538,

caroseria WDB9024621P995481, obiect utilizat la comiterea infracțiunii.

3.1. În motivarea apelului său procurorul a indicat, că instanța de fond a dat o

apreciere eronată probelor, iar respingerea declarațiilor părții vătămate și a martorilor

acuzări audiați în ședința de judecată nu a fost argumentată de către prima instanță.

În opinia apelantului instanța nu a luat în considerație faptul, că răpirea persoanei

este o infracțiune formală, de aceea răspunderea pentru aceasta survine din momentul

întreprinderii de către făptuitor a unor acțiuni concrete îndreptate spre schimbarea

locului aflării victimei, contrar voinței acesteia, cauzarea prejudiciului material

neavînd importanță la încadrarea infracțiunii.

2

Apelantul a menționat, că în speță, în cadrul examinării cauzei în prima instanță,

au fost stabilite cu certitudine toate aceste elemente, fapt reflectat și în sentința

pronunțată, iar concluziile instanței fiind contrare probelor cercetate.

De asemenea procurorul a menționat în apelul său că instanța nu a ținut cont de

stipulările art. 106 Cod penal, care prevede confiscarea specială a bunurilor utilizate la

săvîrșirea infracțiunilor, deoarece prima instanță a omis în mod neîntemeiat să

dispună trecerea gratuită în proprietatea statului a automobilului ce aparținea lui Iațco

Ion, obiect ce a fost utilizat la comiterea infracțiunii. Totodată sentința nu cuprinde

hotărîrea instanței de judecată cu privire la corpurile delicte.

procurorului a fost admis, a fost casată sentința Judecătoriei Criuleni din 09 decembrie

2014 și pronunțată o nouă hotărîre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care Iațco Ion și Lisagor Grigore au fost recunoscuți vinovați și condamnați în

baza art. 164 alin. (2) lit. e) Cod penal cu stabilirea ambilor a pedepsei cu închisoarea

fiecăruia pe un termen de 6 (șase) ani, cu executarea acesteia în penitenciar de tip

semiînchis.

4.1. Rejudecînd cauza, instanța de apel a constatat că, la 12 ianuarie 2014, în jurul

orei 18:00, inculpații Iațco Ion, Lisagor Grigore și Druța Vasile, în privința căruia

procesul penal a fost încetat din motivul decesului, din motive de răzbunare asupra lui

Osadcenco Serghei, cu scopul de răpire a acestuia, cunoscînd despre faptul că el se află

la domiciliul lui Negară Vadim din sat. Mașcăuți, r-nul Criuleni, au pătruns în ograda

gospodăriei ultimului, unde aplicînd forța fizică și înfrîngîndu-i rezistența, forțat l-au

urcat într-un microbuz de model „Mercedes 212 D” cu nr.î. OR BH 538, care aparținea

lui Iațco Ion și l-au transportat în gospodăria lui Valeri Cristia din aceeași localitate,

unde l-au dus pe Osadcenco Serghei într-un bordei, aplicîndu-i multiple lovituri cu

mîinile și picioarele cu o rangă metalică peste diferite părți ale corpului.

Ulterior, în continuarea acțiunilor lor criminale, îndreptate spre răpirea lui

Osadcenco Serghei, cu forța l-au urcat în microbuzul nominalizat și l-au transportat în

gospodăria lui Iațco Ion din sat. Mașcăuți, r-nul Criuleni, unde la fel i-au aplicat

multiple lovituri cu mîinile, picioarele și cu o bîtă din lemn peste diferite părți ale

corpului, cauzîndu-i vătămări corporale sub formă de traumă acută cranio-cerebrală,

comoție cerebrală, plăgi pe cap, echimoze pe pavilionul urechii stîngi, umărul stîng,

excoriații pe față, mîina dreaptă ce se califică ca vătămări ușoare. La finisarea

acțiunilor criminale, lui Osadcenco Serghei i-a fost permis să părăsească casa lui Iațco

Ion.

4.2. În motivarea deciziei sale instanța de apel a conchis, că probele administrate

de către organul de urmărire penală, cercetate și verificate de către instanțele de

3

judecată prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de

vedere al pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și coroborării reciproce,

confirmă vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 164 alin. (2)

lit. e) Cod penal. În acest sens de către instanța de apel au fost reținute:

- declarațiile părții vătămate Osadcenco Serghei;

- declarațiile martorilor Osadcenco Sofia, Osadcenco Dmitri, Druță Tamara, Cristia

Valeri și Negara Vadim, cît și prin materialele cauzei: plîngerea lui S. Osadcenco;

procesul-verbal de cercetare la fața locului din 15.01.2014 și fototabelul; raportul de

expertiză medico-legală nr. 83 D din 20.02.2014 în privința lui S. Osadcenco, privind

constatarea leziunilor corporale; procesul-verbal de examinare a obiectului și

ordonanța de recunoaștere în calitate de corp delict din 14.02.2014; procesele-verbale

de confruntare între S. Osadcenco, Gr. Lisagor, I. Iațco și V. Druța din 20.03.2014.

Instanța de apel a statuat, că probele expuse supra dovedesc cu certitudine

vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunii imputate și combat declarațiile de

nerecunoaștere a vinovăției făcute de către inculpați, acestea fiind, în opinia instanței

de apel, o metodă aleasă de apărare pentru a se eschiva de la răspunderea penală.

Cu referire la încadrarea juridică a acțiunilor inculpaților, instanța de apel a

menționat, că obiectul juridic al infracțiunii imputate inculpaților îl formează relațiile

sociale cu privire la libertatea fizică a persoanei, care constituie posibilitatea persoanei

de a se mișca, de a circula și de a activa după propria voința.

Instanța de apel a indicat, că libertatea fizică a persoanei implică în mod necesar

sentimentul de siguranță, adică sentimentul de liniște și încredere pe care îl dă

persoanei faptul de a se ști la adăpost de orice pericol. Latura obiectivă presupune

existența a 3 etape succesive: capturarea victimei, deplasarea victimei din habitatul ei

permanent sau provizoriu, reținerea victimei.

Reieșind din aceste statuări ale practicii judiciare constante expuse supra,

instanța de apel a conchis, că în acțiunile inculpaților se atestă existența acestor trei

etape succesive ale laturii obiective a infracțiunii incriminate acestora, deoarece

inculpații l-au depistat pe S. Osadcenco, l-au deplasat forțat de la locul lui de aflare

într-un alt loc stabilit de către inculpați, unde l-au reținut timp îndelungat contrar

voinței părții vătămate.

Instanța de apel a subliniat, că inculpații avînd un scop dinainte prestabilit, l-au

căutat pe S. Osadcenco, iar identificînd locul de aflare a lui, sub presiunea

amenințărilor, precum și prin aplicarea forței fizice, l-au capturat de la locul unde se

afla, și anume domiciliul lui Negară Vadim, l-au scos cu forța din această gospodărie, l-

au urcat în microbuz, transportîndu-l într-un alt loc, unde l-au reținut timp îndelungat

contrar voinței părții vătămate.

4

Aceste circumstanțe au fost confirmate prin declarațiile făcute de către partea

vătămată S. Osadcenco, care a indicat, că el a fost urcat de către inculpați cu forța în

mijlocul de transport și nu a avut posibilitate să fugă din locul unde era deținut și

maltratat de către inculpați.

Soluționînd apelul procurorului, instanța de apel a ajuns la concluzia de

respingere a solicitării procurorului privind dispunerea confiscării speciale a

automobilului pe care inculpații l-au utilizat la comiterea infracțiunii, deoarece acest

automobil nu a fost recunoscut în conformitate cu legislația în vigoare în calitate de

corp delict. Totodată instanța de apel a considerat întemeiată solicitarea procurorului

de dispunere a nimicirii răngii metalice, anexate la dosar în calitate de corp delict.

Individualizînd pedeapsa stabilită inculpaților, instanța de apel a indicat, că

reieșind din prevederile art. 61, 75 Cod penal, ține cont de gravitatea infracțiunii

comise de inculpați, de motivul acesteia, de personalitatea inculpaților, de alte

circumstanțe ale cauzei, precum și de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării acestora, astfel ajunge la concluzia stabilirii inculpaților a pedepsei

închisorii, care, în opinia instanței de apel, este una echitabilă în speța examinată.

depune recurs ordinar, prin care solicită casarea deciziei instanței de apel și

menținerea sentinței.

5.1. În motivarea recursului avocatul invocă temeiurile de drept prescrise la art.

427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală: hotărîrea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția; instanța apel a admis o eroare gravă de fapt,

care a afectat soluția instanței; nu au fost întrunite elementele infracțiunii prevăzute

de art. 164 alin. (2) lit. e) Codul penal.

În susținerea solicitărilor sale recurentul indică următoarele argumente:

- instanța de apel eronat a admis apelul procurorului, nu a cercetat și analizat sub

toate aspectele, complet și în mod obiectiv probele administrate în conformitate cu art.

101 Cod de procedură penală;

- probele cercetate și verificate în cadrul ședinței de judecată nu dovedesc faptul,

că acțiunile inculpaților întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii imputate;

- instanța de apel a pronunțat o nouă hotărîre de condamnare, punînd la baza

soluției sale aceleași probe obținute de către instanța de fond, și anume declarațiile

martorilor Osadcenco Sofia, Osadcenco Dmitri, Druță Tamara, Cristia Valeri, fără

audierea nemijlocită a acestora, limitîndu-se doar la audierea părții vătămate, care, de

altfel, nu a susținut apelul procurorului;

- instanța a încălcat prevederile art. 419 Cod de procedură penală, conform căruia,

rejudecarea cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale

5

pentru examinarea cauzelor în prima instanță. Instanța de apel urma nemijlocit să

verifice toate probele anexate la dosar, conform procedurii reglementate de art. 365-

376 Cod de procedură penală și nu să pună la baza soluției sale probele cercetate de

instanța de fond, ignorînd principiul nemijlocirii examinării probelor;

- acțiunile inculpaților nu conțin elementele constitutive ale infracțiunii, deoarece

în cadrul cercetării judecătorești s-a constatat că partea vătămată S. Osadcenco nu a

fost luată cu forța de către inculpați, a mers benevol să caute telefonul mobil pierdut,

fapt confirmat de către partea vătămată în cadrul cercetării judecătorești în instanțele

de fond;

- este eronată concluzia instanței de apel referitor la faptul, că declarațiile părții

vătămate date în ședința de judecată, au fost date la insistența inculpaților, acest fapt

nefiind probat;

- instanța de apel nu a luat în considerare declarațiile martorului Negară Vadim,

care a declarat, că partea vătămată singură a plecat cu inculpații, nefiind forțat;

- infracțiunea de răpire a unei persoane fiind o infracțiune formală se consideră

consumată din momentul reținerii persoanei, nu este aplicabilă speței date, deoarece

partea vătămată și martorii au confirmat că partea vătămată S. Osadcenco, de bună

voie, fără aplicarea forței, s-a deplasat împreună cu inculpații;

- casarea sentinței și condamnarea inculpaților nu putea avea loc fără aprecierea

directă a declarațiilor lor și de către martori, deoarece în cazul dat dosarul penal este

bazat în întregime pe declarațiile martorilor, iar instanța de apel s-a bazat în

exclusivitate pe aceste declarații fără a le examina nemijlocit (Hotărîrea CEDO în cauza

Popovici c. Moldovei din 27 noiembrie 2007 și Hotărîrea CEDO în cauza Năvoloacă c.

Moldovei din 16 decembrie 2008);

- instanța de apel nu a motivat hotărîrea sa, iar judecarea cauzei a avut loc cu

încălcarea dreptului la apărare, prevăzut de art. 6 CEDO și de art. 20 din Constituție.

Colegiul penal lărgit consideră că acesta urmează a fi respins din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot

fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând recursul,

instanța respinge recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate.

6.1. Recurentul a invocat temeiurile de recurs prevăzute de art. 427 alin.(1) pct.

6) Cod de procedură penală, care stabilește, că hotărîrile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, dacă

6

hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, instanța apel a

admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, însă Colegiul penal

constată că temeiurile menționate nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului

declarat, dat fiind faptul că, instanța de apel la examinarea cauzei a respectat

prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin.(8) Cod de procedură penală, hotărîrea

cuprinzînd motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată. Instanța de apel n-a

admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția acesteia.

În această ordine de idei, Colegiul remarcă faptul, că potrivit art. 414 alin.(1) Cod

de procedură penală instanța de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia

hotărîrii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor

din cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Potrivit art. 414 alin.(4) Cod de procedură penală, în vederea soluționării

apelului, instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor.

Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc că, instanța de

apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit prevederilor art. 417 alin.(8) Cod de procedură penală decizia instanței

de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la

respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Colegiul penal atestă, că instanța de apel, judecînd apelul procurorului, a

respectat prevederile legale sus-enunțate, verificînd legalitatea și temeinicia hotărîrii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar,

totodată fiind cercetate suplimentar probele administrate de prima instanță, și în așa

mod corect a ajuns la concluzia privind recunoașterea vinovăției și condamnarea

inculpaților Iațco Ion și Lisagor Grigore în baza art. 164 alin. (2) lit. e) Cod penal,

concluzie a cărei motivare a fost pe larg expusă în pct.4.2 din prezenta decizie, soluție

pe care instanța de recurs o însușește și motivarea căreia nu o consideră necesar de a

o reitera.

Astfel, Colegiul penal consideră că sunt neîntemeiate argumentele recurentului

precum că instanța de apel și-a bazat concluziile sale pe aceleași probe cercetate de

prima instanță și care au fost puse la baza sentinței de încetare a procesului și de

atragere la răspundere contravențională, deoarece potrivit procesului-verbal al

ședinței de judecată a instanței de apel și textului deciziei atacate, rezultă că instanța

de apel și-a întemeiat concluziile pe probe cercetate în ședința de judecată a instanței

de apel, precum și pe probe, care au fost verificate de către instanța de apel prin citirea

lor în ședința de judecată, fapt reflectat în procesul-verbal, împotriva căruia n-au fost

depuse careva obiecții în ordinea prevăzută de legislația de procedură penală.

7

Colegiul penal atestă că în sensul prevederilor art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală, decizia instanței de apel cuprinde temeiurile de fapt și de drept care

au dus la admiterea apelului declarat, precum și motivele adoptării soluției.

Astfel, potrivit textului recursului depus, avocatul aduce critici modalității de

apreciere a probelor înfăptuită de către instanța de apel, iar în acest sens Colegiul

penal reține, că instanța de apel a verificat și a apreciat probele în ședința de judecată,

în conformitate cu prevederile art. 100 alin. (4), 101 Cod de procedură penală, a

stabilit toate aspectele de fapt și de drept, astfel corect ajungînd la concluzia cu privire

la vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 164 alin. (2) lit. e)

Cod penal, fiindu-le stabilită o pedeapsă echitabilă în corespundere cu prevederile art.

61, 75 Cod penal.

6.2. Cu referire la motivul invocat în recurs, prevăzut de art. 427 al. (1) pct. 8) Cod

de procedură penală, și anume că în acțiunile inculpaților nu sunt întrunite elementele

infracțiunii, deoarece materialele cauzei penale nu conțin probe, care să confirme

vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunii incriminate Colegiul lărgit subliniază

următoarele.

Potrivit art.113 alin.(1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

prejudiciabile săvîrșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma

penală.

Colegiul penal conchide că argumentele recurentului, prin care se invocă că în

acțiunile inculpaților nu sunt întrunite elementele infracțiunii, deoarece materialele

cauzei penale nu conțin probe care să dovedească vinovăția lor în comiterea

infracțiunii incriminate, nu și-a găsit confirmare, deoarece probele acumulate și

examinate de instanțele ierarhic inferioare cu certitudine confirmă faptul că inculpații

Iațco Ion și Lisagor Grigore au comis infracțiunea prevăzută de art. 164 alin. (2) lit. e)

Cod penal adică răpirea unei persoane, comisă de două sau mai multe persoane.

Astfel, Colegiul penal menționează că judecînd apelul procurorului, respectînd

prevederile art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel a verificat legalitatea și

temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform

materialelor din dosar, fiind cercetate suplimentar probele administrate de instanța

de fond, astfel instanța de apel corect ajungînd la concluzia enunțată la pct. 4.1-4.2 din

decizie.

Totodată Colegiul penal consideră, că nerecunoașterea vinovăției de către

inculpați nu echivalează cu achitarea acestora, de vreme ce probele pertinente și

concludente, analizate în ansamblu, din punct de vedere al coroborării lor, dovedesc

cu certitudine vinovăția acestora în săvîrșirea infracțiunii imputate.

8

De asemenea instanța de recurs remarcă, că criticile formulate de recurent,

menționate în pct. 5.1. din decizie, au format obiect de examinare la judecarea cauzei

în instanța de apel, cărora instanța le-a dat o motivare argumentată așa cum este

indicat în pct. 4.2. din prezenta decizie, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește

și a cărei reluare nu se mai impune.

La fel, instanța de recurs menționează, că dezacordul cu modalitatea de apreciere

a probelor, nu se regăsește între temeiurile prevăzute la alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, astfel că criticile formulate de recurent nu sunt motivate sub

aspectul casării hotărîrii recurate.

În altă ordine de idei, Colegiul penal apreciază critic argumentele recurentului

despre faptul că inculpații nu se fac vinovați de comiterea infracțiunii imputate,

deoarece în cadrul examinării cauzei s-a constatat că ei l-au răpit pe S. Osadcenco,

contrar voinței acestuia și l-au dus în bordeiul gospodăriei lui Valeri Cristia, unde i-au

aplicat multiple lovituri cu mîinile și picioarele, precum și cu o rangă metalică peste

diferite părți ale corpului. Ulterior partea vătămată a fost transportată în gospodăria

lui I. Iațco, unde la fel i-au fost aplicate multiple lovituri cu mîinile, picioarele și cu o

bîtă din lemn peste diferite părți ale corpului.

Colegiul penal menționează, că circumstanțele înfăptuirii răpirii săvîrșite de către

inculpați au fost confirmate de către partea vătămată S. Osadcenco, care a relatat că a

fost răpit și nu a avut posibilitate să fugă de inculpați din locul unde era deținut și

maltratat.

De asemenea, instanța de recurs consideră întemeiată concluzia instanței de apel

cu privire la aprecierea critică a declarațiilor părții vătămate date de către acesta în

cadrul cercetării judecătorești, deoarece acestea sunt contradictorii cu cele de la

urmărirea penală, iar partea vătămată a depus alte declarații în scopul ameliorării

situației și evitării răspunderii și pedepsei penale de către inculpați.

Colegiul penal de asemenea remarcă și faptul, că recurentul expune propria

opinie asupra problemei de apreciere a probelor reținute de instanța de apel, optînd

pentru soluția încetării procesului penal. Însă această solicitare nu poate constitui

temei de reexaminare a cauzei în aspectul reaprecierii circumstanțelor de fapt și de

drept deja stabilite.

Astfel, reieșind din cele expuse supra, Colegiul lărgit a ajuns la concluzia că,

temeiurile invocate de recurent, nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului

declarat de avocatul Bria Constantin. Astfel de erori de drept în speța examinată nu s-

au comis, prin urmare hotărîrea atacată este una legală și întemeiată, de aceea

recursul declarat de avocatul Bria Constantin în numele inculpaților Iațco Ion și

Lisagor Grigore urmează a fi respins, ca inadmisibil, cu menținerea deciziei atacate.

9

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar, declarat de avocatul Bria Constantin în

numele inculpaților Iațco Ion și Lisagor Grigore, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 12 iunie 2015, în cauza penală în privința lui Iațco Ion și

Lisagor Grigore, cu menținerea hotărîrii atacate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 21 aprilie 2016.

Președinte Ursache Petru

Judecătorii Toma Nadejda

Timofti Vladimir

Nicolaev Ghenadie

Alerguș Constantin

10