1ra-395/2016 — Art. 201/1 alin. 1 CP

Prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 27 iulie 2015, Cernomoreț P. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2011 alin. (1) Cod penal, la 1 an și 6 luni închisoare. Conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată pe un termen de probă de 2 ani.

Pentru a pronunța sentința, prima instanță, în fapt, a constatat că Cernomoreț P. urmărind scopul aplicării violenței fizice și psihice față de soția sa Cernomoreț L., cu care locuiește pe adresa mun. Chișinău, or. Durlești, str. N. Gribov 6/1 ap. 33 și astfel fiind, conform art. 1331 lit. a) Cod penal, membri de familie, dîndu-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzînd urmările lor și dorind în mod conștient survenirea acestora, acționînd cu intenție directă îndreptată la atingerea scopului său, începînd cu anul 2004 și pînă în prezent, a aplicat violența fizică și psihică față de Cemomoreț L., prin acțiuni exprimate sub forma adresării diferitor cuvinte necenzurate ce înjosesc onoarea și demnitatea persoanei precum și prin aplicarea de lovituri cu pumnii și picioarele peste față, 1 corp, membre, provocînd astfel părții vătămate Cernomoreț L., dureri fizice și suferințe psihice. Tot el, la 23 iulie 2014, aproximativ la orele 22:00, aflîndu-se pe adresa nominalizată, acționînd cu intenție directă, urmărind scopul aplicării violenței fizice și psihice față de soția sa Cernomoreț L., a aplicat din nou față de aceasta violență fizică exprimată prin multiple lovituri cu pumnii în regiunea capului și corpului și prin apucare brutală de mîini, cauzînd astfel părții vătămate Cemomoreț L. dureri fizice și leziuni corporale sub formă de echimoze la nivelul membrelor superioare, torace pe stînga și care se califică, potrivit concluziei raportului de expertiză medico-legală nr.2572/D din 20 octombrie 2014, ca vătămare neînsemnată a sănătății fizice și psihice a persoanei. Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, instanța a reținut că, în drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute la art. 2011 alin. (1) Cod penal, violența în familie, adică acțiunea sau inacțiunea intenționată, manifestată fizic sau verbal, comisă de un membru al familiei asupra unui alt membru al familiei, care a provocat suferință fizică, soldată cu vătămarea ușoară a integrității corporale sau a sănătății, suferință psihică ori prejudiciu material sau moral.

Nefiind de acord cu sentința primei instanțe, acuzatorul de stat și inculpatul au atacat-o cu apel. 3.1. Acuzatorul de stat a solicitat casarea sentinței în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit căreia inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă sub formă de 2 ani închisoare cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis. În motivarea apelului, procurorul a indicat că, prima instanță la adoptarea hotărîrei nu a luat în considerație factorii care a influențat inculpatul la comiterea acestei infracțiuni și anume: nu este încadrat în cîmpul muncii, obține surse de trai prin activități temporare, periodice și nestabile, nu are careva ocupație permanentă care să-l caracterizeze din punct de vedere pozitiv, anterior a mai fost atras la răspundere pentru fapte similare. De asemenea a menționat că pedeapsa aplicată inculpatului, este prea blîndă în raport cu circumstanțele cauzei, mai mult ca atît inculpatul vina nu a recunoscut-o, pe parcursul examinării procesului penal a manifestat un comportament neadecvat. Astfel, a considerat că reeducarea și corectarea inculpatului va fi posibilă doar cu izolarea acestuia de societate. 3.2. Inculpatul a solicitat casarea totală a acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit căreia acesta să fie achitat. În motivarea apelului inculpatul a invocat că dosarul penal intentat în privința sa a fost fabricat, iar probele administrate pe această cauză sunt false. A mai menționat că s-a împăcat cu partea vătămată și cu feciorii acesteia.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 octombrie 2015 apelurile declarate au fost respinse, iar sentința contestată a fost menținută fără modificări.

Astfel, instanța de apel a constatat că starea de fapt și de drept reținută în sarcina inculpatului Cernomoreț P. corect a fost încadrată juridic în baza art. 2011 alin. (1) Cod penal, de către prima instanță. 2 Aceste împrejurări au fost stabilite corect reieșind din totalitatea de probe acumulate la cauza penală, fiind corect apreciate, respectîndu-se prevederile art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor. Așadar, instanța de apel a indicat că, prin cumulul de probe acumulate se confirmă vinovăția inculpatului Cernomoreț P. în comiterea infracțiunii imputate, în speță întrunindu- se elementele constitutive ale infracțiunii incriminate prevăzute la art. 2011 alin.(1) Cod penal. Instanța de apel nu a reținut afirmațiile inculpatului invocate în apelul declarat precum că dosarul penal a fost fabricat, deoarece probele administrate dovedesc cu certitudine existența în acțiunile acestuia a unui act de violență în familie. De asemenea, instanța de apel a menționat că probelor administrate li s-a dat o apreciere critică, mai mult ca atît acestea nu au fost contestate în modul stabilit de lege și nu există careva probe în acest sens. Cît privește apelul declarat de acuzatorul de stat, instanța de apel l-a considerat neîntemeiat, deoarece prima instanță corect individualizat pedeapsa stabilită inculpatului, ținînd cont de prevederile art. 75-77 Cod penal.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, inculpatul a atacat-o cu recurs ordinar, solicitînd casarea hotărîrilor adoptate pe caz, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit căreia acesta să fie achitat. În motivarea recursului indică că instanțele de fond greșit au ajuns la concluzia de a-l condamna pe acesta, deoarece el consideră că probele administrate pe caz nu demonstrează cu certitudine implicarea sa în acest furt. Inculpatul a declarat recurs ordinar bazîndu-se pe prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală.

Procurorul a depus referință asupra recursului declarat de inculpatul Cernomoreț P. menționînd că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, deoarece nu îndeplinește cerințele de conținut prevăzute la art. 430 alin. (5) Cod de procedură penală, potrivit căruia autorul trebuie să invoce concret unul din temeiurile prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală, care este conținutul acesteia și argumentarea din punct de vedere a problemei de drept prin ce cauza dată are importanță deosebită pentru jurisprudență.

Verificînd argumentele invocate în recursul ordinar în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente. Articolul 430 Cod de procedură penală stipulează cerințele cărora trebuie să corespundă cererea de recurs ordinar, inclusiv obligația recurentului de a indica temeiurile prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală (unul sau mai multe din acestea) și în ce constă problema de drept de importanță generală abordată în cauză, care este eroarea de drept comisă de instanță ce duce la casarea hotărîrii. Din textul recursului declarat în cauză rezultă că, inculpatul Cernomoreț P. nu a respectat cerințele prevăzute la articolele sus indicate, inclusiv și prevederile art. 430 pct. 5) Cod de procedură penală, cerință esențială față de recurs, prin care autorul trebuie să invoce concret unul din temeiurile prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală, care este 3 conținutul acestuia, argumentarea nu din punct de vedere al stării de fapt, ci a problemei de drept și prin ce cauza dată are importanță deosebită pentru jurisprudență. Astfel, recurentul în recursul său invocă un șir de temeiuri din cele prevăzute la art. 427, însă nu le argumentează din punct de vedere a problemei de drept depistate în decizia instanței de apel. În ansamblu, recurentul în recursul critică decizia instanței de apel sub prisma aprecierii probelor, și relatează mai mult circumstanțele de fapt cărora după părerea lui li s-a dat o apreciere greșită atît de instanța de apel, cît și de prima instanță. Tot în contextul dat, instanța de recurs menționează că recurentul în cererea de recurs invocă argumente de ordin general împotriva hotărîrilor instanțelor inferioare, însă nu indică nici un argument concret privind legalitatea și temeinicia deciziei instanței de apel, condiție esențială prevăzută la art. 430 Cod de procedură penală. Prin urmare, instanța de recurs constată că în recursul ordinar declarat de către inculpat nu este specificat în ce constă problema de drept de importanță generală ce există în cauză și care este eroarea comisă de instanța de apel, ce ar motiva casarea hotărârii. Conform art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor declarate împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că nu îndeplinește cerințele de conținut, prevăzute în art. 429 și 430 Cod de procedură penală. Ținînd cont de cele enunțate, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție constată că recursul urmează a fi declarat inadmisibil, deoarece nu îndeplinește cerințele de formă și conținut.

Pentru aceste motive, conform art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Cernomoreț Petru Iacob, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 octombrie 2015, în propria cauză penală, deoarece nu corespunde cerințelor de formă și conținut. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată integral la 24 martie 2016. Președinte URSACHE Petru Judecător NICOLAEV Ghenadie Judecător MORARU Petru 4