1ra-334/2016 — art. 264 al. 3, 90 CP

1ra-334/2016 — art. 264 al. 3, 90 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-334/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

16 martie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Nicolae Gordilă,

Judecători – Ion Guzun și Liliana Catan,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare, declarate de procurorul

în Procuratura de nivelul Curții de Apel Bălți, Liliana Pasat, avocații Vadim Gligor și

Aurel Grosu în numele inculpatei Guivan Liliana, prin care se solicită casarea

sentinței Judecătoriei Florești din 12 august 2015 și decizia Colegiului penal al Curții

de Apel Bălți din 21 octombrie 2015, în cauza penală, în privința lui

Guivan Liliana Vasilii, născută la 23 iulie 1977, în satul

Sipoteni, raionul Călărași, domiciliată în sat. Cunicea, r-nul

Florești.

Termenul examinării cauzei:

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală a fost

legal executată.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție asupra recursurilor ordinare în

cauză, în baza actelor din dosar,

C O N S T A T Ă :

fost recunoscută vinovată în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit.

a) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă în formă de închisoare pe un termen de 5

ani, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani.

În baza art. 90 Cod penal, s-a dispus a suspenda executarea pedepsei, fiindu-i

stabilit un termen de probă de 5 ani, și fiind obligată Guivan Liliana ca în termenul

stabilit, să nu-și schimbe domiciliul fără acordul organului de resort.

S-a admis parțial acțiunea civilă depusă de Pînzaru Ghenadie către Guivan

Liliana cu privire la încasarea prejudiciului material și moral.

S-a încasat de la Guivan Liliana în beneficiul lui Pînzaru Ghenadie prejudiciul

material în sumă de 714,00 lei.

S-a încasat de la Guivan Liliana în beneficiul lui Pînzaru Ghenadie prejudiciul

moral în mărime de 25 000,00 lei.

S-a încasat de la Guivan Liliana în beneficiul lui Pînzaru Ghenadie, suma de

3000,00 lei cu titlu de cheltuieli reale, necesare și rezonabile pentru asistență juridică.

dispunînd de permis de conducere nr. 137900015 din 22.01.2012, valabil pentru

categoria de autovehicul condus, la 09.08.2013, în jurul orelor 08:00, deplasîndu-se

pe traseul central din s. Țepordei, r-nul Florești, la volanul automobilului de model

„Mercedes 213” cu n/î FR AQ 370, cu o viteză nestabilită, din imprudență, neținînd

cont de starea tehnică a vehiculului și particularitățile încărcăturii și fără a ține cont

de dexteritatea sa în conducere, care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase, în

secția din spate a automobilului condus, care nu este amenajată și destinată pentru

transportarea persoanelor, l-a transportat pe cet. Pînzaru Ghenadie, care fiind în

1

picioare și sprijinindu-se de ușile din spate a vehiculului, la un moment dat acestea s-

au deschis, astfel, ultimul a căzut din vehicul, lovindu-se de traseu, în rezultatul cărui

fapt i-au fost cauzate leziuni corporale, care conform raportului de expertiză medico-

legală nr.175 „A” din 29.08.2013, se califică ca grave.

Astfel Guivan Liliana, a încălcat cerințele Regulamentului Circulației Rutiere

aprobat prin Hotărîrea Guvernului RM nr. 357 din 13.05.2009, prevăzute de pct. 45

„Conducătorul trebuie să conducă vehiculul... ținînd permanent seama de următorii

factori: lit. b) dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile

periculoase; lit. c) starea tehnică a vehiculului și particularitățile încărcăturii; pct. 83

lit. a) Este interzis transportarea persoanelor al căror număr depășește numărul de

locuri prevăzute prin caracteristica tehnică a vehiculului; pct. 83 lit. e) Este interzis

transportarea persoanelor în afara cabinei camionului (cu excepția cazurilor de

transportare în caroseria sau furgonul utilate corespunzător), tractorului, altor mașini

autopropulsate, în remorcă, rulotă-camping, în caroseria basculantă a camionului,

caroseria motocicletei destinată transportării încărcăturilor, încălcări care sînt în

legătură directă cu comiterea accidentului rutier în cauză și consecințele survenite.

Instanța de judecată cercetînd materialele cauzei a considerat că vinovăția

inculpatei este pe deplin dovedită, iar acțiunile acesteia se încadrează în dispozițiile

art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal - încălcarea regulilor de securitate a circulației de

către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare care a provocat din

imprudență vătămarea gravă a integrității corporale, aplicîndu-i pedeapsa expusă

mai sus.

motivul blîndeții pedepsei, solictînd casarea sentinței, rejudecarea cauzei cu

adoptarea unei noi hotărîri prin care inculpata Guivan Liliana, să fie condamnată în

baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, la 6 ani închisoare în penitenciar pentru femei

de tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen

de 4 ani. Admiterea în întregime a acțiunii civile înaintate de către partea vătămată

Pînzari Ghenadie cu încasarea acesteia de la condamnata Guivan Liliana.

În argumentarea cererii de apel a invocat că, instanța de fond nu a ținut cont de

caracterul social periculos al faptei comise, de consecințele care au survenit în urma

comiterii infracțiunii, și anume:

- Guivan Liliana a săvîrșit o infracțiune gravă;

- în urma infracțiunii, părții vătămate Pînzari Ghenadie i-au fost cauzale

leziuni corporale, care conform raportului de expertiză medico-legală nr. 175 „A” din

29 august 2013, se califică ca vătămări corporale GRAVE periculoase pentru viață;

- în cadrul cercetării judecătorești, inculpata Guivan Liliana, fiind audiată, nu

și-a recunoscut vinovăția în săvîrșirea infracțiunii.

Astfel, în circumstanțele stabilite, instanța de judecată din motive neîntemeiate a

numit inculpatei Guivan Liliana o pedeapsă mai blîndă și inechitabilă, care nu

corespunde categoriei și gravității faptelor comise de către aceasta. La stabilirea

pedepsei inculpatei Giuvan Liliana, instanța n-a ținut cont de prevederile art. 61 Cod

penal și de faptul că, în ultima perioadă de timp pe drumurile naționale se comit

multiple accidente rutiere în rezultatul cărui fapt, sunt traumate zeci de persoane, iar

publicațiile mass-media menționează, că organele de drept cît și instanțele de

judecată nu i-au măsuri cu persoanele care se fac vinovate de aceste acțiuni.

Totodată, instanța de fond n-a ținut cont de faptul că părții vătămate nu i-a fost

restituit prejudiciul material și moral cauzat, or dauna pricinuită de către condamnata

2

Guivan Liliana, în detrimentul părții vătămate, daună care nu a fost recuperată de

către condamnată, precum și caracterul social periculos al faptei comise de către

condamnată este net superior pedepsei aplicate.

3.1. Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel și avocatul Aurel Grosu

în numele inculpatei Guivan Liliana, pe motivul ilegalității sentinței, prin care a

solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei hotărîri, prin care

inculpata Giuvan Liliana să fie achitată.

În motivarea apelului a invocat următoarele:

- în cazul dat lipsește temeiul real - fapta prejudiciabilă săvîrșită de atragere a

inculpatei Guivan Liliana la răspundere penală pentru infracțiunea incriminată;

- inculpata Giuvan Liliana recunoaște parțial vina, doar transportarea pasagerilor

în automobil neamenajat, de comiterea accidentului nu se consideră vinovată.

Mai invocă apelantul, că acuzatorul de stat pune la baza învinuirii art. 45 pct. b),

c) și pct. 83 lit. a), c) din Regulamentul circulației rutiere și o învinuiește neîntemeiat

fără probe concludente de comiterea accidentului rutier, din potrivă s-a confirmat

vinovăția lui Pînzaru Ghenadie precum, că s-a ridicat și a deschis ușa. Reieșind din

cele analizate, apreciază, că vinovăția inculpatei în comiterea infracțiunii incriminate

nu și-a găsit confirmarea reală, certă și obiectivă, este bazată în exclusivitate pe

presupuneri ale acuzării. În acest sens, apărarea menționează că, în conformitate cu

art. 8 Cod de procedură penală - persoana acuzată de săvîrșirea unei infracțiuni este

prezumată nevinovată atîta timp cît vinovăția sa nu-i va fi dovedită, în mod prevăzut

de prezentul cod, într-un proces judiciar public, în cadrul căruia îi vor fi asigurate

toate garanțiile necesare apărării sale.

a fost respinse ca neîntemeiate apelurile declarate de procuror și de avocatul Aurel

Grosu în numele inculpatei Guivan Liliana, cu menținerea sentinței.

4.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, vinovăția inculpatei

în încălcarea regulilor de securitate a circulației de către persoana care conduce

mijlocul de transport, încălcare care a provocat din imprudență, vătămarea gravă a

integrității corporale și-a găsit deplină confirmare prin declarațiile depuse în instanța

de fond de către partea vătămată Pînzaru Ghenadie, martorii Popescu Vasile, Olari

Cristina, Stepan Aurica, Prozorovschi Vadim, Purice Alia, Vieri Galina, Cîșmaru

Victoria.

Nu sunt întemeiate argumentele indicate în apel ce se referă la învinuirea

neîntemeiată a inculpatei de comiterea faptei prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod

penal și urmează a fi respinse, deoarece aceste argumente vin în contradicție cu

circumstanțele cauzei inclusiv și cu declarațiile inculpatei.

Atît inculpata, cît și martorii audiați în cadrul cauzei penale au confirmat cu

certitudine transportarea lui Pînzaru Ghenadie în automobilul de model ,,Mercedes

213” n/î FR AQ 370, la fel s-a stabilit conducerea acestui automobil de Guivan

Liliana, fiind stabilit cu certitudine și transportarea în acest automobil a unui număr

de pasageri mai mare decît numărul de locuri prevăzute prin caracteristica tehnică a

automobilului, circumstanțe care întrutotul confirmă învinuirea adusă și cele

constatate de prima instanță.

După cum se stabilește din apelul avocatului, unica critică adusă sentinței de

condamnare este legată de acțiunile părții vătămate Pînzaru Ghenadie, care după

conținutul apelului a încălcat prevederile art. 85 din RCR și în rezultat a dus la

comiterea accidentului rutier.

3

Instanța de apel nu poate admite o astfel de critică adusă sentinței din prima

instanță, deoarece prevederile art. 85 RCR sunt aplicabile pasagerilor transportați în

corespundere cu prevederile art. 81 alin. (l) RCR, pe cînd învinuirea adusă lui Guivan

Liliana este pentru încălcările de la art. 83 RCR, care interzice categoric transportarea

pasagerilor numărul cărora depășește numărul de locuri prevăzute prin caracteristica

tehnică a vehiculului și în afara cabinei dacă nu sunt utilate caroseria sau furgonul.

În atare situație, instanța de apel susține soluția primei instanțe, care corect a

reținut în acțiunile lui Guivan Liliana elementele infracțiunii prevăzute la art. 264

alin. (3) lit. a) Cod penal, deoarece anume acțiunile lui Guivan Liliana, a dus la

comiterea accidentului rutier, care contrar restricțiilor de la RCR a acceptat

transportarea lui Pînzaru Ghenadie în secția din spate a automobilului fără a fi utilat

cu bănci pentru pasageri și fără a ține cont de starea tehnică a automobilului și

particularitățile încărcăturii, a dus la căderea lui Pînzaru Ghenadie din automobil și în

rezultat i-au fost cauzate leziuni corporale grave. Pe cînd poziția apărării privind

comportamentul lui Pînzaru Ghenadie contrar prevederilor art. 85 RCR, nu poate fi

admisă, deoarece acțiunile lui au fost întreprinse anume în condițiile existente în

secțiunea din spate a automobilului, care nu corespunde cerințelor pentru

transportarea în el a pasagerilor, care urmează a fi pusă în răspunderea șoferului, dar

nu a pasagerului.

Instanța de apel a ținut cont și de comportamentul pasagerului Pînzaru

Ghenadie, care în mod benevol a acceptat transportarea ultimului în condiții

nefavorabile și contrar normelor prevăzute de RCR capitolul ,,Transportul de

persoane”, însă acest fapt nu poate duce la trecerea vinovăției de pe seama șoferului

pe seama pasagerului, deoarece șoferul este persoana responsabilă pentru

transportarea pasagerilor contrar restricțiilor prevăzute la RCR.

Comportamentul lui Pînzaru Ghenadie, în momentul transportării lui cît și în

momentul acceptării de către el a condițiilor de transportare, urmează a fi apreciate la

individualizarea pedepsei față de Guivan Liliana, dar nici cum nu la adoptarea unei

soluții de achitare.

Totodată, instanța de apel consideră necesar de a respinge și argumentele

apelului depus de acuzatorul de stat, deoarece pedeapsa aplicată în privința lui

Giuvan Liliana, este echitabilă faptei comise și în strictă corespundere cu

comportamentul părții vătămate Pînzaru Ghenadie, atît cu normele penale și cele

procesual penale.

Totodată, instanța de fond la stabilirea categoriei și termenului pedepsei penale a

dat deplină eficientă dispozițiilor art. art. 61 și 75 Cod penal, ținînd cont de

gravitatea faptei și urmările prejudiciabile survenite, caracterul infracțional și

persoana vinovată, care nu este anterior condamnată, a săvîrșit o infracțiune din

imprudență și se caracterizează pozitiv la locul de trai. La fel corect a ținut cont de

poziția părții vătămate care a indicat că, pentru a obține o satisfacție echitabilă nu

neapărat optează pentru izolarea acesteia de societate. Reieșind din circumstanțele

date, instanța de fond corect a stabilit pedeapsa în limita minimă prevăzută de articol

și totodată corect a aplicat în privința inculpatei și prevederile art. 90 Cod penal,

deoarece personalitatea ultimei creează o situație de încredere în fața instanței, că ea

poate fi corectată fără a executa real pedeapsa sub formă de închisoare prevăzută de

legea penală.

Instanța de apel a concluzionat netemeinicia cerințelor formulate de partea

acuzării în vederea înăspririi pedepsei penale, motiv pentru care l-a respins ca fiind

4

nefondate, cu atît mai mult, aceasta fiind în contradicțiile cu circumstanțele cauzei.

Nu poate fi admisă poziția acuzării privind restabilirea echității sociale prin înăsprirea

pedepsei, deoarece anume partea vătămată este persoana care urmează să primească o

satisfacție echitabilă pentru urmările survenite în urma acțiunilor comise de Guivan

Liliana și anume această parte solicită menținerea sentinței cu pedeapsa aleasă de

prima instanță.

Instanța de apel a considerat sentința întemeiată și în partea admiterii parțiale a

acțiunii civile depusă de Pînzaru Ghenadie.

Potrivit art. 387 alin. (1) Cod de procedură penală, o dată cu sentința de

condamnare, instanța de judecată, apreciind dacă sînt dovedite temeiurile și mărimea

pagubei cerute de partea civilă, admite acțiunea civilă, în tot sau în parte, ori o

respinge.

S-au reținut și prevederile art. 225 alin. (2) Cod de procedură penală la adoptarea

sentinței de acuzare, instanța soluționează și acțiunea civilă prin admiterea ei totală

sau parțială, ori prin respingere.

Astfel, instanța de apel a considerat corectă concluzia instanței privind

respingerea acțiunii civile în partea ce ține de încasarea cheltuielilor pentru

procurarea poliței de asigurare medicală obligatorie, dat fiind faptul că obligația dată

nu poate fi pusă pe seama inculpatei, deoarece polița de asigurare medicală

obligatorie este obligatorie nu numai în situația internării în instituția medicală, dar

este obligatorie la toate etapele.

La fel corect a fost încasată și suma prejudiciului moral de 25 000 lei, deoarece

mărimea prejudiciului moral care a fost încasat de instanța de fond este în limita reală

și echitabilă care poate fi încasat în folosul părții vătămate drept o recompensă pentru

suferințele suportate în urma acțiunilor comise de inculpată și în strictă corespundere

cu comportamentul inculpatei, categoria infracțiunii care face parte din categoria

infracțiunilor comise din imprudență și totodată cu comportamentul părții vătămate,

care singură a acceptat condițiile de transportare, asumîndu-și personal și urmările

care pot surveni în urma acestor condiții.

Cu atît mai mult, că în conformitate cu art. 225 alin. (4) Cod de procedură

penală, nu împiedică soluționarea prejudiciului material și moral în ordinea

procedurii civile, în cazul apariției unor cheltuieli suplimentare

- procurorul, făcînd trimitere la prevederile art. 424 alin. (1) pct. 10) Cod de

procedură penală, prin are solicită casarea acestora în partea numirii pedepsei, cu

excluderea art. 90 Cod penal. Recurentul invocă că, inculpata a săvîrșit o infracțiune

gravă, nu a recuperat prejudiciul cauzat, astfel au fost încălcate prevederile art. 75

Cod penal;

- avocatul Gligor Vadim în numele inculpatei Guivan Liliana, făcînd

trimitere la prevederile art. 424 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, solicită

casarea acestora, cu pronunțarea unei hotărîri de achitare în privința lui Guivan

Liliana. Recurentul invocă dezacordul cu soluția instanțelor de fond, probele de

învinuire sunt bazate pe presupuneri; lipsește latura obiectivă în acțiunile

inculpatei;potrivit raportului de expertiză nr. 1576 din 18.09.2014, mecanismul de

închidere-deschidere a ușii din spatele automobilului era în stare tehnică bună, astfel

ușa a fost deschisă numai acționînd manual de partea vătămată, acțiunile inculpatei

urmau a fi calificate ca contravenție și nu ca fapta penală;

5

- avocatul Grosu Aurel în numele inculpatei Guivan Liliana, făcînd trimitere

la prevederile art. 424 alin. (1) pct. 8), 12) Cod de procedură penală, solicită casarea

deciziei instanței de apel, cu pronunțarea unei hotărîri de achitare în privința lui

Guivan Liliana. Recurentul invocă aceleași motive declarate de avocatul Vadim

Gligor. Acuzatorul de stat a adus învinuirea inculpatei neîntemeiat fără probe

concludente de comiterea accidentului rutier.

materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea

acestora, din următoarele considerente.

Referitor la recursul procurorului:

Potrivit textului recursului, procurorul invocă ca temei de casare a deciziei

instanței de apel art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, care stipulează că

hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanța de fond și de apel în cazul în care s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Analizînd acest temei în raport cu motivele invocate în recurs, Colegiul penal

constată că acesta nu și-a găsit confirmarea la examinarea recursului declarat.

Colegiul penal reține că, autorul recursului este de acord cu starea de fapt

stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatei, și critică hotărîrile instanțelor numai referitor la individualizarea pedepsei

aplicate inculpatei, care incorect au considerat că corectarea și reeducarea ei este

posibilă fără izolare de societate, solicitînd remiterea cauzei la rejudecare în instanța

de apel.

Motivul recurentului, precum că instanță de apel incorect a menținut sentința

prin care pedeapsa inculpatei a fost individualizată greșit, incorect fiind aplicate în

privința acesteia prevederile art.90 Cod penal, Colegiul penal îl consideră

neîntemeiat.

La acest capitol Colegiul remarcă că, persoanei recunoscute vinovate de

săvîrșirea unei infracțiuni trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele

sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată.

Totodată, conform art. 75 alin. (1) Cod penal, la stabilirea categoriei și

termenului pedepsei instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea

infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia.

Sancțiunea art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, în baza căruia Guivan L. a fost

declarată vinovată, prevede o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de la 3

la 7 ani cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de

pînă la 4 ani, iar în temeiul art. 90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a

executării pedepsei închisorii pe un termen de probă de 5 ani.

Potrivit art. 90 alin. (1) Cod penal, la stabilirea pedepsei cu închisoarea de cel

mult 5 ani pentru infracțiunile săvîrșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru

infracțiunile săvîrșite din imprudență, ținînd seama de circumstanțele cauzei și de

persoana celui vinovat, instanța de judecată poate dispune suspendarea condiționată a

executării pedepsei aplicate vinovatului.

Instanțele de fond just au individualizat pedeapsa și corect au aplicat

condamnarea inculpatei cu suspendare condiționată a executării pedepsei conform

6

prevederile art. 90 alin. (1) Cod penal, ținînd cont de circumstanțele cauzei penale, de

lipsa circumstanțelor agravante, că anterior nu a fost judecată.

Ținînd cont de circumstanțele sus menționate, instanțele au conchis că,

corectarea și reeducarea inculpatei poate fi obținută prin dispunerea suspendării

condiționate a executării pedepsei închisorii, fiind stabilită în termen de pînă la 5 ani.

Prin urmare, la stabilirea pedepsei inculpatei au fost respectate prevederile legii,

iar în atare situație, careva interdicții de suspendare condiționată a executării pedepsei

de 5 ani închisoare stabilite acesteia, legea nu prevede, deoarece suspendarea

executării condiționate a pedepsei, conform art. 90 alin. (4) Cod penal, poate avea loc

și în cazul săvîrșirii unei infracțiuni de categorie gravă.

Astfel, Colegiul penal conchide că concluzia instanțelor de fond corespunde

circumstanțelor cauzei și criteriilor de stabilire a pedepsei, aceasta fiind aplicată în

limitele legii și individualizată conform prevederilor legale.

Argumentele procurorului referitor la faptul că, inculpata nu a achitat prejudiciul

material părții vătămate, astfel nu a acordat o susținere materială familiei acestuia și

nu a reparat daunele cauzate în urma săvîrșirii infracțiunii, care sînt condiții

obligatorii pentru aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, nu pot fi reținute, deoarece

prima instanță a admis în principiu acțiunea civilă a lui Pînzaru Ghenadie.

Concomitent, urmează de evidențiat faptul că argumentele invocate în recurs de

către procuror au fost deja obiect de judecare în instanța de apel și aceasta, respectînd

prevederile art. 414 alin. (3) și art. 417 alin. (1) pct. 7), 8) Cod de procedură penală,

s-a pronunțat argumentat asupra tuturor motivelor invocate în apeluri, iar careva noi

argumente în recurs, procurorul nu a indicat.

Prin urmare, analizînd materialele cauzei și hotărîrea instanței de apel atacată,

Colegiul penal nu constată vreo eroare de drept gravă ce ar afecta legalitatea hotărîrii

judecătorești contestate de către procuror.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității

acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Referitor la recursurile ordinare declarate de avocații Gligor Vadim și Grosu

Aurel în numele inculpatei Guivan Liliana:

Recurenții în recursuri au invocat ca temeiuri de casare a hotărîrilor judecătorești

art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 12) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărîrile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în cazul cînd instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, cînd nu au fost întrunite elementele infracțiunii, sau faptei

săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Analizînd aceste temeiuri în raport cu motivele invocate în recursurile declarate,

Colegiul penal constată că, nici unul din ele nu și-au găsit confirmare la examinarea

recursurilor.

În ce privesc criticele formulate de avocatul Gligor Vadim, enunțate la pct. 5 al

prezentei decizii, prin care susține că Guivan Liliana nu se face vinovată de săvîrșirea

infracțiunii incriminate, acestea au format obiect de discuție la judecarea cauzei în

apel și cărora instanța de apel le-a dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe

larg expusă în prezenta decizie la pct. 4.1., soluție pe care instanța de recurs și-o

însușește pe deplin și, a cărei reluare nu se mai impune, avînd în vedere și faptul că

7

verificînd decizia atacată în raport și cu prevederile art. 424 alin. (2) Cod de

procedură penală, în sensul că nu se identifică existența și a altor motive care

analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat de

avocatul Gligor Vadim este vădit neîntemeiat.

La fel, Colegiul penal, menționează că din textul recursului, se evidențiază că,

avocatul Vadim Gligor își motivează recursul prin dezacordul cu modalitatea de

apreciere a probelor, or, motivele de reapreciere a probelor, nu se conțin în temeiurile

prevăzute la art. 427 Cod de procedură penală, astfel, criticele formulate de apărare

nu sunt motivate sub aspectul casării hotărîrii recurate ca fiind ilegală.

Totodată, verificînd procesul-verbal al ședinței de judecată a instanței de apel

și, lecturînd textul deciziei adoptate în cauză, rezultă că instanța de apel la judecarea

apelului declarat de avocatul Grosu Aurel în numele inculpatei Guivan Liliana, a

respectat întocmai prevederile art. art. 415, 417 Cod de procedură penală, astfel

întemeindu-și concluziile sale pe probele legal administrate și verificate în ședința de

judecată a instanței de apel, acestea fiind reflectate în procesul-verbal al ședinței de

judecată.

Subsidiar, instanța de recurs referitor la argumentele avocaților Gligor Vadim

și Aurel Grosu care își focusează apărarea nemijlocit pe raportul de expertiză nr.

1576 din 18.09.2014 (pct. 5, al prezentei decizii), menționează că prescripțiile art. 26

alin. (3) Cod de procedură penală, la care fac referire recurenții, sunt irelevante în

speța dată.

Sub aspectul situației de ,,neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele

cazuri cînd s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acestuia nu întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei

infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre

acestea).

Instanțele de fond, în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură

penală, au examinat complet și obiectiv probele administrate la dosar, și anume

declarațiile părții vătămate Pînzaru Ghenadie, declarațiile martorilor Popescu Vasile,

Olari Cristina, Stepan Aurica, Prozorovschi Vadim, Purice Alia, Vieri Galina,

Cîșmaru Victoria și actele cauzei - raportul de expertiză medico-legală nr.175 A;

proces-verbal de ridicare din 18.09.2013, prin care a fost ridicat autoturismul de

model „Mercedes 213” cu n/î FR AQ 370; proces-verbal de examinare din

18.09.2013, prin care a fost examinat autoturismul de model „Mercedes 213”, cu n/î

FR AQ 370; ordonanța de recunoaștere și de anexare a corpurilor delicte la cauza

penală din 18.09.2013, prin care autoturismul de model „Mercedes 213”, cu n/î FR

AQ 370, a fost recunoscut drept corp delict; raport de expertiză nr. 1576 din

18.09.2014, prin care s-a constatat, că mecanismul de închidere-deschidere a ușii din

spate a automobilului de model ’’Mercedes 213” cu nr/î FR-AQ 370, probabil la

09.08.2013 era în stare tehnică bună.

Toate aceste probe au fost verificate sub aspectul pertinenței, concludentei,

utilității și veridicității, conform cărora cert s-a constatat faptul săvîrșirii de către

Guivan Liliana a infracțiunii imputate, astfel concluzia despre vinovăția ei în

săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, este justă și

întemeiată.

Prezența în acțiunile inculpatei atît a elementelor care caracterizează latura

obiectivă a infracțiunii menționate, cît și a celor care caracterizează latura subiectivă

8

a acesteia, a fost demonstrată prin materialele cauzei acumulate în cadrul urmăririi

penale și examinate în cadrul ședințelor de judecată.

Atît inculpata, cît și martorii audiați în cadrul cauzei penale au confirmat cu

certitudine transportarea lui Pînzaru Ghenadie în automobilul de model ,,Mercedes

213” n/î FR AQ 370, la fel s-a stabilit conducerea acestui automobil de Guivan

Liliana, fiind stabilit cu certitudine și transportarea în acest automobil a unui număr

de pasageri mai mare decît numărul de locuri prevăzute prin caracteristica tehnică a

automobilului, circumstanțe care întrutotul confirmă învinuirea adusă și cele

constatate de prima instanță.

Referitor la criticile aduse hotărîrilor de condamnare care este legată de

încălcarea prevederile art. 85 din RCR și în rezultat a dus la comiterea accidentului

rutier, Colegiul penal menționează că, prevederile art. 85 RCR sunt aplicabile

pasagerilor transportați în corespundere cu prevederile art. 81 alin. (l) RCR, pe cînd

învinuirea adusă lui Guivan Liliana este pentru încălcările de la art. 83 RCR, care

interzice categoric transportarea pasagerilor numărul cărora depășește numărul de

locuri prevăzute prin caracteristica tehnică a vehiculului și în afara cabinei dacă nu

sunt utilate caroseria sau furgonul.

În atare situație, instanța de recurs susține soluția primei instanțe și instanței de

apel, care corect au reținut în acțiunile lui Guivan Liliana elementele infracțiunii

prevăzute la art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, deoarece anume acțiunile lui Guivan

Liliana a dus la comiterea accidentului rutier, care contrar restricțiilor de la RCR a

acceptat transportarea lui Pînzaru Ghenadie în secția din spate a automobilului fără a

fi utilat cu bănci pentru pasageri și fără a ține cont de starea tehnică a automobilului

și particularitățile încărcăturii, a dus la căderea lui Pînzaru Ghenadie din automobil și

în rezultat i-au fost cauzate leziuni corporale grave. Pe cînd poziția apărării privind

comportamentul lui Pînzaru Ghenadie contrar prevederilor art. 85 RCR nu poate fi

admisă, deoarece acțiunile lui au fost întreprinse anume în condițiile existente în

secțiunea din spate a automobilului, care nu corespunde cerințelor pentru

transportarea în el a pasagerilor, care urmează a fi pusă în răspunderea șoferului, dar

nu a pasagerului.

Astfel, instanța de recurs atestă că argumentele recurenților, precum că nu a fost

dovedită vinovăția inculpatei în comiterea infracțiunii imputate, nu pot fi reținute, dat

fiind că instanțele de fond corect au conchis că prin probele sus menționate se

confirmă vinovăția acesteia în încălcarea prevederilor Regulamentului Circulației

Rutiere, care au dus la cauzarea vătămărilor corporale grave lui Pînzaru Ghenadie.

Argumentele recurenților referitor la achitarea inculpatei, precum că pasagerul

Pînzaru Ghenadie, benevol a acceptat transportarea în condiții nefavorabile și contrar

normelor prevăzute de RCR la capitolul ,,Transportul de persoane”, nu pot duce la

trecerea vinovăției de pe seama șoferului pe seama pasagerului, deoarece șoferul este

persoana responsabilă pentru transportarea pasagerilor contrar restricțiilor prevăzute

la RCR.

Comportamentul lui Pînzaru Ghenadie în momentul transportării lui cît și în

momentul acceptării de către el a condițiilor de transportare, urmează a fi apreciate la

individualizarea pedepsei față de Guivan Liliana, dar nici cum nu la adoptarea unei

soluții de achitare.

Totodată, Colegiul penal atestă că, nerecunoașterea vinovăției de către inculpata

nu echivalează cu achitarea sa, de vreme ce există probe pertinente și concludente

9

care, în ansamblu, din punct de vedere al coroborării lor, dovedesc cu certitudine

vinovăția ei în săvîrșirea infracțiunii imputate.

De asemenea, la caz, se reține că potrivit textului recursului declarat de avocatul

Aurel Grosu, în numele inculpatei, acesta invocă drept temei pct. 12) din alin. (1) al

art. 427 Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărîrile instanței de apel pot fi

atacate cu recurs dacă instanța de apel a dat o încadrare juridică greșită faptei săvîrșite

de către inculpat.

Astfel, instanța de recurs constată că, reieșind din textul recursului, se poate de

menționat faptul că, deși recurentul invocă drept temei pct. 12) alin. (1) art. 427 Cod

de procedură penală, totuși acesta își întemeiază cererea de recurs pe dezacordul său

cu modalitatea de apreciere a probelor de către instanțele de fond.

În acest context, instanța de recurs amintește că, la etapa judecării recursului nu

analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului

probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decît cea constatată de instanțele

ierarhic inferioare, acestea fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond și de apel.

Deci, Colegiul penal nu va examina criticile referitoare la presupusa greșită

reținere, pe baza probelor administrate în cauză, a anumitor elemente faptice, ci va

verifica, prin raportare la situația de fapt stabilită de instanța de fond și cea de apel,

corectitudinea condamnării inculpatului privind învinuirea imputată acestuia prin

rechizitoriu.

Mai mult, în lumina jurisprudenței constante a Colegiului penal al Curții

Supreme de Justiție, se reține că regula generală desprinsă din dispozițiile art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că la această etapa instanța de recurs

verifică erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în baza temeiurilor

stipulate expres de norma respectivă, dar nu apreciază sau face o reapreciere a stării

de fapt reținute în speță.

Așadar, avînd în vedere argumentele recursului și pretinsa eroare de drept la care

se referă recurentul, precum că instanțele de judecată au apreciat selectiv doar unele

probe, Colegiul penal, verificînd materialele dosarului constată că la judecarea

apelului, instanța a examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv, adoptînd

o soluție corectă de calificare a acțiunilor inculpatului în baza art. 264 alin. (3) lit. a)

Cod penal, care este argumentată și corespunzătoare cumulului de probe administrat.

Probele prezentate atât de partea acuzării, cît și argumentele părții apărării, au

fost nemijlocit verificate suplimentar în ședințele de judecată în condițiile art. 100

alin. (4) Cod de procedură penală și, totodată au fost just apreciate prin prisma art.

101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, utilității,

concludenții, veridicității și coroborării reciproce, în baza cărora s-au stabilit cu

certitudine că inculpata, a săvîrșit infracțiunea prevăzută de art. 264 alin. (3) lit. a)

Cod penal și anume, încălcarea regulilor de securitate a circulației sau de exploatare

a mijloacelor de transport de către persoana care conducea mijlocul de transport

care a provocat o vătămare gravă a integrității corporale sau a sănătății.

În contextul dat, instanța de recurs punctează că, starea de fapt reținută în sarcina

inculpatei în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal de către prima instanță și expusă

în decizia atacată a fost probată la judecarea cauzei integral.

Față de cele ce preced, instanța de recurs reiterează că instanța de apel corect a

dispus respingerea apelurilor declarate, apreciind argumentele expuse în textul

cererilor de apel, drept nefondate, din motiv că considerentele menționate mai sus,

cert dovedesc faptul că inculpata a comis infracțiunea prevăzută de art. 264 alin. (3)

10

lit. a) Cod penal în circumstanțele descrise amănunțit în rechizitoriu. În esență, toate

acestea conturează convingerea fermă a instanței de recurs că inculpata se face

vinovată de comiterea infracțiunii imputate prin actul de învinuire și urmează să

execute pedeapsa stabilită de instanța de fond, ulterior menținută de către instanța de

apel, în volum deplin.

Totodată, Colegiul penal, consideră necesar de a menționa că, în conformitate cu

prevederile art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecînd apelul, a

verificat legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de

prima instanță și conform materialelor din dosar, ajungînd la concluzia corectă că

sentința atacată urmează a fi menținută în totalitate. Or, în fapt, decizia instanței de

apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, ea fiind legală și

întemeiată.

Din acest punct de vedere se conchide că, de fapt, în cauză nu s-au comis erorile

de drept prevăzute în pct. 6), 8), 12) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală,

deci, nu persistă temeiuri de casare a soluției adoptate. Avînd în vedere

considerentele expuse și raportînd situația reținută în cauză, la prevederile art. 432

alin. (2) Cod de procedură penală, Colegiul penal concluzionează că la judecarea

cauzei în ordine de apel, instanța de apel a respectat prevederile legale relevante,

prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, iar recursurile declarate sunt

inadmisibile.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare, declarate de procurorul în Procuratura

de nivelul Curții de Apel Bălți, Liliana Pasat, avocații Vadim Gligor și Aurel Grosu

în numele inculpatei Guivan Liliana, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 21 octombrie 2015, în cauza penală, în privința lui Guivan Liliana

Vasilii, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 30 martie 2016.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

11