1ra-712/2016 — art. 201/1 al. 1 CP

1ra-712/2016 — art. 201/1 al. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-712/2016

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

23 martie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Nicolae Gordilă,

Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de către

avocatul Odobescu Ghenadie în numele inculpatului Teaburel Mihail, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 23 decembrie

2015, în cauza penală privindu-l pe

Teaburel Mihail Mihail, născut la 29.03.1988,

originar din s. Bleșteni, r-nul Edineț, domiciliat în s.

Zăbriceni, r-nul Edineț

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 18.06.2015 - 22.07.2015;

instanța de apel: 18.08.2015 - 23.12.2015;

instanța de recurs: 15.02.2016 - 23.03.2016.

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală a

fost legal executată.

Asupra admisibilității recursului ordinar în cauză, în baza actelor din dosar,

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

CONSTATĂ :

achitat de invinuirea de săvârșire a infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (1) Cod

penal, pe motiv că fapta nu a fost săvârșită de către inculpat.

Mihail a fost învinuit de către organul de urmărire penală că, la 10 februarie 2015,

aflându-se la domiciliul său din s. Zăbriceni, r-nul Edineț și fiind în stare ebrietate,

a inițiat un conflict cu soția sa, Teaburel Ana, în timpul căreia i-ar fi aplicat

acesteia mai multe lovituri cu pumnii peste diferite regiuni ale corpului,

cauzându-i conform raportului de expertiză medico-legală din 26 februarie 2015 -

contuzia țesuturilor moi ale umărului stâng, antebrațul stâng, fesierul stâng și genunchiul

stâng, exprimată prin echimoze și edem a țesuturilor moi care au fost produse prin

1

acțiunea traumatică a unui corp dur contodent, posibil la data și circumstanțele indicate și

se califică ca vătămări corporale ușoare cu dereglarea sănătății de scurtă durată.

Acțiunile descrise mai sus, au fost interpetate de către organul de urmărire

penală și apoi de către procuror ca fiind săvârșite de Teaburel Mihail, încadrate în

componența infracțiunii prevăzută de art. 2011 alin. (l) Cod penal, după indicii -

violența în familie, adică acțiunea intenționată, manifesta fizic, comisă de un membru al

familiei asupra unui alt membru al familiei (soția), care a provocat suferințe fizice, soldată

cu vătămarea ușoară a integrității corporale și sănătății lui Teaburel Ana.

2.1. În urma aprecierii probelor prezentate atât de partea acuzării, cât și de

partea apărării, instanța de fond a ajuns la concluzia, că vinovăția inculpatului nu

a fost confirmată prin probe pertinente și concludente, iar sentința de condamnare

nu poate fi bazată pe presupuneri, dubiile în probarea învinuirii urmând a fi

interpretate în favoarea inculpatului, iar în suportul concluziilor sale instanța a

invocat că, în conformitate cu prevederile art. 8 alin. (3) Cod de procedură penală,

concluziile despre vinovăția persoanei de săvârșirea infracțiunii nu pot fi

întemeiate pe presupuneri. Toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi

înlăturate, în condițiile prezentului cod, se interpretează în favoarea bănuitului,

învinuitului, inculpatului.

Prin urmare, instanța de fond a constat că, inculpatul Teaburel Mihail nu

poate întruni calitatea specială de subiect al maltratării lui Teaburel Ana. Și prin

justificarea probelor expuse, a tras concluzia, că în acțiunile inculpatului lipsesc

semnele componenței de infracțiune prevăzută de articolul 2011 alin. (1) Cod

penal, din care considerente Teaburel Mihail, urmează a fi achitat pe motiv că

fapta nu a fost săvârșită de el.

sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Teaburel

Mihail să fie recunoscut culpabil de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2011

alin. (1) Cod penal, stabilindu-i o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen

de 1 an cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Conform art. 90 Cod penal, a-i suspenda lui Teaburel Mihail, executarea

pedepsei cu închisoarea, stabilindu-i un termen de probă de 3 ani.

În motivarea apelului, procurorul a indicat că, instanța achitându-l pe

Teaburel Mihail în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (1) Cod penal,

s-a bazat doar pe declarațiile inculpatului precum și a martorilor Plevan Marin și

Budean Fiodor, în declarațiile cărora fiind divergențe, ignorând declarațiile părții

vătămate Teaburel Ana și concluziile medicului legist din 12 februarie 2015 și 26

februarie 2015.

2

Totodată, a invocat faptul că, inculpatul a dat declarații de fiecare dată diferit,

a încercat să se eschiveze de răspunderea penală pentru fapta săvârșită și astfel să

inducă instanța în eroare, specificând că necondamnarea inculpatului a insuflat

părții vătămate neîncredere în justiție și astfel persoana vinovată a rămas

nepedepsită.

3.1. Împotriva sentinței instanței de fond, a declarat apel și partea vătămată

Teaburel Ana, prin care a solicitat casarea sentinței, ca fiind una ilegală,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care Teaburel Mihail să fie recunoscut vinovat de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (l) Cod penal și condamnat la

închisoare în limitele sancțiunii acestei legi.

În argumentarea apelului declarat, partea vătămată, Teaburel Ana a indicat

următoarele:

- instanța de fond l-a achitat pe Teaburel Mihail, bazându-și concluzia pe

declarațiile inculpatului;

- instanța a negat declarațiile părții vătămate făcute la organul de urmărire

penală și în ședința de judecată, concluzia medicului legist privitor la stabilirea

(depistarea) a vătămărilor corporale cauzate de către soțul ei, mai mult, că

localizarea acestor vătămări demonstrează că ea personal nu le-ar fi cauzat;

2015, au fost admise apelurile declarate de către procuror și de partea vătămată,

Teaburel Ana, casată sentința Judecătoriei Edineț din 22 iulie 2015, și pronunțată o

nouă hotărâre potrivit căreia:

- Teaburel Mihail Mihail, a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 2011 alin. (l) Cod penal și aplicată pedeapsă sub formă de

închisoare pe un termen de 1 an.

În baza art. 90 Cod penal, instanța de apel a dispus suspendarea condiționată

a executării pedepsei stabilite lui Teaburel Mihail, sub formă de închisoare pe un

termen de probă de 1 an.

4.1. În motivarea deciziei sale, instanța de apel a indicat că, inculpatul

Teaburel Mihail la 10 februarie 2015, aflându-se la domiciliul său din s.

Zăbriceni, r-nul Edineț și fiind în stare ebrietate, a inițiat un conflict cu soția sa,

Teaburel Ana, în timpul căreia i-ar fi aplicat acesteia mai multe lovituri cu

pumnii peste diferite regiuni ale corpului, cauzându-i conform raportului de

expertiză medico-legală din 26 februarie 2015 - contuzia țesuturilor moi ale

umărului stâng, antebrațul stâng, fesierul stâng și genunchiul stâng, exprimată

prin echimoze și edem a țesuturilor moi care au fost produse prin acțiunea

3

traumatică a unui corp dur contodent, posibil data și circumstanțele indicate și

se califică ca vătămări corporale ușoare cu dereglarea sănătății de scurtă durată.

Acțiunile inculpatului Teaburel Mihail, au fost calificate calificate

conform prevederile art. 2011 alin. (l) Cod penal, cu calificativele: Violența în

familie, adică acțiunea sau inacțiunea intenționată, manifestată fizic sau verbal, comisă

de un membru al familiei asupra unui alt membru al familiei /soția/, care a provocat

suferință fizică, soldată cu vătămarea ușoară a integrității corporale sau a sănătății.

Instanța de apel a apreciat critic declarațiile inculpatului din prima

instanță și cea de apel, precum că el nu a comis infracțiunea și le consideră ca

fiind o metodă de apărare și o încercare de a se eschiva de răspunderea penală,

or ele nu sunt probate prin date obiective, venind în contrazicere cu restul

probelor administrate pe caz în special cu declarațiile părții vătămate Teaburel

Ana și a raportului de expertiză medico-legală nr. 53-D din 26 februarie 2015 și

cu declarațiile lui date la urmărirea penală (f.d. 9) care au fost citite și analizate

în instanța de apel.

Conform declarațiilor date de inculpatul Teaburel Mihail, în instanța de

fond și instanța de apel se stabilește, aflarea inculpatului la locul de lucru pe

întreaga zi, pe când din declarațiile date la urmărirea penală el a declarat ”...La

data de 10.02.2015 în jurul orei 12-00 m-am întors de Ia serviciu, găsind-o pe soția

mea în casă la calculator ...m-am dus în altă odaie unde mă aflam de unul singur și

am consumat o sticlă de șampanie...”. Ținând cont de circumstanțele cauzei

instanța de apel a respins declarațiile inculpatului date în instanța de fond și

instanța de apel, deoarece aceste declarații au fost pregătite și analizate de

inculpat după intentarea cauzei penale cu scop de a evita răspunderea penală, pe

când din declarațiile date la urmărirea penală se stabilește cu certitudine existența

conflictului între Teaburel Ana și Teaburel Mihail.

La fel, instanța de apel a reținut și motivul conflictului, precum și relațiile

ostile între aceste persoane pe o perioadă îndelungată. Cu atât mai mult,

declarațiile date la urmărirea penală de inculpat, coroborează integral cu

materialele cauzei și cu declarațiile părții vătămate.

La numirea pedepsei, instanța de apel a ținut cont de gravitatea și gradul de

pericol social a crimei săvârșite de inculpat, de circumstanțele cauzei și de

prevederile art. 61, 75 Cod penal.

Instanța a menționat că, din conținutul infracțiunii incriminate inculpatului

se stabilește existența unei pedepse neprivative de libertate care este munca

neremunerată și cea privativă de libertate. La alegerea acestei categorii de pedepse

este necesar de ținut cont de părerea inculpatului, față de această categorie de

4

pedeapsă. După cum s-a stabilit din materialele cauzei, inculpatul nu a fost

deacord cu învinuirea adusă și categoric respinge cele indicate în rechizitoriu. La

fel pe parcursul examninării cauzei nu și-a expus acordul privitor la executarea

unei pedepsei sub formă de muncă neremunerată, iar din circumstanțele cauzei se

stabilește apariția unor relații ostile între inculpat și partea vătămată nu numai la

10 februarie 2015.

Ținând cont de circumstanțele cauzei și personalitatea inculpatului, instanța

de apel a ajuns la concluzia, privind necesitatea aplicării față de inculpat a unei

pedepse privative de libertate, însă cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal,

suspendând executarea pedepsei cu închisoarea pe un termen de probă minim.

La individualizarea pedepsei, instanța de apel a ținut cont de circumstanțele

cauzei considerând, că numai pedeapsa închisorii va restabili echitatea socială și

va duce la ectarea inculpatului, însă ținând cont de personalitatea inculpatului și

de circumstanțele atenuante cum este comiterea pentru prima dată a unei

infracțiuni ușoare, instanța a conchis că, inculpatul poate fi corectat fără a executa

real această pedeapsă, acordând posibilitate inculpatului de a îndreptăți

încrederea acordată prin comportare exemplară și muncă cinstită.

Odobescu Ghenadie în numele lui Teaburel Mihail, invocând temeiul expres

prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, solicită casarea

deciziei instanței de apel, cu emiterea unei decizii prin care inculpatul să fie achitat

pe motiv că fapta nu a fost săvârșită de către inculpat.

În motivarea recursului ordinar declarat, avocatul menționează că, declarațiile

părții vătămate, Teaburel Ana, sunt calomnioase și că decizia se bazează pe

presupuneri.

Totodată, recurentul invocă că, în acțiunile săvârșite de către inculpat lispește

latura obiectivă a infracțiunii incriminate.

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat de

către Odobescu Ghenadie în numele lui Teaburel Mihail, solicitând respingerea

acestuia, cu menținerea hotărârii contestate, menționând netemeinicia cerințelor

solicitate de către recurent, deoarece recurentul solicită reaprecierea probelor, iar un

asemenea temei nu se regăsește în prevederile art. 427 Cod de procedură penală.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, din

următoarele considerente.

5

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Colegiul penal atestă că, recurentul și-a întemeiat recursul pe temeiul prevăzut

de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, care prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, atunci când nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Sub aspectul situației de ,,neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri

când s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei

infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea).

Însă, din conținutul recursului declarat, Colegiul penal atestă că, recurentul

critică stabilirea vinovăției inculpatului, în săvârșirea infracțiunii imputate și solicită

achitarea lui, deoarece în opinia sa, probele administrate la caz și anume declarațiile

părții vătămate Teaburel Ana, sunt dubioase și nu sunt suficiente pentru

condamnarea inculpatului, iar declarațiile martoriilor Plevan Marin și Budean

Fiodor nu au fost luate în calcul de instanța de apel. Deci criticile formulate de către

recurent nu conțin indicii unei erori de drept, și deși apărătorul indică temeiul

expres prevăzut de lege care prevede declararea recursului ordinar și anume art.

427 alin. (1) pct. (8) Cod de procedură penală - ,,neîntrunire a elementelor infracțiunii”,

acesta nu invocă nici un argument în această privință, ci doar dezacordul cu

modalitatea de apreciere a probelor, ceia ce nu cade sub incidența art. 427 Cod de

procedură penală.

În acest sens, este de menționat că, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin.

(1), (2) Codului de procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate

cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate.

Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate

pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și

oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele

administrate de instanța de fond, instanța de apel poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, doar activitatea instanțelor privind aprecierea sau

reaprecierea circumstanțelor cauzei în alt sens decât cel pe care îl propune avocatul,

este o competență legală a instanțelor de judecată, care, nefiind temei de drept din

numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală, nici nu poate fi supusă

criticii prin intermediul recursului ordinar.

6

Astfel, Colegiul penal va respinge și celelalte argumente ale apărării privind

inadmisibilitatea unor probe, or toate probele care au fost puse la baza sentinței de

condamnare a inculpatului au fost verificate în ședința de judecată a instanței de

apel și au fost consemnate în procesul-verbal.

Colegiul reiterează că, procedura admisibilității constă în verificarea faptului,

dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 427 alin. (1)

Cod de procedură penală, fără a se examina temeinicia lor.

În acest sens, Colegiul reține prin prisma jurisprudenței CEDO (cauza Rebait și

alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995) că ,, ... art. 6 parag. 1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a

unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale

specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță

inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes.”

Ca urmare, Colegiul conchide că, temeiurile indicate de recurent nu sunt

aplicabile din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar fi temei de

implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărârilor adoptate pe caz și

potrivit legii, se impune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a

comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărîrea atacată

cuprinde motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că instanța de apel s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, că în acțiunile inculpatului au

fost întrunite elementele infracțiunilor imputate, și că recursul ordinar este unul

vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supremem de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de către avocatul Odobescu

Ghenadie în numele inculpatului Teaburel Mihail împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 23 decembrie 2015, în cauza penală în privința lui

Teaburel Mihail Mihail, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Publicarea integrală la 13 aprilie 2016.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Ion Guzun

7

Liliana Catan

8