1ra-48/2016 — art. 191 al. 5, 335 al. 1 CP

1ra-48/2016 — art. 191 al. 5, 335 al. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-48/2016

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

01 martie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte – Nicolae Gordilă,

Judecători – Ion Guzun, Elena Covalenco, Liliana Catan, Iurie Diaconu,

judecînd în ședință, fără participarea părților, recursul ordinar declarat de

către procurorul Procuraturii de nivelul Curții de Apel Bălți, Formusatii Andrei,

prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 02

iunie 2015, în cauza penală în privința lui

Melnic Viorica Iacob, născută la 28.02.1964,

originară din s. Sauca r. Ocnița, domiciliată în or.

Drochia str. Ghica Vodă 50.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 04.02.2013 - 27.06.2014

instanța de apel: 01.10.2014 - 02.06.2015

instanța de recurs: 02.09.2015 - 01.03.2016

C O N S T A TĂ:

achitată de invinuirea de săvîrșire a infracțiunilor prevăzute de art. 191 alin. (5),

335 alin. (1) Cod penal, pe motiv că fapta nu a fost săvîrșită de către inculpată.

învinuită de către Organul de Urmărire Penală de faptul, că în perioada anilor

2010-2011, activînd în calitate de contabil-șef la SRL „Agroviitorul”, fiind persoană

cu răspundere materială, în urma înțelegerii prealabile cu fondatorul și

administratorul întreprinderii respective, David Adrian, precum și cu alte

persoane neidentificate, urmărind scopul însușirii bunurilor altei persoane, din

motiv de profit, cu intenție directă, prin neindicarea sau indicarea în actele de

evidență contabilă a datelor intenționat eronate, au însușit de la elevatorul din s.

Țarigrad ce era gestionat de SRL „Agroviitorul”, produse de boabe de porumb în

cantitate totală de 298 260 kg, ce le-au fost transmise și încredințate spre păstrare

de SRL „Biloxi-Succes”, în baza contractului nr. 10 din 18.10.2010, cauzînd un

prejudiciu material în sumă totală de 928 000 lei.

Tot ea, a fost învinuită de faptul, că în perioada anilor 2010-2011,

continuîndu-și acțiunile sale ilegale, activînd în aceeași funcție la aceeași

întreprindere, în urma înțelegerii prealabile cu aceleași persoane, urmărind scopul

însușirii bunurilor altei persoane, din motiv de profit, din intenție directă, prin

neindicarea în actele de evidență contabilă a datelor intenționat eronate, au însușit

1

de la elevatorul din s. Țarigrad ce era gestionat de SRL „Agroviitorul”,

produse de boabe de porumb în cantitate totală de 1 077 000 kg, ce le-au fost

transmise și încredințate spre păstrare de SRL ,,Climăuțanul-Agro”, în baza

contractului din 01.11.2010, cauzînd un prejudiciu material în sumă totală de 3 392

824 lei.

Respectivele acțiuni au fost încadrate de organul de urmărire penală în baza

art. 191 alin. (5) Cod penal, cu semnele calificative: delapidarea averii străine,

adică însușirea ilegală a bunurilor altei persoane, încredințate în administrarea

vinovatului, de două sau mai multe persoane, cu folosirea situației de serviciu, în

proporții deosebit de mari.

Tot ea, a fost învinuită de faptul, că în perioada anilor 2010-2011, activînd în

calitate de contabil-șef a SRL „Agroviitorul”, fiind persoană cu funcție de

răspundere materială implicată în gestionarea întreprinderii, în urma înțelegerii

prealabile și împreună cu administratorul SRL „Agroviitorul” David Adrian,

urmărind scopul însușirii bunurilor altei persoane, din motiv de profit, cu intenție

directă, folosind situația de serviciu, în interes material, prin neindicarea sau

indicarea în actele de evidență contabilă a datelor intenționat eronate, au însușit de

la elevatorul din s. Țarigrad ce era gestionat de SRL „Agroviitorul”, produse de

boabe de porumb în cantitate totală de 298 260 kg, ce le-au fost transmise și

încredințate spre păstrare de SRL ,,Biloxi-Succes”, în baza contractului nr. 10 din

18.10.2010, cauzînd un prejudiciu material în sumă totală de 928 000 lei.

Tot ea, a fost învinuită de faptul, că în perioada anilor 2010-2011, activînd în

calitate de contabil-șef a SRL „Agroviitorul”, fiind persoană cu funcție de

răspundere materială implicată în gestionarea întreprinderii, în urma înțelegerii

prealabile și împreună cu administratorul SRL ,,Agroviitorul” David Adrian,

urmărind scopul însușirii bunurilor altei persoane, din motiv de profit, cu intenție

directă, folosind situația de serviciu, în interes material, prin neindicarea sau

indicarea în actele de evidență contabilă a datelor intenționat eronate, au însușit de

la elevatorul din s. Țarigrad ce era gestionat de SRL „Agroviitorul”, produse de

boabe de porumb în cantitate totală de 1 077 000 kg, ce le-au fost transmise și

încredințate spre păstrare de SRL ,,Climăuțanul-Agro”, în baza contractului din

01.11.2010, cauzînd un prejudiciu material în sumă totală de 3 392 824 lei.

Acțiuni, ce au fost încadrate de organul de urmărire penală în baza art. 335

alin. (1) Cod penal, cu semnele calificative: abuzul de serviciu, adică folosirea

intenționată de o persoană care gestionează o organizație comercială ori care

lucrează pentru o astfel de organizație, a situației de serviciu în interes material ori

în alte interese personale, cu cauzarea de daune în proporții considerabile

drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice și juridice.

acesteia, rejudecarea cauzei și adoptarea unei noi hotărîri, prin care Melnic Viorica

să fie recunoscută vinovată și condamnată în baza art. 191 alin. (5) Cod penal, la 8

ani închisoare, și în baza art. 335 alin. (1) Cod penal, la 2 ani închisoare, cu

2

privarea de dreptul de a ocupa funcția de contabil pe un termen de 4 ani.

În baza art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al

pedepselor aplicate, a-i stabili definitiv pedeapsa de 9 ani închisoare cu executarea

pedepsei în penitenciar pentru femei, cu privarea de dreptul de a ocupa funcția de

contabil pe un termen de 4 ani.

În argumentarea apelului a invocat că:

- toți martorii inclusiv și inculpata, au declarat că la întreprinderea lor nu au

avut loc furturi și că toate operațiunile de luare a produselor de porumb din

depozite aveau loc în baza documentelor, inclusiv facturi de contabilitate. Deci,

Viorica Melnic intenționat a scris facturi de expediție pe produsele de porumb

care nu le aparțineau destinatarilor din facturi, dar care aparțineau SRL „Biloxi

Succes” și SRL „Climăuțanu Agro”, astfel au sustras porumbul prin includerea

unor date intenționat eronate. Numai cu participarea contabilului-șef Melnic

Viorica, David Adrian a reușit să scoată de pe teritoriul întreprinderii produsele

de porumb care nu-i aparțineau lui;

- inculpata este subiect al infracțiunii prevăzute de art. 335 alin. (1) Cod

penal, întrucît acest articol prevede în calitate de subiect, în afară de persoana care

gestionează o organizație comercială, și persoana care lucrează pentru o astfel de

organizație. Deci, în acțiunile inculpatei persistă elementele infracțiunii ,,abuz de

serviciu”, care constau în acțiuni directe de indicare în datele evidenței contabile a

datelor eronate, cu scopul însușirii porumbului depozitat;

- probele administrate la dosar, în special declarațiile martorilor, au fost

interpretate în apărarea inculpatei, deși la dosar există facturile și documentele

contabile prin care se demonstrează că, la întreprindere a avut loc scoaterea de pe

teritoriul ei a produselor de porumb, fapt confirmat prin documentele contabile.

Contabilul-șef Melnic Viorica, cunoștea despre ilegalitatea acestor operațiuni

contabile și conștient a eliberat facturi contabile de însușire a mărfurilor sustrase.

2015, a fost respins ca fiind nefondat apelul declarat de către procuror, cu

menținerea sentinței.

În motivarea deciziei sale, instanța de apel a reținut că, temeinicia sentinței a

fost verificată, reieșind din argumentele aduse de către apelant, în raport cu

materialul probant acumulat și cu cadrul legal existent.

De către procurorul participant în ședința instanței de apel s-a solicitat

cercetarea suplimentară a probelor administrate conform regulilor generale

prevăzute pentru prima instanță, demers care a fost admis de către instanța de

apel.

Concluzia instanței de apel s-a bazat pe probele cercetate în ședința

instanței de apel, și anume:

- declarațiile inculpatei, Melnic Viorica;

- declarațiile părții vătămate Cozma Vladimir, repezentantului părții vătămate

Chiriac Alexei;

3

- declarațiile martorilor Hurzac Hariton, Mocanu Alisa, Dudnic Victor, Chiriac

Victor, Nenescu Vasile, Ursachi Ghenadie;

- procesul-verbal de percheziție din 15.03.2011, efectuat la oficiul SRL „Agromacon-

Invest” (f.d. 158-166, vol. II);

- procesul-verbal de examinare a obiectului din 17.03.2011, prin care a fost examinat

registrul cantaragiului pe 48 file (f.d. 171-178, vol. I);

- contractul individual de muncă din 28.05.2010, încheiat între SRL „Agromacon-

Invest” și David Adrian (f.d. 3-5, vol. II);

- contractul de răspundere materială din 28.05.2010, încheiat între SRL

„Agromacon-Invest” și David Adrian (f.d. 6, vol. II);

- procesul-verbal de ridicare din 17.03.2011 (f.d. 39-40, vol. II);

- contractul din 11.12.2009, încheiat între SRL „Agromacon-Invest” și SRL „Biloxi-

Succes” (f.d. 41-42, vol. II);

- contractul din 30.12.2009, încheiat între SRL „Agromacon-Invest” și SRL

„Vlanitas Grup” (f.d. 43-44, vol. II);

- contractul din 18.10.2010, încheiat între SRL „Agromacon-Invest” și SRL „Biloxi-

Succes” (f.d. 51-52, vol. II);

- procesul-verbal de ridicare din 22.04.2011, prin care a fost ridicat contractul în

original încheiat în luna ianuarie 2011 între SRL „Climăuțanul- Agro” și SRL

„Alconstil”, precum și copia autentificată a contractului încheiat între SRL „Climăuțanul-

Agro” și SRL „Agroviitorul” privind prelucrarea și păstrarea porumbului (f.d. 97-99, vol.

II);

- contractul din 11.02.2011, încheiat între „Alconstil” SRL și „Climăuțanul-Agro”

SRL (f.d. 100-101, vol. II);

- contractul din 01.11.2010, încheiat între SRL „Agroviitorul” și SRL

„Climăuțanul-Agro” (f.d. 102-103, vol. II);

- procesul-verbal de percheziție la domiciliul cet. Viorica Melnic din 09.12.2011, prin

care s-au ridicat acte contabile ale SRL „Agroviitorul” (f.d. 7-8, vol. III);

- procesul-verbal de examinare din 16.12.2011, prin care au fost examinate

documentele ridicate în cadrul percheziției la domiciliul cet. Melnic Viorica (f.d. 9-32, vol.

III).

Totodată, instanța de apel a reținut că, la soluționarea cauzei, instanța de

fond a ținut cont în plină măsură de prevederile art. 99-101 Cod de procedură

penală, a cercetat cauza și probele prezentate de părți sub toate aspectele,

verificîndu-le și apreciindu-le just prin prisma pertinenței, concludenței, utilității

și veridicității lor, iar în ansamblu lor din punct de vedere al coroborării lor și

întemeiat a achitat-o pe Melnic Viorica pe art. 191 alin. (5), 335 alin. (1) Cod penal,

pe motiv că fapta nu a fost săvîrșită de inculpată.

Instanța de apel a conchis că, atît pe parcursul urmăririi penale, cît și în

instanța de fond și cea de apel, partea acuzării n-a prezentat în acest aspect nici o

probă, precum că anume inculpata ar fi comis infracțiunile ce i se incriminează.

Partea acuzării nu a confirmat prin probe veridice că între inculpată,

4

fondatorul și administratorul întreprinderii respective, David Adrian, a existat

înțelegere prealabilă, prin care s-a urmărit scopul însușirii bunurilor altei

persoane, cu intenție directă și din motiv de profit, prin neindicarea sau indicarea

în actele de evidentă contabilă a datelor intenționat eronate. În ședințele judiciare

nu a fost confirmat faptul că, inculpata a comis acțiuni îndreptate spre însușirea

ilegală a bunurilor altor persoane și că bunurile date se aflau în posesia sa. De

asemenea, nu a fost confirmat faptul că, inculpata lucrînd în calitate de contabil-

șef, a acționat ilegal și a scos, fără temei, bunurile din posesia sau dispoziția

părților vătămate și că a trecut aceste bunuri, fără nici un drept, în stăpînirea sa.

Bunurile date (boabe de porumb) nu i-au fost încredințate în administrare sau

gestionare inculpatei, în legătură cu funcția însărcinată (însărcinarea specială).

Partea acuzării nu a prezentat probe ce ar confirma că inculpata avea dreptul sau

posibilitatea de a dispune de producția păstrată la întreprindere și de a o

înstrăina. Însușirea constă în scoaterea bunului din patrimoniul victimei și luarea

acestuia în stăpînirea făptuitorului, care poate dispune de el, potrivit voinței sale

să-l consume, să-l utilizeze etc. În sensul art. 191 Cod penal, prin administrator

urmează să înțelegem acel angajat în al cărui atribuții de serviciu intră efectuarea

de acte, de dispoziție cu privire la bunurile și mijloacele ce aparțin unității

private: gestionar, este angajatul care exercită ca atribuții principale de serviciu

primirea, păstrarea și eliberarea de bunuri și mijloace ce aparțin unei unități

private.

Totodată, instanța de apel a menționat că, Melnic Viorica, pe parcursul

urmăririi penale cît și în ședința de judecată a declarat că nu a avut înțelegeri

prealabile cu administratorul David Adrian, de a vinde semințele de porumb,

deoarece în obligațiunile ei intră evidența contabilă, și anume: registrul evidenței

ieșire, registrul facturilor, cheltuielile, consumele bilanțurile.

Eliberarea boabelor de porumb se permitea numai prin dispoziția

directorului sau administratorului, care erau vizate de el, după care se încărca

porumbul și apoi în contabilitate se oformau documentele necesare. Oformarea

documentație contabile necesare, adică îndeplinirea obligațiunilor sale funcționale

și îndeplinirea indicațiilor administratorului întreprinderii nu pot fi considerate

ca fapte ilegale, or, în asemenea caz toți lucrătorii întreprinderii urmează a fi

considerați complici la comiterea infracțiunii.

Instanța de apel a reiterat că, prima instanță întemeiat a conchis că în

conformitate cu pct. 7 al Hotărîrii Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 5 din

19.06.2006, privind sentința judecătorească ,,sentința de condamnare nu poate fi

bazată pe presupuneri” și anume: de către acuzare nu au fost prezentate probe ce ar

dovedi că inculpata Melnic Viorica, a avut o înțelegere prealabilă cu

administratorul SRL ,,Agroviitorul”, David Adrian, privind însușirea bunurilor

altor persoane.

Totodată, instanța de apel a conchis că, pentru delapidarea averii străine este

caracteristic faptul că, poate fi săvîrșită numai de un funcționar sau de alt salariat,

5

care gestionează sau administrează bunurile din avutul proprietarului.

Potrivit pct. 11 al Hotărîrii Plenului Curții Supreme de Justiție din 6 iunie

1992, delapidare a averii străine trebuie calificate acțiunile persoanelor care,

conform funcțiilor lor de răspundere, raporturilor contractuale sau însărcinării

speciale a proprietarului, înfăptuiesc în privința bunurilor încredințate

împuternicirile de dispunere, administrare, transportare sau păstrare (depozitor,

expeditor, casier etc.). De obicei cu aceste persoane, proprietarul încheie contracte

de răspundere materială deplină pentru averea încredințată. În obligațiile de

serviciu a inculpatei nu intrau asemenea împuterniciri, ea nu era persoană cu

funcții de răspundere materială și acesteia nu i-a fost încredințată averea.

Delapidarea averii străine constă în faptul că infractorul transformă bunul

aflat în gestionarea sau administrarea sa într-un bun al său, îl trece efectiv în

stăpînirea sa, încît poate să se comporte față de bun ca față de un bun propriu, de

a efectua acte de dispoziție cu privire la acel bun.

Delapidarea averii străine presupune nu numai însușirea bunului

administrat, dar și irosirea lui prin consumare, cheltuire, dăruire sau de

transmitere, altor persoane fară restituirea echivalentului lui.

Așadar, inculpata nu administra bunurile în cauză, or, ele erau primite și

eliberate de către cantaragiu care primea indicații de la director. Facturile nu erau

semnate de contabilă, ea primind facturile deja perfectate în baza lor facea acțiuni

de decontare, ducînd evidența mărfii primite sau eliberate. La dosar nu au fost

prezentate probe care ar dovedi faptul însușirii bunurilor indicate.

Totodată, instanța de apel, a specificat că, subiectul infracțiunii de

delapidare a averii străine trebuie să aibă calitatea specială de administrator, în

sensul art. 191 Cod penal ,,a administra" înseamnă:

1) a avea dreptul de a da dispoziții cu privire la primirea, păstrarea sau

eliberarea de bunuri;

2) a veni în contact direct și material cu bunurile altei persoane, datorită

atribuțiilor administratorului, legate de primirea, păstrarea sau eliberarea

bunurilor.

Totodată instanța de apel a specificat că, lipsa contractului de răspundere

materială a lui Melnic Viorica, prin care aceasta și-ar fi asumat răspunderea

materială pentru producția păstrată la întreprindere, a confirmat încă odată, că

aceasta nu poate duce răspundere pentru delapidarea comisă, ea nefiind subiect

al infracțiunii, totodată răspunderea pentru delapidare urmează să o ducă

persoana care a comis această delapidare.

Instanța de apel, nu a reținut nici învinuirea adusă inculpatei Melnic Viorica

în baza art. 335 alin. (1) Cod penal. În această parte a învinuirii inculpata la fel a

declarat că ea a activat în calitate de contabil a SRL ,,Agroviitorul” și ea

răspundea numai de actele din contabilitate, în obligațiunile sale nu intra

păstrarea-prelucrarea boabelor de porumb și nici eliberarea dispoziției pentru

eliberarea boabelor de porumb de pe teritoriu. Contractele din 18.10.2010 și

6

01.11.2010, au fost semnate de David Adrian și porumbul a fost scos de el de pe

teritoriu și ștampila permanent se afla la el, semnătura ea nu aplica, nici scrisorile

de garanție nu le semna.

Astfel, instanța de apel a conchis că, latura obiectivă al abuzului de serviciu

se realizează prin folosirea intenționată de către o persoană care gestionează o

organizație comercială, obștească sau altă organizație nestatală a situației de

serviciu, care constă în acțiunea sau inacțiunea, contrar intereselor publice sau

drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice. Atît

acțiunea, cît și inacțiunea trebuie să se refere la situația de serviciu a persoanei

care gestionează o organizație comercială, obștească sau altă organizație nestatală

și să decurgă din exercitarea atribuțiilor de serviciu - fiind circumscrise nu numai

obligațiile de serviciu în sens restrîns ale persoanei care gestionează, dar și

drepturile ei, de altfel, aceste două elemente sunt indispensabile pentru

determinarea competenței gestionarului.

Existența infracțiunii de abuz de serviciu presupune stabilirea legăturii de

cauzalitate dintre fapta abuzivă a persoanei care gestionează o organizație

comercială, obștească sau altă organizație nestatală și urmările prejudiciabile.

Abuzul de serviciu al persoanei care gestionează o organizație comercială,

obștească sau altă organizație nestatală se prezumă a fi săvîrșit numai în cadrul

exercitării atribuțiilor funcționale, în caz contrar răspunderea survine conform

altor norme penale.

În ședințele judiciare a fost constatat, că Melnic Viorica nu poate fi atrasă la

răspunderea penală în baza art. 335 alin. (1) Cod penal, deoarece cum și

delapidarea așa și abuzul de serviciu a fost comis de o altă persoană și nu de către

inculpată.

Probele prezentate nu au confirmat că, inculpata a comis delapidarea, fapt ce

exclude și comiterea abuzului de serviciu. Inculpata nu a gestionat întreprinderea,

ea fiind angajată în calitate de contabil în întreprinderea respectivă.

Obiectul juridic special al acestei infracțiuni constă în buna funcționare a

organizațiilor comerciale și anume: prin realizarea atribuțiilor de serviciu de către

persoanele care gestionează aceste organizații în concordanță cu interesele

acestora, cu interesele publice și cu drepturile și interesele ocrotite de lege ale

persoanelor fizice sau juridice.

Subiectul infracțiunii este unul calificat prin calitatea specială și anume

persoana care gestionează o organizație comercială, ceea ce nu-i poate fi atribuit

inculpatei deoarece în materialele cauzei lipsesc probe în acest sens.

Astfel, instanța de fond, a cercetat nemijlocit sub toate aspectele probele

prezentate de părți, inclusiv documentele și procesele verbale ale unor acțiuni de

urmărire penală propuse de partea acuzării și apărării, a adoptat o soluție legală

și întemeiată, bazată inclusiv pe pct. 6 al Hotărîrii Plenului Curții Supreme de

Justiție nr. 5 din 19 iunie 2006, privind sentința judecătorească, art. 389 alin. (l)

Cod de procedură penală, și avînd în vedere că vinovăția inculpatei nu a fost

7

confirmată prin probe pertinente și concludente, iar sentința de condamnare nu

poate fi bazată pe presupuneri, dubiile în probarea învinuirii urmînd a fi

interpretate în favoarea inculpatei, instanța just a ajuns la concluzia, că Melnic

Viorica urmează a fi achitată în baza art. 191 alin. (5) si art. 335 alin.(l) Cod penal,

din motivul că faptele nu au fost săvîrșite de inculpată.

Instanța de apel a respins ca nefondate argumentele apelantului, precum că

inculpata Viorica Melnic, intenționat a scris facturi de expediție pe produsele de

porumb, care nu le aparțineau destinatarilor din facturi, dar care aparțineau SRL

,,Biloxi Succes”, SRL „Climăuțanu Agro” și a sustras boabe de porumb prin

includerea unor date intenționat eronate. Materialele cauzei nu conțin probe ce ar

confirma includerea în datele de contabilitate întocmite de inculpată, a unor date

intenționat eronate. Este o presupunere a procurorului, că doar cu participarea

contabilului-șef Melnic Viorica, David Adrian a reușit să scoată de pe teritoriul

întreprinderii produsele de porumb care nu-i aparțineau lui, însăși apelantul

indică, că infracțiunea a fost comisă de altă persoană, care pînă în prezent nu a

fost atrasă la răspundere penală și care nu a confirmat sau infirmat, că a comis

infracțiunea prin compliciate cu inculpata.

Totodată, instanța de apel a respins și argumentul, că Melnic Viorica este

subiect al infracțiunii prevăzute de art. 335 alin. (1) Cod penal. Atît timp, cît

partea acuzării nu a confirmat, că inculpata a acționat în interes material, aceasta

nu poate fi atrasă la răspundere penală pentru abuzul în serviciu, cu atît mai

mult, că subiectul - persoana care gestionează o organizație comercială nu a fost

atrasă la răspundere, iar inculpatei nu i se incriminează coparticiparea la această

infracțiune.

Nici declarațiile martorilor, nici facturile și documentele contabile, nu

confirmă că anume inculpata a săvîrșit infracțiunile imputate. De la întreprindere

au fost scoase boabe de porumb, însă vinovate de aceasta se fac alte persoane.

Probe că documentația contabilă a fost întocmită ilegal, instanței nu i-au fost

prezentate.

Instanța de apel a concluzionat că, instanța de fond, la pronunțarea sentinței

de achitare a dat apreciere legală tuturor probelor și argumentat a ajuns la

concluzia privind nevinovăția inculpatei Melnic Viorica, indicînd temeiul achitării

acesteia, deoarece fapta a fost comisă de altă persoană.

Instanța de fond just a apreciat că învinuirea n-a prezentat suficiente probe

directe, utile și veridice, care în ansamblu ar corobora între ele și care ar confirma

integral vinovăția inculpatei, astfel corect a concluzionat referitor la achitarea

acesteia.

ordinar de către procuror, invocînd temeiul expres prevăzute de art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 02 iunie 2015, cu remiterea cauzei penale la rejudecarea în

instanța de apel, în o altă componență, pe motivul că, decizia este ilegală.

8

În motivarea recursului invocă că:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel;

- hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția;

- instanța de apel a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței.

Totodată indică în cererea de recurs că, probele prezentate de învinuire

dovedesc în întregime vinovăția inculpatei în comiterea infracțiunilor incriminate,

iar instanța de apel eronat le-a interpretat și a omis să se pronunțe asupra

veridicități tuturor probelor.

penală, asupra recursului declarat, Melnic Viorica a depus referință prin care s-a

expus pentru inadmisibilitatea acestuia, deoarece recurentul se referă la

reaprecierea probelor, iar un asemenea temei nu se regăsește în prevederile normei

sus menționate pentru a judeca cauza în ordine de recurs.

penal lărgit consideră că, acesta urmează a fi respins din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărîrea instanței

de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în cazurile cînd instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare

gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

La judecarea respectivei cauze în instanța de recurs, acest temei nu și-a găsit

confirmarea. Astfel, se relevă că respectînd prevederile art. 414 Cod de procedură

penală, instanța de apel, judecînd apelul înaintat de partea apărării, a verificat

minuțios legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din dosar, fiind cercetate suplimentar

probele administrate de instanța de fond, astfel ajungînd la concluzia corectă

enunțată supra la pct. 4 al prezentei decizii.

La fel, în sensul prevederilor art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală,

decizia instanței de apel cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus, după

caz, la respingerea apelului procurorului, precum și motivele adoptării soluției.

Sub acest aspect, Colegiul penal lărgit atestă că, instanța de apel la judecarea

cauzei în ordine de apel nu a comis careva erori de drept, care ar impune casarea

deciziei adoptate. Astfel, Colegiul penal lărgit reține, că instanța de apel verificînd

minuțios probele administrate legal de către organul de urmărire penală și

verificate în ședința de judecată, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod

de procedură penală, le-a dat o apreciere justă potrivit art. 101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenții, veridicității și

coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, și

9

ajungînd la concluzia corectă cu privire la nevinovăția lui Melnic Viorica în

comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 191 alin. (5), 335 alin. (1) Cod penal.

Deci, criticile formulate de recurent și enunțate la pct. 5 al prezentei decizii,

prin care se invocă aceleași motive ca și în apel, în care nici nu sunt indicate

concrete erori de drept și clar definite, au format obiect de discuție la judecarea

cauzei în instanța de apel și ultima le-a dat o motivare corespunzătoare,

argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie la pct. 4, soluție, pe care instanța

de recurs și-o însușește pe deplin, și a cărei reluare nu se mai impune, avînd în

vedere și faptul că verificînd hotărîrea judecătorească în raport și cu prevederile

art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, nu se identifică existența și a altor

motive care analizate din oficiu să ducă la casare, constatîndu-se astfel, că recursul

declarat este inadmisibil.

La fel, instanța de recurs menționează, că din textul recursului se evidențiază,

că recurentul în mod decisiv își motivează recursul prin dezacordul cu

modalitatea de apreciere a probelor și a nevinovăției lui Melnic Viorica în cele

imputate, or, motivele de reapreciere a probelor, nu se conțin în temeiurile

prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală.

Totodată, recurentul indică că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor înaintate de către procuror în apel, dar nu face o precizare în

acest sens și nu indică asupra căror motive instanța de apel nu s-a pronunțat.

În altă ordine de idei, Colegiul penal lărgit reține ca neîntemeiat și declarativ

argumentul recurentului, care face trimitere la Legea contabilității nr. 113-XVI din

27.04.2007, acest temei nefiind invocat în instanța de apel nici în învinuire prin

rechizitoriu.

Mai mult ca atît, instanța de recurs relevă, că în materialele dosarului nu este

copia contractului de răspundere material, nici nu sunt indicate datele eronate

invocate în rechizitoriu (f.d 97-112, vol. IV), astfel toate dubiile în probarea

învinuirii care nu pot fi înlăturate sunt interpretate în favoarea lui Melnic Viorica.

În acest context, Colegiul penal lărgit, reține concluzia instanței de apel

referitor la un șir de probe decisive, invocate în pct. 4 al prezentei decizii, în

confirmarea nevinovăției lui Melnic Viorica, inclusiv: declarațiile inculpatei, Melnic

Viorica, părții vătămate Cozma Vladimir, repezentantului părții vătămate Chiriac Alexei,

martorilor Hurzac Hariton, Mocanu Alisa, Dudnic Victor, Chiriac Victor, Nenescu

Vasile, Ursachi Ghenadie; procesul-verbal de percheziție din 15.03.2011, efectuat la oficiul

SRL „Agromacon-Invest” (f.d. 158-166, vol. II); procesul-verbal de examinare a

obiectului din 17.03.2011, prin care a fost examinat registrul cantaragiului pe 48 file (f.d.

171-178, vol. I); contractul individual de muncă din 28.05.2010, încheiat între SRL

„Agromacon-Invest” și David Adrian (f.d. 3-5, vol. II); contractul de răspundere

materială din 28.05.2010, încheiat între SRL „Agromacon-Invest” și David Adrian (f.d.

6, vol. II); procesul-verbal de ridicare din 17.03.2011 (f.d. 39-40, vol. II); contractul din

11.12.2009, încheiat între SRL „Agromacon-Invest” și SRL „Biloxi-Succes” (f.d. 41-42,

vol. II); contractul din 30.12.2009, încheiat între SRL „Agromacon-Invest” și SRL

10

„Vlanitas Grup” (f.d. 43-44, vol. II); contractul din 18.10.2010, încheiat între SRL

„Agromacon-Invest” și SRL „Biloxi-Succes” (f.d. 51-52, vol. II); procesul-verbal de

ridicare din 22.04.2011, prin care a fost ridicat contractul în original încheiat în luna

ianuarie 2011 între SRL „Climăuțanul- Agro” și SRL „Alconstil”, precum și copia

autentificată a contractului încheiat între SRL „Climăuțanul-Agro” și SRL

„Agroviitorul” privind prelucrarea și păstrarea porumbului (f.d. 97-99, vol. II);

contractul din 11.02.2011, încheiat între „Alconstil” SRL și „Climăuțanul- Agro” SRL

(f.d. 100-101, vol. II); contractul din 01.11.2010, încheiat între SRL „Agroviitorul” și

SRL „Climăuțanul-Agro” (f.d. 102-103, vol. II); procesul-verbal de percheziție la

domiciliul cet. Viorica Melnic din 09.12.2011, prin care s-au ridicat acte contabile ale SRL

„Agroviitorul” (f.d. 7-8, vol. III); procesul-verbal de examinare din 16.12.2011, prin care

au fost examinate documentele ridicate în cadrul percheziției la domiciliul cet. Melnic

Viorica (f.d. 9-32, vol. III) – probe, care confirmă că Melnic Viorica nu se face

vinovată în cele imputate.

De asemenea, Colegiul penal lărgit amintește că alegațiile recurentului au

fost obiectul judecării în instanța de apel, iar materialul probator al cauzei penale

dovedește legalitatea temeiurilor de fapt și de drept, care au dus la pronunțarea

hotărîrii de menținere a sentinței de către instanța nominalizată. Față de cele ce

preced, Colegiul penal lărgit opinează că soluția instanțelor privitor la achitarea

lui Melnic Viorica în baza art. 191 alin. (5), 335 alin. (1) Cod penal, este corectă.

În fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de

procedură penală, ea fiind motivată, mai mult, instanța de apel a dat răspuns la

toate argumentele invocate de apelant, a apreciat just probatoriul administrat,

specificînd motivele pe care și-a întemeiat soluția, iar criticele din recursul

declarat de partea acuzării, sunt vădit neîntemeiate.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar, declarat de către procurorul

Procuraturii de nivelul Curții de Apel Bălți, Formusatii Andrei, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 02 iunie 2015, în cauza penală

privindu-o pe Melnic Viorica Iacob, cu menținerea hotărîrii atacate.

Decizia este irevocabilă.

Publicată integral la 22 martie 2016.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Ion Guzun

11

Elena Covalenco

Liliana Catan

Iurie Diaconu

12