ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție
Sursă originală
CSJ 22.03.2016

1ra-132/2016 — art. 27, 145 alin. 2 lit. b, p Cod penal

HOTĂRÂRE
22.03.2016
Pe scurt
Instanță
Curtea Supremă de Justiție
Obiect
art. 27, 145 alin. 2 lit. b, p Cod penal
Temei legal
art. 427 alin. 1 pct. 6, 8, 10, 12, 15 CPP
Citează această cauză
1ra-132/2016 — art. 27, 145 alin. 2 lit. b, p Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-132/2016

22 martie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

președinte - Petru Ursache,

judecătorii - Constantin Alerguș, Vladimir Timofti, Ghenadie Nicolaev,

Nadejda Toma,

a judecat fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de inculpata

Lazareva Tatiana, de avocatul acesteia, Gantea Vasile și de avocatul Balan Ion în

numele inculpatei Lazareva Tatiana prin care solicită casarea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 20 mai 2015, în cauza penală în privința lui

Lazareva Tatiana Semion, născută la 01.11.1948,

originară din or. Edineț și domiciliată în mun.

Chișinău, str. Cuza Vodă 42, ap. 84.

Termenul de examinare a cauzei:

instanța de fond: 09.12. 2009 - 21.06.2012;

instanța de apel: 21.09.2012 - 20.09.2013;

20.08.2014 - 20.05.2015;

instanța de recurs: 11.03.2014 - 24.06.2014 -

- (dispusă rejudecarea);

13.11.2015 - 22.03.2016.

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală

legal executată.

Lazareva T. a fost condamnată în baza art. 27, 145 alin. (2) lit. b), p) Cod penal,

la 12 ani închisoare, cu executare în penitenciar pentru femei.

Lazareva T. fiind în proces civil de judecată privind partajarea averii cu fostul

soțul, Lazarev V., avînd intenția și dorința de a deveni unica proprietară a

apartamentului nr. 84, str. Cuza Vodă, 42, mun. Chișinău, care se află în

proprietate comună, a hotărît să-l omoare.

În acest scop, la 21.07.2009, aflîndu-se în cafeneaua ”Ceas pik”,

amplasată pe str. Ierusalim, 7, mun. Chișinău, fiind încrezută că cet.

Covaliciuc N. este reprezentant a lumii interlope, înțelegîndu-se în prealabil

despre întîlnire, a încheiat cu ultimul o tranzacție verbală, conform căreia el

1

urma să organizeze pînă la ședința de judecată din 22.07.2009, omorul lui

Lazarev V., contra sumei de 10 000 de euro, care urma a fi achitată după

comiterea omorului. Tot atunci, ca confirmare a caracterului real a intențiilor

sale, Lazareva T. i-a transmis lui Covaliciuc N. suma de 500 lei.

La 26.07.2009, fiind încrezută că Lazarev V. este omorît, deoarece

ultimul nu s-a prezentat în ședința de judecată stabilită pentru 22.07.2009 și

era căutat de colaboratorii de poliție, întîlnindu-se cu Covaliciuc N., conform

înțelegerii prealabile, inculpata Lazareva T. i-a comunicat că restul sumei va fi

achitată după înstrăinarea apartamentului nr. 84, din str. Cuza Vodă 42, mun.

Chișinău.

care au solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărîri de achitare, învocînd că, organul de urmărire penală contrar

prevederilor art. 135, 301, 304 Cod de procedură penală, în lipsa ordonanței

motivate a procurorului și autorizației judecătorului de instrucție, a admis

efectuarea înregistrărilor video din 21.07.2009 și 26.07.2009. Respectivele

înregistrări au avut loc între orele 1454 și 1545, adică în termen necesar pentru

autorizarea de către judecătorul de instrucție, dar care nu a fost efectuată.

Învinuirea adusă inculpatei în baza art. 27, 145 alin. (2) lit. b), p) Cod

penal, este juridic eronată, deoarece instanța nu a luat în considerație faptul

că, infracțiunea nu a fost săvîrșită, nu au survenit consecințele caracteristice

acestei infracțiuni, astfel lipsește latura obiectivă a infracțiunii și nu a fost

stabilit dacă a fost o tentativă sau pregătire de infracțiune.

Totodată, instanța de fond neîntemeiat nu a aplicat prevederile art. 79

Cod penal, față de inculpată, ignorînd circumstanțele excepționale ale cauzei

legate de starea de sănătate a acesteia.

20 septembrie 2013, apelurile declarate au fost respinse ca nefondate.

de prima instanță concordă cu circumstanțele stabilite și probele administrate,

apreciate conform prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, astfel,

vinovăția inculpatei este dovedită prin probele administrate pe caz.

Totodată, instanța de apel a conchis că, instanța de fond corect a

încadrat acțiunile inculpatei în baza art. 27, 145 alin. (2) lit. b), p) Cod penal, ca

tentativă de omor intenționat, din interes material, la comandă și a acordat

deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal, pedeapsa aplicată

inculpatei fiind una echitabilă.

avocatul Pleșca V. și inculpata, care, invocînd ca temei prevederile art. 427

2

alin. (1) pct. 8), 12) Cod de procedură penală, au solicitat casarea acestora,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri de achitare a inculpatei,

invocînd că, instanțele inferioare au dat o apreciere incorectă probelor

administrate la dosar, ceea ce a dus la emiterea unor hotărîri ilegale și

nefondate.

24 iunie 2014, au fost admise recursurile declarate, casată total decizia

instanței de apel și dispus rejudecarea cauzei de către aceiași instanță de apel,

în alt complet de judecată.

examinarea cauzei de către instanța de apel nu au fost respectate prescripțiile

de drept prevăzute la art. 414 alin. (1)-(3), (5), (6), 417 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală, or, potrivit părții descriptive a deciziei contestate și a

procesului-verbal al ședinței de judecată, nu a verificat probele materiale

examinate de prima instanță prin citirea lor în ședința de judecată, cu

consemnarea în procesul-verbal, și-a întemeiat concluziile pe probele

cercetate de prima instanță dar fără a le verificate în ședința de judecată a

instanței de apel și fără a le consemna în procesul-verbal, cum ar fi declarațiile

părții vătămate Lazarev V. (vol. I, f.d. 60-64, vol. II, f.d. 134-141), declarațiile

martorilor Covalciuc N. (vol. I, f.d. 72-74, vol. III, f.d. 44-46), Iachimov I. (vol. I,

f.d. 80-81, vol. II, f.d. 146-148), Sîrbu O. (vol. I, f.d. 78-79, vol. II, f.d. 142-145) și

Șoldău G. (vol. I, f.d. 75-77, vol. III, f.d. 39-41), procesele-verbale de ridicare și

de examinare a mijloacelor bănești (vol. I, f.d. 37-38, 39, vol. I, f.d. 42-43, 44),

procesul-verbal de ridicare a foiței (vol. I, f.d. 31-32), procesul-verbal de

examinare (vol. I, f.d. 34), procesul-verbal de ridicare a 2 bluze (vol. I, f.d. 47-48)

și procesul-verbal de examinare (vol. I, f.d. 50), procesele-verbale de examinare

a înregistrării video și audio din 21.07.2009 și din 26.07.2009 (vol. I, f.d. 13-18,

24-29); raportul de expertiză psihiatrică-legală (vol. I, f.d. 104-105, vol. III, f.d.

217-220; vol. IV, f.d. 29-30).

Totodată, Colegiul penal lărgit a conchis că, instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra niciunui motiv din cele invocate în apel, în special asupra

argumentului precum că, instanța de fond nu a luat în considerație faptul că

infracțiunea nu a fost săvîrșită, nu au survenit consecințele caracteristice

acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă a infracțiunii și nu a stabilit dacă a

fost o tentativă sau pregătire de infracțiune (pct. 3-5 din decizie) și nu a

soluționat demersul scris al apărării privind audierea martorului Burlacioc H.

(vol. 4, f.d. 19).

De către instanța de apel, la fel au fost ignorate prevederile art. 6 par. 1,

2 din CoEDO și art. 19 alin. (1), 25 alin. (4), 30 alin. (5), 31 alin. (1), (3) Cod de

3

procedură penală, art. 6/1 alin. (1/1) și (2) din Legea privind organizarea

judecătorească și pct. 14 din Regulamentul privind modul de constituire a

completelor de judecată și schimbarea membrelor acestora.

Așadar, potrivit încheierii președintelui Curții de Apel Chișinău din

22.11.2013 și a proceselor-verbale ale ședinței de judecată din 22.11.2012,

16.01.2013 și 12.02.2013, completul format din judecătorii Gurin V., Grib V. și

Șpac A. au început examinarea cauzei (vol. III, f.d. 148-150, 158-159, 162-163).

Totodată, conform proceselor verbale ulterioare din 20 și 27 martie, 10

aprilie, 17 mai, 04 iunie și 07.06.2013, a continuat să judece cauza alt complet

de judecători - Grib V., Furdui S., Fistican E., în lipsa încheieri motivate a

președintelui instanței despre schimbarea judecătorilor Gurin V. și Șpac A.

(vol. III, f.d. 217-220).

Ulterior, prin încheierea președintelui Curții de Apel Chișinău din

28.06.2013, fără a se indica vreun motiv din categoria celor enunțate supra, a

fost desemnat următorul complet, format din judecătorii Furdui S., Fistican E.

și Bîrcă B. (vol. IV, f.d. 21), care, potrivit procesului verbal din 20.09.2013, au

finisat judecarea cauzei și pronunțat decizia contestată (vol. IV f.d. 29-35).

Prin urmare, prescripțiile legale cu privire la compunerea completului

de judecată au fost încălcate de către instanța de apel, iar potrivit stipulărilor

din art. 251 alin. (2), (3) Cod de procedură penală, încălcarea prevederilor

legale referitoare la compunerea instanței atrage nulitatea actului procedural.

Nulitatea respectivă nu se înlătură în nici un mod, poate fi invocată la orice

etapă a procesului și se ia în considerare de instanță, inclusiv din oficiu.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit a conchis că, circumstanțele expuse

denotă în mod lucid că instanța de apel nu a judecat apelurile de pe rol în

condițiile legii, deoarece nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel și a adoptat o hotărîre, care nu cuprinde motive legale pe care se întemeiază

soluția, iar instanța nu a fost compusă potrivit legii, fiind încălcate prevederile

art. 30 și 31 Cod de procedură penală.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urma să țină cont de

împrejurările expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă

conformitate cu legea, să adopte o hotărîre legală și întemeiată.

20.05.2015, au fost respinse apelurile declarate ca fiind nefondate, cu

menținerea sentinței.

Termenul executării pedepsei urmînd a fi calculat din momentul

reținerii inculpatei, cu includerea duratei aflării în stare de arest preventiv din

12.05.2010 - 28.04.2011.

4

instanței de recurs menționate în pct. 8. al prezentei decizii, a constatat că,

instanța de fond, cercetînd în cumul probele administrate în ședința de

judecată prin prisma admisibilității, pertinenței și concludentei, utilității și

veridicității raportată la declarațiile date în ședința de judecată și probele

administrate, a stabilit o corectă situație de fapt, dînd faptelor reținute în

sarcina inculpatei Lazareva T. o încadrarea juridică corespunzătoare și anume

art. 27. 145 alin. (2). lit. b). p) Cod penal, adica, tentativă de comitere a omorului

intenționat, din interes material, la comandă.

Instanța de apel a respins poziția avocatului Pleșca V. precum că,

inculpata nu a avut nici un motiv de a comanda omorul fostului soț, avînd

intenția de a deveni unica proprietară a apartamentului nr. 84 din str. Cuza

Vodă, 42, mun. Chișinău, care se află în proprietate cu acesta, or inculpata

Lazareva T. și partea vătămată Lazarev V. se aflau în litigiu civil de partajare a

averii din anul 2007, respectiv, în anul 2009, inculpata Lazareva T. a contactat

un presupus ”killer” pentru a realiza omorul fostului soț, Lazarev V.,

perioadă în care litigiul privind partajarea averii nu a fost soluționat,

respectiv, inculpata Lazareva T. a acționat din interes material, din care motive

se justifică agravanta prevăzută de lit. b) a art. 145 alin. (2) „din interes

material”.

Cu referire la alt argument al avocatului, precum că, interceptarea și

înregistrarea comunicărilor a fost efectuată cu încălcarea normelor procesual-

penale în vigoare la data efectuării acestor acțiuni, instanța de apel a

menționat că, încălcările invocate nu au fost semnalate la faza urmăririi

penale, fapt confirmat prin procesul-verbal de prezentare învinuitului

(apărătorului său) a materialelor de urmărire penală, prin care se atestă că,

inculpata Lazareva T. nu s-a prezentat pentru a face cunoștință cu materialele

cauzei penale, iar apărătorul acesteia, avocatul Zgherea V. nu a invocat careva

obiecții. Tot în această ordine de idei, instanța de apel constată că, nici în

cadrul ședințelor de judecată în instanța de fond, inculpata și nici avocatul

acesteia nu au invocat careva încălcări procesuale, de natura celor invocate de

către avocat în cererea de apel suplimentară.

Astfel, din conținutul apelului nu s-a constatat vre-un motiv de natură

juridică ce ar atrage nulitatea actului, soldată cu casarea sentinței atacate.

În continuare, instanța de apel a apreciat critic poziția avocatului cu

referire la raportul de expertiză psihiatrică legală staționară nr. 88 sn-2209,

potrivit căruia, Lazareva T. de careva maladii psihice cronice nu suferă, dar

prezintă ”tulburare de personalitate mixtă”, astfel, deși este responsabilă, o

persoană în așa stare poate fi ușor provocată și manipulată, or, potrivit art. 22

5

Cod penal, responsabilitatea este starea psihologică a persoanei care are capacitatea

de a

înțelege caracterul prejudiciabil al faptei, precum și capacitatea de a-și manifesta

voința și ași dirija acțiunile, iar potrivit concluziei raportului de expertiză

menționat, inculpata este responsabilă, avea capacitatea de prevedere și

deliberare a acțiunilor sale, a acționat cu discernămînt, iar prin probele

administrate la cauza penală care dovedesc vinovăția inculpatei Lazareva T.

în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 27, 145 alin. (2), lit. b), p) Cod penal,

nu poate fi constatat faptul că, ultima a fost provocată sau manipulată și

determinată să accepte un anumit punct de vedere.

Instanța de apel a reținut că, acțiunile inculpatei corect au fost încadrate

ca tentativă la infracțiunea de omor, or ultima a realizat acțiunea de a comanda

infracțiunea de omor, respectiv, ultima s-a întîlnit cu presupusul ”killer”,

Covalciuc N., s-a înțeles cu ultimul asupra condițiilor realizării acestui omor,

contra sumei de 10 000 euro, inculpata transmițîndu-i suma de 500 lei, însă,

din motive independente de voința făptuitorului, această acțiune nu și-a

produs efectul.

În speță, latura obiectivă a infracțiunii de omor nu s-a materializat, prin

lipsirea ilegală de viață a părții vătămate Lazarev V., respectiv, nu au survenit

urmările prejudiciabile, ca urmare a faptului că, acțiunile inculpatei de a

comanda omorul fostului soț, nu și-au produs efectul, adică presupusul

”killer”, Covalciuc N. nu a purces la executarea acțiunilor comandate de

inculpată, ca urmare a faptului că, ultimul s-a adresat la organele de drept.

Instanța de apel a considerat ca fiind neîntemeiate, pretențiile inculpatei

referitoare la procesele-verbale de audiere a martorilor Șoldău G. (f.d. 39-41)

și Burlacioc H. (f.d. 42-43) și proces-verbal al ședinței de judecată din

12.03.2012 (f.d. 53), precum că lipsește semnătura judecătorului Gh. Bîrnaz,

membru al completului de judecată, or, în cadrul ședinței de judecată în

instanța de fond, inculpata Lazareva T. și nici avocatul acesteia nu au înaintat

careva obiecții la procesul-verbal al ședinței de judecată, în conformitate cu

prevederile art. 336 Cod de procedură penală.

Cu referire la individualizarea pedepsei penale, instanța de apel a

constatat că, în speță nu pot fi reținute careva circumstanțe excepționale în

conformitate cu art. 79 Cod penal, de natură să permită aplicarea unei

pedepse penale sub limita minimă, prevăzută de legea penală pentru

infracțiunea respectivă, sau una mai blîndă, de altă categorie.

Lazareva T., avocatul acesteia, Gantea V. și avocatul Balan I. în numele

inculpatei, care solicită:

6

- inculpata Lazareva T. și avocatul acesteia, Gantea V., invocînd temei de

casare prevederile art. 427 alin. (1) pct. 8), 12), 15) Cod de procedură penală,

solicită casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri de

achitare.

În motivarea recursurilor ordinare, recurenții invocă argumente

similare cu cele indicate de partea apărării în apelul declarat în numele

inculpatei și descrise pe larg în pct. 3. al prezentei decizii, suplimentar

menționînd următoarele:

- la materialele cauzei lipsesc probe concludente și pertinente care ar

dovedi vinovăției inculpatei;

- probele acuzării au fost obținute cu încălcarea prevederilor art. 135,

301, 304 Cod de procedură penală - în lipsa ordonanței motivate a

procurorului și a autorizației judecătorului de instrucție;

- învinuirea inculpatei este juridic eronată, deoarece instanța de fond nu

a luat în considerație faptul că infracțiunea nu a fost săvîrșită, nu au survenit

consecințele caracteristice acestei, lipsește latura obiectivă a infracțiunii și nu a

fost stabilit dacă a fost o tentativă sau pregătirea de infracțiune;

- în acțiunile inculpatei lipsește latura subiectivă și obiectivă a infracțiunii

prevăzute la art. 27, 145 alin. (2) lit. b), p) Cod penal, deoarece potrivit

raportul de expertiză psihiatrică legală staționară nr. 88 sn-2009, la Lazareva

- instanța de fond neîntemeiat nu a aplicat prevederile art. 79 Cod penal

față de inculpată, ignorînd circumstanțele excepționale ale cauzei legate de

starea de sănătate și vîrsta înaintată a acesteia;

- ordonanțele privind înregistrarea de imagini și interceptarea

convorbirilor din 21.07.2009 și 26.07.2009, emise de procurorul Moșneaga V.,

sînt ilegale, deoarece acțiunile indicate au fost efectuate nu de organul

împuternicit prin ordonanță, ci de către subdiviziunea specială a CP sect.

Buiucani, mun. Chișinău;

- asigurarea tehnică a interceptării a fost efectuată de către o persoană

care nu era împuternicită cu asemenea atribuții, or, conform declarațiilor

martorului sub protecție cu identitatea schimbată ”Covaliciuc Nicolai”,

asigurarea tehnică a interceptării și înregistrării de imagini a efectuat-o

inspectorul superior al secției Poliție Criminale a CGP mun. Chișinău, Sîrbu

- în procesele verbale de înregistrarea video și audio a convorbirilor, s-a

menționat că informația a fost prezentată pe un suport magnetic, însă, contrar

art. 136 Codului de procedură penală, nu a fost indicat ce fel de suport

7

magnetic, nu s-a indicat mijloacele tehnice prin care s-au purtat convorbirile și

numărul de ordine al casetei pe care s-a făcut înregistrarea;

- înregistrările nu au fost făcute pe casetă, iar aceasta cu originalul

înregistrării comunicărilor, contrar prevederilor art. 136 alin. (5) Cod de

procedură penală, nu a fost transmisă judecătorului de instrucție care a

autorizat interceptarea, pentru păstrare în locuri speciale, într-un plic sigilat;

- după finisarea urmăririi penale, contrar prevederilor art. 135 alin. (6)

Cod de procedură penală, judecătorul de instrucție nu a anunțat în scris

persoanele a căror convorbiri au fost interceptate și înregistrate;

- înregistrarea de imagini și interceptarea convorbirilor nu au fost

autorizate în modul prevăzut de lege;

- inculpata Lazareva T. a fost incitată/provocată la activitate

infracțională de către colaboratorii operativi, astfel fiind afectată echitatea

procesului prescrisă la art. 6 § 1 CoEDO;

- instanța de apel nu a soluționat demersul inculpatei privind

administrarea unei probe noi și anume, audierea martorului Burlacioc H.;

- în ședința instanței de apel procurorul doar a dat citire listei probelor

prezentate în primă instanță, fără a examina și prezenta suplimentar vre-o

probă;

- inculpata Lazareva T., care fără a invoca vre-un temei de drept, din cele

prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, solicită casarea totală a

deciziei instanței de apel, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri

de achitare.

În motivarea recursului recurenta invocă următoarele argumente:

- inculpata a fost provocată și incitat la săvîrșirea infracțiunii, care din

motive independente de voința sa nu a avut loc;

- decizia instanței de apel este bazată pe interpretări eronate și

declarații mincinoase ale martorilor acuzării;

- instanța de apel a reținut greșit declarațiile martorului Șoldău G. și nu

a luat în considerație faptul că aceasta este bolnavă de alcoolism cronic și în

timpul audierii în cadrul ședințelor de judecată s-ar fi afla în stare de

ebrietate;

- la faza urmăririi penale inculpata a fost amenințată de către Sîrbu O. în

izolatorul de detenție preventivă;

- inculpata nu a comandat omorul soțului, deoarece niciodată nu a

dispus de suma în mărime de 10 000 euro;

- inculpata i-a transmis lui Covaliciuc N. suma de 500 lei, pentru ca

acesta doar să vorbească cu soțul ei Lazarev V.;

- inculpata nu a avut un motiv întemeiat să-l omoare pe Lazarev V.;

8

- în cadrul ședinței de judecată în instanța de fond, inculpata Lazareva

ale ședințelor de judecată, deoarece au fost amenințați;

- avocații care au apărat-o nu și-au onorat obligațiunile, fiind

cointeresați doar în remunerare;

- apartamentul nr. 84 , din str. Cuza Vodă, 42, mun. Chișinău, niciodată

nu a fost proprietate comună dintre inculpată și Lazarev V.;

- instanța de apel nu a examinat cererile de recuzare a judecătorilor și

completului de judecată înaintă de inculpată;

- avocatul Balan I., care, invocînd temei de casare prevederile art. 427

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea sentinței, deciziei

instanței de apel și încheierii instanței de apel din 20.05.2015, prin care a fost

respins demersul avocatului Pleșca V. privind dispunerea expertizei tehnice a

presupuselor înregistrări video și audio, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei noi hotărîri de achitare.

În motivarea recursului recurentul invocă următoarele argumente:

- instanța de apel a examinat formal apelurile declarate de avocații

inculpatei, interpretînd eronat probele administrate și cercetate în ședința de

judecată;

- motivarea deciziei instanței de apel, s-a redus doar la copierea

motivării sentinței;

- interceptările și înregistrările audio, precum și redarea lor integrală în

scris, au fost efectuate de persoane care nu au avut acest drept (f.d. 107, vol.

V), faptul dat constituie o încălcare gravă care cade sub incidența art. 251 alin.

(2) Cod de procedură penală;

- instanța de apel nu s-a expus asupra faptului că, din materialele cauzei

lipsește procesul-verbal de ridicare a banilor de la martorul Covaliciuc N.;

- instanța de apel a respins neîntemeiat demersul părții apărării care a

solicitat efectuarea expertizei tehnice referitor la veridicitatea înregistrărilor

audio anexate la dosar;

- depozițiile martorului acuzării Covaliciuc N., depuse în cadrul

urmăririi penale și în instanța de fond sînt divergențe referitor la presupusele

întîlnirii cu inculpata;

- la faza urmăririi penale nu a fost efectuată o confruntare între

inculpată și martorul acuzării Covaliciuc N., iar în ședința instanței de fond

inculpatei nu i s-a explicat dreptul de a adresa întrebări acestui martor și

respectiv a fost lipsită de acest drept, fiind încălcate grav prevederile art. 370

alin. (2) Cod de procedură penală;

9

- schema întocmită de inculpată a fost ridicată după aproape trei luni de

zile de la data interceptărilor;

- în procesul verbal de examinare a obiectului din 26.07.2009, se observă

că data a fost rectificată, inițial fiind ”21”;

11.1. Acuzatorul de stat a depus referință privind opinia sa asupra

recursurilor declarate, menționînd că acestea urmează a fi declarate

inadmisibile, deoarece criticele recurenților nu au fost argumentate conform

exigenților stipulate de art. 427 din Codul de procedură penală. Astfel,

recurentul solicită reaprecierea probelor considerînd că nu au fost

administrate în raport cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, fiind

comise încălcări de procedură.

Din materialele cauzei rezultă că acțiunile efectuate de OUP au fost

legale în cadrul dosarului penal și nu au fost admise încălcarea anumitor

prevederi ale legii procesual penale, ce ar fi condiționat comiterea unor erori

grave de drept.

motivele invocate, Colegiul penal consideră că acestea urmează a fi respinse

din următoarele considerente.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecînd

recursul instanța este în drept să respingă recursul ca inadmisibil, cu

menținerea hotărîrii atacate.

Conform art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în baza temeiurilor stipulate în acest articol.

Potrivit conținutului recursurilor declarate, recurenții invocă ca

temeiuri de casare a deciziei instanței de apel art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 12),

15) Cod de procedură penală, totodată semnalînd și pct. 10) a aceleiași norme

procesual penale care stipulează că, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel, în cazul în care: pct. 6) instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat

soluția instanței; pct. 8) nu au fost întrunite elementele; pct. 10) s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale; pct. 12) faptei săvîrșite i s-a dat o

încadrare juridică greșită; 15) instanța de judecată internațională, prin hotărîre pe un

alt caz, a constatat o încălcare la nivel național a drepturilor și libertăților omului

care poate fi reparată și în această cauză.

Analizînd aceste temeiuri în raport cu motivele invocate în recurs,

Colegiul penal constată că nici unul din ele nu și-au găsit confirmarea la

examinarea recursurilor declarate.

10

Astfel, se relevă că, respectînd prevederile art. 414 Cod de procedură

penală, instanța de apel, judecînd apelurile, a verificat legalitatea și temeinicia

hotărîrii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform

materialelor din cauza penală, fiind cercetate suplimentar probele

administrate de instanța de fond, astfel ajungînd la concluzia corectă enunțată

în pct. 9. al prezentei decizii.

În sensul prevederilor art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală,

decizia instanței de apel cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus la

respingerea apelurilor declarate și menținere sentinței contestate.

În acest context, instanța de recurs, menționează că din conținutul

deciziei rezultă, că instanța de apel corect a constatat fapta și circumstanțele

comiterii tentativei omorului intenționat, din interes material, la comandă, de către

inculpata Lazareva T., descriindu-le în partea descriptivă, ulterior, motivîndu-

și concluzia de vinovăție a acestea.

Verificînd procesul-verbal al ședinței de judecată a instanței de apel și

lecturînd textul deciziei, rezultă că instanța ierarhic inferioară a verificat

legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate, și-a motivat soluția adoptată punînd

la baza acesteia probele administrate și verificate în cadrul ședinței instanței

de apel, fapt care se confirmă prin procesul verbal al ședințelor de judecată.

Ținînd cont de cele menționate Colegiul lărgit conchide că conținutul deciziei

corespunde prevederilor legale sus menționate, fiind oferite răspunsuri la

toate motivele invocate în apel.

Sub acest aspect, Colegiul penal atestă că instanța de apel la judecarea

cauzei în ordine de apel nu a comis erori de drept, care ar impune casarea

deciziei adoptate.

Autorii recursului consideră că instanța de apel, care a menținut soluția

primei instanțe, a tras o concluzie greșită în ce privește condamnarea

inculpatului Lazareva T. în baza art. 27, 145 alin. (2) lit. b), p) Cod penal,

considerînd că lipsesc probe certe ce ar confirma vinovăția acesteia în

săvîrșirea infracțiunii imputate și nu sînt întrunite elementele constitutive ale

infracțiunii.

La acest capitol, Colegiul menționează că, sub aspectul situației de

”neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri cînd s-a produs

condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei

infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre

acestea).

Colegiul constată că prima instanță, conform prevederilor art. 314 Cod

de procedură penală, judecînd cauza, a cercetat nemijlocit, sub toate aspectele

11

probele prezentate de părți, a audiat inculpata, partea vătămată, martorii, a

cercetat materialele cauzei și apreciindu-le în mod obiectiv, care au format

convingerea instanței că vinovăția inculpatei în săvîrșirea infracțiunii

prevăzute de art. 27, 145 alin. (2) lit. b), p) Cod penal, referitoare la existența

elementelor constitutive ale infracțiunii, a fost dovedită.

Instanța de apel, respectînd prevederile art. 414 Cod de procedură

penală, și conducîndu-se de prevederile art. 436 alin. (2) Cod de procedură

penală, a ținut cont de indicațiile date de instanța de recurs prin decizia din 24

iunie 2014, expuse pe larg în pct. 10. al prezentei decizii, a supus verificării

declarațiile inculpatei, a părții vătămate, a martorilor și probele materiale

administrate, prin citirea lor în ședința de judecată și consemnarea acestora în

procesul-verbal, în urma căreia a conchis asupra temeiniciei soluției

pronunțate de prima instanță referitor la vinovăția inculpatei Lazareva T.,

expusă mai sus, considerînd că argumentele apărării cu privire la nevinovăția

acesteia nu și-a găsit confirmare în cadrul cercetării judecătorești.

Astfel, argumentele invocate de recurenți referitor la nevinovăția

inculpatei Lazareva T. în comiterea tentativei de omor, din interes material, la

comandă, sînt neîntemeiate și se resping, deoarece atît instanța de fond, cît și

instanța de apel au motivat condamnarea inculpatei prin faptul, că învinuirea

a prezentat suficiente probe care cu certitudine dovedesc vinovăția acesteia de

comiterea infracțiunii imputate și anume: - declarațiile părții vătămate Lazareva

fond și verificate de către instanța de apel, potrivit cărora, din anul 2008 se

află în proces de judecată privind partajarea apartamentului apartamentul nr.

84, din str. Cuza-Vodă, 42 din mun. Chișinău, în prima instanță a fost

adoptată hotărîrea conform căreia părților le-a fost atribuit dreptul de

proprietate asupra a 1/ din apartamentul menționat, însă Lazareva T. a

2

contestat hotărîrea menționată la Curtea de Apel, care a dispus reexaminarea

cauzei de către aceeași instanță. La 22.07.2009, urma să aibă loc ședința de

judecată. Lazareva T. de mai multe ori l-a amenințat cu omor, spunînd că, ea

va fi unica proprietară a apartamentului, precum și întreprindea măsuri întru

neprezentarea lui în instanța de judecată (f.d. 60-64, vol. I; f.d. 134-141, vol. II);

- declarațiile martorului Covalciuc N. relatate în cadrul urmăririi penale,

susținute în cadrul ședinței instanței de fond și verificate de către instanța de

apel, potrivit cărora, în luna iulie anului 2009, la dînsul s-a adresat Lazareva

T., cu rugămintea de a organiza omorul fostului soț Lazarev V. Întrebînd-o

dacă ea își dă seama de caracterul cererii sale, ultima a comunicat că își dă

seama și ea a hotărît să-l omoare și este necesar ca Lazarev V. să lipsească de

la ședința de judecată din 22.07.2009. După discuția menționată, martorul

12

Covalciuc N. s-a adresat la organele de poliție. Ulterior discuțiile martorului

cu Lazareva T., au fost interceptate de colaboratorii de poliție. La 21.07.2009,

întîlnindu-se cu Lazareva T., el i-a comunicat că, a găsit omul care va executa

”comanda”. Tot atunci, ei s-au înțeles la prețul, care va fi achitat pentru

”comiterea omorului”. Astfel, conform înțelegerii, Lazareva T. s-a obligat să

achite suma de 10 000 euro, după ce va fi omorît Lazarev V. În aceiași zi,

Lazareva T. i-a transmis martorului 500 lei, ca executorul comenzii să aibă

bani pentru cheltuielile legate de deplasare prin mun. Chișinău. Întîlnindu-se

la 26.07.2009, Lazareva T. a spus că cunoaște despre faptul că, a fost omorît

soțul ei și l-a rugat ca martorul să-i povestească cum s-a comportat soțul în

momentul omorului. Auzind că el a plîns, ea s-a bucurat (f.d. 72-74, vol. I; f.d.

44-46, vol. III); - declarațiile martorului Iachimov I. relatate în cadrul urmăririi

penale, susținute în cadrul ședinței instanței de fond și verificate de către

instanța de apel, potrivit cărora, activînd în cadrul SPC DSO MAI, la

24.07.2009, a chestionat-o pe Lazareva T., care auzind că fostul ei soț este

căutat în baza unei cereri privind dispariția acestuia, încerca să-i orienteze în

direcția precum că, Lazarev V. este plecat peste hotarele țării și acest fapt este

un lucru normal (f.d. 80,81, vol. I; f.d. 146-148, vol. II); - declarațiile martorului

Sîrbu O. relatate în cadrul urmăririi penale, susținute în cadrul ședinței

instanței de fond și verificate de către instanța de apel, potrivit cărora,

activează în cadrul SPC CGP mun. Chișinău, la 21.07.2009, în urma verificării

informației parvenite s-a constatat că, Lazareva T. avînd scopul de a deveni

unica proprietară a imobilului ce constituie obiect a unui litigiu civil în

instanța de judecată, dorește să-l omoare pe Lazarev V., pentru ce s-a adresat

persoanelor din ”lumea interlopă”. În cadrul discuțiilor care au avut loc între

Lazareva T. și presupusul ”killer”, s-a constatat că, Lazareva T. a comandat

omorul soțului său Lazarev Valeriu, contra unei sume de 10 000 Euro. Suma

menționată Lazareva T. a promis s-o transmită după ce v-a fi comis omorul lui

Lazarev V. și după ce v-a fi înstrăinat apartamentul comun de pe str. Cuza-

Vodă din mun. Chișinău. Omorul urma să aibă loc în perioada 21.07.2009 -

22.07.2009. Ca confirmare despre faptul omorului lui Lazarev V. pentru

Lazareva T., urma să servească neprezentarea acestuia la 22.07.2009, în

instanța de judecată (f.d. 78, 79, vol. I; f.d. 142-145, vol. II); - declarațiile

martorului Șoldău G. relatate în cadrul urmăririi penale, susținute în cadrul

ședinței instanței de fond și verificate de către instanța de apel, potrivit cărora,

este vecină cu Lazarev V. și Lazareva T., ultima are o reputație proastă,

deoarece se ceartă atît cu fostul soț, cît și cu vecinii (f.d. 75-77, vol. I; f.d. 39-41,

vol. III).

Concomitent, vinovăția inculpatei, în comiterea infracțiunii imputate, a

13

fost dovedită și prin materialele cauzei și anume: - procesul-verbal de ridicare

din 21.07.2009, prin care de la Covalciuc N. au fost ridicare mijloace bănești în

sumă de 500 lei, care din spusele lui, le-a primit de la Lazareva T. pentru

comiterea omorului lui Lazarev V.; - procesul-verbal de examinare din 26.07.2009,

în cadrul cărei acțiuni au fost examinate mijloacele bănești ridicate de la

Covalciuc N. (f.d. 39, vol. I); - procesul-verbal de examinare din 21.07.2009, în

cadrul cărei acțiuni au fost examinate mijloacele bănești ridicate de la

Covalciuc N. (f.d. 44, vol. I); - procesul-verbal de ridicare din 17.11.2009, în cadrul

acțiunii menționate de la Covaliciuc N., a fost ridicată o foiță, pe care

Lazareva T., a indicat, prin schemă, locul de domiciliul a lui Lazarev V. (f.d.

31-32, vol. I); - procesul-verbal de examinare, în cadrul cărei acțiuni a fost

examinată foița cu schema efectuată de Lazareva T. (f.d. 34, vol. I); - procesul-

verbal de ridicare din 30.07.2009, conform cărei acțiuni de la Lazareva T. au fost

ridicate două bluze (f.d. 47-49, vol. I); - procesul-verbal de examinare, conform

căruia bluzele ridicate de la Lazareva T. sunt asemănătoare cu bluzele în care

ea era îmbrăcată în momentul efectuării înregistrărilor din 21.07.2009 și

26.07.2009 (f.d. 50, vol. I); - procesul-verbal de examinare a înregistrării video și

audio din 21.07.2009, prin care a fot examinat suportul magnetic, din

înregistrarea video este clar că, discuția înregistrată are loc între un bărbat și

Lazareva T. înregistrarea audio confirmă faptul că, în cadrul discuției

Lazareva T. și-a exprimat dorința de a-l omorî pe Lazarev V. La fel, în cadrul

discuției ea îl sfătuia pe martor ca lui Lazarev V. să-i dea substanțe narcotice,

ca acesta să moară de supradozare. Totodată, ea l-a rugat pe martor, ca

ultimul să organizeze omorul în așa fel, ca pe Lazarev V. să nu-l găsească

nimeni. Conform. înregistării, Lazareva Tatiana i-a transmis martorului suma

de 500 lei (f.d. 13-18, vol. I); - procesul-verbal de examinare a înregistrării video și

audio din 26.07.2009, potrivit căreia din înregistrarea video este clar că, discuția

înregistrată are loc între un bărbat și Lazareva T. Înregistrarea audio confirmă

faptul că, Lazareva T. a fost informată despre faptul că Lazarev V. a fost

omorît. La fel, martorul i-a povestit particularitățile omorului. La rîndul său,

Lazareva T. a declarat că, ea cunoaște că soțul ei a fost omorît, deoarece el nu

a venit în judecată și el a fost căutat de colaboratorii de poliție, cărora le-a

spus că fostul soț este plecat peste hotare. Conform înregistrării, Lazareva T. i-

a transmis martorului banii în sumă de 500 lei (f.d. 24-29, vol. I); - raportul de

expertiză psihiatrică-legală staționară nr. 88sn-2009 duin 22.10.2009, conform

căruia Lazareva T. la momentul comiterii infracțiunii imputate avea păstrată

capacitatea de prevedere și deliberare a acțiunilor sale, a acționat cu

discernămînt și la fapta comisă urmează a fi recunoscută responsabilă (f.d.

104, 105, vol. I).

14

Prin urmare, argumentele apărării, precum că Lazareva T. nu ar fi

comandat omorul lui Lazarev V., contravin materialelor cauzei, deoarece, atît

instanța de fond, cît și cea de apel corect a menționat că vinovăția inculpatei

se dovedește prin probele enumerate mai sus și care sunt în contradicție cu

cele relatate de inculpată în apărarea sa.

Instanța de recurs va respinge ca fiind neîntemeiat argumentul apărării

precum că, declarațiile părții vătămată și martorilor acuzării nu pot fi

apreciate drept probe pertinente care ar confirma vinovăția inculpatei, or la

examinarea cauzei instanțele inferioare au verificat complet și obiectiv

declarațiile părții vătămate și martorilor acuzării date în ședința de judecată și

în coroborare cu alte probe administrate, au stabilit o corectă situație de fapt.

Temei de a da anumite aprecieri critice acestor declarații Colegiul penal lărgit

nu are, or aceștia au depus depoziții sub jurămînt, fiind avertizați de

răspundere penală în conformitate cu prevederile art. 312 - 313 Cod penal.

Instanța de recurs, conchide asupra legalității și temeiniciei concluziilor

instanțelor, care au constatat existența faptei și vinovăției inculpatei Lazareva

penal, fiind stabilite în cauză toate elementele constitutive ale tentativei de

comitere a omorului intenționat, din interes material, la comandă.

Astfel, atît prima instanță, cît și instanța de apel s-au pronunțat asupra

circumstanțelor de fapt și au motivat concluziile prin cumulul de probe

administrate în cauză, cărora le-au dat o apreciere justă și obiectivă, prin

prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu

certitudine toate aspectele de fapt și de drept.

Colegiul penal constată că decizia instanței de apel cuprinde fondul

apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea apelurilor

părții apărării și inculpatei în sensul declarat, precum și motivele adoptării

soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art. 417 Cod de procedură

penală.

Afirmațiile recurenților, precum că instanțele de fond incorect au

apreciat probele cauzei punîndu-le la baza sentinței de condamnare, nu pot fi

reținute ca temei de admitere a recursurilor, deoarece, ca probe, acestea sînt

administrate cu respectarea procedurii penale, verificate și apreciate de

instanțele de fond conform legislației în vigoare. Mai mult că, critica referitor

la procedura de apreciere a probelor ține de starea de fapt a cauzei și care deja

a fost efectuată de ambele instanțe de fond.

Astfel, Colegiul penal susține concluzia privind temeinicia acuzării

referitor la prezența în acțiunile inculpatei Lazareva T. a elementelor

15

constitutive ale infracțiunii imputate, fapta acesteia corect fiind încadrată în

prevederile art. 27, 145 alin. (2) lit. b), p) Cod penal. Prezența în acțiunile

inculpatei atît a elementelor care caracterizează latura obiectivă a infracțiunii

imputate, cît și a celor care caracterizează latura subiectivă a acestei infracțiuni,

au fost demonstrate prin probele enumerate supra, acumulate la faza

urmăririi penale și examinate în cadrul ședințelor instanțelor de fond.

În susținerea celor menționatei, Colegiul penal lărgit menționează că,

potrivit art. 27 Cod penal, cît și reieșind din statuările expuse în HP CSJ din

24.12.2012, nr. 11, cu privire la practica judiciară în cauzele penale referitoare la

infracțiunile săvîrșite prin omor (art. 145-148 CP al RM), cu modificările și

completările ulterioare, tentativa de infracțiune, este acțiunea intenționată

îndreptată nemijlocit spre săvîrșirea unei infracțiuni dacă, din cauze

independente de voința făptuitorului, aceasta nu și-a produs efectul.

Potrivit, explicațiilor expuse în pct. 5.2. a aceleiași Hotărîri, interesul

material constituie motivul generat de necesitatea făptuitorului de a-și spori

activul patrimonial (de a obține sau de a reține un cîștig material) sau de a-și

micșora pasivul patrimonial (de a se elibera de cheltuieli materiale).

Ipotezele în care este aplicabilă circumstanța agravantă, prevăzută la art.

145 alin. (2) lit. b) CP al RM, sunt: 1) omorul săvîrșit în vederea obținerii

banilor, a bunurilor, a unor drepturi patrimoniale, a avansării într-o funcție,

presupunînd o retribuție mai mare, a moștenirii, a încheierii unei convenții

avantajoase în viitor, a altor foloase sau avantaje materiale; 2) omorul

persoanei, care are dreptul de întreținere, de către persoana care are obligația

de întreținere, în scopul eliberării de această obligație; 3) omorul săvîrșit în

vederea primirii sumei asigurate; 4) omorul săvîrșit în scopul neachitării

datoriei sau în scopul amînării achitării datoriei; 5) omorul săvîrșit în scop de

canibalism, cu precizarea că făptuitorul dorește să beneficieze de calitățile de

consum ale corpului victimei, etc.

Pentru aplicarea răspunderii conform art. 145 alin. (2) lit. b) CP al RM,

este necesar ca interesul material să apară la făptuitor pînă la terminarea

executării faptei prejudiciabile: anterior săvîrșirii omorului sau chiar în timpul

săvîrșirii acestuia. Dacă interesul material apare la făptuitor ulterior

momentului în care își finalizează executarea faptei de omor a victimei,

răspunderea se va aplica în conformitate cu art.145 (cu excepția alin. (2) lit. b)

CP al RM), dacă nu există alte agravante.

Revenind la conținutul recursurilor declarate, instanța de recurs va

respinge ca fiind neîntemeiat argumentul apărării precum că, potrivit raportul

de expertiză psihiatrică legală staționară nr. 88 sn-2009, comisia a constată că

Lazareva T. de careva maladii psihice cronice nu suferă, dar prezintă

16

”Tulburări de personalitate mixtă” și în stare respectivă, asemenea persoane

pot fi ușor influențabile și manipulate, or potrivit art. 22 Cod penal,

responsabilitatea este starea psihologică a persoanei care are capacitatea de a înțelege

caracterul prejudiciabil al faptei, precum și capacitatea de a-și manifesta voința și ași

dirija acțiunile, iar potrivit concluziei raportului de expertiză psihiatrică legală

menționat, ”inculpata Lazareva T. este responsabilă, avea capacitatea de

prevedere și deliberare a acțiunilor sale, a acționat cu discernămînt, iar prin

probele administrate la cauza penală care dovedesc vinovăția inculpatei

Lazareva T. în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 27, 145 alin. (2), lit. b),

p) Cod penal, nu poate fi constatat faptul că, ultima a fost provocată sau

manipulată și determinată să accepte un anumit punct de vedere” (f.d.

104,105, vol. I).

Din același considerente instanța de recurs va respinge și afirmația

apărării precum că, inculpata Lazareva T. a fost incitată/provocată la activitate

infracțională de către colaboratorii operativi, fiind afectată echitatea

procesului penal prescrisă la art. 6 § 1 CoEDO, or cum a fost menționat mai

sus, inculpata Lazareva T. nu a fost provocată sau manipulată și determinată

să accepte un anumit punct de vedere.

Totodată, este necesar de a specifica că partea apărării, invocînd

pretinsa violarea a art. 6 § 1 din Convenție, nu a desfășurat și nu a indicat în

ce constă esența acesteia, motivul respectiv urmînd a fi considerat drept

declarativ, or invocarea unor pretinse încălcări ale Convenție, admise la etapa

urmării penale și judecării cauzei de către instanțele inferioare, urmează a fi

precedate de o motivare corespunzătoare și la caz, cu invocarea unor

precedente relevante.

La fel, ca fiind neîntemeiate instanța de recurs va respinge următoarele

argumente ale apărării precum că: - interceptările și înregistrările audio cît și

redarea lor în scris, au fost efectuate de persoane neîmputernicite cu asemenea

atribuții; - la materialele cauzei lipsește procesul-verbal de ridicare a banilor de la

martorul Covalciuc N.; - originalul înregistrărilor, contrar prevederilor art. 136 alin.

(5) Cod de procedură penală, nu a fost transmisă judecătorului de instrucție care a

autorizat interceptarea, pentru păstrare în locuri speciale, într-un plic sigilat; - după

finisarea urmăririi penale, contrar art. 135 alin. (6) Cod de procedură penală,

judecătorul de instrucție nu a anunțat în scris persoanele ale căror convorbiri au fost

interceptate și înregistrate, erorile menționate constituind o încălcare gravă care ar

cade sub incidența art. 251 alin. (2) Cod de procedură penală și se referă la încălcarea

prevederilor legale referitoare la competența după materie și atrage nulitatea acestor

acte procedurale, or potrivit alin. (4) art. 251 Cod de procedură penală,

inculpatul sau avocatul pot invoca nulitatea relativă a actelor procedurale,

17

dacă a fost invocată în cursul efectuării acțiunii - cînd partea este prezentă,

sau la terminarea urmăririi penale - cînd partea ia cunoștință de materialele

dosarului, sau în instanța de judecată - cînd partea a fost absentă la efectuarea

acțiunii procesuale, precum și în cazul în care proba este prezentată nemijlocit

în instanță, iar potrivit art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală, în cazul în

care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen,

nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea

actului efectuat peste termen.

Prin urmare, încălcările invocate de partea apărării nu au fost semnalate

la faza urmăririi penale, fapt confirmat prin procesul-verbal de prezentare

învinuitului (apărătorului său) a materialelor de urmărire penală din 26.11.2009,

prin care se atestă că, inculpata Lazareva T. nu s-a prezentat pentru a face

cunoștință cu materialele cauzei penale, iar apărătorul acesteia, avocatul

Zgherea V. nu a invocat careva obiecții (f.d. 205, 206, vol. I). Totodată, instanța

de recurs menționează că, nici în cadrul ședințelor de judecată în instanța de

fond, inculpata și partea apărării nu au invocat careva încălcări procesuale.

În susținerea celor menționate, sunt relevante și statuările expuse în pct.

21 al HP CSJ nr. 3, din 09.06.2014 cu privire la aplicarea de către instanțele

judecătorești a unor prevederi ale Convenției Europene pentru apărarea drepturilor

omului și a libertăților fundamentale, probele obținute într-un mod ilegal nu

constituie în sine o încălcare a dreptului inculpatului la un proces echitabil.

Astfel, CoEDO a precizat, în cauza Schenk c. Elveției (hotărîrea din 12 iulie

1988), că utilizarea unei înregistrări ce poartă semnele ilegalității, din motiv că

nu a fost ordonată de către judecătorul de instrucție, nu este o încălcare a unui

proces echitabil, deoarece apărarea a avut posibilitatea de a contesta autenticitatea

înregistrărilor în termenii și modul stabilit prin lege.

Din considerentele enunțate, instanța de recurs va respinge și

argumentele avocatului Balan I. precum că, schema întocmită de inculpată a

fost ridicată după aproape trei luni de zile de la data interceptărilor, în

procesul verbal de examinare a obiectului din 26.07.2009, a fost rectificată data

întocmirii acestuia și pe cauză nu a fost numită expertiză grafoscopică, or cum

a fost menționat mai sus, invocarea unor pretinse erori admise la faza

urmăririi penale urmau a fi contestate în termenii și modul stabilit prin lege.

Cu referire la argumentele apărării precum că, învinuirea inculpatei este

juridic eronată, deoarece instanța de fond nu a luat în considerație faptul că

infracțiunea imputată nu a fost săvîrșită și nu a fost stabilit dacă a fost o

tentativă sau pregătirea de infracțiune, instanța de recurs menționează că,

tentativa de infracțiune constituie acțiunea sau inacțiunea intenționată

îndreptată nemijlocit spre săvîrșirea unei infracțiuni dacă, din cauze

18

independente de voința făptuitorului, aceasta nu și-a produs efectul.

Conform art. 26 Cod penal, se consideră pregătire de infracțiune

înțelegerea prealabilă de a săvîrși o infracțiune, procurarea, fabricarea sau

adaptarea mijloacelor ori instrumentelor, sau crearea intenționată, pe altă cale,

de condiții pentru săvîrșirea ei dacă, din cauze independente de voința

făptuitorului, infracțiunea nu și-a produs efectul.

Latura obiectivă a infracțiunii de omor se exprimă prin fapta

prejudiciabilă care constă în acțiunea sau inacțiunea de lipsire ilegală de viață

a unei persoane, urmările prejudiciabile și anume - moartea cerebrală a

victimei, legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă și urmările

prejudiciabile.

În speță, acțiunile inculpatei Lazareva T. au fost îndreptate spre lipsirea

de viață a fostului soț, Lazarev V., cu care se află în litigiu civil privind

partajarea averii comune și anume, a apartamentului nr. 84 de pe str. Cuza-

Vodă 42, mun. Chișinău, astfel încît la 21.07.2009, inculpata Lazareva T., fiind

încrezută că, Covalciuc N. este reprezentant a ”lumii interlope”, înțelegîndu-

se în prealabil despre întîlnire, a încheiat cu ultimul o tranzacție verbală,

conform căreia Covalciuc N. urma să organizeze pînă la ședința de judecată

din 22.07.2009 omorul cet. Lazarev V., contra sumei de 10 000 euro, care urma

a fi achitată după comiterea omorului.

Prin urmare, în prezenta speță, nu s-a materializat latura obiectivă a

infracțiunii de omor, prin lipsirea ilegală de viață a părții vătămate Lazarev

V., respectiv, nu au survenit urmările prejudiciabile, ca urmare a faptului că,

acțiunile inculpatei Lazareva T. de a comanda omorul fostului soț, nu și-au

produs efectul, adică presupusul ”killer”, Covalciuc N. nu a purces la

executarea acțiunilor comandate de inculpată, ca urmare a faptului că, ultimul

s-a adresat la organele de drept.

Astfel, Colegiul penal lărgit reține că, acțiunile inculpatei Lazareva T.

corect au fost încadrate ca tentativă la infracțiunea de omor, or, ultima a

realizat acțiunea de a comanda infracțiunea de omor, respectiv, ultima s-a

întîlnit cu presupusul ”killer”, Covalciuc N., s-a înțeles cu ultimul asupra

condițiilor realizării acestui omor, contra sumei de 10 000 euro, inculpata

transmițîndu-i lui Covalciuc N., suma de 500 lei, însă, din motive independente

de voința făptuitorului, această acțiune nu și-a produs efectul.

Argumentul apărării precum că instanța de apel nu a soluționat

demersul inculpatei privind audierea martorului Burlacioc H., nu poate fi

reținut de către instanța de recurs, or potrivit procesului-verbal al ședinței de

judecată din 08.04.2015, instanța de apel prin încheierea inclusă în procesul-

verbal al ședinței de judecată, a dispus respingerea demersului ca nefondat

19

(f.d. 129, vol. V), ulterior motivînd netemeinicia acestuia în pct. 7.9. al deciziei

contestate.

La fel, nu pot fi reținute nici alegațiile apărării precum că, în ședința

instanței de apel nu a fost examinată nici o probă, iar procurorul doar a dat

citire listei prezentate în primă instanță, fără a examina suplimentar și a

prezenta probe noii, or potrivit alin. (3) art. 413 Cod de procedură penală,

instanța de apel, la cererea părților, poate cerceta suplimentar probele

administrate în primă instanță și poate administra probe noi, însă la caz

asemenea demersuri sau cereri la faza respectivă nu au fost înaintate.

Astfel, potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată (f.d. 131, vol.

V), partea acuzării în conformitate cu prevederile art. 414 Cod de procedură

penală, a dat citirii listei probelor învinuirii și la acel moment careva obiecții

din partea apărării nu au fost înaintate, fiind pusă în discuție de către instanță

posibilitatea finisării examinării cauzei.

Cu referire la pretinsele încălcări ale prevederilor alin. (2) art. 370 Cod

de procedură penală, invocate de avocatul Balan I., precum că la faza

urmăririi penale nu a fost efectuată o confruntare între inculpată și martorul

acuzării Covaliciuc N., iar în ședința instanței de fond inculpatei nu i s-a

explicat dreptul de a adresa întrebări acestui martor, instanța de recurs

menționează că acestea nu sunt întemeiate și contravin materialelor cauzei, or

potrivit alin. (2) art. 113 Cod de procedură penală, confruntarea se efectuează

de către organul de urmărire penală din oficiu sau la cererea participanților la

proces. Verificînd materialele cauzei și procesul-verbal al ședinței de judecată

din 31.10.2011 (f.d. 51- verso, vol. III), după audierea martorului Covalciuc N.,

instanța a raportat că a fost interogat martorul Covalciuc N. și a explicat

dreptul inculpatei de a face cunoștință cu procesul verbal de interogare a

martorului audiat, însă careva obiecții ori demersuri din partea inculpatei

Lazareva T. și avocatului acesteia, Cuțulab V. nu au fost înaintate și nu au

solicitat efectuarea cărorva acțiuni procesuale suplimentare.

Instanța de recurs va aprecia ca fiind declarative afirmațiile inculpatei

Lazareva T. precum că la faza urmării penale ar fi fost amenințată de către

Sîrbu O. și în cadrul ședinței de judecată în instanța de fond, inculpata și

avocații acesteia nu au înaintat careva obiecții față de procesele-verbale ale

ședințelor de judecată, or la materialele cauzei nu este anexată vre-o plîngere

a inculpatei ori a avocaților acesteia, adresată organelor de resort la pretinsele

acțiuni ilegale și amenințări.

La fel ca fiind declarativă instanța de recurs va aprecia și afirmația

inculpatei precum că, avocații care i-au apărat interesele pe durata procesului

penal nu și-au onorat obligațiunile, or instanța de recurs nu apreciază calitatea

20

asistenței juridice și nu se expune asupra relațiilor contractuale dintre inculpat

(client) și avocat.

Din aceleași considerente instanța va respinge afirmația, inculpatei

precum că instanța de apel nu a examinat cererile de recuzare a judecătorilor

și completului de judecată înaintată de inculpată, or potrivit încheierii

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19.03.2015, cererea inculpatei

privind recuzarea judecătorului Teleucă S., a fost respinsă ca nefondată (f.d.

99, 100, vol. V).

Colegiul penal consideră, afirmația inculpatei în ce privește mențiunea

că în partea introductivă a sentinței, instanța greșit a indicat ”naționalitatea”

acesteia, ca una insuficientă pentru a desființa o hotărîre judecătorească,

deoarece omisiunea dată constituie o eroare materială evidentă însă care

poate fi corectată în conformitate cu prevederile art. 249 Cod de procedură

penală, la cererea persoanei interesate sau din oficiu.

Cu referire la individualizarea și numirea pedepsei, instanța de recurs

menționează că vîrsta înaintată a inculpatei nu poate servi drept temei de

aplicare prevederilor art. 79 Cod penal, or la numirea pedepsei instanța de

fond a reținut această circumstanță ca una atenuantă, condamnînd-o pe

Lazareva T. la 12 ani închisoare, adică la pedeapsa minimă prevăzută de art.

27, 145 alin. (2) lit. b), p) Cod penal (redacția 25.05.2009).

Astfel, Colegiul conchide că faptei săvîrșite de către Lazareva T. i s-a dat

o apreciere și încadrare juridică corectă, iar măsura de pedeapsă aplicată

inculpatei a fost stabilită cu respectarea prevederilor art. 75 Cod penal,

ținîndu-se seama de gradul prejudiciabil al faptei comise, de persoana

vinovată și de toate circumstanțele cauzei, care agravează ori atenuează

răspunderea, fiindu-i numită o pedeapsă în limitele sancțiunii normei penale

în baza căreia a fost declarată vinovată, astfel temeiuri de a interveni în

hotărîrea judecătorească în această parte la fel nu s-au stabilit.

Instanța de recurs reiterează că, nerecunoașterea vinovăției de către

inculpată în comiterea infracțiunii imputate, nu poate servi temei pentru

achitarea acesteia, dat fiind faptul că, în cursul judecării cauzei au fost

administrate suficiente probe care confirmă cu certitudine vinovăția ei în

comiterea infracțiunii în baza căreia a fost condamnată, iar cele invocate de

recurenții sub acest aspect sunt apreciate de către instanța de recurs, ca fiind o

modalitate de exercitare a dreptului de apărare, urmîndu-se scopul evitării

răspunderii penale.

Critica adusă de recurenți referitor la procedura de apreciere a probelor

ține de starea de fapt, care deja a fost efectuată de două instanțe de judecată și

careva îndoieli privind corectitudinea aprecierii lor nu sînt.

21

O nouă reapreciere a probelor în modul propus de autorii recursurilor

declarate nu poate fi efectuată de către instanța de recurs, deoarece aceasta

judecă numai temeiurile de drept.

În această ordine de idei, Colegiul penal concluzionează că instanțele

inferioare au judecat cauza în conformitate cu prevederile legale, adoptînd o

hotărîre legală și întemeiată, cu respectarea exigențelor prescrise la art. 6 § 1

CoEDO.

În acest context, Colegiul conchide că la judecarea cauzei în ordine de

apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise la art. 414 -

417 Cod de procedură penală și a pronunțat o hotărîre legală și întemeiată,

astfel că nu există temei legal pentru admiterea recursurilor ordinare declarate

de inculpata Lazareva T., de avocatul acesteia, Gantea V. și de avocatul Balan

inadmisibile, cu menținerea hotărîrii atacate.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

Respinge ca inadmisibile recursurile ordinare declarate de inculpata

Lazareva Tatiana, de avocatul acesteia, Gantea Vasile și de avocatul Balan Ion

în numele inculpatei Lazareva Tatiana, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 20 mai 2015, în cauza penală în privința lui

Lazareva Tatiana Semion, cu menținerea hotărîrii atacate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 21 aprilie 2016.

Președinte (semnătura) Petru Ursache

Judecătorii (semnătura) Constantin Alerguș

(semnătura) Vladimir Timofti

(semnătura) Ghenadie Nicolaev

(semnătura) Nadejda Toma

22

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CSJ 2014-07-15
0,95
1ra-766/14 — art. 27, 145 al. 2 CP
Dosarul nr. 1ra-766/14 Curtea Supremă de Justiție D E C I Z I E 24 iunie 2014 mun. Chișinău Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență: Președinte Nicolae Gordilă, Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco, Liliana Ca
CSJ 2017-07-18
0,94
1ra-814/2017 — art. 191 alin. 5 CP
Dosarul nr. 1ra-814/2017 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 18 iulie 2017 mun. Chişinău Colegiul penal lărgit în următoarea componenţă: preşedinte - Petru Ursache, judecătorii - Constantin Alerguş, Vladimir Timofti,
CSJ 2016-03-23
0,94
1ra-178/2016 — art.190 alin.2 lit.c CP
Dosarul nr. 1ra-178/2016 CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE D E C I Z I E 23 martie 2016 mun. Chişinău Colegiul penal în următoarea componenţă: preşedinte Ursache Petru judecători Toma Nadejda Timofti Vladimir examinînd admisibilitatea în principiu
CSJ 2019-02-28
0,94
1ra-130/2019 — art. 152 alin. 1 CP
Dosarul nr. 1ra-130/2019 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 29 ianuarie 2019 mun. Chişinău Colegiul penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte – Timofti Vladimir, judecători – Cobzac Elena,
CSJ 2016-03-22
0,93
1ra-68/2016 — art.186 alin.2 lit.b,c,d CP
Dosarul nr. 1ra-68/2016 CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE D E C I Z I E 22 martie 2016 mun. Chişinău Colegiul lărgit în următoarea componenţă: preşedinte Ursache Petru judecători Toma Nadejda Nicolaev Ghenadie Timofti Vladimir Alerguş Constantin j
Sursă