1ra-53/2016 — art. 252 al. 2 lit. b, 253 al. 2 lit. b CP

1ra-53/2016 — art. 252 al. 2 lit. b, 253 al. 2 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-53/2016

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

15 martie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte – Nicolae Gordilă,

Judecători – Ion Guzun, Elena Covalenco, Liliana Catan, Iurie Diaconu,

judecînd în ședință, fără participarea părților recursul ordinar, declarat de

procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Bălți, Andrei Formusatii, prin care

se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 26 iunie 2015, în

cauza penală privindu-l pe

Mosorete Andrei Vladimir, născut la 05 decembrie 1971,

originar și domiciliat în mun. Bălți, str. Vasile Coroban 20/28.

Termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității recursului ordinar în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul

penal al Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă:

condamnat în baza art. 252 alin. (2) lit. b), 253 alin. (2) lit. b) Cod penal, stabilindu-i

pedeapsa, după cum urmează:

- în baza art. 252 alin. (2) lit. b) Cod penal - 1 an și 6 luni închisoare, cu privarea de

dreptul de a ocupa funcții de conducere și gestionare a organizațiilor comerciale pe un

termen de 2 ani;

- în baza art. 253 alin. (2) lit. b) Cod penal - 2 ani închisoare, cu privarea de dreptul

de a ocupa funcții de conducere și gestionare a organizațiilor comerciale pe un termen

de 2 ani.

În baza art. 84 alin. (1), (2) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă sub

formă de 3 ani închisoare, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții de conducere și gestionare a organizațiilor

comerciale pe un termen de 3 ani.

Măsura preventivă obligarea de a nu părăsi țara a fost schimbată în arest, cu

anunțarea inculpatului Mosorete Andrei în căutare.

inculpatul Mosorete A., activînd în calitate de administrator al SC „Fructcompani” SRL,

1

IDNO 1006602008409, adresa juridică mun. Bălți, bd. Larisa nr. 14 ap. 26, pe parcursul

anilor 2008-2009, în scopul declarării SC „Fructcompani” SRL ca agent economic

insolvabil, intenționat a creat situația financiară dificilă a întreprinderii nominalizate,

prin următoarea schemă frauduloasă: astfel, la 24.07.2008, în temeiul contractului de

credit nr. S08431 încheiat cu BC „Moldova - Agroindbank” SA, a obținut un credit în

valoare de 2 400 000 lei pentru procurarea mijloacelor fixe, inclusiv a mijloacelor de

transport și pentru reparația capitală a imobilului, din contul căruia la 28.07.2008,

transferă mijloace bănești în sumă de 300 637,00 lei, pe contul bancar a SC „Maxicom-

Proiect” SRL, pentru procurarea utilajului electronic, prezentînd ulterior băncii pentru

confirmarea procurării factura fiscală SX 2283263 eliberată la 13.08.2003, de către SC

„Maxicom-Proiect” SRL, privind livrarea către SC „Fructcompani” SRL, a utilajului electric

în sumă de 194 200 lei și servicii de instalare în sumă de 106 437 lei, factură ce a fost eliberată

de SC „Maxicom-Proiect” SRL, fără a avea la acel moment în stoc utilajul electronic

respectiv și fără a fi efectuate lucrările de instalare, ca ulterior la indicația scrisă a

administratorului SC „Fructcompani” SRL, mijloacele bănești în sumă de 300 637,00 lei, să

fie restituite de SC „Maxicom-Proiect” SRL, la alt cont bancar a SC „Fructcompani” SRL

deschis în BC „Unibank”, care au fost ridicați de Mosorete Andrei, fiind utilizate de acesta

în scopuri personale.

Tot el, în scopul declarării SC „Fructcompani” SRL, ca agent economic insolvabil, avînd

în gestiune mijloace de transport procurate de la SC „Tehno- Trans” SRL și SC

„Premiertrans” SRL, la prețul total în sumă de 1 310 114,50 lei, achitat din contul creditului

primit la 24.07.2008, de la BC „Moldova Agroindbank” filiala Bălți, în sumă de 2 400 000 lei,

cu o rată anuală de 24 %, formal încheie cu ÎI „Cernîș”, un contract de arendă prin care

transmite în arendă la un preț fictiv de 1 000 lei lunar mijloacele de transport sus

menționate, care însă de facto continuă a se afla în gestiunea sa personală, veniturile

obținute de la serviciile efectuate de la acestea fiind percepute și utilizate de Mosorete

Andrei în scopuri personale.

În continuare, urmărind scopul declarării SC „Fructcompani” SRL, ca agent economic

insolvabil, prin încălcarea prevederilor art. 22 și 27 din Legea insolvabilității nr. 632-XV din

14.11.2011, în perioada procesului de insolvabilitate pornit de instanța de judecată la data de

22.04.2009, necătînd la faptul prezenței datoriilor a SC „Fructcompani” SRL, față de

creditori, acordă pe un termen de 3 luni un împrumut de mijloace bănești fără dobîndă în

sumă de 513 000 lei, contabilului-șef, care este și fondatorul întreprinderii SC

„Fructcompani” SRL Mosorete Lilia, din care în prezent a fost restituit doar suma de 184

000,00 lei, pe cînd anterior de la BC „Moldova-Agroindbank” SA, a fost primit credit în

sumă de 2 400 000 lei cu o dobîndă de 24% anual.

Astfel, prin utilizarea schemelor frauduloase menționate mai sus, administratorul SC

„Fructcompani” SRL, Mosorete Andrei, intenționat a creat situație financiară dificilă a SC

„Fructcompani” SRL, în scopul declarării SC „Fructcompani” SRL, ca agent economic

insolvabil, prin care fapt a cauzat creditorilor prejudiciu după cum urmează:

- BC „Moldova-Agroindbank” SA, filiala Bălți, în sumă totală de 2 561 258 lei;

2

- SRL „Service” în sumă totală de 195 748,62 lei;

- SRL „Salonica” în sumă totală de 152 074,17 lei;

- SRL „Polimobil” în sumă totală de 94 970 lei, ceea constituie daune în proporții

deosebit de mari.

Tot el, Mosorete Andrei Vladimir, activînd în calitate de administrator al SC

„Fructcompani” SRL, IDNO - 1006602008409, adresa juridică mun.Bălți, bd. Larisa nr. 14 ap.

26, pe parcursul anului 2009, intenționat, în scopul declarării intenționate fictive a

incapacității de plată a SC „Fructcompani” SRL, ducînd în eroare instanța de judecată, la

depunerea cererii de declarare a insolvabilității SC „Fructcompani” SRL, a prezentat

instanței de judecată informație ne veridică pentru intentarea procesului, inclusiv:

- raportul financiar a întreprinderii nominalizate la situația de 01.01.2009, unde n-a

indicat soldurile mijloacelor bănești în numerar la situația din 01.01.2009, în sumă de 322

057,00 lei, la contul bancar în sumă de 63,39 lei și la valutar în sumă de 101,40 lei;

- raportul financiar a întreprinderii nominalizate la situația din 01.06.2009, care

conținea date eronate privind soldul mijloacelor bănești în numerar la situația din

01.06.2009, acesta fiind micșorat cu 322 832,12 lei;

- raportul financiar a întreprinderii nominalizate la situația din 30.11.2009, care

conținea date eronate privind soldul mijloacelor bănești în numerar la situația respectivă,

acesta fiind micșorat cu 506 510,80 lei.

Astfel, prin neincluderea în raportul financiar a mijloacelor bănești și neprezentarea

soldurilor corecte a mijloacelor bănești în numerar aflate în casa SC „Fructcompani” SRL,

administratorul SC „Fructcompani” SRL, Mosorete Andrei Vladimir, a dus la declararea

incorectă a incapacității de plată a debitorului, prejudiciind interesele creditorilor: BC

„Moldova-Agroindbank” SA, filiala Bălți, în sumă totală de 2 561 258 lei, SRL „Service” în

sumă totală de 195 748,62 lei, SRL „Salonica” în sumă totală de 152 074,17 lei și SRL

„Polimobil” în sumă totală de 94 970 lei, ceea ce constituie daune în proporții deosebit de

mari.

inculpatului Mosorete Andrei, care a solicitat casarea sentinței instanței de fond, cu

pronunțarea unei noi hotărîri prin care inculpatul să fie achitat.

În motivarea apelului a invocat, că instanța de judecată la emiterea sentinței nu a ținut

cont de faptul că Mosorete Andrei, a fost pus sub acuzare în cazul cînd pe rol la Curtea de

Apel Economică, se afla cauza civilă nr. 2e- 1102/2009 privind intentarea procesului de

insolvabilitate față de întreprinderea SC „Fructcompani” SRL.

Prin urmare, la momentul punerii sub acuzare a cet. Mosorete Andrei, exista o hotărîre

judecătorească prin care s-a constatat că la acel moment SC „Fructcompani” SRL, era în

incapacitate totală de plată.

Situația incapacității totale de plată a SC „Fructcompani” SRL, a fost confirmată și prin

- raportul de verificare a temeiurilor de intentare a procesului de insolvabilitate întocmit de

administratorul porvizoriu a SC „Fructcompani” SRL, Veaceslav Pelin, care a constatat că

situația debitorului se caracterizează prin incapacitatea de a-și executa obligațiile scadente,

3

și în cazul dat există temeiul general de intentare a procesului de insolvabilitate prevăzut de

art. 22 Legea insolvabilității.

Totodată a susținut că, Mosorete Andrei este învinuit în comiterea a două infracțiuni și

anume insolvabilitatea fictivă și insolvabilitatea intenționată, care se exclud reciproc și nu

pot exista în același timp.

Avocatul a menționat că, chiar și în cazul că instanța de judecată a constatat în baza

probelor existente în dosar că Mosorete Andrei, se face vinovat de comiterea infracțiunilor

incriminate, în cazul de față urma a fi aplicată prescripția tragerii la răspundere penală, ori

Mosorete Andrei este învinuit de faptul că în anul 2008 a săvîrșit infracțiunile prevăzute de

art. 252 alin. (2) lit. b) și art. 253 alin. (2) lit. b) Cod penal, termenul de prescripție pentru

astfel de acțiuni fiind de 5 ani de zile.

declarat de către avocatul Ababei Lilia în numele inculpatului Mosorete Andrei a fost

admis, casată parțial sentința Judecătoriei Bălți din 19 martie 2015 și pronunțată o hotărîre

prin care Mosorete A., a fsot achitat de sub învinuire în comiterea infracțiunilor prevăzute

de art. 252 alin. (2) lit. b) și art. 253 alin. (2) lit. b) Cod penal, din lipsa în acțiunile lui a

elementelor infracțiunilor.

Măsura preventivă sub formă de arest pereventiv a fost revocată, iar în latura

corpurilor delicte s-a menținut dispozițiile instanței de fond.

În motivarea deciziei sale, instanța de apel a menționat faptul că, verificînd temeinicia

unei atare soluții, analizînd probele prezentate de părți într-un proces contradictoriu,

concluzia instanței de fond, privind constatarea vinovăției lui Mosorete Andrei în comiterea

insolvabilității fictive și insolvabilității intenționate nu rezultă din probele acumulate pe

cauză, nu se racordă la probele cauzei, cercetate de judecată.

Contrar prevederilor art. 8, 389 Cod de procedură penală, sentința a fost bazată doar pe

presupuneri, dar nu pe probe veridice, care au fost prezentate și cercetate în cadrul judecării

cauzei, instanța acceptînd și preluînd abordările și concluziile organului de urmărire penală

cu privire la vinovăția inculpatului.

Astfel, instanța de apel a verificat minuțios următoarele probe:

- declarațiile inculpatului, Mosorete Andrei;

- declarațiile martorului, Mosorete Lilia;

- solicitarea băncii BC ,,Moldova Agroindbank”, privind verificarea activității SC

,,Fructcompani” SRL adresată CCCEC DGT Nord (f.d. 25, Vol. I);

- scrisoarea BC „Moldova Agroindbank”, în adresa CCCEC privind suma datoriei

avute de către SC ,,Fructcompani” SRL (f.d. 32, Vol. I);

- procesul-verbal de cercetare la fața locului din 10.01.2015, prin care a fost efectuată

cercetarea la SC „Fructcompani” SRL (f.d. 41, Vol. I);

- hotărîrea Curții de Apel Economice, privind admiterea cererii SRL „Fructcompani”,

despre începerea procedurii de insolvabilitate (f.d. 58-59, Vol. I);

- plîngerea colectivă al SRL ,,Service”, SRL ,,Ploimobil”, SRL ,,Salonica” (f.d. 66, Vol. I);

- certificatul ce constată suma datoriei SC ,,Fructcompani” SRL față de SRL ’’Service”

4

(f.d. 68, Vol. I);

- certificatul ce constată suma datoriei SC ,,Fructcompani” SRL față de SRL ’’Salonica”

(f.d. 71, Vol. I);

- cererea SRL ,,Polimobil” de atragere la răspundere pe SC ,,Fructcompani” SRL (f.d. 73,

Vol. I);

- certificatul ce constată suma datoriei SC ,,Fructcompani” SRL față de SRL ’’Polimobil”

(f.d. 74, Vol. I);

- procesul-verbal de percheziție la sediul ,,Fructcompani” SRL din 08.02.2011, amplasat

în mun. Bălți, bd. Larisa 14 ap. 26 (f.d. 88-89, Vol. I);

- procesul-verbal de percheziție la domiciliul directorului SC ,,Fructcompani” SRL

Mosorete A. din 08.02.2011 (f.d. 94-95, Vol. I);

- procesul-verbal de percheziție în incinta restaurantului ,,Niagara” din 08.02.2011 (f.d.

100-101, Vol. I);

- procesul-verbal de examinare a documentelor din 01.03.2011, prin care au fost

examinate documentele și registrele contabile ridicate în cadrul percheziției din 08.02.2011

la restaurantul „Niagara” (f.d. 121-124, Vol. I);

- borderoul documentelor contabile de transport ale SC ,,Fructcompani” SRL (f.d. 137-

156, Vol. I);

- procesul-verbal de examinare a obiectelor din 23.03.2011, prin care au fost examinate

tehnica de calcul ridicată în cadrul percheziției efectuate la 08.02.2011, în sediul

resturantului „Niagara”(f.d. 164, Vol. I);

- actul reconventional nr. 12/8 din 03.02.2011 la SC ,,Maxicom-Proiect” SRL, privind

eliberarea facturii fiscale la utilajul electric care nu era în stoc la întreprindere deși suma de

bani era transferată la un alt cont bancar de la BC ,,Moldova Agroindbank” SA și returnați

la BC ,,Unibank” SA (f.d. 184-185, Vol. I);

- actul de constatare a controlului din 20.12.2010, efectuat de inspectorul principal al

DGT Nord a CCCEC la SC ,,Maxicom-Proiect” SRL, cu documentele anexate (f.d. 186-211,

Vol. I);

- răspunsul Biroului Vamal Bălți cu anexele copiilor autentificate ale pachetelor de

documente pentru export prezentate de SC ,,Fructcompani” SRL pe perioada anilor

2007-2011 (f.d. 2-397, Vol. II);

- actul reviziei economico-financiare tematice nr. 12/34 din 14.04.2011, efectuate de

către controlorii-revizori ai DGT Nord a CCCEC la SC ,,Fructcompani” SRL, prin care s-a

constatat, că în încălcarea art. 29 (6) din Legea Contabilității nr. 113-XVI din 27.04.2007, care

prevede ca Rapoartele financiare se întocmesc în conformitate cu prevederile prezentei legi,

ale standartelor de contabilitate și vor oferi imaginea reală și fidelă a elementelor contabile

ale entității, raportul financiar prezentat în instanta de judecată la momentul intentării

procesului de insolvabilitate a SC ,,Fructcompani” SRL la situația de 01.01.2009 cu indicele:

activele totale a întreprinderii - 3560984,00 lei, lei,inclusiv: mijloace fixe -1862274,00 lei,

activele nemateriale-1940,00 lei, materiale-698397,00 lei, mărfuri - 38905,00 lei, obiecte de

mică valoare și scurtă durată - 326176,00 lei, creanțe pe termen scurt aferente facturilor

5

comerciale - 210976,00 lei, creanțe pe termen scurt privind decontările cu bugetul -

422316,00 lei, datorii cu termen lung – 2 400 000,00 lei, datorie cu termen scurt – 830 733,00

lei, în rezultatul căruia capitalul propriu constituie 330 251,00lei.

Instanța de apel a analizat probele cercetate, după evaluarea integrală a lor, a ajuns la

concluzia, că există dubii rezonabile în ceea ce privește, că acțiunile inculpatului întrunesc

infracțiunile prevăzute de art. 252 al. (2) lit. b), 253 al. (2) lit. b) Cod penal, respectiv ce i s-a

reținut de către instanța de fond.

În acest context, instanța de apel a menționat că, concluziile despre vinovăția persoanei

de săvîrșirea infracțiunii nu pot fi întemeiate pe presupuneri, iar toate dubiile în problema

învinuirii care nu pot fi înlăturate, se interpretează în favoarea inculpatului, cerințe, de care

instanța de fond nu a tinut cont.

Concluzia instanței de fond privind constatarea vinovăției inculpatului în săvîrșirea

infracțiunilor imputate, nu se racordă la probele anexate la dosarul penal în cauză, inclusiv

rapoartele de expertiză contabilă efectuate la SC „Fructcompani” SRL (f.d. 224-230, Vol. VII),

precum și cea judiciară nr.1395 din 30.10.2014 (f.d. 34-51, Vol. IX) efectuată la demersul părții

acuzării de către CNEJ al MJ, pentru a combate rapoartele anterioare de audit.

Din aceste motive, instanța de apel a dedus că, concluzia instanței de fond prin care a

fost condamnat inculpatul este una pripită și eronată, care contravine bazei probante

existente pe cauza penală respectivă.

Instanța de apel a concluzionat că, faptul incapacității de plată a SC „Fructcompani”

SRL, se confirmă cu certitudine prin rezultatele auditului rapoartelor financiare ale SC

„Fructcompani” SRL pentru perioada 01.01.2008 - 30.11.2009 și a raportului de expertiză

judiciară nr. 1395 din 30.10.2014.

Prin raportul auditorului după rezultatele controlului de audit a rapoartelor financiare

ale SC „Fructcompani” SRL, pentru perioada 01.01.2008-30.11.2009 și raportul de expertiză

judiciară nr. 1395 din 30.10.2014, cu certitudine a fost confirmată supraîndatorarea reală a

SC „Fructcompani” SRL, fapt confirmat în final și de către instanța de judecată, care a

intentat procedura de insolvabilitate, prin adoptarea hotărîrii Curții de Apel Economice,

privind admiterea cererii SC „Fructcompani” SRL, despre începerea procedurii de

insolvabilitate din 28.05.2009 (f.d. 58-59, Vol. I).

Procesul de insolvabilitate a fost intentat în baza cererii debitorului, care a solicitat

intentarea procesului de insolvabilitate (cerere introductivă). Cererea de intentare a

procesului de insolvabilitate a fost acceptată de instanță.

Potrivit legislației, debitorul (SC „Fructcompani” SRL) era în drept să depună cerere

introductivă și în situația în care exista doar pericolul intrării lui în incapacitate de plată

cînd, în mod previzibil, nu-și va putea executa obligațiile pecuniare la scadență.

Instituția insolvabilității este o instituție ce cade sub jurisdicția comercială, și între

activitatea comercială și instituția infracțiunii există diferențe. Doar în cazul în care persoana

cu funcție de răspundere a debitorului săvîrșește unele acte ilegale, care au determinat

existența reală a insolvabilității, răspunderea penală va avea ca bază art. 252 Cod penal.

6

Totodată, instanța de apel a menționat că, reieșind din situația acestei cauze penale, și

conform legislației în vigoare administratorul SC „Fructcompani” SRL, fiind persoana

responsabilă de creanțele creditorilor în limitele patrimoniului său, era obligat imediat să

depună cerere introductivă de intentare a procesului de insolvabilitate.

Instanța de apel a argumentat că, procurorul nu a prezentat probe în confirmarea

laturii obiective a infracțiunii de faliment intenționat, or, inculpatul nu a comis acțiuni în

defavoarea întreprinderii, precum și legătura cauzală între acțiunile sale intenționate în

defavoarea întreprinderii și urmările survenite.

Instanța de apel a menționat că, în speță lipsește legătura cauzală între acțiunile

inculpatului și insolvabilitatea care a apărut din cauze independente de voința lui Mosorete

A., care a activat în măsura posibilităților pentru a obține beneficii. Important în acest sens

este faptul, că fondator al întreprinderii este soția sa, care de fapt nu are pretenții față de

inculpat. Inculpatul nu a încheiat contracte dubioase pentru a falimenta intenționat

întreprinderea, care de fapt aparține familiei acestuia. Rapoartele de expertize indicate,

confirmă în afara oricărui dubiu că activitatea întreprinderii și directorului acesteia era

dictată în interesele întreprinderii și în cadrul economic existent.

Totodată, instanța de apel a susținut că, legalitatea acțiunilor inculpatului au fost

confirmate și prin faptul că, pe parcursul procedurii de insolvabilitate tuturor creditorilor

le-au fost restituite în totalitate datoriile, ce indică la necesitatea și temeinicia intentării

procedurii de insolvabilitate.

Din raportul auditorului SA „Audit-concret” reiese, că unul din motive din care

întreprinderea a suportat pierderi este că furnizorii cu care au fost încheiate contracte

pentru instalarea, montarea și darea în exploatare a utilajelor nu și-au onorat aceste

obligațiuni în termenii stabiliți, de pînă la 30.08.2008, prin urmare restaurantul nu a fost dat

în exploatare, n-a putut funcționa, pentru a obține venituri.

Potrivit învinuirii formulate, inculpatului i se incriminează că el a transferat mijloace

bănești în sumă de 300 637,00 lei, pe contul bancar a SC „Maxicom-Proiect” SRL, această

întreprindere a restituit acești bani la alt cont bancar a SC „Fructcompani” SRL, care au fost

ridicați de Mosorete Andrei, fiind utilizate de acesta în scopuri personale.

În acest context, instanța de apel a specificat că, partea învinuirii nu a motivat în nici un

mod, cum a fost stabilit că inculpatul a folosit acești bani în scopuri personale. Inculpatului

nu i se incriminează, că el a avut înțelegere cu SC „Maxicom- Proiect” SRL, ca livrarea să nu

aibă loc. Nu a fost confirmat faptul că, inculpatul s-a înțeles cu SC „Maxicom-Proiect” SRL,

ca aceștia să nu aibă în stoc la acel moment utilajul electronic respectiv și să-i achite personal

administratorului SC „Fructcompani” SRL mijloacele bănești, bani care se pretinde că au

dus la falimentarea intenționată a întreprinderii.

Potrivit contractului de credit banii urmau să fie cheltuiți pentru reparația capitală a

imobilului. Inculpatul, precum și fondatorul întreprinderii, indică că banii au fost introduși

în casa întreprinderii și cheltuiți pentru plata lucrului constructorilor care efectuau

reparația. Faptele date nu au fost combătute de către partea acuzării, invers ele se confirmă

prin rapoartele de audit indicate supra.

7

Potrivit raportului de expertiză contabilă efectuat de către SA „Audit- concret” la SRL

„Fructcompani” reiese, că perioada de la 01.01.2008 pînă la 30.11.2009, toate tranzacțiile

economico-financiare efectuate de către SC „Fructcompani” SRL, au fost reflectate în

evidența contabilă, care corespund rapoartelor financiare și care reflectă situația de fapt a

realității financiare la întreprindere.

Totodată, în cadrul expertizei contabile nu au fost stabilite încălcări economice create

de către administratorul SC „Fructcompani” SRL, în rezultatul cărora ar fi survenit

insolvabilitatea Societății, la 29.07.2008, din motive obiective întreprinderea SRL „Maxicom

Proiect”, nu și-a putut îndeplini obligațiunile conform contractului și a rambursat suma de

300 637 lei, la contul de decontare a întreprinderii deschis la BC „Unibank” SA, o parte din

banii rambursați de către întreprinderea SRL „Maxicom Proiect”, și anume suma de 269 000

lei, au fost primiți de la contul de decontare în casieria întreprinderii, care au fost achitați

pentru servicii de reparații, înregistrările în registrele contabile a operațiunii economice

descrise mai sus a fost efectuată corect în conformitate cu Metodologia de aplicare a

planului de conturi contabile aprobată prin ordinul Ministerului Finanțelor al Republicii

Moldova nr. 174 din 25.12.1997.

Aceeași soluție se regăsește și în raportul de expertiză judiciară nr. 1395 CNEJ din

30.10.2014, potrivit concluziei căreia, destinația creditului conform contractului de credit a

fost stabilită pentru procurarea unităților de transport, pentru cheltuieli de reparație a

încăperii arendate și pentru mijloace circulante. Creditul a fost utilizat conform destinatiei

stabilite.

Mai mult, instanța de apel a concluzionat că, inculpatului nu-i putea fi incriminat

prejudiciul în suma totală a creditului primit, deoarece la momentul adresării cu cerere de

intentare a procedurii de insolvabilitate, o parte din credit era deja rambursată. Ulterior

inculpatul din mijloace proprii a rambursat și alte plăți față de bancă.

Totodată, la 29.07.2008 de către întreprinderea SRL „Maxicom Proiect”, au fost

returnate mijloacele bănești în suma de 300 600 lei, la contul de decontare a întreprinderii

deschis la BC „Unibank” SA, o parte din mijloacele bănești returnate de către întreprinderea

SRL „Maxicom Proiect”, și anume suma de 269 000 lei, au fost ridicați de la contul de

decontare în casieria întreprinderii, iar diferența de 31 600 lei, ulterior au fost utilizați la

cheltuielile ce țin de serviciile bancare și achitați către furnizori.

Mijloacele bănești în sumă de 269 000 lei, au fost înregistrați la contul 241 ,,casa” în

conformitate cu Metodologia de aplicare a planului de conturi contabile prevăzute de Legea

contabilității nr. l13-XVI din 27.04.2007, SNC, aprobate prin ordinul Ministerul Finanțelor

nr. 174 din 25.12.1997.

Potrivit extrasului din contul 241 ,,casa”, s-a constatat că la contul dat, la 30.07.2008, au

fost înregistrate la intrări mijloacele bănești în sumă de 269 000 lei, ridicate de la contul de

decontare din BC „Unibank” SA, în baza notei de plată nr. 0324201 din aceeași dată în

conformitate cu legislația în vigoare.

În acest context, instanța de apel a susținut că, pe cauză nu figurează că inculpatul a

obținut venituri în această sumă, a procurat obiecte de valoare în acea perioadă sau să-și

8

deschidă conturi personale, dacă să presupunem că inculpatul a folosit banii sus indicați în

scopuri personale.

Totodată, instanța a indicat că, a fost lipsită de suport probant afirmația acuzării,

precum că inculpatul formal a încheiat cu ÎI „Cemîș”, un contract de arendă prin care

transmite în arendă la un preț fictiv de 1 000 lei lunar, mijloacele de transport sus

menționate, care însă de facto continua să se afle în gestiunea sa personală, veniturile

obținute de la serviciile efectuate de la acestea fiind percepute și utilizate de Mosorete A., în

scopuri personale.

Inculpatul, precum și fondatorul întreprinderii au explicat, că contractul de arendă a

fost încheiat cu ÎI „Cemîș”, la un asemenea preț doar pentru a putea lucra cu automobilele

peste hotarele țării, deoarece ei nu dețineau licență de transport internațional AITA, care

este destul de costisitoare și care era necesară pentru a traversa frontiera.

Toate veniturile obținute din activitatea de transportator au fost trecute în

contabilitatea SC „Fructcompani” SRL, fapt confirmat prin rapoartele de audit și expertiză

indicate supra. In opinia experților, conform documentelor prezentate pentru efectuarea

expertizei, realizarea mărfurilor la export a fost efectuată corect și reflectată în evidența

contabilă integral.

Potrivit concluziei din raportul de expertiză judiciară nr. 1395 CNEJ din 30.10.2014, la a

noua întrebare: în actul reviziei economico-financiară efectuată de către revizorii DGT Nord

al CCCEC, au fost stabilite datoriile, creanțelor aferente exportului efectuat la situația de

01.01.2009 în valoare de 210 133 lei și 31.12.2009, în valoare de 88 5421 lei.

În cadrul controlului de audit și expertizei contabile efectuate anterior nu au fost

stabilite oarecare neînregistrări a operațiunilor aferente exportului efectuat.

Respectiv din lipsa registrelor contabile de evidentă analitică și sintetică, nu a fost

posibil de efectuat verificarea prin metoda de contrapunere a operațiunilor economice

efectuate de export cu informațiile parvenite în temeiul comisiilor rogatorii înaintate în

cadrul urmăririi penale pe cauza penală respectivă aferente exportului efectuat de către

entitate.

În contextul dat, instanța de apel a susținut că, expertul nu se poate pronunța asupra

obiectului supus expertizării, referitor la înregistrarea operațiilor economice aferente

exportului și achitările lor în volumul total în evidența contabilă la SC „Fructcompani” SRL,

la momentul intentării procesului - 22.04.2009 (f.d. 34-51, Vol. IX).

Totodată, instanța de apel a menționat că, nu a fost confirmat faptul că, inculpatul

acapara banii în rezultatul activității automobilelor date, rapoartele de expertiză efectuate

nu indică la aceasta și că, întreprinderea SC „Fructcompani” SRL a fost creată de soția

inculpatului, în cazul în care persoanele date (fondatorul și administratorul) ar fi înregistrat

venituri, aceștia nu aveau motive pentru a declara insolvabilă o întreprindere profitabilă.

În ce privește un alt capăt de învinuire în presupusa comitere a insolvabilității

intenționate, inculpatul urmărind scopul declarării SC „Fructcompani” SRL, ca agent

economic insolvabil, în perioada procesului de insolvabilitate pornit de instanța de judecată

la data de 22.04.2009, necătînd la faptul prezenței datoriilor a SC „Fructcompani” SRL față

9

de creditori, acordă pe un termen de 3 luni un împrumut de mijloace bănești fără dobîndă în

sumă de 513 000 lei contabilului-șef, adică fondatorul întreprinderii SC „Fructcompani”

SRL, Mosorete Lilia, din care în prezent a fost restituit doar suma de 184 000,00 lei, instanța

a conchis că, însăși partea acuzării, în învinuirea formulată indică, că împrumutul a avut loc

după intentarea procedurii de insolvabilitate în instanța de judecată, adică după adoptarea

hotărîrii Curții de Apel Economice, privind admiterea cererii SC „Fructcompani” SRL,

despre începerea procedurii de insolvabilitate din 28.05.2009 (f.d. 58-59, Vol. I).

Instanța de apel a menționat că, eliberarea sau neeliberarea așa numitului credit nu

putea influența asupra intentării procesului de insolvabilitate, care deja se examina în

instanța judecătorească. De aceea, acest împrumut și mai cu seamă timpul în care el a fost

efectuat, nu este relevant pentru starea de insolvabilitate, or, cererea de intentare a

procedurii de insolvabilitate era deja acceptată de instanță.

Mai mult, din declarațiile inculpatului și a fondatorului Mosorete L., ultima ca fondator

a investit bani în activitatea întreprinderii și suma care i-a fost acordată ca împrumut,

constitue banii pe care dînsa i-a introdus în afacere și care urmau să-i fie restituiți. Această

versiune a părții apărării nu a fost verificată și combătută prin probe de către partea

acuzării. Constituie doar o presupunere a părții acuzării, precum că inculpatul Mosorete A.

utilizînd scheme frauduloase intentionat a creat situație financiară dificilă a SC

„Fructcompani” SRL în scopul declarării SC „Fructcompani” SRL, ca agent economic

insolvabil. Concluziile rapoartelor de expertiză, infirmă că, inculpatul ar fi utilizat scheme

frauduloase și ar fi comis latura obiectivă a infracțiunii de insolvabilitate intenționată.

Totodată, instanța de apel a considerat că, inculpatul nu a avut intenția de a crea

insolvabilitatea intenționată a SRL „Fructcompani”, invers acesta a acționat cu o diligență

acceptabilă, pentru ca întrepinderea să activeze în mod normal și să aducă beneficii.

Instanța de apel a specificat că, partea acuzării nu a indicat motivele de care s-a ghidat

inculpatul și nu a confirmat prin probe existența acestora.

În ce privește învinuirea inculpatului în baza art. 253 alin. (2) lit. b) Cod penal, instanța

de apel a indicat că, prin raportul auditorului SA „Audit-concret” s-a constatat, că inițierea

procesului de insolvabilitate a fost unul real și că această insolvabilitate nu este fictivă

(intenționată) (f.d.189-191, Vol. VII), aceeași soluție se conține în raportul de expertiză

contabilă efectuat de către SA „Audit-concret” la SC „Fructcompani” SRL, din care reiese, că

dat fiind faptul, că pe parcursul anului 2008 întreprinderea a funcționat parțial, și anume

serviciile de alimentație publică, care prezintă una din activitățile de bază a întreprinderii,

au fost prestate doar din 01.01.2008 și pînă la 31.07.2008, plata dobînzii achitată pentru

creditul bancar în sumă de 426 394 lei, a influențat negativ la aprecierea rezultatului

financiar al perioadei de gestiune al anului 2008 (f.d. 224-230, Vol. VII). Prin raportul de

expertiză judiciară nr. 1395 din 30.10.2014 a fost constatat, că expertul nu se poate pronunța

asupra obiectului supus expertizării, referitor la insolvabilitatea fictivă (f.d. 34-51, Vol. IX).

Astfel din cele menționate, instanța de apel a concluzionat că, acțiunile inculpatului nu

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii imputate și anume: insolvabilitate fictivă

care a cauzat creditorului daune în proporții deosebit de mari.

10

Prin actul indicat supra s-au constatat următoarele încălcări a administratorului

insolvabilității:

- Nu a întreprins măsuri privind restituirea mijloacelor bănești, lichidarea sumelor

debitoare, și anume nu sunt actele de verificare cu agenții economici, pretențiile față de

debitori, nu sunt adresări în instanțele de judecată.

- Nu a disponibilizat angajații debitorului, sumele de bani obținute în procesul de

insolvabilitate se acumulează la contul care era deja deschis în BC „Unibank” SA,

administratorul a decis de a numi contul dat cont special și pînă la aprobarea planului de

reorganizare de a gestiona contul bancar din BC „Unibank” SA și folosirea mijloacelor

bănești pentru achitarea plăților curente în activitatea economică a societății.

- Nu a luat măsuri privind colectarea datoriilor față de debitori, nu au fost prezentate

instanței de judecată, comitetului creditorului rapoartele lunare despre starea masei

debitoare, în încălcarea legislației în vigoare planul de reorganizare nu este confirmat pînă

la acel moment.

Astfel, instanța de apel a reiterat că, faptele constatate au confirmat, că atît inculpatul,

cît și administratorul insolvabilității au fost în imposibilitate de a restitui datoriile pe care le

aveau față de SC „Fructcompani” SRL.

Mai mult, prin materialele cererii de asistență juridică autorităților judiciare

competente ale Republicii Belarus (f.d. 56-62, Vol. III); materialele cererii de asistență juridică

autorităților judiciare competente ale Federației Ruse (f.d. 70-82, Vol. III) și materialele

parvenite de la Republica Belarus cu privire la relațiile financiar-economice dintre SC

,,Fructcompani” SRL și Republica Belarus (f.d.21-89, Vol. VI), documentele ce atestă relațiile

economico-financiare dintre Federația Rusă și SC ,,Fructcompani” SRL, anume cu SRL

,,Ester” și SRL ,,Loris” (f.d. 166-307, Vol. VI), materialele parvenite din Federația Rusă cu

referire la relațiile economico-financiare dintre SC ,,Fructcompani” SRL și mai mulți agenți

economici din Federația Rusia (f.d. 1-391, Vol. VIII), se confirmă existența relațiilor

economice între SRL ,,Fructcompani” și agenții economici din aceste state.

Concluziile expuse în actul reviziei economico-financiare tematice nr. 12/34 din

14.04.2011, efectuate de către controlorii-revizori ai DGT Nord a CCCEC au fost combătute

prin rapoartele de expertiză efectuate ulterior, în cadrul judecării cauzei, de către organe

independente, cum ar fi raportul auditorului SA „Audit-concret” (f.d. 189-191, Vol. VII);

raportul de expertiză contabilă efectuat de către SA „Audit-concret” (f.d. 224-230, Vol. VII);

precum și raportul de expertiză judiciară nr. 1395 din 30.10.2014, atașat la demersul părții

acuzării, care nu a infirmat concluziile rapoartelor de expertiză, evitînd să răspundă la unele

din întrebările puse.

Alte probe prin care s-ar confirma comiterea laturii obiective de către inculpat a

infracțiunii de insolvabilitate fictivă, în instanța de apel nu au fost prezentate.

Totodată, instanța de apel a specificat că, pe cauză lipsesc probe prin care s-ar confirma

că SA „Fructcompani”, dispunea de mijloace financiare pentru a-și onora obligațiunile

financiare, însă inculpatul a ascuns aceste mijloace, pentru a intenta o procedură fictivă de

insolvabilitate.

11

În acest sens este relevantă hotărîrea instanței de judecată, care a confirmat legalitatea

procedurii de insolvabilitate, prin adoptarea hotărîrii Curții de Apel Economice, privind

admiterea cererii SC „Fructcompani” SRL despre începerea procedurii de insolvabilitate din

28.05.2009 (f.d. 58-59, Vol. I).

În ce privește delimitarea infracțiunii prevăzute de varianta-tip a art. 252 alin. (1) Cod

penal, de cea stipulată în art. 253 alin. (1) Cod penal, instanța de apel a menționat că, rezidă

doar într-un singur semn de evaluare a modalității normative. Adică în cazul insolvabilității

intenționate (art. 252 Cod penal), incapacitatea de plată a debitorului (în special,

supraîndatorarea debitorului, în cazul în care debitorul reclamat este o persoană juridică

responsabilă de creanțele creditorilor în limitele patrimoniului ei) este reală, dar existența

acesteia este condiționată de anumite încălcări comise de către anumiți subiecți speciali, pe

cînd în cazul insolvabilității fictive (art. 253 Cod penal), deși procedura de intentare a

procesului de insolvabilitate este legală, informația prezentată pentru intentarea acestui

proces este falsă.

În acțiunile inculpatului lipsește și latura subiectivă a infracțiunii - intenția directă,

adică vinovatul își dă perfect seama de faptul că depune o cerere introductivă falsă în

instanța de judecată în cazul existenței reale a capacității de plată, prevede că prin această

cauzează daune creditorilor și dorește anume aceasta.

Potrivit raportului de expertiză contabilă efectuat de către SA „Audit-concret” la SC

„Fructcompani” SRL reiese, că în perioada 01.01.20 08-30.11.2009, se poate afirma cu

siguranță că la momentul depunerii cererii introductive de intentare a procesului de

insolvabilitate situația financiară a SC „Fructcompani” SRL, avea un grad înalt de

supraîndatorare și era în incapacitate de plată.

Astfel, instanța de apel a conchis că, sunt întemiate argumentele apelantului, că la

momentul punerii sub acuzare a cet. Mosorete Andrei, exista o hotărîre judecătorească prin

care s-a constatat că la acel moment societatea SC „Fructcompani” SRL, era în incapacitate

totală de plată.

Mai mult, infracțiunea de insolvabilitate fictivă și insolvabilitate intenționată se exclud

reciproc și nu pot exista în același timp.

Instanța de apel a admis și argumentele apelantului cu privire la raportul de expertiză

contabilă, care deși de către instanța de judecată a fost ordonată efectuarea expertizei

contabile, la materialele cauzei fiind anexat raportul de expertiză, însă la care instanța de

judecată nici n-a făcut referire în sentință și n-a indicat opinia sa față de această probă.

Totodată, instanța de apel a admis argumentele apelantului și în partea ce ține de

raportul auditorului efectuat de SA „Audit Concret” din 19.04.2013, care confirmă că,

inițierea procesului de insolvabilitate a fost un fapt real și că această insolvabilitate nu este

fictivă”

La fel instanța de apel a menționat că a fost constatat că, în perioada 01.01.2008 pînă la

31.11.2009, toate tranzacțiile economico-financiare efectuate de către SC „Fructcompani”

SRL, au fost reflectate în evidența contabilă, care corespund rapoartelor financiare și care

reflectă situația de fapt a realității financiare la întreprindere. La fel a fost constatat că SC

12

„Fructcompani” SRL în rezultatul activității de întreprinzător pentru anul 2008 a suportat

pierderi în mărime de 344 621 lei, ceea ce denotă că procesul de insolvabilitate nu este fictiv.

Astfel, instanța de apel a conchis că, din conținutul raportului de expertiză contabilă

efectuat de SA „Audit-Concret”, rezultă cu certitudine că în acțiunile inculpatului în

calitate de administrator al SC „Fructcompani” SR,L nu se regăsesc elementele infracțiunii

de insolvabilitate fictivă prevăzută de art. 253 alin. (2) lit. b) Cod penal, și nici a

insolvabilității intenționate prevăzută de art. 252 alin. (2) lit. b) Cod penal.

Totodată, instanța de apel a reiterat că, în baza celor indicate supra, declarațiile

inculpatului nu pot fi considerate ca o metodă de autoapărare, după cum a reținut instanța

de fond, deoarece acestea se confirmă prin probele scrise sus indicate.

Instanța de apel a admis argumentele apelantului și în latura aplicării termenului de

prescripție pentru tragerea la răspundere penală prevăzut de art. 60 Cod penal, poziție ce a

fost susținută și de către procuror în ședința instanței de apel. Apelantul a indicat, că în

cazul în care Mosorete A. a fost recunoscut e vinovat de către instanța de fond, în cazul de

față urma a fi aplicată prescripția tragerii la răspundere penală, or, inculpatul a fost învinuit

de faptul că în anul 2008 a săvîrșit infracțiunile prevăzute de art. 252 alin. (2) lit. b) și 253

alin. (2) lit. b) Cod penal, termenul de prescripție pentru astfel de acțiuni fiind de 5 ani, care

a expirat la data adoptării sentinței instanței de fond.

Astfel, instanța de apel a conchis, că lipsește temeiul juridic pentru răspunderea penală

și, deci, Mosorete A. a fost achitat de sub învinuirea pe art. 252 alin. (2) lit. b), 253 alin. (2) lit.

b) Cod penal, din motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunilor.

deciziei atacate și remiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel, pe motivul admiterii

ilegale a apelului declarat de către avocatul Ababei Lilia în numele inculpatului Mosorete

Andrei.

În drept recursul ordinar declarat de către procuror se întemeiază pe temeiul art. 427

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, invocînd în motivarea recursului că, decizia

contestată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și instanța de apel a admis o

eroare de fapt, care a afectat soluția instanței.

La fel indică că, instanța de apel a dat prioritate declarațiilor inculpatului și a dat o

apreciere critică actului de revizuire economico-financiară tematice la SC ,,Fructcompani”

SRL, nr. 12/13 din 14.04.2011.

Totodată, recurentul susține că, instanța de apel eronat a neglijat valoarea probantă a

probelor examinate în cadrul ședinței de judecată prezentate de către acuzare.

asupra recursului declarat, avocatul Guțu Tatiana în numele inculpatului Mosorete Andrei,

a depus referință prin care s-a expus pentru inadmisibilitatea acestuia, deoarece

argumentele recurentul sunt declarative, recursul este neîntemeiat și nu conține temeiul

juridic stipulat de art. 427 Cod de procedură penală.

13

invocate, Colegiul penal lărgit consideră că, acesta urmează a fi respins din următoarele

considerente.

Conform art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecînd apelul, verifică

legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță,

conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau

cercetează suplimentar probele administrate de instanța de fond. Instanța de apel poate da o

nouă apreciere probelor din dosar. Instanța de apel, este obligată să se pronunțe asupra

tuturor motivelor invocate în apel.

În conformitate cu art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs judecă recursul

numai cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs și numai în raport cu

calitatea pe care aceasta o are în proces.

Instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art.

427, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația

condamnaților.

Raportînd prevederile normelor citate la circumstanțele cauzei, Colegiul penal lărgit

reține, că la caz, procurorul își întemeiază recursul ordinar declarat pe temeiurile prevăzute

de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, care pot fi divizate în mod convențional

în următoarele părți componente:

1) instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel;

2) hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar;

3) instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția.

Prima parte componentă nu poate fi reținută spre examinare luînd în considerare

faptul că procurorul nu a declarat apel și respectiv nu poate invoca acest temei.

Cu referire la a doua parte componentă, Colegiul penal lărgit menționează că,

decizia recurată a fost motivată plenar și consecvent în baza materialelor cauzei prin

prisma legislației pertinente. Motivarea deciziei indică concret concluzia instanței de apel

și susține soluția achitării persoanei fapt reflectat clar în dispozitivul deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 26 iunie 2015. Procurorul invocă totodată că, instanța a

admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Eroarea gravă de fapt trebuie înțeleasă în sensul de stabilirea eronată a faptelor, în

existența sau inexistența lor, prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau sau

prin denaturarea conținutului acestora. Eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere

greșită a probelor. Eroarea gravă de fapt trebuie să rezulte din situația dosarului, privită ca

o stare de fapt.

Cercetarea judecătorească efectuată de instanța de apel a identificat la adoptarea

hotărîrii Judecătoriei Bălți din 19 martie 2015, deficiențe vis-a-vis de aprecierea eronată a

probelor, elucidarea și stabilirea circumstanțelor importante pentru soluționarea cauzei,

fapt care au dus la condamnarea ilegală a inculpatului Mosorete Andrei, pe care le-a

corectat. Concluziile instanței de apel au fost fundamentate pe materialul probatoriu

14

administrat și corespunde circumstanțelor stabilite, instanța de apel la examinarea cauzei,

a ținut seama în deplină măsură de prevederile art. 27, 99-101 Cod de procedură penală, a

cercetat sub toate aspectele probele.

Astfel, Colegiul penal lărgit conchide că, corect instanța de apel a menționat, că

sentința a fost bazată doar pe presupuneri, dar nu pe probe veridice, care au fost prezentate

și cercetate în cadrul judecării cauzei, instanța acceptînd și preluînd abordările și concluziile

organului de urmărire penală cu privire la vinovăția inculpatului.

Din textul recursului se evidențiază că recurentul critică aprecierea probelor, însă, nu

argumentează ilegalitatea hotărîrii judecătorești din punct de vedere al erorii de drept

admise la judecarea cauzei, astfel, instanța de recurs constată că la soluționarea cauzei

instanța a ținut cont în deplină măsură de prevederile art. art. 99-101 Cod de procedură

penală, a cercetat probele sub toate aspectele, verificîndu-le și apreciindu-le just prin prisma

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu din punct de vedere al

coroborării lor și, întemeiat a dispus achitarea lui Mosorete Andrei de sub învinuirea de

săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 252 alin (2) lit. b), 253 alin. (2) lit. b) Cod penal, din

motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

Instanța de apel a stabilit că învinuirea nu a prezentat probe pertinente și concludente,

care în coroborare cu circumstanțele cauzei ar dovedi vinovăția inculpatului în săvîrșirea

infracțiunii imputate. Potrivit prevederilor art. 394 alin. (3) Cod de procedură penală,

instanța de apel a făcut o analiză amplă probelor, argumentînd detaliat respingerea probelor

aduse în sprijinul acuzării lui Mosorete Andrei.

Astfel, toate probele prezentate au primit o apreciere corectă, concluziile făcute de

instanța de apel rezultă din materialul factologic acumulat la prezenta cauză.

Argumentul recurentului, precum că instanța de apel a adoptat o decizie de achitare,

dînd prioritate în exclusivitate depozițiilor inculpatului Mosorete Andrei, care a negat

vinovăția sa, nu pot servi temei de casare a deciziei. Aceasta deoarece, instanța de apel a dat

apreciere materialului probator în ansamblu, în coroborare cu celelalte probe, constatînd că

partea acuzării nici nu a verificat versiunea susținută de inculpat iar rezultatele actului de

revizie financiară nr. 12/34 din 14.04.2011, care s-a efectuat de Centru Național Anticorupție,

au fost combătute prin raportul de expertiză contabilă, la care instanța de fond nici nu i-a

dat o apreciere.

Astfel, chiar dacă proba respectivă a fost administrată în cadrul cercetării judecătorești,

la fel prin raportul de audit SA ,,Audit-concret”, raportul de expertiză judiciară nr. 1395 din

30.10.2014, toate în ansamblu denotă lipsa în acțiunile inculpatului, a elementelor

infracțiunilor prevăzute de art. 252 alin. (2) lit. b), 253 alin. (2) lit. b) Cod penal. Astfel,

declarațiile făcute de inculpat în instanța de apel sunt veridice și confirmate prin probe

scrise și nu reprezintă unica probă ce atestă nevinovăția inculpatului.

Totodată, Colegiul penal lărgit menționează că, în recursul declarat, recurentul doar

enumeră probele adminsitrate și verificate de instanța de apel, care după părerea acestuia

confirmă vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunilor imputate.

15

Astfel, recurentul nu este deacord cu aprecierea probelor de către instanța de apel, ori

potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, iar

dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor cît și o altă viziune asupra acestora, ce nu

corespunde cu cea a instanței, nu constituie o eroare de drept și nu poate servi drept temei

pentru casarea hotărîrii legal adoptate de către instanțele judecătorești.

În același context, în vederea respingerii argumentelor din recurs invocat privitor la

chestiunea de apreciere a probelor, Colegiul penal amintește că la etapa judecării recursului

nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului probator

și nu stabilește o altă situație de fapt, decît cea constatată de instanțele ierarhic inferioare,

acestea fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond și de apel.

Așadar, instanța de recurs conchide că instanța de apel și-a motivat soluția privind

nevinovăția inculpatului, care a fost expusă pe larg la pct. 4.1. din prezenta decizie, soluție,

pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin și a cărei reluare nu se mai impune.

Față de considerentele relatate, Colegiul penal ajunge la concluzia, că nu există temei

legal pentru admiterea recursului ordinar declarat de procuror și, potrivit legii, se impune

respingerea acestuia, ca inadmisibil, cu menținerea hotărîrii atacate.

penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar, declarat de către procurorul în Procuratura

de nivelul Curții de Apel Bălți, Formusatii Andrei, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 26 iunie 2015, în cauza penală privindu-l pe Mosorete Andrei

Vladimir, cu menținerea hotărîrii atacate.

Decizia este irevocabilă.

Publicată integral la 05 aprilie 2016.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Ion Guzun

Elena Covalenco

Liliana Catan

Iurie Diaconu

16