S.U. împotriva Poloniei

Publicat la 27 martie 2023 Prima secțiune Cerere nr. 49888/22 S.U. împotriva Poloniei, introdusă la 25 octombrie 2022, comunicată la 10 martie 2023 CEA MAI DESFĂȘURATĂ DOBÂNZARE, se referă la expulzarea reclamantului către Tadjikistan, în cazul în care acesta este căutat pentru o implicare redusă a acestuia în activitățile teroriste. La 26 octombrie 2022, la cererea reclamantului, Curtea a indicat guvernului polonez în conformitate cu art. 39 din Regulamentul său de procedură că reclamantul nu ar trebui să fie retrimis în arest până la soluționarea definitivă a procedurii privind expulzarea sa, inclusiv în fața instanțelor administrative. Recurentul se plânge pe teren la art. 3 din Convenție că va fi expus la rele tratamente în cazul în care a fost trimis înapoi la Tadjikistan.

Invocând art. 13 din Convenție, el se plânge, de asemenea, că nu a avut la dispoziția sa nici o acțiune efectivă pentru a denunța încălcarea în temeiul articolului 3 din Convenție. RĂSPUNSURI LA PĂRȚI Având în vedere situația generală din Tadjikistan și situația personală a reclamantului, ar fi posibil ca acesta să fie supus unui tratament contrar articolului 3 din Convenția privind sigilarea să fie trimis înapoi în țara sa de origine? (a se vedea, de exemplu, T.K. și alții c. Lituania, nr. 55978/20, 22 martie 2022, M.N. și alte c. Türkiye, nr. 40462/16, 21 iunie 2022 și K.I.c. Rusia, 58182/14, 7 februarie 2018) A avut recurentul la dispoziția sa, după cum se prevede la art. 13 din convenție, o acțiune internă efectivă (suspensiv de drept) prin intermediul căreia ar fi putut formula opoziția de necunoaștere a articolului 3 din convenție?

(a se vedea Hotărârea Souza Ribeiro c. Franța [GC], n 22689/07, 13 decembrie 2012)

Publié le 27 mars 2023

PREMIÈRE SECTION

Requête n o 49888/22 S.U. contre la Pologne introduite le 25 octobre 2022 communiquée le 10 mars 2023

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne l’expulsion du requérant vers le Tadjikistan, où il est recherché pour son allégée implication aux activités terroristes. Le 26 octobre 2022, sur demande du requérant, la Cour indiqua au Gouvernement polonais en vertu de l’article 39 de son règlement que le requérant ne devrait pas être renvoyé au Tadjikistan jusqu’à la résolution définitive de la procédure relative à son expulsion, y compris celle devant les tribunaux administratifs. Le requérant se plaint sur le terrain de l’article 3 de la Convention qu’il serait exposé à des mauvais traitements s’il était renvoyé au Tadjikistan. Invoquant l’article 13 de la Convention il se plaint en outre de n’avoir eu à sa disposition aucun recours effectif pour dénoncer la violation alléguée de l’article 3 de la Convention.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Compte tenu de la situation générale au Tadjikistan et de la situation personnelle du requérant, celui-ci risquerait-il d’être soumis à un traitement contraire à l’article 3 de la Convention s’il était renvoyé dans son pays d’origine ? (voir, par exemple, T.K. et autres c. Lituanie , n o 55978/20, 22 mars 2022, M.N. et autres c. Türkiye , n o 40462/16, 21 juin 2022, et K.I. c. Russie , n o 58182/14, 7 février 2018) 2. Le requérant avait-t-il eu à sa disposition, comme l’exige l’article 13 de la Convention, un recours interne effectif (suspensif de droit) par le biais duquel il aurait pu formuler son grief de méconnaissance de l’article 3 de la Convention ? (voir, l’arrêt de Souza Ribeiro c. France [GC], n o 22689/07, 13 décembre 2012)