1ra-118/2016 — art. 349 al. 1/1, 90 CP

1ra-118/2016 — art. 349 al. 1/1, 90 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-118/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

03 februarie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Nicolae Gordilă,

Judecători – Ion Guzun și Liliana Catan,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se solicită

casarea sentinței Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 12 februarie 2015 și decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 septembrie 2015, în cauza penală,

declarat de inculpatul

Anghel Vasile Ștefan, născut la 27 februarie 1962, în satul

Clișova, raionul Orhei, domiciliat în mun. Chișinău, str.

Testimițeanu, 29/2, ap. nr. 116.

Termenul examinării cauzei:

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală a fost

legal executată.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție asupra recursului ordinar în cauză în

baza actelor din dosar,

C O N S T A T Ă :

Anghel Vasile a fost condamnat în baza art. 349 alin. (11) Cod penal, la 1 an

închisoare.

Conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei aplicată lui Anghel Vasile, s-a

suspendat condiționat pe un termen de probă de 1 an.

Acțiunea civilă a lui Roman Coșman s-a admis în principiu, urmînd ca asupra

cuantumului despăgubirilor cuvenite să hotărască instanța civilă.

Vasile la data de 12 aprilie 2014, aproximativ la orele 18:10, aflîndu-se în fața

restaurantului ,,La mama acasă”, amplasat pe str. Petru Rareș 59, mun. Chișinău,

aplicînd violență nepericuloasă pentru viața funcționarului de poliție al BRO DP

mun. Chișinău, Coșman Roman, care își exercita atribuțiile de serviciu ce î-i revin, în

timpul curmării de către ultimul a unei fapte antisociale, intenționat i-a aplicat

acestuia lovituri cu pumnii și picioarele în regiunea corpului, în rezultat cauzîndu-i

dureri fizice.

În drept, cauza a fost calificată în baza articolului 349 alin. (11) Cod penal -

aplicarea violenței nepericuloase pentru viață sau sănătate față de persoana cu funcție

de răspundere, acțiuni aplicate împotriva persoanei care își îndeplinește datoria

obștească în legătură cu participarea acestei persoane la prevenirea ori curmarea unei

infracțiuni sau a unei fapte antisociale.

inculpatului Anghel Vasile a declarat apel, prin care a solicitat casarea acesteia și

pronunțarea unei hotărîri prin care inculpatul să fie achitat din motivul că fapta

acestuia nu întrunește elementele infracțiunii. Apelantul a invocat că, inculpatul nu a

1

săvîrșit infracțiunea imputată și vinovăția acestuia nu este dovedită conform legii, iar

probele puse la baza condamnării n-au fost administrate, cercetate și apreciate corect.

Totodată, fapta respectivă i-a fost încriminată lui Anghel Vasile, în urma

declarațiilor false a părții vătămate Coșman Roman și a celuilalt colaborator de

poliție Oleinicov Nicolae, precum și a martorului (paznic) Vasilache Gheorghe, cu

scopul de a acoperi fapta lor ilegală prin care au aplicat gazul lacrimogen în încăpere,

ceea ce contravine legislației în vigoare. Astfel, au inventat faptul că Anghel Vasile,

i-a aplicat lovituri colaboratorului de poliție Coșman Roman. Expertiza medico-

legală nr. 1613 din 14.04.2014, constituie o expertiză care conține concluzii ce nu

corespund realității din considerentul că aceasta a fost efectuată după două zile de la

momentul incidentului. Respectiv aceste vătămări, lui Coșman Roman puteau fi

cauzate și în alte circumstanțe, sau chiar din acțiunile proprii ale lui Coșman Roman

în scopul de a-și ascunde propriile acțiuni ilegale. Dubiile privind veridicitatea

expertizei medico-legale nr. 1613 din 14.04.2014, precum și a celei cu nr. 883/D din

22.04.2014-02.05.2014, urmează a fi interpretate în favoarea inculpatului Anghel

Vasile. Declarațiile părții vătămate și a ambilor martori sunt contradictorii. Instanța

de fond nu a făcut o analiză detaliată a probelor existente în dosar, doar expunînd

conținutul lor.

2015, a fost admis apelul avocatului Prisac Alexandru în numele inculpatului Anghel

Vasile, casată parțial sentința, în partea stabilirii pedepsei, și a pronunțat o nouă

hotărîre, potrivit căreia:

Anghel Vasile Ștefan, recunoscut vinovat de săvîrșirea infracțiunii prevăzute

de art. 349 alin. (l1) Cod penal, se pedepsește cu amendă în mărime de 900 unități

convenționale, ce constituie 18 000 lei.

4.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, este corectă concluzia

primei instanțe privind starea de fapt constatată și privind determinarea și constatarea

juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvîrșite de inculpat

și semnele componenței de infracțiune prevăzute de articolul 349 alin. (11) Cod penal.

În această ordine de idei, instanța a înlăturat argumentele apelantului, în sensul

cerințelor de achitare a inculpatului, apreciindu-le ca neîntemeiate. Versiunea

inculpatului nu are acoperire probatorie și urmărește scopul de a evita răspunderea

penală pentru faptele săvîrșite.

Nerecunoașterea vinovăției de săvîrșirea infracțiunilor imputate nu echivalează

cu achitarea inculpatului, devreme ce probele prezentate în sprijinul învinuirii,

administrate și apreciate de prima instanță - relevate în cuprinsul sentinței, verificate

în ședința instanței de apel, dovedesc cu certitudine vinovăția acestuia în săvîrșirea

infracțiunilor imputate.

În afară de motivele invocate și cererile formulate de apelant, examinînd

aspectele de fapt și de drept ale cauzei conform cerințelor din art. 409 alin. (2) Cod

penal, instanța a apreciat că, la soluționarea chestiunii cu privire la pedeapsa penală,

prima instanță n-a acordat deplină eficiență prevederile art. 7, 61, 75, alin. (2) Cod

penal.

Sancțiunea art. 349 alin. (l1) Cod penal prevede amendă, muncă neremunerată în

folosul comunității sau închisoare, adică prevede pedepse alternative.

Conform art. 75 alin. (2) Cod penal, o pedeapsă mai aspră, din numărul celor

alternative prevăzute pentru săvîrșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care

2

o pedeapsă mai blîndă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea

scopului pedepsei.

Instanța de apel a evidențiat că, pedeapsa cu închisoare, este mai aspră ca

pedeapsa cu amendă, iar, în speță sunt întrunite condițiile prevăzute de lege, care

permit aplicarea pedepsei penale sub formă de amendă în limitele sancțiunii art. 349

alin. (l1) Cod penal.

Inculpatul anterior nu a fost judecat, a săvîrșit pentru prima dată o infracțiune

mai puțin gravă, circumstanțe agravante nu au fost stabilite în cauză.

Prima instanță, soluționînd chestiunea privînd pedeapsa penală, greșit a indicat

că motivul infracțiunii săvîrșite de inculpat este din ” intenții huliganice”, odată ce

asemenea circumstanță nu se regăsește în actul de învinuire, ori conform

rechizitoriului se constată, că circumstanțe agravante prevăzute la art. 77 Cod penal

nu au fost stabilite (f.d. 84).

În atare situație, nu există motive pentru stabilirea pedepsei cu închisoare, dacă

sancțiunea legii penale prevede și pedeapsa alternativă – amendă.

Pe această linie de idei, instanța de apel a conchis că este oportună și rezonabilă

aplicarea pedepsei prevăzute de lege — amenda, care va asigura atingerea scopului

pedepsei prevăzut la art. 61 alin. (2) Cod penal.

recurs ordinar, făcînd trimitere la prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de

procedură penală, solicită casarea acestora cu pronunțarea unei hotărîri de achitare,

din considerentul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel și fapta nu întrunește elementele infracțiunii. Recurentul invocă

aceleași motive ca și în apel (pct. 3).

5.1. Procurorul, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de

procedură penală, a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat de

către inculpatul Anghel Vasile, solicitînd respingerea acestuia, deoarece decizia

instanței de apel este corectă și corespunde legii.

materialelor din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea

acestora, din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care se constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres în art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava

situația condamnatului.

Potrivit textului recursului declarat de inculpatul Anghel Vasile, se invocă ca

temei de casare a deciziei instanței de apel art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de

procedură penală - cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel și nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Acest temei nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului menționat, nefiind

stabilite presupusele erori de drept invocate de recurent.

Colegiul penal consideră că instanța de apel legal și întemeiat a pronunțat

decizia, constatînd corect stabilirea circumstanțelor de fapt și de drept, analizînd

3

obiectiv cumulul de probe prin рrisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de

vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, corect

concluzionînd asupra vinovăției inculpatului de săvîrșirea infracțiunii imputate,

motivîndu-și soluția în acest sens (pct. 4.1. din prezenta decizie).

Mai mult ca atît, Colegiul penal reține că argumentele importante indicate în

recurs, au fost obiect de discuție în instanța de apel, care la judecarea apelului, a

verificat legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală, prin citirea lor în ședința de judecată,

cu consemnarea în procesul-verbal.

Totodată, instanța de recurs menționează că conform procesului-verbal al

ședinței de judecată în instanța de apel (f.d. 150-154), atît partea apărării cît și

inculpatul, în conformitate cu prevederile art. 24 alin. (4) Cod de procedură penală,

și-au ales poziția, modul și mijloacele de susținere a ei de sine stătător, fiind

independenți de instanță, însă n-au solicitat cercetarea suplimentară a probelor,

inclusiv audierea martorilor sau prezentarea altor probe.

La fel, potrivit art. 27 Cod de procedură penală, judecătorul și persoana care

efectuează urmărirea penală apreciază probele în conformitate cu propria lor

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Nici o probă nu

are putere probantă dinainte stabilită.

În acest sens, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție nu are careva dubii

asupra declarațiilor părții vătămate Coșman Roman, martorilor Vasilache Gheorghe,

Oleinicov Nicolae, care în coroborare cu celelalte probe dovedesc vinovăția

inculpatului în comiterea infracțiunii imputate.

Un alt temei invocat de recurent este că, în acțiunile lui Anghel Vasile nu sunt

întrunite elementele infracțiunii prevăzute de art. 349 alin. (11) Cod penal.

Colegiul penal menționează că, sub aspectul situației de “neîntrunire a

elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri cînd s-a produs condamnarea

persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii

respective (persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau

subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea).

Necătînd la faptul că inculpatul vina nu a recunoscut, instanța de apel a constatat

că vinovăția acestuia pe deplin a fost dovedită prin declarațiile părții vătămate care au

fost confirmate prin declarațiile martorilor Vasilache Gheorghe, Oleinicov Nicolae,

care au fost audiați în conformitate cu prevederile legale, fiind avertizați asupra

răspunderii ce o poartă conform art. 312 Cod penal, iar conform art. 108 Cod penal,

depunînd jurămîntul, au declarat că inculpatul era foarte agresiv, vorbea cu voce

ridicată cu amenințări și înjurări. Iar la momentul cînd au încercat să-l urce cu forța în

mașină pentru a se deplasa la sectorul de poliție, inculpatul l-a lovit cu piciorul în

regiunea abdomenului, căuzînd părții vătămate dureri fizice.

Nerecunoașterea vinovăției de către inculpat în comiterea infracțiunii

incriminate nu poate servi ca temei pentru achitarea acestuia, dat fiind faptul că, în

cursul judecării cauzei au fost administrate probe care confirmă cu certitudine vina

acestuia în comiterea infracțiunii imputate, iar cele invocate de recurent sub acest

aspect sunt apreciate de către instanța de recurs drept o modalitate de exercitare a

dreptului la apărare, urmîndu-se scopul evitării răspunderii penale.

Afirmațiile recurentului, precum că instanțele de judecată incorect au apreciat

probele punîndu-le la baza sentinței de condamnare, nu pot fi reținute ca temei de

admitere a recursului declarat, deoarece, ca probe acestea au fost colectate cu

4

respectarea procedurii penale, verificate și apreciate de instanțe în modul

corespunzător.

Cu referire la argumentele expuse de recurent precum că, părții vătămate nu i-au

fost pricinuite leziuni corporale, Colegiul penal menționează că, conform doctrinei

penale prin sintagma ”violență nepericuloasă pentru viața și sănătatea victimei”, se

înțelege cauzarea unor vătămări ușoare a integrității corporale sau a sănătății și

aplicarea intenționată a loviturilor sau altor acțiuni violente care au cauzat numai

dureri fizice, dar nu au creat un pericol pentru viața sau sănătatea victimei.

În situația aplicării violenței nepericuloase pentru viața și sănătatea persoanei

care își îndeplinește datoria obștească, este important ca fapta respectivă să fie comisă

anume în legătură cu participarea victimei la prevenirea ori curmarea unei infracțiuni

sau a unei fapte antisociale.

În cazurile cele mai frecvente, motivul infracțiunii incriminate inculpatului,

constă în răzbunarea în legătură cu îndeplinirea de către persoana cu funcție de

răspundere sau de către persoana care își îndeplinește datoria obștească, a obligațiilor

de serviciu sau obștești.

După cum rezultă din speță, de către inculpat a fost aplicată violența

nepericuloasă pentru viața și sănătatea părții vătămate, provocîndu-i dureri fizice,

anume în momentul cînd partea vătămată împreună cu colegii săi care se aflau în

serviciu de patrulare și de menținere a ordinii publice, încercau a stopa acțiunile

inculpatului de tulburarea liniștii și ordinii publice, prin urcarea în automobilul de

serviciu, pentru a se deplasa la sectorul de poliție. Astfel, Colegiul penal reiterează

că, latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 349 alin. (11 ) Cod penal, în cazul

din speță se exprimă prin aplicarea violenței nepericuloase pentru viața și sănătatea

persoanei cu funcție de răspundere, dar nu prin prezența leziunilor corporale.

De asemenea, Colegiul penal menționează că la materialele cauzei lipsește

faptul că aplicarea gazelor lacrimogene au fost în încăpere, or acest fapt Colegiul îl

consideră o presupunere a recurentului, nefiind probat prin careva materiale.

Este de menționat și faptul că, motivele expuse în recurs ordinar au fost anterior

invocate în apel, iar instanța de apel, le-a examinat apreciind toate probele din dosar

în ansamblu și conform art. 414 alin. (3), 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură

penală, s-a pronunțat detaliat asupra motivelor invocate în apel. O nouă reapreciere a

probelor nu poate fi efectuată de către instanța de recurs, deoarece aceasta judecă

numai temeiurile de drept.

Colegiul penal menționează că, la etapa recursului ordinar instanța de recurs nu

declanșează un control asupra fondului cauzei, ci verifică doar dacă s-au aplicat

corect normele de drept la faptele constatate de instanța de fond și, după caz, de

instanța de apel.

Colegiul constată că erori de drept în speța nominalizată nu s-au stabilit,

acțiunilor săvîrșite de către Anghel Vasile, li s-au dat o apreciere și încadrare juridică

corectă, iar pedeapsa i-a fost stabilită cu respectarea prevederilor art. 7, 61, 75 Cod

penal, ținînduse seama de pericolul social al faptei comise, persoana vinovată, care

anterior a fost condamnat pentru infracțiune comisă cu intenție, de toate

circumstanțele cauzei, care agravează ori atenuează răspunderea, fiindu-i numită o

pedeapsă în limitele sancțiunii normelor penale în baza cărora a fost declarat vinovat,

astfel temeiuri de a interveni în hotărîrea judecătorească în această parte la fel nu s-au

stabilit.

5

Prezența circumstanțelor nominalizate permit instanței de recurs să

concluzioneze asupra inadmisibilității recursului declarat pe motiv că acesta este

vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 18 septembrie 2015, în cauza penală, declarat de

inculpatul Anghel Vasile Ștefan, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 24 februarie 2016.

Președinte: /semnătura/ Nicolae Gordilă

Judecători: /semnătura/ Ion Guzun

/semnătura/ Liliana Catan

6