1cs-29/16 — art.264 alin.3 lit.b, 266 CP

Dosarul nr.1cs-29/2016

Curtea Supremă de Justiție

Î N C H E I E R E

01 martie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco,

Iurie Diaconu,

a examinat cererea de strămutare înaintată de avocatul Havrun Alexandru în

numele inculpatului Pelevaniuc Maxim învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute de

art.264 alin.(3) lit.b), 266 Cod penal.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă :

preliminare a judecării cauzei în prima instanță a înaintat o cerere, prin care solicită

strămutarea cauzei penale în privința lui Pelevaniuc Maxim, învinuit de comiterea

infracțiunii prevăzute de art.264 alin.(3) lit.b), 266 Cod penal, în altă instanță egală în

grad, întru asigurarea desfășurării obiective a procesului, sub toate aspectele și

pronunțării unei pedepse echitabile inculpatului, invocînd că cazul supus judecării a fost

intens mediatizat prin mijloacele de informare în masă, prin care a fost promovată ideea

săvîrșirii unui omor intenționat, de către rudele victimei au fost organizate mai multe

menifestări de protest avînd drept scop punerea unei presiuni suplimentare asupra

organelor de urmărire penală în vederea orientării poziției acestora spre sancționarea cît

mai aspră a inculpatului, că au fost exercitate presiuni și chiar amenințări în adresa soției

lui M.Pelevaniuc și a părinților acestuia prin intermediul rețelelor de socializare, că

presiunile exercitate asupra organului de urmărire penală a dus la aplicarea măsurilor

preventive sub formă de arest pînă la limita maximă și peste limita maximă admisă de

legislația procesual penală, reținînd în sensul dat consimțămîntul nemotivat al

Procuraturii Generale, circumstanțe ce îl fac să creadă pe inculpat că la examinarea

cauzei de către Judecătoria Florești nu vor fi respectate drepturile ultimului și nu vor fi

luate în considerare criteriile generale de individualizare a pedepsei penale ce urmează a

fi aplicate acestuia, datorită presiunilor evidente exercitate prin diverse metode de rudele

și cunoștințele părții vătămate decedate.

Colegiul penal consideră că aceasta urmează a fi respinsă, reieșind din următoarele

considerente.

Conform art.46 alin.(1) Cod de procedură penală, Curtea Supremă de Justiție

strămută judecarea unei cauze penale, de la instanța competentă la o altă instanță egală în

grad, numai în cazul în care prin aceasta se poate obține soluționarea ei obiectivă, rapidă,

completă și se asigură desfășurarea normală a procesului.

1

Colegiul penal menționează că motivele invocate de avocatul A.Havrun expuse în

pct.1 al prezentei hotărîri, nu pot servi ca temei de strămutare a cauzei date, deoarece

acestea nu sînt obiective și nu confirmă faptul că strămutarea cauzei la o altă instanță de

judecată egală în grad, ar duce la examinarea mai obiectivă, rapidă și completă a ei.

La fel, din conținutul cererii de strămutare rezultă că, avocatul care acționează din

numele inculpatului și inculpatul M.Pelevaniuc, pun la îndoială soluționarea obiectivă a

procesului, precum și o posibilă imparțialitate a judecătorilor Judecătoriei Florești, care

vor examina cauza penală, însă, Colegiul penal menționează că în cazul cînd există

circumstanțele prevăzute de art.33 Cod de procedură penală, judecătorul poate fi recuzat

de către părțile la proces.

Recuzarea trebuie să fie motivată și poate fi propusă, de regulă, înainte de

începerea procesului.

Mai mult, conform prevederilor art.26 Cod de procedură penală, la înfăptuirea

justiției, judecătorii sînt independenți și se supun numai legii. Judecătorii judecă cauzele

penale în baza legii și propriei convingeri bazate pe probele cercetate în procedura

judiciară, respectivă în condiții care exclud orice presiune asupra lor.

Justiția se înfăptuiește fără careva imixtiune. Judecătorul este obligat să se opună

oricărei încercări de a exercita presiune asupra sa. Exercitarea de presiune asupra

judecătorului la judecarea cauzelor penale cu scopul de a influența emiterea hotărîrii

judecătorești atrage răspundere conform legii.

Prin urmare, nu poate fi reținut ca temei de strămutare a cauzei nici motivul

invocat de avocat, precum că presiunile exercitate prin diverse metode de rudele și

cunoștințele părții vătămate asupra organului de urmărire penală, va influența instanța să

nu i-a în considerare criteriile generale de individualizare a pedepsei penale, deoarece

acest motiv nu are capacitatea de a influența judecata în cauza dată, instanța fiind singura

care, în funcție de susținerile probelor ambelor părți, respectînd principiul

contraditorialității procesului penal, este chemată să decidă în ceea ce privește cauza, cît

și măsura de pedeapsă ce urmează a fi aplicată infractorului, individualizarea căreia se

realizează de către instanța de judecată prin respectarea cerințelor art.75 alin.(1) Cod

penal, care sînt obligatorii.

Asemenea critici nu pot pune la îndoială obiectivitatea judecătorilor din această

instanță, deoarece în cauză nu se prefigurează aspecte ce pot determina suspiciunea

știrbirii imparțialității magistraților chemați să judece cauza dată, nefăcîndu-se vreo

dovadă în sens contrar.

Astfel, instanța de recurs constată că neîncrederea invocată de avocat, în sensul

existenței unei bănuieli privind afectarea imparțialității și obiectivității magistraților

instanței de judecată, reținînd argumentele expuse la pct.1 al prezentei încheieri -

exprimă, în realitate, nemulțumiri față de soluția judecătorului de instrucție, care a

dispus aplicarea măsurii preventive și prelungirea acesteia în privința lui M.Pelevaniuc.

Reieșind din circumstanțele constatate, Colegiul penal ajunge la concluzia că

argumentele invocate de avocat nu pot știrbi nici întrun mod imparțialitatea judecătorilor

și nu pot constitui motive de suspiciune cu privire la posibila nepărtinire a instanței

învestită cu soluționarea cauzei.

În sensul celor reținute, instanța de recurs mai constată și faptul că participanții la

proces, inculpatul M.Pelevaniuc, succesorul legal al părții vătămate, inclusiv și martorii

18 la număr din cadrul procesului penal, au domiciliul în r-nul Florești, ori în apropierea

regiunii date și din motivul dat ar fi inoportună strămutarea cauzei penale la o altă

2

instanță egală în grad. Totodată, în cauză lipsesc careva temeiuri de a considera că

strămutarea cauzei date la o altă instanță de judecată egală în grad ar duce la examinarea

ei obiectivă, rapidă, completă și la asigurarea judecării cauzei în termen rezonabil, dar nu

la tergiversarea acesteia.

În concluzie, Colegiul penal, reieșind din circumstanțele stabilite, conchide că

cererea de strămutare declarată de avocatul A.Havrun în numele inculpatului

M.Pelevaniuc urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.

penal al Curții Supreme de Justiție

D I S P U N E:

Respinge cererea înaintată de avocatul Havrun Alexandru în numele inculpatului

Pelevaniuc Maxim privind strămutarea judecării cauzei penale în privința lui Pelevaniuc

Maxim din Judecătoria Florești la o altă instanță de judecată egală în grad, ca fiind

neîntemeiată.

Încheierea este irevocabilă, publicată integral la 01 martie 2016.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

3