1ra-433/2016 — 349 alin. 1 CP

Dosarul nr. 1ra-433/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

23 martie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 05 iunie 2015, declarat de avocatul Larisa Putin, în numele

inculpatului

Prostitov Ilia Vladimir, născut la

26 aprilie 1981, originar și locuitor al mun. Chișinău,

str. Independenței 42/1, ap. 8, cetățean al R. Moldova,

anterior condamnat:

1) prin sentința Judecătoriei Botanica, mun.

Chișinău din 28 mai 2012, în baza art. 217 alin. (2) Cod

penal, la amendă în mărime de 500 u.c., achitată

integral la 13 noiembrie 2013.

Termenul de examinare,

în instanța de fond: 13.11.2013 – 08.10.2014,

în instanța de apel: 19.03.2015 – 05.06.2015,

în instanța de recurs 18.01.2016– 23.03.2016.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

Prostitov Ilia a fost condamnat în baza art. 349 alin. (1) Cod penal la amendă în

mărime de 1000 unități convenționale.

20.30, inculpatul Prostitov I., aflându-se în blocul locativ din str. Independenței

42/1, mun. Chișinău, fiind în stare de ebrietate alcoolică, cu scopul sistării

activității de serviciu și schimbării caracterului ei, a unei persoane cu funcție de

răspundere care participa la curmarea unei fapte antisociale, aplicând forța fizică, l-

a împins în apartamentul nr. 8 pe ofițerul principal de sector al Sectorului nr. 5, al

Inspectoratului de Poliție Botanica, maior de poliție, Cotelevici I., unde, ținând în

mână un cuțit, l-a amenințat pe ultimul cu moartea și cu vătămarea integrității

corporale, acțiuni pe care partea vătămată le-a perceput ca fiind reale pentru

realizare.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut vina parțial și a declarat că a

ridicat vocea la colaboratorul de poliție, i-a adresat cuvinte necenzurate, l-a

1

amenințat că îi va aplica lovituri dacă nu va părăsi apartamentul și l-a împins

pentru a-l scoate afară. Nu l-a amenințat cu cuțitul, explicând că în acel moment

doar a luat cuțitul din coridor pentru a-l duce în bucătărie.

Totodată, vinovăția inculpatului a fost dovedită prin probele administrate.

Astfel, partea vătămată Cotelevici I. a relatat că inculpatul l-a împins din

spate în apartament și, intrând în urma lui, a încuiat ușa, amenințându-l cu cuțitul

pe care îl avea în mână. În timp ce se ferea de manipulările inculpatului cu cuțitul,

a format numărul unității de gardă, pentru a semnaliza că este în pericol.

Martorul Jubea N. a indicat că nu a văzut cum polițistul a intrat în

apartament, însă a auzit cum s-a închis ușa și s-a încuiat lacătul. Inculpatul striga

foarte tare, cerându-i polițistului să arunce legitimația jos. S-a apropiat de ușă și a

rugat inculpatul să deschidă, apoi i-a spus fiicei sale să anunțe poliția.

Potrivit procesului-verbal nr. 3228 din 01.09.2013 al examinării medicale de

constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei, s-a

constatat că prezența alcoolului în aerul expirat de către Prostitov I. constituie 0,54

mg/l.

Instanța a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 349 alin. (1) Cod penal,

ca amenințarea cu moartea și cu vătămarea integrității corporale a persoanei cu

funcție de răspundere, în scopul sistării activității ei de serviciu, și schimbării

caracterului ei în interesul celui care amenință, în legătură cu participarea acestei

persoane la curmarea unei fapte antisociale.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont că inculpatul are la întreținere un

copil minor, a săvârșit infracțiunea fiind în stare de ebrietate, nu se află la evidența

medicului narcolog sau medicului psihiatru, concluzionând că corectarea și

reeducarea lui este posibilă prin aplicarea unei pedepse sub formă de amendă.

a declarat apel, solicitând casarea parțială a sentinței, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului să fie aplicată o pedeapsă sub

formă de 180 ore de muncă neremunerată în folosul comunității.

Apelanta a invocat că la aplicarea pedepsei, instanța de fond s-a bazat doar

pe personalitatea inculpatului, care are la întreținere un copil minor, însă nu a ținut

cont de gravitatea infracțiunii comise, de atitudinea inculpatului față de cele

comise.

Instanța a omis faptul că inculpatul anterior a fost condamnat prin sentința

Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 28.05.2012 în baza art. 217 alin. (2) Cod

penal, la amendă în mărime de 10.000 lei, însă nu și-a făcut concluzii, comițând o

altă infracțiune.

Totodată, instanța nu a apreciat corect scopul pedepsei penale - restabilirea

echității sociale, corectarea și reeducarea inculpatului, prevenirea comiterii unor

noi infracțiuni din partea acestuia, aplicându-i o pedeapsă prea blândă.

2015, apelul a fost admis, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărâre.

Prostitov Ilia a fost condamnat în baza art. 349 alin. (1), 82 alin. (2) Cod

penal la 1 an închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis, de la reținere.

2

Instanța de apel a reținut că instanța de fond a individualizat greșit pedeapsa

penală aplicată inculpatului, aceasta fiind inechitabilă și neproporțională

infracțiunii comise, neluând în considerare personalitatea acestuia, că are

antecedente penale nestinse, că anterior a fost condamnat cu aplicarea amenzii

penale, dar nu și-a făcut concluziile corespunzătoare în vederea corectării și

corijării comportamentului său, reeducarea lui fiind ineficientă prin aplicarea

pedepsei sub formă de amendă.

La stabilirea pedepsei, instanța de fond nu a ținut cont că inculpatul anterior

a fost condamnat prin sentința Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 28 mai

2012, în baza art. 217 alin. (2) Cod penal, la amendă în mărime de 500 u.c.

Totodată, potrivit informației eliberate de executorul judecătoresc N.

Nicolăescu, din 14 mai 2014, inculpatul a executat pedeapsa stabilită prin sentința

menționată, achitând amenda integral, abia la 13 noiembrie 2013.

Însă, infracțiunea, în baza căreia inculpatul a fost condamnat pe art. 349 alin.

(1) Cod penal, a fost comisă la 01 septembrie 2013, adică până a fi executată

pedeapsa sub formă de amendă stabilită prin sentința Judecătoriei Botanica, mun.

Chișinău din 28 mai 2012.

Conform art. 111 alin. (1) lit. e) Cod penal se consideră ca neavând

antecedente penale persoanele condamnate la o pedeapsă mai blândă decât

închisoarea, după executarea pedepsei.

Potrivit art. 34 alin. (1) Cod penal se consideră recidivă comiterea cu intenție

a unei infracțiuni de o persoană cu antecedente penale pentru o infracțiune

săvârșită cu intenție.

Astfel, la 01 septembrie 2013 inculpatul avea antecedente penale nestinse și

a săvârșit o nouă infracțiune, aflându-se în stare de recidivă.

Conform 82 alin. (2) Cod penal, mărimea pedepsei pentru recidivă nu poate

fi mai mică de jumătate din maximul celei mai aspre pedepse prevăzute la articolul

corespunzător din Partea specială a prezentului cod.

Sancțiunea prevăzută la art. 349 alin. (1) Cod penal este de amendă în

mărime de la 300 la 1000 unități convenționale sau muncă neremunerată în folosul

comunității de până la 180 ore, sau închisoare de până la 2 ani.

Astfel, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei, ținând cont de

personalitatea inculpatului, de caracterul și gradul pericolului social al infracțiunii

comise, de circumstanțele agravante și atenuate, de influența pedepsei aplicate

asupra corectării și reeducării vinovatului, că inculpatul a săvârșit infracțiunea în

stare de recidivă, este rațional și echitabil a-i aplica inculpatului o pedeapsă sub

formă de închisoare pe un termen de 1 an, cu executare în penitenciar de tip închis.

prin care a solicitat casarea acestei decizii și menținerea sentinței instanței de fond.

Recurenta a invocat că inculpatul a recunoscut vina integral, regretă cele

săvârșite, a promis că se va corecta, are la întreținere un copil minor și soția.

Faptul că inculpatul a conștientizat gravitatea celor comise, precum și

rezonanța acestora pentru situația juridică și societate, lipsa cauzării unui

prejudiciu material, impun posibilitatea aplicării inculpatului o pedeapsă

nonprivativă de libertate.

3

Mai mult, recunoașterea persoanei ca fiind vinovată de comiterea unei fapte

prevăzută de legea penală și atribuirea calificativului ”anterior judecat” constituie

deja o pedeapsă aspră și educativă.

În drept, recursul este întemeiat pe art.420, 421, 422, 435 alin. (1) pct. 2) lit.

c) Cod de procedură penală.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de această instanță, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1)

Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art.

430 alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină

indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii

atacate în acest sens.

Însă, în recursul respectiv, în pofida prevederilor enunțate, nu este indicat

nici un temei din cele nominalizate în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

fiind omisă totalmente specificarea unor concrete erori de drept și argumentarea

ilegalității deciziei contestate în acest sens (pct. 5 din decizie).

Circumstanțele enunțate denotă că recursul nominalizat nu întrunește

condițiile de conținut, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din

oficiu recursul ordinar al avocatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar

justifica.

Or, conform prevederilor art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea

acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

În al doilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură

penală hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de această instanță, inclusiv și în temeiul când s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursul

ordinar, în care nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite asupra

situației de drept constatată de instanța de apel, (pct. 5. din decizie), se atestă că

împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii contestate, inclusiv cele

reproduse în pct. 4. din prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanța de

apel legal și întemeiat a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept

privind pedeapsa aplicată inculpatului, just și argumentat ținând cont de

prevederile art. 34 alin. (1), 61, 75, 82, 111 alin. (1) lit. e) Cod penal, conform

căror persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o

4

pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii.

Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât

și a altor persoane. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de

judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Se consideră

recidivă comiterea cu intenție a unei infracțiuni de o persoană cu antecedente

penale pentru o infracțiune săvârșită cu intenție. Se consideră ca neavând

antecedente penale persoanele condamnate la o pedeapsă mai blândă decât

închisoarea – după executarea pedepsei. Mărimea pedepsei pentru recidivă nu

poate fi mai mică de jumătate din maximul celei mai aspre pedepse prevăzute la

articolul corespunzător din Partea specială a prezentului cod.

Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în corespundere cu prevederile legale, just luându-se în considerare că

în acțiunile inculpatului persistă starea de recidivă și, în asemenea caz, mărimea

pedepsei aplicate lui nu putea fi mai mică de jumătate din maximul celei prevăzute

la art. 349 alin. (1) Cod penal – 2 ani închisoare (pct. 4. din decizie).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a

comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că s-au aplicat

pedepse inculpatului individualizate conform prevederilor legale, și că recursul

ordinar este vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta

este vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursul de pe rol, în raport cu motivele invocate, este

vădit neîntemeiat, el urmează a fi declarat inadmisibil.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Larisa Putin

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 iunie 2015,

în privința inculpatului Prostitov Ilia Vladimir, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 13 aprilie 2016.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

5