1ra-379/2016 — art. 201-1 alin. 2 lit. a CP

Dosarul nr. 1ra-379/2016

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

10 februarie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

către procurorul Procuraturii de nivelul Curții de Apel Cahul, Calendari

Dumitru, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de

Apel Cahul din 27 octombrie 2015, în cauza penală privindu-l pe

Dogaru Pavel Gheorghe, născut la 20 martie 1990,

originar din s. Lărguța r-nul Cantemir și domiciliat s.

Constantinești r-nul Cantemir.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T AT:

judecării pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale în privința lui

Dogaru Pavel Gheorghe, a fost încetat procesul penal privind învinuirea de

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2011 alin. (2) lit. a) Cod penal, cu

liberarea de răspundere penală și atragerea la răspundere contravențională,

conform art. 55 Cod penal, stabilindu-i pedeapsă, amendă în mărime de 150

unități convenționale, ceea ce constituie 3.000 lei.

ianuarie 2015, în jurul orei 19:00, aflându-se la domiciliul socrilor săi unde

locuiește cu familia, în s. Constantinești r-nul Cantemir, împreună cu soția sa

Antimir-Dogaru E., copilul minor și soacra sa Mocanu I., care în corespundere

cu prevederile art. 1331 Cod penal sunt membri de familie. Pe fonul unui conflict

apărut spontan între dânșii, Dogaru P. având un caracter agresiv, violent

manifestat fizic și verbal asupra ultimilor, având scopul cauzării leziunilor

corporale cu pumnii, intenționat i-a aplicat multiple lovituri pe diferite părți ale

corpului lui Antimir-Dogaru E. cauzându-i leziuni corporale neînsemnate, lui

1

Mocanu I., cauzându-i leziuni corporale ușoare, iar copilului minor,

pricinuindu-i suferințe psihice. În continuarea acțiunilor sale criminale

intenționat a deteriorat geamurile de la ușă din interiorul domiciliului și un

telefon fix, cauzând un prejudiciu material în sumă de 100 lei.

solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Dogaru P. să fie

recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute la art. 2011 alin. (2) lit. a)

Cod penal, și în conformitate cu prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură

penală a-i stabili pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul

comunității în mărime de 120 ore.

În motivare procurorul a invocat:

- incorect au fost aplicate prevederile art. 55 Cod penal;

- prima instanță nu a dat deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod

penal.

2015, a fost respins ca nefondat apelul declarat și menținută sentința.

instanță corect a încetat procesul penal în privința lui Dogaru P., învinuit de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (2) lit. a) Cod penal, liberându-l

de răspundere penală în baza art. 55 Cod penal, cu tragere la răspundere

contravențională.

Instanța de apel a menționat că sentința este legală, deoarece pedeapsa

stabilită se încadrează în limitele prevăzute de legea penală. Prima instanță a

ținut cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei și corect a aplicat

prevederile art. 55 Cod penal, argumentând concluzia prin prezența

circumstanțelor atenuante, săvârșirea pentru prima dată a unei infracțiuni mai

puțin grave, recunoașterea vinei și căința sinceră în cele săvârșite, contribuirea

activă la descoperirea infracțiunii, personalitatea vinovatului, care se

caracterizează pozitiv la locul de muncă și de trai.

Mai mult ca atât, instanța de apel a menționat, că la individualizarea

pedepsei prima instanță a luat în considerație prevederile art. 61, 75 Cod penal,

potrivit cărora persoanelor recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i

se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate și în strictă conformitate cu

dispozițiile părții generale, luându-se în considerație și prevederile art. 61 alin.

(2) Cod penal.

procurorul Calendari D., prin care solicită casarea acesteia cu dispunerea

rejudecării cauzei, de către instanța de apel.

În motivarea recursului, a invocat următoarele motive:

- în urma judecării cauzei penale în procedură simplificată, instanțele de

judecată urmau să-i stabilească lui Dogaru P. o pedeapsă penală în limitele

2

sancțiunii și a prevederilor stipulate la alin. (8) art. 3641 Cod de procedură

penală;

- instanțele de judecată nu au dat deplină apreciere faptului că părților

vătămate le-au fost cauzate leziuni corporale, iar copilului minor suferințe

psihice;

- consideră că nu sunt temeiuri de aplicare a prevederilor art. 55 Cod penal.

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1)

pct. 6), 10), 16) Cod de procedură penală.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu,

este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată

că este vădit neîntemeiat.

Recurentul își întemeiază recursul în baza pct. 6), 10), 16) alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală, și anume că, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței; s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale; norma de

drept aplicată în hotărârea atacată contravine unei hotărâri de aplicare a aceleiași norme

date anterior de către Curtea Supremă de Justiție.

Colegiul penal conchide că temeiul invocat de către recurent și prevăzut la

pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală nu și-a găsit confirmarea la

examinarea recursului declarat, dat fiind faptul că, instanța de apel la

examinarea cauzei a respectat prevederile art. art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8)

Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, cuprinzând și motivele pe care se întemeiază soluția

adoptată. Din textul deciziei recurate se constată că instanța de apel, a cercetat

împrejurările săvârșirii infracțiunii și circumstanțele cauzei, adoptând o soluție

întemeiată.

Mai mult, instanța de recurs, analizând textul deciziei atacate constată că, la

stabilirea pedepsei instanțele ierarhic inferioare au acordat deplină eficiență

prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, instanța de apel motivându-și

soluția în sensul art. 415 Cod de procedură penală, just menținând sentința

atacată.

În continuare, instanța de apel și-a motivat soluția sa, menționând că,

potrivit art. 55 Cod penal, persoana care a săvârșit pentru prima oară o

infracțiune ușoară sau mai puțin gravă, cu excepția infracțiunii prevăzute la art.

326 Cod penal, poate fi liberată de răspundere penală și trasă la răspundere

contravențională în cazurile în care și-a recunoscut vina, a reparat prejudiciul

cauzat prin infracțiune și s-a constatat că corectarea ei este posibilă fără a fi

supusă răspunderii penale. Astfel, din materialele cauzei s-a stabilit cu

3

certitudine că Dogaru P., a recunoscut vina solicitând examinarea cauzei în baza

prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală (f.d. 89), a reparat prejudicial

cauzat prin infracțiune, fapt confirmat de către părțile vătămate (f.d. 87-88).

De menționat este și faptul că conform art. 6 alin. 111 Cod de procedură

penală, prin expresia eroare gravă de fapt – se înțelege stabilirea eronată a faptelor,

în existența sau inexistența lor, prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau

sau prin denaturarea conținutului acestora, astfel recurentul invocând acest temei

nu a concretizat pretențiile asupra cărei erori de fapt s-a referit, acesta fiind

apreciat de către Colegiul penal ca fiind declarativ.

Prin urmare, argumentele invocate de recurent privitor la prezența

temeiului pentru recurs prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală, Colegiul consideră că, nu sunt întemeiate și suficiente pentru

desființarea hotărârii instanței de apel.

Cu referire la temeiul pentru recurs invocat de autor - s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale, specificat la pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod

de procedură penală, instanța de recurs menționează, că recurentul critică

hotărârea dată în partea pedepsei menținute de instanța de apel și anume

consideră că, lui Dogaru P. urma să-i fie aplicată o pedeapsă în limitele legii

penale, ținând cont de prevederile art. 3641 Cod de procedură penală, fără a

aplica prevederile art. 55 Cod penal.

Colegiul, consideră că nici acest temei pentru recurs invocat de recurent nu

este incident în prezenta cauză, iar instanța de apel și-a motivat just soluția

adoptată, acordând deplină eficientă prevederilor art. 61, 75 Cod penal la

soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei inculpatului,

stabilite conform prevederilor părții Generale a Codului penal.

Deci, în cazul săvârșirii unei infracțiuni instanța de judecată este singură în

măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru

infractorul care a comis acea infracțiune, având deplina libertate de acțiune în

vederea realizării acestei operațiuni, ținând seama de regulile și principiile

prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului

pedepsei în cadrul operațiunii de individualizare a acesteia.

Conform principiului individualizării răspunderii penale și pedepsei

penale, în coraport cu criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute

la art. 75 alin. (1) Cod penal, instanța de judecată aplică pedeapsă luând în

considerare caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, motivul și

scopul celor comise, persoana celui vinovat, caracterul și mărimea daunei

prejudiciabile, circumstanțele ce atenuează sau agravează răspunderea, ținându-

se cont de influenta pedepsei aplicate asupra corectării vinovatului, precum și

de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Instanța de recurs reține că inculpatul a fost învinuit de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (2) lit. a) Cod penal, iar cauza fost

examinată în procedura judecării pe baza probelor administrate în faza de

4

urmărire penală, în conformitate cu prevederile art. 3641 Cod de procedură

penală.

Totodată, Colegiul penal menționează că sancțiunea infracțiunii prevăzute

de art. 2011 alin. (2) lit. a) Cod penal prevede pedeapsă muncă neremunerată în

folosul comunității de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de până la 5 ani, iar

conform art. 16 alin. (3) Cod penal, aceasta se clasifică ca infracțiune mai puțin

gravă.

În prezenta cauză penală au fost stabilite ca circumstanțe atenuante – căința

sinceră, a săvârșit pentru prima dată o infracțiune mai puțin gravă, se

caracterizează pozitiv la locul de muncă, iar circumstanțe agravante, nu au fost

stabilite.

De menționat este și faptul, că părțile vătămate prezente în ședința de

judecată în instanța de apel au menționat faptul, că s-au împăcat și acesta are

deja un comportament corect, totodată fiind unica persoană care întreține

familia.

Astfel, argumentul recurentului precum că în privința lui Dogaru P. urma a

fi aplicată o pedeapsă penală, Colegiul îl consideră nefondat, deoarece instanțele

de fond just au ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite ce se clasifică ca mai

puțin gravă, precum și de prevederile normelor prevăzute de partea Generală a

Codului penal. Având în vedere toate împrejurările cauzei, instanța de recurs

consideră, că faptul examinării cauzei în procedură simplificată, în prezenta

speță nu îngrădește dreptul instanței de a aplica în privința inculpatului

prevederile art. 55 Cod penal.

În consecință, Colegiul statuează că, pedeapsa individualizată de instanțele

de fond, răspunde atât principiului proporționalității, cât și scopului prevăzut în

art. 61 alin. (2) Cod penal, restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

condamnaților, cât și a altor persoane.

Cu referire la pct. 16) al aceluiași articol, Colegiul evidențiază că norma dată

prevede că, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului dacă norma de

drept aplicată în hotărârea atacată contravine unei hotărâri de aplicare a aceleiași

norme date anterior de către Curtea Supremă de Justiție.

Însă, recurentul nu a menționat care anume normă de drept aplicată în

hotărârea atacată contravine la vreo hotărâre adoptată anterior și care anume este

hotărârea prin care a fost interpretată această normă.

În aceste condiții, Colegiul penal, consideră că n-a fost constatată prezența

în speța examinată a careva erori de drept, ce ar servi drept temei de implicare a

instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, la judecarea cauzei

în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante prescrise de

art. 414-419 Cod de procedură penală, fiind just constatate elementele

infracțiunii imputate inculpatului, impunându-se în consecință inadmisibilitatea

recursului ordinar declarat la caz, ca fiind vădit neîntemeiat.

5

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul

Procuraturii de nivelul Curții de Apel Cahul, Calendari Dumitru, împotriva

deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 27 octombrie 2015, în

cauza penală în privința lui Dogaru Pavel Gheorghe, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la data de 02 martie 2016.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iurie

6