1ra-222/16 — art.152 alin.2 lit.b CP

Dosarul nr.1ra-222/16

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

09 februarie 2016 mun.Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecătorii Elena Covalenco, Iurie Diaconu, Liliana Catan, Ion Guzun,

judecînd, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Bender, delegat în Procuratura de nivelul Curții de

Apel Chișinău, Scutelnic Cătălin, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 08 mai 2015, în cauza penală privindu-l pe

Savin (Șubert) Maxim Alexandr, născut la 14

martie 1981, originar și domiciliat în

mun.Chișinău, bd.Dacia 38, ap.283.

Termenul examinării cauzei:

În baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

C O N S T A T Ă:

(Șubert) Maxim a fost condamnat în baza art.152 alin.(2) lit.d) Cod penal, la 5 ani

închisoare, iar în temeiul art.90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a

executării pedepsei pe un termen de probă de 1 an.

noiembrie 2011, aproximativ la ora 17.00, aflîndu-se pe teritoriul SA

„Termoenergomontaj” din str.Sarmisegetuza 94/2, mun.Chișinău, în urma unui conflict cu

Cucinir Irina, care în calitate de director al SA „Termoenergomontaj”, i-a cerut să

părăsească teritoriul întreprinderii, a îmbrîncit-o pe ultima, în rezultatul cărui fapt aceasta

a căzut jos pe partea dreaptă a corpului fiindu-i cauzată, conform raportului de expertiză

medico-legală nr.3437/D din 14.12.2011, fractura capului osului radial drept,

intraarticular, echimoză cu excoriație pe articulația genunchiului drept, edem al țesuturilor

moi în regiunea maleolei laterale gamba stîngă, vătămări ce condiționează o dereglare a

sănătății de lungă durată și se califică ca vătămare corporală medie.

și avocatul S.Bordeniuc în numele părții vătămate, care au solicitat:

- avocatul A.Bodnariuc în numele inculpatului, casarea sentinței, rejudecarea cauzei

și pronunțarea unei hotărîri de achitare, pe motiv că nu s-a constatat existența faptei

infracțiunii, invocînd că sentința este neîtemeiată, fiind apreciate incorect probele cauzei,

și anume declarațiile martorilor E.Popov, D.Nadolin, D.Darii, E.Balan precum și

materialelel cauzei; instanța a făcut trimitere la declarațiile martorului D.Darii, care nu a

fost audiat în ședința de judecată, procurorul refuzînd de proba dată, astfel că partea

1

vătămată a obținut leziunile depistate întîmplător în stradă, iar a doua zi avînd conflict cu

inculpatul, dorind să-i creeze ultimului probleme, a declarat că acesta i-a cauzat leziunile

corporale;

- avocatul S.Bordeniuc în numele părții vătămate, casarea sentinței în partea

stabilirii pedepsei, cu aplicarea pedepsei de 5 ani închisoare, invocînd că prima instanță

neîntemeiat i-a aplicat inculpatului pedeapsa închisorii cu suspendarea condiționată pe un

termen de un an, deoarece infracțiunea comisă de către inculpat prevede închisoarea de la

5 la 7 ani, asfel că pedeapsa aplicată este prea blîndă în coraport cu fapta comisă.

respins, ca nefondat, apelul avocatului S.Bordeniuc în numele părții vătămate și admis

apelul avocatului A.Bodnariuc în numele inculpatului, casată sentința și pronunțată o nouă

hotărîre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Savin (Șubert) Maxim în

baza art.152 alin.(2) lit.d) Cod penal a fost achitat, pe motiv că fapta nu a fost comisă de

către inculpat.

Instanța de apel și-a motivat soluția prin faptul că, în urma verificării și aprecierii

probelor administrate în conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură penală, a

ajuns la concluzia că vinovăția inculpatului de comiterea infracțiunii imputate, nu a fost

dovedită prin probe suficiente, pertinente, concludente și utile, astfel că lipsește

componența de infracțiune, sentința de condamnare fiind neîntemeiată.

Prin urmare, instanța de apel a conchis că, nici o probă sau document indicat de

către acuzare, și anume declarațiile inculpatului, a martorilor A.Cojin, D.Nadolin, D.Darii,

E.Popov, S.Preanicov, S.Pîrvu, cît și actele cauzei - procesele-verbale de confruntare

dintre inculpat și partea vătămată din 02.03.2012, dintre inculpat și martorul E.Balan din

12.04.2012, dintre partea vătămată și martorii E.Popov, D.Nadolin din 06.08.2012, dintre

martorul P.Cucinir și martorii D.Nadolin, E.Popov din 06.08.2012, dintre martorul

E.Balan și martorii E.Popov, D.Nadolin din 06.08.2012, 25.01.2013, de recunoaștere a

persoanei după fotografie, nu demonstrează vina inculpatului în comiterea infracțiunii

imputate, astfel că conform prevederilor art.389 Cod de procedură penală, sentința de

condamnare se adoptă numai în condiția în care, în urma cercetării judecătorești vinovăția

inculpatului în săvîrșirea infracțiunii a fost confirmată prin ansamblul de probe cercetate

de instanța de judecată, sentința nu poate fi bazată pe presupuneri, din acest motiv

necesită achitarea lui din motiv că fapta nu a fost săvîrșită de inculpat.

invocînd temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, solicită

casarea acesteia și menținerea sentinței, pe motiv că instanța de apel neîntemeiat l-a

achitat pe inculpat considerînd că toate probele prezentate de către acuzare nu dovedesc

vina acestuia în comiterea infracțiunii prevăzute de art.152 alin.(2) lit.d) Cod penal;

instanța de apel ilegal a dispus achitarea inculpatului în baza acelorași probe, fără a le

cerceta nemijlocit în instanța de apel; este neîntemeiată poziția instanței cu privire la

modalitatea de apreciere a probelor, și anume a declarațiilor părții vătămate, deoarece nu

au fost constatate careva temeiuri de a nu crede acesteia, mai mult că partea pătămată a

fost preîntîmpinată de răspundere penală pentru darea declarațiilor false; eronat au fost

interpretate de către instanța de apel probele cauzei, astfel că nu au fost examinate în mod

complet, obiectiv și sub toate aspectele, dînd prioritate doar acelor probe, care în viziunea

instanței demonstrează nevinovăția inculpatului în detrimentul probelor acuzării, care

dimpotrivă dovedesc vinovăția acestuia.

verificînd legalitatea hotărîrii atacate pe baza materialelor dosarului în raport cu motivele

2

invocate în recurs, Colegiul penal ajunge la concluzia că recursul urmează a fi admis cu

casarea totală a hotărîrii atacate și menținerea hotărîrii primei instanțe, din următoarele

motive.

Instanța de fond a verificat sub toate aspectele, complet și obiectiv probele

administrate în cauza penală, prin analiza profundă a acestora și coroborarea lor cu alte

probe, apreciindu-le în conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură penală din

punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității fiecărei probe în parte.

În opinia Colegiului penal, întemeiat și argumentat sînt puse la baza sentinței

pronunțate de către prima instanță în privința lui M.Savin (Șubert) următoarele probe, care

dovedesc vinovăția lui în săvîrșirea infracțiunii incriminate:

- declarațiile părții vătămate I.Cucinir, din care rezultă că aflîndu-se pe teritoriul

întreprinderii SA „Termoenergomontaj” din str.Sarmisegetuza 94/2, mun.Chișinău, unde

între ea și inculpatul M.Savin (Șubert) s-a iscat un conflict din cauza neachitarii taxei

pentru parcare, iar inculpatul refuza să evacueze automobilul. Înțelegînd că este inutil să

se înțeleagă cu acesta, s-a întors cu spatele ca să plece, moment în care el a împins-o în

spate și ea a căzut jos, lovindu-se la genunchiul drept și mîna dreaptă, seara simțind

durere în mînă s-a adresat la Spitalul de urgență, medicilor nu le-a explicat ce s-a

întîmplat și nu a văzut ce au scris aceștia despre circumstanțele în care s-a produs fractura,

dînsa nu le-a comunicat că a căzut întîmplător în stradă;

- declarațiile martorului S.Preanicov, care a declarat că la sfîrșitul toamnei anul

2011, în jurul orei 19.00, aflîndu-se pe teritoriul întreprinderii, discuta cu un cunoscut, cînd

pe lîngă ei a trecut I.Cucinir, care era foarte stresată și se ținea de mînă, l-a întrebarea lui ce

s-a întîmplat, dînsa i-a spus că a avut un conflict, că a fost lovită și îmbrîncită, însă nu i-a

spus de către cine a fost lovită;

- declarațiile martorului S.Pîrvu, care coroborează cu cele ale lui S.Preanicov, care

a declarat că împreună cu acesta discutau pe teritoriul întreprinderii SA

„Termoenergomontaj”, pe lîngă ei a trecut I.Cucinir, care era înlăcrămată și se ținea de

mînă, iar peste o săptămînă a văzut-o pe aceasta cu mîna în gips;

și actele cauzei - procesele-verbale de consemnare a plîngerii lui I.Cucinir;

- raportul de expertiză medico-legală nr.3437/D din 27.12.2011, potrivit căruia la

partea vătămată s-a depistat fractura capului osului radial drept, intraarticular, echimoză

cu excoriație pe articulația genunchiului drept, edem al țesuturilor moi în regiunea

maleolei laterale gamba stîngă, care se califică ca vătămare corporală medie;

- procesele-verbale de confruntare dintre inculpat și martorul E.Balan din

02.03.2012, dintre partea vătămată și martorii E.Popov, D.Nadolin, dintre martorii

P.Cucinir și E.Popov, dintre martorii E.Balan, E.Popov și D.Nadolin din 06.08.2012;

- lista apelurilor telefonice de pe numărul inculpatului pentru perioada 28.11.2011-

27.08.2012, ridicate de la SA,,Orange”;

- răspunsuri la interpelările nr.203 din 17.01.2013 cu anexa copiei registrului 902 și

nr.117 din 17.01.2013, conform căreia „Justar” a confirmat faptul prezenței la 30.11.2011

a colaboratorilor săi la întreprinderea SA „Termoenergomontaj” din str.Sarmisegetuza,

94/2, mun.Chișinău;

- procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie, prin care martorul

D.Darii i-a recunoscut pe A.Cojin, M.Savin și E.Popov, ca persoane care în seara de

30.11.2011 se aflau pe teritoriul întreprinderii SA „Termoenergomontaj”.

3

Prin urmare, probele sus indicate, care au fost puse la baza sentinței de condamnare

de către prima instanță, sînt pertinente, concludente și veridice, iar în ansamblu

coroborează între ele și nu trezesc nici o îndoială.

Ținînd seama de cele menționate mai sus, Colegiul penal consideră greșită

concluzia instanței de apel, precum că sentința de condamnare în privința lui M.Savin

(Șubert) este bazată pe probe unilaterale, pe declarațiile martorilor care sînt contradictorii

și trezesc dubii, pe presupuneri care nu pot fi puse la baza sentinței de condamnare,

deoarece cumulul de probe sus-menționate, care au constituit obiectul cercetării

judecătorești, dovedesc incontestabil vina lui M.Savin (Șubert) în săvîrșirea infracțiunii

prevăzute de art.152 alin.(2) lit.d) Cod penal și nu contravin prevederilor art.93, 94 Cod

de procedură penală.

Instanța de apel, casînd sentința privind condamnarea lui M.Savin (Șubert) și

pronunțînd o nouă hotărîre de achitare a acestuia, incorect a concluzionat că prima

instanță nu a verificat multilateral toate împrejurările de fapt și de drept a cauzei în raport

cu probele anexate la dosar, deoarece după cum s-a menționat mai sus, prima instanță le-

a verificat prin prisma art.100-101 Cod de procedură penală, sub toate aspectele, complet

și obiectiv, dîndu-le o apreciere justă din punct de vedere al pertinenței și concludenței.

Concluzia instanței de apel, precum că prima instanță a analizat unilateral și eronat

declarațiile părții vătămate I.Cucinir, a martorilor P.Cucinir, E.Balan, S.Preanicov,

S.Pîrvu, punîndu-le la baza sentinței de condamnare a inculpatului, Colegiul penal o

consideră neîntemeiată, dat fiind că acestea dimpotrivă, redau împrejurările reale în care

a fost comisă fapta, coroborează între ele, nu trezesc careva dubii, mai mult că atît partea

vătămată, cît și martorii sus menționați, au dat declarații sub jurămînt, fiind

preîntîmpinați de răspundere penală pentru darea mărturiilor false, fapt ce nu pune la

îndoilă declarațiile acestora.

Nu poate fi reținută concluzia instanței de apel, precum că declarațiile martorilor

A.Corjin, D.Nadolin, E.Popov dovedesc nevinovăția inculpatului de comiterea

infracțiunii imputate, deoarece declarațiile acestor martori vin în contradicție cu

declarațiile părții vătămate, a martorilor S.Preanicov, S.Pîrvu, P.Cucinir, E.Balan, mai

mult, aceștia sînt persoanele cu care partea vătămată a și avut conflictul și de la care a

cerut să părăsească teritoriul întreprinderii, dînșii fiind cointeresați în rezultatul cauzei

date.

Instanța de apel, în confirmarea nevinovăției inculpatului, neîntemeiat a reținut

răspunsul Centrului național științifico-practic de medicină urgentă nr.01-5/191 din

30.01.2013, fără a da apreciere circumstanțelor cazului stabilite în raportul de examinare

medico-legală nr.6201 din 01.12.2011 în privința lui I.Cucinir, potrivit cărora ,,din spusele

persoanei examinate rezultă că, la 30.11.2011, în jurul orelor 17.00, la serviciu, agresată

de către o persoană cunoscută, fiind îmbrîncită brutal și a căzut în mîna dreaptă”, date ce

au fost obținute îndată după incident.

Astfel, instanța de recurs consideră că instanța de apel neîntemeiat a ajuns la

concluzia că nu a fost demonstrată vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii

incriminate, deoarece prin probele administrate în cauză și prezentate de către partea

acuzării, care au fost cercetate detaliat și apreciate în mod obiectiv de către prima

instanță, s-a constatat totalmente vinovăția inculpatului.

Mai mult, instanța de apel și-a bazat concluziile sale de nevinovăție a inculpatului

M.Savin (Șubert) pe declarațiile acestuia, a martorilor A.Cojin, D.Nadolin, D.Darii,

E.Popov și un șir de acte, care nici nu au fost verificate și cercetate de instanța de apel,

contrar prevederilor art.414 Cod de procedură penală, care stipulează că instanța de apel

4

verifică declarațiile și probele materiale examinate de prima instanță prin citirea lor în

ședința de judecată, cu consemnarea în procesul-verbal și nu este în drept să-și

întemeieze concluziile pe probe ce nu au fost verificate și consemnate în procesul-verbal

al instanței de apel (f.d.7-8, 18-24 v.3).

Prin urmare, Colegiul penal constată că instanța de apel a comis o eroare de drept la

judecarea apelului, nu a verificat pe deplin legalitatea și temeinicia sentinței de

condamnare, motivată printr-un șir de probe și materiale care dovedesc incontestabil

vinovăția inculpatului M.Savin (Șubert), și neîntemeiat a tras concluzia că fapta nu a fost

comisă de către acesta, motiv pentru care se apreciază că apelul avocatului A.Bodnariuc

în numele inculpatului a fost greșit admis. Astfel, decizia instanței de apel în partea dată

urmează a fi casată cu menținerea sentinței instanței de fond, care just a concluzionat

asupra existenței în acțiunile inculpatului a elementelor infracțiunii prevăzute de art.152

alin.(2) lit.d) Cod penal.

Conform art.435 alin.(1) pct.2) lit.a) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

judecînd recursul și stabilind prezența temeiului prevăzut de art.427 Cod de procedură

penală, urmează să caseze hotărîrea instanței de apel cu menținerea hotărîrii primei

instanțe.

Prin urmare, Colegiul conchide că eroarea comisă de instanța de apel urmează a fi

corectată avînd în vedere că apelul avocatului A.Bodnariuc în numele inculpatului greșit a

fost admis, prin casarea deciziei instanței de apel cu menținerea sentinței primei instanțe

în privința lui M.Savin (Șubert).

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de nivelul Curții de

Apel Bender, delegat în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Scutelnic Cătălin,

casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 mai 2015 în cauza

penală în privința lui Savin (Șubert) Maxim, cu menținerea sentinței Judecătoriei

Botanica, mun.Chișinău din 20 octombrie 2014, prin care Savin (Șubert) Maxim a fost

recunoscut vinovat și condamnat în baza art.152 alin.(2) lit.d) Cod penal la 5 ani

închisoare, iar în temeiul art.90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a

executării pedepsei pe un termen de probă de 1an.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 01 martie 2016.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

Liliana Catan

Ion Guzun

5