1ra-258/2016 — art. 361 al.2 lit.b CP

1ra-258/2016 — art. 361 al.2 lit.b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-258/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

15 martie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco, Liliana Catan,

Ion Guzun,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursul

ordinar declarat împotriva sentinței Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 26

noiembrie 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24

septembrie 2015, declarat de avocatul Gheorghe Ionaș și de inculpatul

Hasan Mihai Mihai, născut la

08 martie 1960 în s. Onișcani, r-nul Criuleni, locuitor al

mun. Chișinău, șos. Hîncești 62/2, ap.32, cetățean al R.

Moldova, fără antecedente penale.

Termenul de examinare,

în instanța de fond: 03.12.2012 – 26.11.2013,

în instanța de apel: 27.01.2014 – 11.03.2014,

în instanța de recurs: 27.05.2014 – 08.07.2014,

în instanța de apel: 24.07.2014 – 24.09.2015,

în instanța de recurs: 14.12.2015 – 15.03.2016,

Asupra recursului menționat, Colegiul penal lărgit,

C O N S T A T Ă :

a hotărît: „procesul penal intentat în privința lui Hasan Mihai și Cotovici Eugenia

în baza art. 361 alin. (2) lit. b) CP se încetează. Acțiunea civilă înaintată de

Lescu Ala către Cotovici Eugenia și Hasan Mihai privind încasarea prejudiciului

cauzat în mărime de 70.000,0 lei se respinge ca nefondată”.

ianuarie 2004 - septembrie 2007, deținând funcția de director CCRE ,,Presa”,

urmărind scopul obținerii de foloase materiale, precum și crearea aparentă a

aspectului veridic de încasare a salariului de către Lescu Ana, fapt care nu

corespunde adevărului, acționând prin intenție directă, prin înțelegere prealabilă cu

contabilul șef Cotovici Eugenia și alte persoane nestabilite de către organul de

urmărire penală, în următoarele liste de plată: nr. 1 pentru lunile ianuarie - martie

2004, nr. 11 pentru noiembrie 2004, nr. 1 pentru luna noiembrie 2005, nr. 2 pentru

lunile decembrie 2004 - ianuarie 2005, nr. 4 pentru lunile aprilie - iunie 2005, nr. 5

pentru lunile august-octombrie 2005, nr. 6 pentru 30 noiembrie 2005, nr. 1 pentru

primul trimestru a anului 2006, nr. 3 pentru 16 noiembrie 2006, nr. 4 pentru lunile

iulie-august 2006, nr.5 pentru anul 2006, nr. 1 pentru lunile noiembrie - decembrie

2006, nr. 2 pentru luna ianuarie 2007, nr. 4 pentru luna martie 2007, nr. 5 pentru

luna aprilie 2007, nr. 6 pentru luna mai 2007, nr. 7 pentru luna iunie 2007 și nr. 9

pentru cel de-al treilea trimestru a anului 2007, la rubrica ,,semnătura de primire a

salariului”, au introdus prin imitarea servilă, semnătura lui Lescu Ala, care

conform raportului de expertiză în comisie nr. 111 din 08.02.2012, este falsificată

ulterior listele în cauză au fost supuse verificării precum că sunt veridice, fapt

confirmat prin semnătură, de el în calitate de director, împreună cu contabilul șef

Cotovici Eugenia.

Tot ei, în listele de plată: nr. 5 pentru lunile august - octombrie 2005, nr. 6

din 30 noiembrie 2005, la rubrica ,,semnătura de primire a salariului”, au introdus

prin imitarea servilă, semnătura lui Stănescu Corneliu, care potrivit raportului de

expertiză în comisie nr. 148 din 26.01.2012, este falsificată, respectiv la rubrica

,,Executant” din Contractul nr. 5 CCRE ,,Presa” SRL din 01.09.2004 încheiat între

Hasan Mihai și Stănescu Liubovi, s-au semnat din numele ultimei, prin imitarea

servilă a semnăturii acesteia, care potrivit raportului de expertiză în comisie nr. 148

din 26.01.2012, este falsificată, la rubrica ,,Executant” din Contractul nr. 5 CCRE

,,Presa” SRL din 01.09.2004 încheiat între Hasan Mihai și Stănescu Liubovi, s-au

semnat din numele ultimei, prin imitarea servilă a semnăturii acesteia, care potrivit

raportului de expertiză în comisie nr.148 din 26.01.2012, este falsificată.

Tot ei, deținând funcția de director și contabil șef al CCRE ,,Presa” urmărind

scopul obținerii de foloase materiale, precum și crearea aparentă a aspectului

veridic de încasare a salariului de către Stănescu Liubovi, fapt care nu corespunde

adevărului, acționând cu intenție directă, în lista de plată nr. 4 pentru lunile iunie -

iulie 2004 la rubrica ,,semnătura de primire a salariului” a introdus prin imitarea

servilă semnătura lui Stănescu Liubovi, care potrivit raportului de expertiză în

comisie nr. 148 din 26.01.2012, este falsificată anume de către Cotovici Eugenia,

ulterior listele în cauză au fost supuse verificării precum că sunt veridice, fapt

confirmat prin semnătura ultimei și a directorului Hasan Mihai.

Tot ei, în lista de plată a salariului nr. 7 pentru luna iunie 2007, la rubrica

,,semnătura de primire a salariului” au introdus prin imitarea servilă, semnătura lui

Rogati Nicolae, care potrivit raportului de expertiză în comisie nr. 175 din

30.01.2012, este falsificată, ulterior listele în cauză au fost supuse verificării

precum că sunt veridice, respectiv la rubrica ,,Executant” din Contractul de muncă

fără număr din 05.10.2004 încheiat între Hasan Mihai și Rogati Nicolae, s-au

semnat din numele ultimului, prin imitarea servilă a semnăturii acestuia, care

potrivit raportului de expertiză în comisie nr. 175 din 30.01.2012, este falsificată.

Instanța a statuat că, la 16.07.2009, ofițerul de urmărire penală a CPs Centru,

mun. Chișinău, Țînțari I., a efectuat cercetarea la fața locului - a biroului 311a CPs.

Centru.

Din conținutul acestei acțiuni nu este clar ce tangență are biroul ofițerului cu

locul comiterii presupusei infracțiuni. Mai mult, cercetarea la fața locului a fost

efectuată în lipsa acordului scris a administrației Comisariatului și a

reprezentantului instituției date.

La baza învinuirii înaintate inculpatului au fost puse unele documente

obținute în urma cercetării la fața locului din 16.07.2009.

Prin urmare, mijloacele de probă obținute în urma cercetării la fața locului

din 16.07.2009 și derivate din această sursă probantă, cum ar fi documentele

puse la baza învinuirii, în sensul art. 94 Cod de procedură penală, nu pot fi

admise ca probe, urmând a fi excluse din dosar, nu pot fi prezentate în instanța

de judecată și nu pot fi puse la baza sentinței sau a altor hotărâri judecătorești.

Conform ordonanței ofițerului de urmările penală a CPs Centru, mun.

Chișinău, Țînțari I., din 17.09.2012, Hasan M. a fost recunoscut în calitate de

bănuit pe art. 361 alin. (1) Cod penal.

Prin ordonanța procurorului în procuratura sec. Centru, mun. Chișinău, C.

Lupașcu, din 24.01.2011, a fost dispusă scoaterea lui Hasan M. de sub urmărirea

penală, pe motivul că nu au fost dobândite probe suficiente pentru a-l pune sub

învinuire, iar termenul prevăzut la art. 63 Cod de procedură penală a expirat.

Totodată, la 12 martie 2012, potrivit ordonanței procurorului în Procuratura

sec. Centru, mun. Chișinău, M. Cherpec, a fost dispusă încetarea în parte a

urmăririi penale pe faptul falsificării semnăturii lui Stănescu L. și Stănescu C.

Ulterior, prin ordonanța procurorului adjunct al procurorului sec. Centru,

mun. Chișinău, O. Afanasii, din 04.10.2012, a fost dispusă anularea ordonanței de

încetare în parte a urmăririi penale din 12.02.2012, pe motiv că nu a existat temei

pentru luarea unei asemenea hotărâri.

Conform ordonanței procurorului adjunct al procurorului sec. Centru, mun.

Chișinău, O. Afanasii, din 05.10.2012, a fost dispusă anularea ordonanței de

scoatere de sub urmărire penală a lui Hasan M. din 23.06.2012, motiv că în

procesul de efectuare a urmăririi penale au apărut fapte noi.

Din conținutul ordonanțelor de anulare a ordonanțelor de încetare a

procesului penal și de scoatere de sub urmărire penală nu rezultă că organul de

urmărire penală a stabilit careva fapte noi sau recent descoperite, ori un viciu

fundamental în cadrul procesului, care ar afecta hotărârea anterioară,

încălcând în așa mod prevederile art. 4 alin. (2) al Protocolului nr. 7 CEDO și

art. 22 alin. (2), 287 alin. (4) a Cod de procedură penală.

În asemenea condiții, aceste ordonanțe nu pot fi admise ca probe,

deoarece au fost adoptate prin încălcarea esențială de către organul de urmărire

penală a dispozițiilor Codului de procedură penală (art. 94 alin. (1) pct. 8), pe

motivul neglijării dreptului învinuitului Hasan M. de a nu fi judecat sau pedepsit de

două ori pentru săvârșirea unei infracțiuni.

Conform raportului de expertiză nr. 111 din 08.02.2012, semnătura lui

Lescu Ala din listele de plată a salariului ale CCRE „Presa” SRL nu este executată

de către Lescu A., ci de către alte persoane prin imitarea servilă a semnăturii

acesteia.

Potrivit raportului de expertiză nr. 148 din 26.01.2012, semnătura din

numele lui Stănescu C. executată în listele de plată a salariului eliberat de către

CCRL „Presa” SRL nr. 5 pentru luna august, septembrie, octombrie și nr. 6 pentru

30 noiembrie 2005, la rubrica „semnătura de primire” a fost executată nu de către

Stănescu Corneliu, ci de către alte persoane. Semnătura din numele lui Stănescu L.

din lista de plată a salariului CCRE ,,Presa” SRL pentru lunile iunie - iulie 2004, la

rubrica „semnătura de primire” a fost executată nu de către Stănescu L., ci de către

Cotovici E. Semnătura lui Stănescu L. din contractul nr. 5 CCRE „Presa” SRL din

01.09.2009, încheiat între Hasan M. și L. Stănescu, la rubrica „Executant”, nu a

fost executată de către Stănescu L., ci de către alte persoane prin imitarea servilă a

semnăturii acesteia.

Conform raportului de expertiză nr. 175 din 30.01.2012, semnătura din

numele lui Rogati N. din lista de plată a salariului nr. 7 pentru luna iunie 2007

eliberată de către CCRE „Presa” SRL la rubrica „semnătura celui care a primit”, a

fost executată nu de către Rogati N., ci de către alte persoane. Semnătura din

numele lui Rogati N. din contractul de muncă fără număr din 05.10.2004 încheiat

între CCRE „Presa” SRL, în persoana directorului Hasan M. și Rogati N., la

rubrica „Executor”, „Semnătura”, nu a fost executată de către Rogati N., ci de către

alte persoane.

Potrivit informației nr. 01-23/111 din 20.01.2009 prezentate de către IFS

Botanica, conform fișelor de verificare a obligațiunilor privind impozitul pe venit a

lui Lescu A., angajată la „Presa” SRL, s-a stabilit că pentru perioada anilor 2004 -

2007 a fost achitat impozitul pe venit.

Potrivit informației nr. 01-11/1-10801 din 29.12.2011, prezentată de către

Direcția Administrare Fiscală Centru a Inspectoratului Fiscal de Stat mun.

Chișinău, s-a stabilit că de către CCRE ,,Presa” a fost prezentată informația privind

plățile salariale și alte plăți efectuate de către angajator în folosul salariaților pentru

perioada 2004 - 2010, potrivit cărora în privința lui Lescu A. au fost efectuate

rețineri ale impozitului din venitul ultimei, de aici rezultă faptul că aceasta

figurează ca plătitor de impozit pe venit, fapt ce denotă că într-adevăr a fost

angajată la întreprinderea respectivă.

În calitate de director al CCRL „Presa” SRL, Hasan M. era desemnat cu

atribuții de organizare a activității societății, ținerea evidenței contabile și a

lucrărilor de secretariat, angajarea lucrătorilor și eliberarea lor din funcție.

Astfel, din conținutul învinuirii rezultă că, Hasan M., în calitate de

director a CCRE „Presa”, i s-a incriminat că prin înțelegere prealabilă cu

contabilul Cotovici E. ar fi falsificat listele de plată a salariului, contractul nr. 5

CCRE ,,Presa” SRL din 01.09.2004.

Actele emise de către CCRE „Presa” SRL reprezintă documente oficiale,

din considerentul că sunt eliberate de o societate comercială și acestea atestă că

salariații au primit salariu (listele de plată a salariului).

În conformitate cu art. 60 Cod penal, persoana se liberează de răspundere

penală dacă din ziua săvârșirii infracțiunii au expirat 5 ani de la săvârșirea unei

infracțiuni mai puțin grave.

Din conținutul rechizitoriului rezultă că inculpații, în perioada ianuarie 2004

- septembrie 2007, ar fi introdus în documentele de plată semnătura doamnei A.

Lescu și ar fi obținut foloase din încasarea salariului acesteia în folosul lor.

Confruntând data înaintării învinuirii lui Hasan M. - 10.10.2012 cu perioada

ianuarie 2004 - septembrie 2007, se constatată că la data înaintării învinuirii

termenul de prescripție deja expirase.

Prin urmare, la data înaintării învinuirii - 10.10.2012, procurorul urma să

constate expirarea termenului de prescripție și să înceteze urmărirea penală, pe

faptul comiterii infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal.

Totalitatea circumstanțelor reținute stabilesc și alte circumstanțe, din care

motiv procesul penal urmează a fi încetat.

Lescu, solicitând casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărâri, prin care inculpații să fie condamnați în baza art. 361 alin. (2) lit. b) Cod

penal, fiind încasat de la ei prejudiciul material de 70.000 lei.

Apelanta a invocat că instanța de fond urma să țină cont de circumstanțele de

fapt și de probele ce demonstrează incontestabil că Hasan M., director CCRE

„Presa” și Cotovici E., contabila întreprinderii, au săvârșit infracțiunea incriminată.

Expertiza în cele trei comisii a semnăturilor din borderouri a demonstrat că

Lescu A. nu a semnat nici într-o listă de plată și că cele enunțate de către inculpați

în scopul de a-și acoperi falsurile din listele pentru plată, sunt niște insinuări.

În urma acțiunilor inculpatului, numai pentru perioada martie 2003 -

septembrie 2008, a suportat un prejudiciu de peste 70.000 lei.

Inculpații urmează să restituie daunele materiale și morale pricinuite. Din

cauza că nu au fost eliberate actele necesare de către directorul Hasan M., acum

încasează o pensie mizeră, iar carnetul de muncă ce se afla la întreprindere a

dispărut fără urmă.

De asemenea, soțului Lescu M., căruia i s-a fost incriminat pe nedrept că a

semnat în borderouri din numele ei, urmează să revendice și el daune morale,

deoarece a avut de suferit extrem de mult în urma insinuărilor făcute în adresa lui.

Totodată, apreciind probele, instanța a confirmat în acțiunile inculpaților -

confecționarea, deținerea și folosirea unui document oficial fals, care acordă

drepturi sau eliberează de obligații, săvârșită de două sau mai multe persoane, că

documentele falsificate sunt documente oficiale, respingând argumentele

inculpatului, dar în final a încetat procesul penal.

3.1. A declarat apel și avocatul Gheorghe Ionaș, solicitând casarea sentinței,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul Hasan M.

să fie achitat.

Apelantul a indicat că învinuirea înaintată inculpatului și soluția instanței de

fond nu și-a găsit pe deplin confirmarea, iar probele administrate de către instanța

de judecată au fost apreciate în mod eronat, existând probe suficiente care stabilesc

cu certitudine lipsa faptei infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (2) lit. b) Cod

penal.

Actele emise de către CCRE „Presa” SRL nu reprezintă documente oficiale

false, din considerentul că nu sunt eliberate de anumite autorități publice și nici nu

sunt adresate unor autorități publice.

Mijloacele de probă obținute în urma cercetării la fața locului din 16.07.2009

și derivate din această sursă probantă, cum ar fi documentele puse la baza

învinuirii lui Hasan M., în sensul art. 94 Cod de procedură penală, nu pot fi admise

ca probe, urmând a fi excluse din dosar, nu pot fi prezentate în instanța de judecată

și nu pot fi puse la baza sentinței.

Din conținutul ordonanțelor de anulare a ordonanțelor de încetare a

procesului penal și de scoatere de sub urmărire penală nu rezultă că organul de

urmărire penală a stabilit careva fapte noi sau recent descoperite, ori un viciu

fundamental în cadrul procesului, care ar afecta hotărârea anterioară, fiind

încălcate în așa mod prevederile art. 4 alin. (2) al Protocolului nr. 7 CEDO și art.

22 alin. (2), 287 alin. (4) Cod de procedură penală.

În asemenea condiții, aceste ordonanțe nu pot fi admise ca probe, deoarece

au fost adoptate prin încălcarea esențială de către organul de urmărire penală a

dispozițiilor Codului de procedură penală (art. 94 alin. (1) pct. 8), pe motivul

neglijării dreptului inculpatului de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori pentru

săvârșirea unei infracțiuni.

Totodată, soluția instanței de fond nu este una clară și motivată, deoarece nu

a fost indicat concret temeiul încetării. Pe de o parte se face trimitere la

intervenirea termenului de prescripție, iar pe de altă parte se indică la existența

unor circumstanțe ce exclud atragerea persoanei la răspundere penală.

Însă, temeiurile admise de instanță și cele invocate de apărare confirmă

integral că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii prevăzute de art. 361 alin.

(2) lit. b) Cod penal.

2014, apelul avocatului Gheorghe Ionaș a fost respins ca nefondat.

Apelul părții vătămate Ala Lescu a fost admis, casată parțial decizia,

rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărâre.

Acțiunea civilă înaintată de Ala Lescu cu privire la încasarea prejudiciului

material a fost lăsată fără soluționare.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a indicat că soluția instanței de fond în latura penală este

întemeiată și legală.

Totodată, instanța de judecată lasă acțiunea civilă fără soluționare în cazul

adoptării sentinței de încetare a urmăririi penale, fapt ce nu împiedică persoana

care a inițiat acțiunea civilă de a o intenta în ordinea procedurii civile.

hotărârilor adoptate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpatul să fie achitat.

Recurentul a indicat că în acțiunile inculpatului nu s-a constatat existența

faptei infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal.

Justiție a dispus: „admite recursul ordinar declarat de către avocatul Ionaș

Gheorghe în numele inculpatului Hasan Mihail, casează decizia Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 11 martie 2014, în cauza penală privindu-l pe

Hasan Mihail Mihai, cu dispunerea rejudecării cauzei în Curtea de Apel

Chișinău, în alt complet de judecată”.

Instanța de recurs a statuat că asupra motivelor invocate în apel, de către

avocatul Ionaș Gheorghe în numele inculpatului, instanța de apel nu s-a pronunțat

sau s-a pronunțat superficial, fără argumentarea cuvenită.

Noțiunea „document oficial” se referă nu doar la documentele eliberate de

autoritățile publice, dar și la documentele prezentate autorităților publice.

Astfel, instanța de apel nu s-a pronunțat prin argumente convingătoare la

motivul invocat în apel, că toate documentele falsificate, incluse în învinuire,

emise de către CCRE ,,Presa” SRL în persoana lui Hasan M., sunt documente

oficiale care acordă drepturi sau eliberează de obligații.

septembrie 2015, apelul avocatului Gheorghe Ionaș a fost respins ca nefondat.

Instanța de apel a reținut că, chiar dacă inculpatul nu a recunoscut vina,

starea de fapt reținută în sarcina inculpatului în baza art. 361 alin. (2) lit. b) Cod

penal de către prima instanță și expusă în sentința atacată a fost probată la

judecarea cauzei integral prin probele administrate.

Actele emise de către CCRE ,,Presa SRL” și incluse în actul de învinuire

sunt documente oficiale, care produc consecințe juridice, necătând la faptul că

CCRE ,,Presa” SRL nu este o instituție de stat.

Noțiunea de document oficial se referă nu doar la documentele eliberate de

autoritățile publice dar și la documentele prezentate autorităților publice.

În sensul art. 6 al Legii RM privind accesul la informație, nr. 182-XIV din

11.05.2000, prin document oficial trebuie de înțeles documentul care, inclusiv

circulă în cadrul unui sistem de înregistrare, evidență strictă și control al circulației.

Potrivit recomandării (2002) a Comitetului Miniștrilor a CE din 21.02.2002,

,,documente publice” semnifică: toate informațiile înregistrate în orice formă,

elaborate, primite sau deținute de autoritățile publice și care au legătură cu funcția

administrativă, excepție făcând documentele care sunt în curs de pregătire.

Deci, documentul oficial poate să apară și sub forma documentului privat,

pus la dispoziția organelor sau persoanelor oficiale în condițiile legii de către alți

subiecți de drept.

În dependență de autorul documentului privat, ele pot fi documente private

întocmite de persoane fizice sau documente private întocmite de persoane juridice

de drept privat.

Astfel, argumentele apărării precum că organul de urmărire penală a

încălcat prevederile art. 29 alin. (3) al Constituției RM, art. 118 alin. (1), art. 94

alin. (1) pct. 8), art. 251 alin. (1) Cod de procedură penală nu sunt fondate și

sunt înaintate în scopul ducerii în eroare a instanței.

Totodată, referitor la argumentul apărării privind cercetarea la fața locului

din 16.07.2009, organul de urmărire penală cu bună seamă a întocmit un proces-

verbal la 16.07.2009, însă esența acestui proces-verbal este descrierea actelor

contabile, care au fost anexate la dosar si au fost ulterior verificate.

În rechizitoriu, actele descrise în acest proces-verbal au fost indicate ca liste

de plată a salariului care au fost ridicate de la Cotovici E. și care ulterior au fost

recunoscute corpuri delicte. Din conținutul acestui proces-verbal nu rezultă că ar fi

fost efectuată cercetarea la fața locului. Nici inscripția ,,cab. 311”, în rubrica ,,în

temeiul”, nu menționează faptul că ar fi fost examinat biroul ofițerului Țânțari I.

Ofițerul Țânțari I. a utilizat un formular neadecvat pentru descrierea actelor

contabile si anexarea lor la materialele cauzei.

Această încălcare nu poate servi drept temei pentru excluderea din rândul

probelor a actelor contabile expuse în procesul-verbal nominalizat.

Totodată, această situație nu poate fi egalată cu situația ,,fructelor

pomului otrăvit”, invocată în apelul apărării.

Este nefondat argumentul că ilegal au fost anulate ordonanțele de scoatere de

sub urmărire penală a lui Hasan M. Atât ordonanța din 12.03.2012, cît și cea din

23.06.2012, au fost anulate în temeiuri legale de către persoane împuternicite cu

asemenea obligații.

Drept temei pentru anularea ordonanței din 12.03.2012, a servit aprecierea

incorectă a situației de fapt de către autorul ordonanței și interpretarea eronată a

prevederilor alin. (2) art. 14 CP.

Temei pentru anularea ordonanței din 23.06.2012, a servit prezența unor

concluzii noi privind efectuarea semnăturilor în actele contabile, cercetate și

prezentate ca probe în cazul dat.

La momentul emiterii ordonanțelor nominalizate, guverna art. 287 alin. (1)

Cod de procedură penală și reluarea urmăririi penale a fost efectuată în condiții

legale.

solicită casarea hotărârilor adoptate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărâri, prin care ultimul să fie achitat.

Recurenții au invocat că învinuirea înaintată inculpatului și soluția instanței

de fond nu și-a găsit pe deplin confirmarea în cadrul cercetării judecătorești, iar

probele administrate de către instanța de judecată au fost apreciate în mod eronat,

existând în cazul dat probe suficiente care stabilesc cu certitudine lipsa elementelor

infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (2) lit. b), Cod penal.

Instanța de apel a invocat doar că documentele incluse în actul de învinuire

ar fi fost puse la dispoziția unor instituții de stat, însă a lăsat fără nici o motivare

acest argument al său, prin descrierea detaliată când și la care organe de stat au fost

prezentate aceste documente.

Actele emise de către CCRE „Presa” SRL nu reprezintă documente oficiale

false, deoarece aceste liste de plată, contracte de muncă, emise de către o societate

comercială nu constituie obiectul infracțiunii prevăzute de art. 361 Cod penal,

adică nu atentează asupra autorităților publice și a securității de stat.

Actele indicate în învinuire nu au fost convertite din documente private în

documente oficiale, deoarece listele și contractele respective nu au fost niciodată

prezentate unor organe de stat, nu s-au aflat la dispoziția lor și nici nu au fost

ridicate de la organe de stat, dar s-au aflat la sediul CCRE „Presa” - instituție

privată, și au fost ridicate de către organul de urmărire penală în urma prezentării

benevole de către contabila Cotovici E.

Astfel, actele emise de către CCRE „Presa” SRL nu reprezintă documente

oficiale false, din considerentul că nu sunt eliberate de anumite autorități publice și

nici nu au fost adresate unor autorități publice.

Instanța de fond a constatat în sentința adoptată că „Hasan M. se învinuiește

conform rechizitoriului”, iar prin această specificare rezultă că instanța de fond nu

a constatat și descris fapta, considerată ca fiind dovedită, indicându-se locul,

timpul, modul săvârșirii ei, forma și gradul de vinovăție, motivele și consecințele

infracțiunii.

Totodată, soluția instanței de fond este una neclară și neîntemeiată, pe motiv

că nu a fost indicat concret temeiul încetării deoarece pe de o parte se face trimitere

la intervenirea termenului de prescripție, iar pe de altă parte se indică la existența

unor circumstanțe ce exclud atragerea persoanei la răspundere penală, însă

temeiurile admise de instanță și cele invocate de partea apărării confirmă integral

că în cauza penală în privința inculpatului nu s-a constatat existența faptei

infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal.

Din conținutul ordonanțelor de anulare a ordonanțelor de încetare a

procesului penal și de scoatere de sub urmărire penală nu rezultă că organul de

urmărire penală nu a stabilit careva fapte noi (nefiind indicate acestea în mod

concret) sau recent descoperite, ori un viciu fundamental în cadrul procesului, care

ar afecta hotărârea anterioară, încălcând în așa mod prevederile art. 4 alin. (2) al

Protocolului nr. 7 a CEDO și art. art. 22 alin. (2), 287 alin. (4) a Cod de procedură

penală.

În asemenea condiții, ordonanțele de anulare a ordonanțelor de încetare a

procesului penal și de scoatere de sub urmărire penală a lui Hasan M., cu reluarea

urmăririi penale, nu pot fi admise ca probe, deoarece au fost adoptate prin

încălcarea esențială de către organul de urmărire penală a dispozițiilor Codului de

procedură penală (art. 94 alin. (1) pct.8), pe motivul neglijării dreptului învinuitului

Hasan M. de a nu fi judecat sau pedepsită de două ori pentru săvârșirea unei

infracțiuni.

Instanța de apel nu s-a pronunțat în nici un mod asupra motivelor respingerii

apelului apărării.

Conform jurisprudenței CtEDO, paragraful 1 al articolului 6 a fost

interpretat ca obligarea instanțelor naționale să-și motiveze hotărârile pe cauzele

penale, cu impunerea unui răspuns detaliat la fiecare argument important pentru

rezultatul procesului, adică necesitatea unui răspuns special în hotărâre (Cazul Hiro

Balani v. Spania). Lipsa motivărilor poate ridica probleme conform articolului 6,

paragraful 3(b) CEDO, referitoare la accesul la justiție, situație în care nu sunt

indicate cu suficientă claritate temeiurile pe care se bazează hotărârea, ceea ce

împiedică folosirea efectivă a procedurilor de contestare.

În asemenea circumstanțe, a fost încălcat dreptul inculpatului la un proces

echitabil.

În drept, recursul este fondat pe temeiul din art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod

de procedură penală.

argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi

admis din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul când instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel când hotărârea atacată nu

cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția, când motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărârii.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect, Colegiul penal lărgit atestă că instanțele de fond și de apel

au comis următoarele erori de drept.

În primul rând, conform art. 60 alin. (1) Cod penal, persoana se liberează

de răspundere penală dacă din ziua săvârșirii infracțiunii a expirat termenul de

prescripție. Potrivit art. 8 alin. (1) Cod de procedură penală, persoana acuzată de

săvârșirea unei infracțiuni este prezumată nevinovată atâta timp cât vinovăția sa

nu-i va fi dovedită și constatată printr-o hotărâre judecătorească de condamnare

definitivă. În corespundere cu art. 384 alin. (1) și (3) Cod de procedură penală,

instanța hotărăște asupra învinuirii înaintate inculpatului prin adoptarea sentinței de

condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal. Sentința instanței de

judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată. Conform art. 385 alin. (1) pct.

1) – 4) Cod de procedură penală, la adoptarea sentinței, instanța de judecată

soluționează chestiunile dacă a avut loc fapta de săvârșirea căreia este învinuit

inculpatul, dacă această faptă a fost săvârșită de inculpat, dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii și de care anume lege penală este prevăzută ea, dacă

inculpatul este vinovat de săvârșirea acestei infracțiuni. Potrivit art. 389 alin. (1),

(4) pct. 3), (6) Cod de procedură penală, sentința de condamnare se adoptă numai

în condiția în care, în urma cercetării judecătorești, vinovăția inculpatului în

săvârșirea infracțiunii a fost confirmată prin ansamblul de probe cercetate de

instanța de judecată. Sentința de condamnare se adoptă cu liberarea de pedeapsă în

cazul expirării termenului de prescripție. La adoptarea sentinței de condamnare cu

liberarea de pedeapsă sau, după caz, sentinței de condamnare fără stabilirea

pedepsei, instanța argumentează în baza căror temeiuri, prevăzute de Codul penal,

adoptă sentința dată. Conform art. 391 alin. (1) Cod de procedură penală, sentința

de încetare a procesului penal se adoptă dacă… Potrivit art. 394 alin. (1) pct. 1) și

2) Cod de procedură penală, partea descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să

cuprindă descrierea faptei criminale, considerată ca fiind dovedită, indicându-se

locul, timpul, modul săvârșirii ei, forma și gradul de vinovăție, motivele și

consecințele infracțiunii, probele pe care se întemeiază concluziile instanței de

judecată și motivele pentru care instanța a respins alte probe. În corespundere cu

art. 395 alin. (1) pct. 2) și 3) Cod de procedură penală, în dispozitivul sentinței de

condamnare trebuie să fie arătate constatarea că inculpatul este vinovat de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de legea penală, categoria și mărimea pedepsei

aplicate inculpatului. În caz dacă instanța îl găsește pe inculpat vinovat, dar îl

liberează de pedeapsă pe baza prevederilor respective ale Codului penal, ea este

datoare să menționeze aceasta în dispozitivul sentinței. Conform art. 396 alin. (1)

pct. 2) Cod de procedură penală, dispozitivul sentinței de încetare a procesului

penal trebuie să cuprindă dispoziția de încetare a procesului penal și motivul pe

care se întemeiază încetarea procesului. Potrivit art. 225 alin. (2) și (4), 387 alin.

(1) Cod de procedură penală, la adoptarea sentinței de acuzare instanța

soluționează și acțiunea civilă prin admiterea ei ori prin respingere. Instanța de

judecată lasă acțiunea civilă fără soluționare în procesul penal în cazul adoptării

sentinței de încetare a urmăririi penale.

Conform jurisprudenței naționale, sentința trebuie să corespundă atît după

formă, cît și după conținut cerințelor art. 384-397 Cod de procedură penală.

Sentința se expune în mod consecvent, astfel ca noua situație să decurgă din cea

anterioară și să aibă legătură logică cu ea, excluzându-se folosirea formulărilor

inexacte (Hotărârea Plenului CSJ nr. 22 din 12.12.2005 privind sentința judecătorească, pct.

3.).

În pofida acestor prescripții legale, potrivit descriptivului și dispozitivului

sentinței (pct. 2. din decizie), instanța de fond:

a) specificând că inculpatul: „este învinuit că…”, și adoptând soluția de

încetare a procesului penal, nu a constatat și descris fapta criminală, considerată ca

fiind dovedită, indicându-se locul, timpul, modul săvârșirii ei, forma și gradul de

vinovăție, motivele și consecințele infracțiunii, temeiurile de fapt și de drept

privind încetarea procesului penal;

b) indicând că „mijloacele de probă obținute în urma cercetării la fața

locului din 16.07.2009 și derivate din această sursă probantă, cum ar fi

documentele puse la baza învinuirii, în sensul art. 94 Cod de procedură penală,

nu pot fi admise ca probe, urmând a fi excluse din dosar, nu pot fi prezentate în

instanța de judecată și nu pot fi puse la baza sentinței sau a altor hotărâri

judecătorești…, aceste ordonanțe nu pot fi admise ca probe…, Astfel, din

conținutul învinuirii rezultă că, Hasan M., în calitate de director a CCRE

„Presa”, i s-a incriminat că prin înțelegere prealabilă cu contabilul Cotovici E.

ar fi falsificat listele de plată a salariului, contractul nr. 5 CCRE ,,Presa” SRL

din 01.09.2004…, Actele emise de către CCRE „Presa” SRL reprezintă

documente oficiale, din considerentul că sunt eliberate de o societate comercială

și acestea atestă că salariații au primit salariu (listele de plată a salariului)…,

conținutul ordonanțelor de anulare a ordonanțelor de încetare a procesului

penal și de scoatere de sub urmărire penală nu rezultă că organul de urmărire

penală a stabilit careva fapte noi sau recent descoperite, ori un viciu

fundamental în cadrul procesului, care ar afecta hotărârea anterioară,

încălcând în așa mod prevederile art. 4 alin. (2) al Protocolului nr. 7 CEDO și

art. 22 alin. (2), 287 alin. (4) a Cod de procedură penală…, procurorul urma să

constate expirarea termenului de prescripție și să înceteze urmărirea penală…,

circumstanțelor reținute stabilesc și alte circumstanțe, din care motiv procesul

penal urmează a fi încetat...”, în mod neclar și divergent mai întâi a exclus probele

din învinuire, apoi le-a enumerat ca valabile și le-a pus la baza unor sugestii de

confirmare a vinovăției inculpatului Hasan M. în comiterea infracțiunii

incriminate, și nu a argumentat, în descriptivul și dispozitivul deciziei, în baza

căror norme de drept procedural a concluzionat încetarea procesului penal și

respingerea acțiunii civile ca nefondate, nefiind clar ce fel de sentință a adoptat –

de condamnare sau de încetare, dacă a constatat vinovăția sau nevinovăția

inculpatului în raport cu infracțiunea imputată, în existența sau lipsa încălcărilor

procedurale la care se referă, inclusiv aplicarea regulilor termenului de prescripție

dar față de toate circumstanțele și elementele infracțiunii, prevăzute la art. 361 alin.

(2) lit. b) Cod penal, imputate ultimului prin rechizitoriu – confecționarea,

deținerea și folosirea unui document oficial fals, care acordă drepturi sau

eliberează de obligații, săvârșită de două sau mai multe persoane.

Astfel, prima instanță nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu rigorile

prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care se

întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând dispozitivul hotărârii.

În al doilea rând, potrivit art. 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod de

procedură penală și a jurisprudenței naționale, instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din cauza penală și se pronunță asupra tuturor

motivelor invocate în apel. Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat ori

trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel

sunt dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări, dacă probele corect

au fost apreciate în ansamblu, prin prisma cumulului de dovezi anexate la dosar.

Chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța de apel sunt dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii, dacă normele de drept procesual și penal au fost

corect aplicate. În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale

referitoare la chestiunile menționate, hotărârea instanței de fond urmează a fi

desființată, cu rejudecarea cauzei. Rejudecarea cauzei de către instanța de apel se

desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță,

care se aplică în mod corespunzător. Decizia instanței de apel trebuie să cuprindă

temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea apelului, precum și

motivele adoptării soluției date (Hotărârea Plenului CSJ nr.5 din 19.06.2006 privind sentința

judecătorească, pct. 14.7).

Însă, instanța de apel nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate,

deoarece, potrivit descriptivului deciziei contestate (pct. 7. din decizie):

a) nu a reacționat în modul prevăzut de lege asupra erorilor de drept comise

de instanța de fond și, repetându-le întocmai, nu a desființat sentința, cu

rejudecarea cauzei potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă

instanță, menținând o sentință ilegală, nemotivată și neîntemeiată;

b) nu a constatat fapta incriminată inculpatului, vinovăția sau nevinovăția

lui, nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat, inclusiv

asupra celor reproduse la pct. 3. și 8. din decizie, formulând răspunsuri

neargumentate, divergente și concluzii evazive în acest sens, cum ar fi că: „starea

de fapt reținută în sarcina inculpatului în baza art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal

de către prima instanță și expusă în sentința atacată a fost probată la judecarea

cauzei integral prin probele administrate…, Această încălcare nu poate servi

drept temei pentru excluderea din rândul probelor a actelor contabile expuse în

procesul-verbal nominalizat…, Totodată, această situație nu poate fi egalată cu

situația ,,fructelor pomului otrăvit”…, argumentele apărării nu sunt fondate și

sunt înaintate în scopul ducerii în eroare a instanței…”, în situația în care nici

instanța de fond nu a constat fapta incriminată inculpatului, vinovăția sau

nevinovăția lui în raport cu infracțiunea imputată, în existența sau lipsa încălcărilor

procedurale la care se referă prima instanță, inclusiv aplicarea regulilor termenului

de prescripție dar față de toate circumstanțele și elementele infracțiunii, prevăzute

la art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal, imputate inculpatului prin rechizitoriu –

confecționarea, deținerea și folosirea unui document oficial fals, care acordă

drepturi sau eliberează de obligații, săvârșită de două sau mai multe persoane (f.d.

206, pct. 1., 2., 7. din decizie).

Împrejurările expuse atestă în mod lucid că ambele instanțe nu a judecat

cauza penală în condițiile legii, deoarece au adoptat hotărâri care nu cuprind

motive legale pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând

dispozitivul acestora, că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, și că recursul ordinar este întemeiat.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală instanța de

recurs casează total hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către

instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către

instanța de recurs.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanțele de fond și de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de

recurs, se impune soluția admiterii recursului declarat, casării totale a deciziei

contestate și dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările

expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu

legea, să adopte o hotărâre legală și întemeiată.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de avocatul Gheorghe Ionaș și de

inculpatul Hasan Mihai Mihai, casează total decizia Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 24 septembrie 2015 și dispune rejudecarea cauzei de către

aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 05 aprilie

2016.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

Liliana Catan

Ion Guzun