1re-41/2016 — Art. 264/1 alin.1 CP

Prin sentința Judecătoriei Cahul din 14 septembrie 2015, Hutiev R. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal, stabilind în privința acestuia o pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 450 unități convenționale, echivalentul a 9 000 lei cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 5 ani.

Pentru a pronunța sentința, prima instanță în fapt, a constatat că Hutiev R., la 19 noiembrie 2014, aproximativ la ora 22:15, deplasîndu-se pe str. Ștefan cel Mare din or. Cahul, conducea autoturismul de model „VAZ 2107”, cu numărul de înmatriculare CH AP 939, fiind stopat de colaboratorul de poliție, s-a depistat în urma efectuării testării alcoolscopice că avea concentrația de alcool în sînge de 1,48 g/l, ceea ce constituie stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat. Astfel, pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, instanța a reținut că, în drept, faptele inculpatului Hutiev R. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (1) Cod penal, adică conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat. 1

Legalitatea și temeinicia sentinței de condamnare a fost atacată cu recurs de către inculpatul Hutiev R., prin care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit căreia să fie achitat. În motivarea recursului, recurentul a invocat că prima instanță i-a stabilit o pedeapsă prea aspră, fără a lua în considerație faptul că anterior nu a fost condamnat pentru așa gen de infracțiuni. Recurentul a mai indicat că în seara zilei de 19 noiembrie 2014 a fost supus testării alcoolscopice pentru constatarea stării de ebrietate cu aparatul etilotest de tip „Drager”8510 nr. 3239, astfel constatîndu-se că concentrația de alcool în aerul expirat este de 0,49 mg/l. Aceasta, nu constituie stare de ebrietate alcoolică avansată, respectiv reprezintă contravenția prevăzută de art. 284 alin. (2) pct. 2) Cod Contravențional, iar pedeapsa stabilită va fi aplicată în limitele stipulate la prevederile art. 284 alin. (2) pct. 2) Cod Contravențional. Totodată, a menționat că prima instanță eronat a acceptat în calitate de probă raportul de constatare medico-legală nr. 384 din 20 noiembrie 2014, în care era indicat că gradul de alcoolemie în sînge era de 1,48 mg/l, deoarece a fost încălcată procedura de colectare a mostrelor biologice pentru efectuarea constatării medico-legale, stabilită prin Hotărîrea Guvernului nr. 296 din 16 aprilie 2009, colectîndu-i doar o singură probă comparativă de sînge. Recurentul, a mai invocat că urmează un tratament pentru inimă prescris de către medicul de familie, care constă din picături pentru inimă, pe care le administrează cu regularitate, și este posibil ca medicamentele menționate să fie cauza rezultatului pozitiv a raportului de constatare medico-legală a stării de ebrietate.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 10 noiembrie 2015, recursul inculpatului Hutiev R. a fost respins, ca fiind nefondat, iar sentința atacată a fost menținută fără modificări.

În partea descriptivă a deciziei, instanța de recurs a indicat că, hotărîrea primei instanțe corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, ea fiind legală și întemeiată, iar referitor la starea de fapt și de drept a menționat că aceasta este în coroborare cu materialele cauzei, fiind confirmată prin probe pertinente, concludente și veridice. Astfel, instanța de recurs a notat că, în rezultatul cercetării obiective și multilaterale a probelor administrate în prezenta cauză penală, se dovedește cu certitudine vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (1) Cod penal. De asemenea, instanța de recurs a menționat că prima instanță corect i-a stabilit inculpatului categoria și mărimea pedeapsei, ținînd cont de prevederile criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 75 Cod Penal și de circumstanțele atenuante stabilite la caz. Referitor la argumentele inculpatului expuse în cererea de recurs, instanța de recurs le- a considerat neîntemeiate, menționînd că acestea au fost combătute prin cumulul de probe prezentate și cercetate în cadrul ședinței de judecată, și nu pot fi reținute ca temei de casare a hotărîrii contestate. De asemenea, instanța de recurs a respins poziția inculpatului și a apărătorului acestuia precum că, cauza rezultatului pozitiv la efectuarea testării alcoolscopice, ar fi fost 2 medicamentele pe care le administra inculpatul, or, chiar și dacă medicamentele administrate de inculpat ar fi fost cauza rezultatului pozitiv al testării alcoolscopice, totuși aceasta nu-l absolvă de răspundere penală, deoarece inculpatul în calitate de conducător auto, deținînd permis de conducere, urma să cunoască că este interzisă conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică, iar substanța ori mijlocul care a provocat starea de ebrietate alcoolică nu are importanță pentru realizarea infracțiunii. În continuare, instanța de recurs a respins și argumentele inculpatului precum că, fapta comisă de inculpat constituie o contravenție, în acest sens instanța a remarcat că, potrivit rezultatului testării alcoolscopice efectuată la 19 noiembrie 2014, ora 22:23, concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat de Hutiev R. constituia 0,49 mg/l. Iar potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 14 din 12 decembrie 2014, în proba de sînge prelevată de la Hutiev R., s-a depistat alcool etilic în cantitate de 1,48 g/l. Potrivit pct. 3 al Hotărîrii Guvernului nr. 296 din 16 aprilie 2009 “Cu privire la aprobarea Regulamentului privind modul de testarea alcoolscopică și examinare medicală pentru stabilirea stării de ebrietate și naturii ei” pentru conducătorii de vehicule, se stabilesc următoarele concentrații maxime admisibile de alcool: a) în sînge - 0,3 g/l; b) în aerul expirat - 0,15 mg/l. Potrivit pct. 4 se atestă ca stare de ebrietate alcoolică: a) cu grad minim - în caz de stabilire a concentrației de alcool de la 0,3 g/l până la 1,0 g/l în sânge și de la 0,15 mg/l până la 0,5 mg/l în aerul expirat; b) cu grad avansat - în caz de depășire a concentrației de alcool de 1,0 g/l în sînge și de 0,5 mg/l în aerul expirat. Prin urmare, nu au fost reținute nici argumentele recurentului precum că a fost încălcată procedura de prelevare a mostrelor de sînge, fiindu-i prelevată o singură probă comparativă de sînge, instanța apreciindu-le ca fiind declarative. În situația în care nu era de acord cu procedura de prelevare a mostrelor de sînge, inculpatul era în drept să înainteze organului de urmărire penală, procurorului și ulterior judecătorului de instrucție obiecții împotriva procesului-verbal în cauză, însă nu a făcut-o, fapt care justifică respingerea argumentului dat de către instanța de recurs.

Nefiind de acord cu decizia instanței de recurs, inculpatul a atacat-o cu recurs în anulare, prin care a solicitat casarea hotărîrilor adoptate de instanțele inferioare, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit căreia acesta să fie achitat. În motivarea recursului, recurentul indică că în acțiunile sale nu se întrunesc elementele constitutive ale unei infracțiuni, dar ale contravenției prevăzute de art. 284 Codul Contravențional. Consideră că cantitatea de alcool depistată în urma efectuării testării alcoolscopice, nu cade sub incidența prevederilor art. 2641 alin. (1) Codul penal. De asemenea, recurentul mai indică că nu este de acord cu modalitatea în care i-au fost colectate mostrele pentru constatarea gradului de alcoolemie, considerînd că au fost încălcate prevederile Hotărîrii Guvernului nr. 269 din 16.04.2009. 3 Recurentul nu este de acord nici cu raportul de constatare medico-legală nr. 14 din 19.01.2015, potrivit căruia în sîngele inculpatului Hutiev R. se conține alcool în mărime de 1,48mg/l, deoarece însăși expertiza mostrelor de sînge a fost efectuată peste 2 luni de la data colectării acestora. Referitor la pedeapsa stabilită, recurentul o consideră prea aspră, iar la stabilirea acesteia instanțele inferioare nu au luat în considerație circumstanțele atenuante stabilite la caz, și anume - inculpatul este la prima abatere de acest gen și este caracterizat pozitiv la locul de trai.

Procurorul a depus referință asupra recursului în anulare declarat, solicitînd declararea acestuia ca fiind inadmisibil, deoarece în cererea sa de recurs nu a indicat nici un viciu fundamental din cadrul procedurii precedente ce a afectat hotărîrea atacată.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat de condamnatul Hutiev R., în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia, statuînd următoarele considerente. Din materialele dosarului se constată că, recurentul a fost condamnat pentru săvîrșirea infracțiunii prevăzute la art. 2641 alin. (1) Cod penal, care potrivit art.16 Cod penal, este o infracțiune ușoară. Respectiv, decizia instanței ierarhic inferioare a fost adoptată în procedura recursului împotriva hotărîrilor judecătorești pentru care nu este prevăzut calea de atac apelul, și drept urmare a devenit irevocabilă la data pronunțării. Astfel, la caz, se reține că, recurentul a folosit deja această cale de atac, iar prin decizia instanței de recurs alegațiile acestuia au fost respinse, ca fiind nefondate, astfel hotărîrea respectivă devenind, prin prisma art. 466 Cod de procedură penală, irevocabilă și definitivă. În consecință, se constată că asupra chestiunilor invocate repetat de recurent în recursul în anulare declarat, există deja o hotărîre irevocabilă din momentul pronunțării integrale, în speța dată la 10 decembrie 2015. Hotărîrea judecătorească irevocabilă, împiedică redeschiderea procesului penal cu excepția cazurilor cînd fapte noi ori recent descoperite sau un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente sînt de natură să afecteze hotărîrea pronunțată. În cauza deferită judecății o atare eroare nu a fost constatată de către Colegiul penal. Or, Colegiul penal reiterează că dispoziția art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, stipulează exhaustiv care sunt temeiurile de declarare a recursului în anulare, și anume, că hotărîrile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărîrea atacată, inclusiv cînd Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii, iar aliniatul (2) al aceluiași articol, prevede că, recursul în anulare este inadmisibil dacă nu se întemeiază pe temeiurile prevăzute în prezentul articol sau este declarat repetat. Potrivit art. 6 pct. 44) Cod de procedură penală, viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărîrea pronunțată, se consideră încălcare esențială a drepturilor și libertăților garantate de Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, de alte tratate internaționale, de Constituția Republicii Moldova și de alte legi naționale. 4 Conform art. 456 alin. (1) coroborat cu art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, Colegiul penal decide inadmisibilitatea recursului în anulare înaintat, în cazul în care se constată că acesta nu îndeplinește cerințele de conținut prevăzute de art. 455 Cod de procedură penală. În textul art. 455 alin. (2) Cod de procedură penală, se specifică cerințele cărora trebuie să corespundă cererea de recurs în anulare, în special este descris conținutul acesteia. Or, norma procesuală reglementează obligația recurentului de a aduce în textul recursului argumentarea ilegalității hotărîrii atacate, cu indicarea expresă a temeiurilor prevăzute de art. 453 Cod de procedură penală. În ceea ce privește recursul declarat în prezenta cauză, Colegiul penal conchide că, acesta nu este motivat de recurent prin prisma viciului fundamental admis de instanțele ierarhic inferioare la judecarea acestei cauze, mai mult ca atît, se constată că recurentul repetă aceleași argumente invocate anterior la etapa judecării recursului ordinar, cu privire la achitarea acestuia de săvîrșirea infracțiunii incriminate. În opinia Colegiului penal aceste alegații au fost examinate de instanțele inferioare și li s-a dat un răspuns motivat, concluzionîndu-se asupra faptului că, totalitatea probelor dovedesc cu certitudine vinovăția condamnatului în săvîrșirea infracțiunii incriminate. Prin urmare, Colegiul penal conchide că, recurentul nu a respectat cerințele legale cu privire la întocmirea unei cereri de recurs în anulare, ignorînd prevederile art. 455 Cod de procedură penală în acest aspect.

Pentru toate considerentele de fapt și de drept expuse în prezenta decizie, în conformitate cu prevederile art. 456, art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de condamnatul Hutiev Ruslan Hazbi, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 10 noiembrie 2015, în propria cauză penală, deoarece nu corespunde cerințelor de formă și conținut prevăzute la art. 455 Cod de procedură penală. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată integral la 01 aprilie 2016. Președinte URSACHE Petru Judecător NICOLAEV Ghenadie Judecător MORARU Petru 5