1ra-386/2016 — art. 186 al. 2, 179 al. 2 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 186 al. 2, 179 al. 2 CP
- Temei legal
- art. 427 al.1, pct.6, 10 CPP
1ra-386/2016 — art. 186 al. 2, 179 al. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
Dosarul nr. 1ra-386/2016
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
15 martie 2016 mun. Chișinău
Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:
Președinte – Petru Ursache,
Judecători – Ghenadie Nicolaev, Vladimir Timofti, Constantin Alerguș, Nadejda
Toma,
a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de procurorul în
Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Vitalie Călugăreanu, prin care se solicită
casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 octombrie 2015, în
cauza penală în privința lui
Oltu Mihail Serghei, născut la 27.11.1997,
originar din or. Ștefan Vodă, domiciliat în sat.
Tocuz, r-nul Căușeni, str. Ștefan cel Mare 67.
Termenul de examinare a cauzei:
13.03.2015 – 16.07.2015 (prima instanță);
18.08.2015 – 13.10.2015 (instanța de apel);
11.01.2016 – 15.03.2016 (instanța de recurs).
C O N S T A T Ă:
Prin sentința Judecătoriei Căușeni din 16 iulie 2015, pe baza probelor
administrate în faza de urmărire penală, în temeiul art. 364/1 Cod de procedură penală,
Oltu Mihail a fost condamnat:
- în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal la 1 an închisoare;
- în baza art. 179 alin. (2) Cod penal la 8 luni închisoare;
- în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal la 1 an închisoare.
Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul total
al pedepselor aplicate, lui Oltu Mihail i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 2 ani și 8
luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar pentru minori.
În baza art. 90 alin. (1) Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată
condiționat pe un termen de probă de 3 ani, cu obligarea de a nu-și schimba domiciliul,
conform art. 90 alin. (6) lit. a) Cod penal, fără consimțămîntul Biroului de probațiune
Căușeni.
Prin aceeași sentință a fost condamnat și Cotodian Adrian în privința căruia,
hotărîrile judecătorești nu se contestă.
S-a încasat de la reprezentanții legali ai inculpaților, Oltu Valeria și Cotodian Olga,
în mod solidar, în beneficiul lui Zilev M. prejudiciul material în sumă de 1000 lei.
Pentru a pronunța sentința instanța de fond a reținut, că Oltu M. în noaptea de
30.12.2014, între orele 23:00-07:00, prin înțelegere prealabilă cu Cotodian A., cu scopul
sustragerii bunurilor altei persoane, împărțind rolurile între ei, au pătruns în gospodăria
lui Zilev M., unde Oltu M. a rămas să stea de pîndă, iar Cotodian A. a intrat în domiciliul
primului, de unde a sustras pe ascuns bunuri materiale în valoare totală de 1860 lei, astfel
cauzîndu-i părții vătămate o daună materiale considerabilă.
Tot el, la 13.01.2015, în jurul orei 04:00, prin înțelegere prealabilă cu Cotodian A.,
realizîndu-și intenția violării domiciliului proprietarului, fără consimțămîntul acestuia, au
1
pătruns în casa lui Ciobanu Gr., din or. Căușeni, str. Fîntînilor 7, care la acea oră dormea,
iar după ce acesta s-a trezit și le-a solicitat inculpaților să părăsească domiciliul, ultimii
au refuzat. Oltu M. l-a tras pe Ciobanu Gr. din pat și l-a tîrît prin odaie, apoi Cotodian A.
i-a aplicat o lovitură cu o cană în cap, după care partea vătămată a căzut și s-a lovit cu
nasul de muchia mesei, sîngerînd din nas, iar inculpații au părăsit domiciliul.
Tot el, în una din zilele lunii februarie 2015, data exactă nefiind stabilită de organul
de urmărire penală, în jurul orei 20:00, realizîndu-și intenția de sustragere pe ascuns a
bunurilor altei persoane, a pătruns prin forțarea geamului în biroul psihologului școlar
Dintiu S. din Liceul Teoretic “Ion Creangă”, de unde pe ascuns a sustras bunuri materiale
în sumă totală de 4986 lei, cauzîndu-i părții vătămate o daună materială considerabilă.
Sentința a fost atacată cu apel de inculpatul Oltu M. și reprezentantul legal al
acestuia, Oltu V., care au solicitat casarea acesteia, în partea stabilirii pedepsei, cu
pronunțarea unei noi hotărîri, prin care lui Oltu Mihail să-i fie stabilită o pedeapsă sub
formă de amendă, din motiv că cauza a fost judecată pe baza probelor administrate în faza
de urmărire penală, inculpatul a recunoscut săvîrșirea infracțiunilor imputate, iar
prejudiciul material cauzat părților vătămate a fost restituit integral.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 octombrie 2015,
pronunțată integral la 10 noiembrie 2015, a fost admis apelul declarat, casată parțial
sentința, în partea stabilirii pedepsei și pronunțată o nouă hotărîre, potrivit modului stabilit
pentru prima instanță, prin care lui Oltu Mihail în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod
penal, cu aplicarea art. 70, 79 Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa sub formă de amendă
în mărime de 250 unități convenționale, în baza art. 179 alin. (2) Cod penal, cu aplicarea
art. 70, 79 Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 150
unități convenționale.
În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul total
al pedepselor aplicate, lui Oltu Mihail i s-a stabilit pedeapsa definitivă sub formă de
amendă în mărime de 400 unități convenționale, ceea ce constituie 8000 lei.
În rest, sentința a fost menținută.
4.1. În motivarea soluției date instanța de apel a constatat ca fiind eronată concluzia
primei instanțe, privind determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între
semnele faptei prejudiciabile săvîrșite de Oltu M. și semnele componenței de infracțiune
imputate ultimului, astfel acțiunile lui Oltu M. urmau a fi calificate în baza art. 186 alin.
(2) Cod penal, ca fiind o infracțiune prelungită.
Colegiul penal a constatat că, la soluționarea chestiunii cu privire la pedeapsa
penală, prima instanță nu a acordat deplină eficiență prevederilor de la art. 7, 61, 70, 75
alin. (2) și 79 Cod penal.
Astfel, instanța de apel a reținut că Oltu M. era responsabil de comiterea unui
concurs de infracțiuni, care fac parte din categoria celor mai puțin grave, nu se află la
evidența medicului narcolog și psihiatru, iar conform referatului presentențial de evaluare
psihologică s-a concluzionat că perspectivele de integrare a minorului sunt minime. În
contextul dat, instanța de apel a conchis că nu există motive pentru stabilirea pedepsei cu
închisoarea, considerînd oportună și rezonabilă aplicarea pedepsei sub formă de amendă,
care va asigura atingerea scopului pedepsei penale.
La aplicarea pedepsei instanța de apel a ținut cont de circumstanțele reale și
personale, și anume de caracterul și gradul de pericol social al infracțiunilor, care fac parte
din categoria celor mai puțin grave, de personalitatea lui Oltu M., care este minor și se
căiește sincer de cele comise. Instanța de apel a reținut următoarele circumstanțe
atenuante: recunoașterea de către inculpat a vinovăției, căința sinceră, solicitarea judecării
2
cauzei în baza art. 364/1 Cod de procedură penală și săvîrșirea infracțiunii de către un
minor.
În aceste circumstanțe instanța de apel a considerat posibilă corectarea și
reeducarea lui Oltu M. cu aplicarea unei pedepse pecuniare, deoarece acesta a comis
infracțiunile fiind minor, circumstanță recunoscută ca excepțională, aplicînd inculpatului
pedeapsa minimă prevăzută pentru infracțiunile săvîrșite.
Decizia este atacată cu recurs ordinar de către procuror la data de 03 decembrie
2015, care solicită casarea acesteia cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel,
într-un alt complet de judecată.
5.1. În motivarea recursului a invocat următoarele:
- dezacordul cu motivarea instanței de apel referitor la individualizarea pedepsei,
care a ignorat prevederile art. 7, 75, 61 Cod penal;
- instanța de apel ajungînd la concluzia aplicării unei pedepse mai blînde
inculpatului Oltu M., urma să soluționeze cauza potrivit art. 411 Cod de procedură penală,
prin extindere în privința inculpatului Cotodian A., care nu a declarat apel, neîntemeiat a
reținut că Oltu M. a săvîrșit acțiuni infracționale identice, comise cu un singur scop,
alcătuind în ansamblu o infracțiune prelungită, inculpatul urma a fi condamnat pentru
concurs de infracțiuni.
Asupra recursului nu a fost depusă referință.
Judecînd recursul ordinar în baza materialului din dosarul cauzei, Colegiul penal
lărgit consideră că acesta urmează a fi respins din următoarele considerente.
Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, hotărîrea instanței
de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de
fond și de apel în cazurile cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor
invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția
ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau
instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, s-au aplicat pedepse
individualizate contrar prevederilor legale.
Potrivit textului recursului, recurentul este de acord cu circumstanțele de fapt
stabilite, el critică hotărîrea instanței de apel sub aspectul greșitei individualizări a
pedepsei, însă, nu aduce argumente concrete în raport cu temeiurile prevăzute de art. 427
alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală.
În acest context, Colegiul penal lărgit menționează că, potrivit art. 424 alin. (2) Cod
de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor
prevăzute în art. 427, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a
agrava situația condamnaților. Această dispoziție legală definește natura juridică a
recursului ca fiind o cale de atac devolutivă de drept.
De aici rezultă că, în cazul în care recursul nu este motivat, instanța de recurs se
află în imposibilitate de a judeca cauza în sensul agravării situației condamnatului, dat
fiind că lipsește obiectul judecării respective. Concomitent, avînd obligația de a judeca
recursul în conformitate cu prevederile art. 434 Cod de procedură penală, instanța poate
lua în considerație, din oficiu, temeiurile prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală,
dar cu condiția să nu înrăutățească situația inculpatului.
Instanța de recurs nu poate, din oficiu, să evalueze alte temeiuri în drept ale cazului
de casare, decît cele invocate de recurent cu referire la textul de lege citat, cu excepția
cînd, prin soluție, nu se agravează situația părții împotriva căreia este declarat recursul,
astfel instanța va analiza criticile recursului fără a influența hotărîrea în defavoarea
inculpatului.
3
Din textul deciziei instanței de apel se observă, că instanța și-a motivat soluția
adoptată și conținutul deciziei corespunde prevederilor art. 417 Cod de procedură penală.
Cu referire la argumentele invocate de recurent la pct. 5.1. din decizie, privind
blîndețea pedepsei și neexaminarea cauzei prin extindere în privința inculpatului
Cotodian A., Colegiul penal le consideră declarative și neîntemeiate, deoarece pedeapsa
stabilită inculpatului Oltu Mihail este în limita sancțiunilor prevăzute de art. 186 alin. (2)
Cod penal, ce prevede pedeapsa amendă în mărime de la 300 la 1000 unități
convenționale, sau muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 de ore,
sau închisoare de pînă la 4 ani și de art. 179 alin. (2) Cod penal, ce prevede pedeapsa
amendă în mărime de la 200 la 600 unități convenționale, sau muncă neremunerată în
folosul comunității de la 140 la 240 de ore, sau închisoare de pînă la 3 ani. Astfel, instanța
de apel la stabilirea pedepsei, a acordat deplină eficiență prevederilor art. 61, 70, 75, 79,
84 Cod penal, de scopul pedepsei penale, de criteriile generale de individualizare a
pedepsei penale, luînd în considerație gradul pericolului social al infracțiunilor comise,
de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele excepționale ale cauzei, inculpatului
fiindu-i stabilită o pedeapsă echitabilă, pentru concurs de infracțiuni, în strictă
conformitate cu dispozițiile Părții generale a Codului penal și cu prevederile art. 364/1
Cod de procedură penală, iar temeiuri de a pune la îndoială aceste concluzii Colegiul
penal nu are.
Totodată, Colegiul penal menționează, că instanța de apel nu putea examina cauza
prin extindere în privința inculpatului Cotodian A., deoarece stabilindu-i o pedeapsă
pecuniară, i-ar fi creat o situație mai gravă, dat fiind faptul că inculpatul era minor nu
dispunea de mijloace financiare pentru a achita amenda, fiind interzisă aplicarea pedepsei
cu muncă neremunerată în folosul comunității.
Colegiul penal relevă, că nu există temei legal pentru admiterea recursului ordinar
declarat de procuror, astfel se impune respingerea acestuia, ca inadmisibil, cu menținerea
hotărîrii atacate.
În conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, Colegiul
penal lărgit,
D E C I D E :
Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de
nivelul Curții de Apel Chișinău, Vitalie Călugăreanu, împotriva deciziei Colegiului penal
al Curții de Apel Chișinău din 13 octombrie 2015, în cauza penală în privința lui Oltu
Mihail Serghei, cu menținerea hotărîrii atacate.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 07 aprilie 2016.
Președinte Petru Ursache
Judecători Ghenadie Nicolaev
Vladimir Timofti
Constantin Alerguș
Nadejda Toma
4