1ra-141/16 — art.335 alin.3 lit.b și 361 alin.1 CP

1ra-141/16 — art.335 alin.3 lit.b și 361 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr.1ra-141/16

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

26 ianuarie 2016 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco, Iurie Diaconu, Liliana Catan, Vladimir Timofti,

judecînd, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

nivelul Curții de Apel Chișinău, Sergiu Brigai, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 27 mai 2015 în cauza penală privindu-l pe

Avornicița Vadim Nicolae, născut la 14 iunie 1978, originar

și domiciliat în mun.Chișinău, str.Al.Marinescu 17/2, ap.17.

Termenul examinării cauzei:

În baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

C O N S T A T Ă:

a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.335 alin.(3) lit.b) Cod penal la 4 ani

închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa careva funcții pe Piața Valorilor Mobiliare pentru

o perioadă de 4 ani și în baza art.361 alin.(1) Cod penal la 2 ani închisoare.

În temeiul art.84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul parțial al

pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 5 ani închisoare, cu privarea de

dreptul de a ocupa careva funcții pe Piața Valorilor Mobiliare de 4 ani, cu executarea pedepsei

în penitenciar de tip semiînchis.

Acțiunea civilă a fost admisă în principiu, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor

să se pronunțe instanța în ordinea procedurii civile.

2010, exercitînd funcția de președinte-interimar al SA „Depozitarul Național al Valorilor

Mobiliare”, care își are sediul în mun.Chișinău, intenționat, folosindu-se de situația de serviciu

în interese materiale și personale, prin ce a cauzat daune în proporții considerabile drepturilor

și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice, iar ulterior a confecționat documente

oficiale în următoarele circumstanțe.

În baza încheierilor Judecătoriei Economice de Circumscripție din 09.12.2008 și a

încheierii Judecătoriei Centru, mun.Chișinău din 22.06.2010, a fost interzis „Depozitarului

Național al Valorilor Mobiliare” de a efectua careva acțiuni de înstrăinare a pachetului de

acțiuni în număr de 997 798 unități, cota-parte deținută de cet.Filimon Sergiu în „Recar” SA

(ulterior transferate pe SRL „Frimaer Mixt”) și de a elibera careva extrase de pe contul

depozitar nr.1995596.

În pofida interdicțiilor sus-menționate, Avornicița Vadim, colaboratorul „Depozitarului

Național al Valorilor Mobiliare” SA, manifestînd interes material și personal de acordare a

sprijinului necesar persoanelor care de facto gestionau cu SRL „Bad Tat” pe SRL „Aftanord”,

acționînd contrar interdicțiilor aplicate de către instanțele judecătorești nominalizate, a

transferat acțiunile sus numite de la SRL „Frimaer Mixt” la SRL „Bad Tat” și ulterior de la

SRL „Bad Tat” la SRL „Aftanord”, prin ce a contribuit la deposedarea de dreptul de

1

proprietate a lui Sergiu Filimon asupra pachetului de acțiuni deținute în SA „Recar” în număr

total de 997 798 unități, valoarea cărora constituie 997 798 lei, cauzînd astfel un prejudiciu

material în proporții deosebit de mari și soldat cu urmări grave drepturilor și intereselor lui

Sergiu Filimon.

Tot el, urmărind aceleași interese, în pofida faptului că la 17 septembrie 2010 acțiunile

care aparțin lui Sergiu Filimon deținute în SA „Recar” în număr total de 997 798 unități au fost

transferate, în baza încheierii din 04.06.2010 pe dosarul nr. 2e-8067/2010 emisă de Judecătoria

Economică de Circumscripție, a hotărîrii suplimentare pe dosarul nr.2e-9227/2010 din

21.06.2010 și a încheierii judecătorului de instrucție din cadrul Judecătoriei Buiucani,

mun.Chișinău din 17.09.2010, de la SRL „Bat Tat”, de la SRL „Aftanord” pe contul lui Sergiu

Filimon, de la Registratorul independent „Registru-Corect” SA, ultimul registrator confirmînd

la aceeași dată recepția acțiunilor numite, a denaturat conținutul actelor oficiale emise de

„Depozitarul Național al Valorilor Mobiliare” SA și a eliberat la 30.09.2010, extrasul cu date

denaturate de pe contul depozitar nr.180005142, prin care se confirmă că pachetul de acțiuni în

număr de 1 995 596, emitent SA „Recar”, în continuare se află înregistrat și deținut de SRL

„Aftanord”, acest extras fiind utilizat de către persoanele interesate în scopuri personale.

inculpatului și inculpatul V.Avornicița, care au solicitat:

- procurorul, casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care V.Avornicița să fie recunoscut vinovat de comiterea

infracțiunilor prevăzute de art.335 alin.(3) lit.b) Cod penal la 7 ani închisoare, cu privarea de

dreptul de a ocupa careva funcții pe Piața Valorilor Mobiliare pentru o perioadă de 5 ani și

art.361 alin.(1) Cod penal la 2 ani închisoare, iar în temeiul art.84 Cod penal definitiv la 8 ani

închisoare, din motiv că pedeapsa stabilită de către prima instanță este una prea blîndă în

raport cu faptele comise;

- avocatul Gh.Tatar în numele inculpatului, casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu

pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

V.Avornicița să fie achitat de sub învinuirea de comitere a infracțiunilor prevăzute de art.335

alin.(3) lit.b) și art.361 alin.(1) Cod penal, din motiv că faptele sale nu întrunesc elementele

infracțiunii;

- inculpatul, casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărîri de achitare pe învinuirea

adusă în baza art.361 alin.(1) Cod penal, din motiv că fapta nu întrunește elementele

infracțiunii incriminate, iar pe învinuirea adusă în baza art.335 alin.(3) lit.d) Cod penal, faptei

săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită, deoarece nu a fost probată mărimea prejudiciului

cauzat; instanța nu s-a expus asupra probelor prezentate de către inculpat și pe parcursul

examinării cauzei au fost comise încălcări de ordin procedural și material.

Ca completare a apelului inculpatului a depus și avocatul V.Nagacevschi, care a solicitat

casarea sentinței, cu pronunțarea unei hotărîri de achitare a lui V.Avornicița, ori după caz de

încetare a urmării penale, invocînd că a intervenit o lege penală mai favorabilă inculpatului, și

în cazul în care instanța va considera că infracțiunea, așa cum a fost reținută în sarcina

inculpatului, este dovedită, urmează să recalifice acțiunile acestuia în baza art.335 alin.(11)

Cod penal; în cazul în care instanța de apel va considera demonstrat că inculpatul nu a executat

intenționat hotărîrile/încheierile judecătorești, atunci urmează să înceteze procesul penal în

baza art.391 alin.(2) Cod de procedură penală, iar în baza art.332 alin.(2), să expedieze cauza

penală în instanța de fond pentru judecarea cazului contravențional; instanța a lăsat fără

apreciere circumstanța că nu s-a dovedit interesul material sau alt interes personal al

inculpatului, care ar fi permis calificarea acțiunilor acestuia în baza art.335 Cod penal; incorect

instanța a constatat că inculpatul prin acțiunile sale a contribuit la deposedarea de dreptul de

proprietate a lui S.Filimon asupra pachetului de acțiuni deținute de SA „Recar” în număr total

de 997798 unități, cauzîndu-i astfel un prejudiciu material în proporții deosebit de mari și

soldat cu urmări grave drepturilor și intereselor acestuia, pe cînd la momentul pornirii urmăririi

penale, S.Filimon nu era proprietar al acțiunilor emise de SA „Recar”; instanța nu a reținut că

2

inculpatul a acționat în rezultatul indicațiilor directe ale executorului judecătoresc G.Boțan,

care la rîndul său a acționat în baza prevederilor Codului de executare; instanța pe învinuirea

adusă inculpatului în baza art.361 alin.(1) Cod penal s-a limitat doar la o apreciere subiectivă

privind existența infracțiunii, deoarece careva martori pe acest capăt de acuzare nu au fost

audiați, nu a fost stabilită care este ordinea eliberării de către DNVM a extraselor din registru;

extrasul nu a fost supus examinării în ordinea prevăzută pentru constatarea falsificării acestuia;

nu a fost stabilită intenția inculpatului, precum și în ce scop a fost eliberat extrasul și dacă acest

extras a fost sau nu utilizat, la caz fiind anexat doar registrul DNVM din 30.09.2010 de pe

contul SRL „Aftanord”.

fost admise apelurile declarate de procuror, inculpatul V.Avornicița și avocatul Gh.Tatar în

numele acestuia, casată sentința și pronunțată o nouă hotărîre, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care lui V.Avornicița recunoscut vinovat și condamnat în baza art.335

alin.(3) lit.b) Cod penal, i s-a stabilit pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare, cu executarea ei în

penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții pe Piața Valorilor

Mobiliare pe un termen de 5 ani, și încetat procesul penal în baza art.361 alin.(1) Cod penal, în

temeiul art.60 alin.(1) lit.a) Cod penal, pe motivul expirării termenului prescripției de tragere la

răspundere penală.

În rest, dispozițiile sentinței au fost menținute.

4.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut că în baza probelor

enunțate, cercetate și apreciate prin prisma cerințelor art.101 Cod de procedură penală, din

punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, iar toate probele în

ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor a fost dovedit cu certitudine că inculpatul

V.Avornicița a comis infracțiunile prevăzute la art.335 alin.(3) lit.b) și art.361 alin.(1) Cod

penal.

Însă, potrivit art.16 alin.(2) Cod penal, infracțiunea prevăzută la art.361 alin.(1) Cod

penal este o infracțiune ușoară, iar în corespundere cu prevederile art.60 alin.(1) lit.a) Cod

penal și în racordare cu materialele dosarului, fapta a fost comisă la 30.09.2010, astfel,

termenul prescripției tragerii la răspundere penală a expirat după 2 ani de la comiterea

acesteia.

La stabilirea pedepsei, instanța de apel a ținut cont de gravitatea infracțiunii comise, de

persoana celui vinovat, de lipsa antecedentelor penale și lipsa circumstanțelor atenuante și

agravante.

V.Nagacevschi în numele inculpatului V.Avornicița și inculpatul care, invocînd temeiul

prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6), 8), 9), 12), 13) Cod de procedură penală, au solicitat casarea

acesteia și pronunțarea unei hotărîri de achitare, pe motiv că fapta nu întrunește elementele

infracțiunilor incriminate, or să fie dispusă încetarea procesului în privința acestuia, din motiv

că a intervenit o lege mai favorabilă inculpatului, în vigoare din 25.02.2014 potrivit căreia a

fost exclusă litera b) de la alineatul (3) art.335 Cod penal; instanțele considerînd dovedită

vinovăția inculpatului, nu au ținut seama de faptul că nu a fost dovedită latura obiectivă a

componenței de infracțiune, și anume nu a fost demonstrat prin probe interesul material ori

personal al inculpatului la comiterea infracțiunii incriminate; instanța de apel nu s-a expus

asupra tuturor argumentelor formulate în cererea de apel, și anume asupra ilegalității

interceptării convorbirilor telefonice și anexării acestora la dosar, lipsa prejudiciului cauzat

pretinsei părți vătămate, lipsa în acțiunile inculpatului a faptului infracțiunii prevăzute la

art.361 alin.(1) Cod penal, lipsa probelor privind interesul material sau alt interes personal la

pretinsa comitere a infracțiunii prevăzute la art.335 alin.(3) lit.b) Cod penal.

admise recursurile ordinare declarate de inculpat și avocatul V.Nagacevschi în numele

acestuia, casată total decizia, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel

în alt complet de judecată.

3

Instanța de recurs a indicat că instanța de apel nu a analizat și nu a combătut

argumentele de bază din apelurile inculpatului și avocatului său, ceea ce contravine

prevederilor art.414 Cod de procedură penală, nu a analizat, cercetat și concretizat motivul

inculpatului la comiterea infracțiunii prevăzute la art.335 Cod penal, pe cînd motivul

infracțiunii nominalizate are un caracter special și obligatoriu, nu s-a expus asupra chestiunii

privind interceptările convorbirilor telefonice și ridicarea acestora din materialele altui dosar

separat și ilegalitatea punerii acestei probe la baza sentinței de condamnare, cît și declarațiile

martorului N.Dosca, care nu a fost citată și nici audiată în ședința de judecată.

În concluzie, instanța de recurs a conchis că instanța de apel nu s-a referit la criticele

apelanților privind intenția și vinovăția inculpatului în cele imputate, fapt ce echivalează cu

nepronunțarea asupra tuturor motivelor invocate în apel.

respins, ca nefondat, apelul procurorului, și admise apelurile declarate de inculpatul

V.Avornicița și avocații Gh.Tatar și V.Nagacevschi în numele acestuia, casată sentința și

pronunțată o nouă hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

V.Avornicița a fost achitat în baza art.335 alin.(3) lit.b) și art.361 alin.(1) Cod penal, pe motiv

că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunilor imputate.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată S.Filimon împotriva Depozitarului Național

de Valori Mobiliare a Moldovei cu privire la încasarea prejudiciului material în mărime de

2000000 lei, a fost lăsată fără soluționare.

7.1. Instanța de apel a constatat că de către organul de urmărire penală inculpatul

Avornicița Vadim se învinuiește de faptul că în perioada iulie-septembrie 2010, exercitînd

funcția de președinte-interimar al SA „Depozitarul Național al Valorilor Mobiliare’’ care își

are sediul în mun.Chișinău, a folosit intenționat situația de serviciu în interese materiale și

personale, cauzînd astfel daune în proporții considerabile drepturilor și intereselor ocrotite de

lege ale persoanelor fizice, iar ulterior a confecționat documente oficiale în următoarele

circumstanțe:

Astfel, în baza încheierilor Judecătoriei Economice de Circumscripție din 09.12.2008 și

a încheierii Judecătoriei Centru, mun.Chișinău din 22 iunie 2010, a fost interzis „Depozitarului

Național al Valorilor Mobiliare” de a efectua careva acțiuni de înstrăinare a pachetului de

acțiuni în număr de 997798 unități, cota parte deținută de către Filimon Sergiu în „Recar” SA,

ulterior transferate la SRL „Frimaer Mixt” și de a elibera careva extrase de pe contul depozitar

nr.1995596.

Necătînd la interdicțiile sus menționate, Avornicița Vadim, colaboratorul „Depozitarului

Național al Valorilor Mobiliare ” SA, manifestînd interes material și personal de acordare a

sprijinului necesar persoanelor care de facto gestionau cu SRL „Bad Tat” pe SRL „Aftanord”,

acționînd contrar interdicțiilor aplicate de către instanțele judecătorești numite, a transferat

acțiunile sus nominalizate de pe SRL „Frimaer Mixt” la SRL „Bad Tat” și ulterior de la SRL

„Bad Tat” la SRL „Afianord”, prin ce a contribuit la deposedarea de dreptul de proprietate a

lui Filimon Sergiu asupra pachetului de acțiuni deținute în „Recar” SA în număr total de

997798 unități, valoarea cărora constituie 997798 lei, cauzîndu-i astfel un prejudiciu material

în proporții deosebit de mari și soldat cu urmări grave drepturilor și intereselor ultimului.

Tot el, urmărind aceleași interese, în pofida faptului că, la data de 17 septembrie 2010,

acțiunile care aparțineau lui Filimon Sergiu deținute în „Recar” SA în număr total de 997798

unități au fost transferate în baza încheierii din 04.06.2010 pe dosarul nr.2e- 8067/2010 a

Judecătoriei Economice de Circumscripție, a hotărîrii suplimentare pe dosarul nr.2e-9227/2010

din 21.06.2010 și a încheierii judecătorului de instrucție a Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău

din 17.09.2010, de la SRL „Bad Tat”, de la SRL „Aftanord” pe contul lui Filimon Sergiu, de la

Registratorul independent „Registru-Corect” SA, ultimul registrator confirmînd la aceeași dată

recepția acțiunilor numite, a denaturat conținutul actelor oficiale emise de SA „Depozitarul

Național al Valorilor Mobiliare” și a eliberat la 30.09.2010 extrasul cu date denaturate de pe

contul depozitar nr.180005142, prin care se confirmă că pachetul de acțiuni în număr de

4

1995596, emitent SA „Recar”, în continuare se află înregistrat și deținut de SRL „Aftanord”,

acest extras fiind utilizat de către persoanele interesate în scopuri personale.

Instanța de apel a indicat că, verificînd legalitatea și temeinicia sentinței în baza

probelor examinate de prima instanță, a constatat că starea de fapt și de drept stabilită nu se

concordă cu circumstanțele și probele administrate relevante în cuprinsul sentinței, deoarece,

nici organul de urmărire penală și nici prima instanță nu au determinat acțiunile concrete ale

făptuitorului, care excede cadrul competenței sale de serviciu, pentru ca acțiunile inculpatului

să putut fi încadrate în baza art.335 Cod penal, așa că învinuirea din rechizitoriu, și, în special,

capetele de acuzare incriminate inculpatului sînt imprecise, cît și depășite.

În sensul celor reținute instanța a constatat că prin rechizitoriu lui V.Avornicița i-a fost

incriminat că dînsul exercitînd funcția de președinte-interimar al Depozitului Național al

Valorilor Mobiliare, în perioada iulie-septembrie 2010 a folosit intenționat situația de serviciu

în interese materiale și personale, cauzînd daune în proporții considerabile drepturilor și

intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice, însă fără a i se indica care acte normative au

fost încălcate de ultimul la executarea atribuțiilor sale de serviciu și prin care acțiuni concrete

inculpatul și-a manifestat intenția de a folosi situația sa de serviciu în interese materiale, cît și

personale, prin care act juridic se atestă în perioada iulie-septembrie 2010 apartenența

dreptului de proprietate a pachetului de acțiuni în număr de 997797 unități cota parte deținută

de S.Filimon în SA „Recar” din șirul de acțiuni admise de instanțele judecătorești și emiterea

încheierilor privind aplicarea sechestrelor, în scopul asigurării acțiunilor, ce erau puse în

executare silită de executorii judecătorești, astfel că nu au fost respectate prevederile art.296

alin.(2) Cod de procedură penală, adică nu a fost descrisă latura obiectivă a infracțiunilor

incriminate.

La fel, instanța a conchis că poartă un caracter declarativ capătul de acuzare adus lui

V.Avornicița, că manifestînd interes material și personal de acordare a sprijinului necesar

persoanelor care „de facto” gestionau cu SRL „Bad Tat” pe SRL „Aftanord”, acționînd contrar

interdicțiilor aplicate de către instanțele judecătorești, a transferat acțiunile sus nominalizate de

la SRL „Frimaer Mixt” la SRL ,,Bad Tat” și ulterior la SRL ,Aftanord”, prin ce a contribuit la

deposedarea de dreptul de proprietate a lui S.Filimon asupra pachetului de acțiuni deținute în

SA „Recar”, deoarece partea acuzării nu a prezentat nici o probă veridică și convingătoare în

această parte a învinuirii.

De asemenea, instanța a constatat că litigiul care face obiectul prezentei cauze penale

este bazat pe raporturile civile dintre S.Filimon, SA „Recar”, ÎCS „Frimaer-Mixt”, fiindcă la

baza emiterii încheierilor Judecătoriei Centru, mun.Chișinău din 22.06.2010 și Judecătoriei

Economice de Circumscripție din 09.12.2008, au stat litigii civile declanșate de către S.Filimon

către Depozitarul Național al Valorilor Mobiliare al Moldovei, SA „Registru Corect”, SA

„Recar”, SA „Sibila”.

Instanța de apel, a constatat că declarațiile martorului N.Dosca nu pot fi puse la baza

sentinței de condamnare și urmează a fi excluse ca probă, deoarece martorul dat nu a fost

audiat în cadrul ședinței de judecată, și părțile nu au avut acces în egală măsură la cercetarea

acestei probe, iar declarațiile date de ultima în instanța de apel nu pot fi reținute, fiindcă nu sînt

pertinente și concludente în stabilirea vinovăției inculpatului.

De asemenea, instanța de apel a conchis că instanța incorect și-a întemeiat concluzia de

condamnare a inculpatului pe procesul-verbal de ridicare a stenogramelor din cauza penală

nr.20077036519 conform cărora A.Tripăduș și V.Avornicița au întreținut convorbiri telefonice

și procesul-verbal de examinare a descifrărilor convorbirilor telefonice din 24.11.2010,

deoarece aceste probe sînt nule, fiindcă interceptările au fost efectuate într-o altă cauză penală,

care nu a fost obiectul examinării în ședința de judecată, iar probele acumulate în cadrul unui

dosar penal pot fi utilizate în alt dosar penal doar în cazuri excepționale și doar în baza

încheierii motivate a judecătorului de instrucție și nu mai tîrziu de trei luni din momentul

dobîndirii acestora.

5

Instanța de apel a considerat neîntemeiate argumentele procurorului că interceptările au

fost obținute de organul de urmărire penală cu respectarea legii procesual penale, că au fost

autorizate și ridicate din alte cauze penale, anexate la materialele cauzei penale, fără careva

abateri de la prevederile art.93 Cod procedură penală, deoarece prevederile art.1355, art.1388

Cod procedură penală au fost introduse prin Legea din 05.04.2012, în vigoare din 27.10.2012,

dar acțiunile de urmărire penală au fost efectuate cu mult mai înainte de anul 2008-2009, iar

modificările introduse în Codul de procedură penală, interceptarea convorbirilor pentru

săvîrșirea infracțiunilor prevăzute de art.335 și 361 Cod penal nu se regăsește în lista exaustivă

a infracțiunilor pentru care poate fi autorizată interceptarea convorbirilor.

Din acest motiv a fost respinsă și afirmația procurorului că legătura dintre V.Avornicița

și A.Tripăduș, inclusiv interesul material și personal al inculpatului este demonstrat prin

stenogramele convorbirilor telefonice respective, deoarece este constatată nulitatea procesului-

verbal de ridicare a acestora din cauza penală nr.2007036519, de examinare a descifrărilor

convorbirilor telefonice din 24.11.2010, astfel că aceste interceptări nu pot fi considerate drept

probe pertinente și concludente, în sensul art.101 alin.(1) Cod procedură penală.

Lipsit de temei instanța a considerat și argumentul procurorului, precum că

V.Avornicița s-a folosit de atribuțiile de serviciu în interesele sale personale, deoarece nu s-a

constatat prin materialele administrate faptul că inculpatul a folosit atribuțiile de serviciu în

interes personal sau material.

Cu referire la încadrarea acțiunilor inculpatului V.Avornicița în baza art.361 alin.(1)

Cod penal, instanța de apel a constatat că pe acest capăt de acuzare partea acuzării a făcut

trimitere doar la extrasul DNVM din 30.09.2010, iar alte probe nu au fost administrate, astfel,

nefiind stabilită ordinea eliberării de către DNVM a extraselor din Registru, extrasul din

30.09.2010 de pe contul SRL „Aftanord” nu a fost supus examinării în ordinea prevăzută

pentru constatarea falsificării acestuia și nu a fost stabilită intenția lui V.Avornicița, scopul

eliberării extrasului și dacă acest extras a fost utilizat sau nu.

În urma celor sus menționate, instanța de apel a considerat că, atît în cadrul urmăririi

penale, cît și în ședința de judecată nu au fost aduse probe certe, concrete privind săvîrșirea de

către V.Avornicița a infracțiunilor prevăzute de art.335 alin.(3), lit.b) și art.361 alin.(1) Cod

penal, din care motiv a concluzionat că acesta urmează a fi achitat, deoarece fapta lui nu

întrunește elementele infracțiunilor imputate.

care, invocînd prevderile art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, solicită casarea totală

a deciziei instanței de apel și parțial a sentinței, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărîri, prin care acțiunile inculpatului V.Avornicița să fie reîncadrate din prevederile art.335

alin.(3) lit.b) în cele ale art.335 alin.(11) Cod penal, cu stabilirea pedeapsei de 4 ani și 6 luni

închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții pe Piața Valorilor Mobiliare pentru o

perioadă de 5 ani, iar în baza art.361 alin.(1) Cod penal să fie încetat procesul penal, cu

liberarea lui de răspundere penală în legătură cu expirarea termenului de prescripție de tragerea

la răspundere penală, invocînd că:

- instanța de apel nu s-a pronunțata asupra tuturor motivelor invocate în apel și hotărîrea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, deoarece instanța, rejudecînd cauza

și pronunțînd hotărîrerea de achitare, nu a respectat prevederile art.419 Cod de procedură

penală, adică nu a rejudecat cauza potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în

prima instanță, și respectiv, nu și-a motivat admiterea ori respingerea probelor atît de învinuire,

cît și de apărare;

- incorect instanța la motivarea soluției de achitare a reținut că învinuirea adusă prin

rechizitoriu inculpatului este imprecisă și declarativă, că litigiul care face obiectul prezentei

cauze penale se bazează pe raporturi civile, că procesul-verbal de ridicare a stenogramelor din

cauza penală nr.2007036519 este nul, prin prisma prevederilor art.94 Cod de procedură penală,

că există dubii privind existența unei ordonanțe de refuz în pornirea urmării penale pentru

aceleași fapte de care este învinuit inculpatul, că nu s-a constatat din materialele cauzei că

6

inculpatul a folosit situația de serviciu în interes personal sau material, de rînd ce învinuirea

adusă inculpatului este în corespundere cu cerințile art.281 alin.(2) Cod de procedură penală,

iar partea apărării, cît și inculpatul nici la o fază a procesului penal nu au invocat că învinuirea

adusă nu este una clară, dar dimpotrivă inculpatul a dat declarații reieșind din învinuirea adusă,

ceia ce îi decade pe aceștia de dreptul de a înainta astfel de pretenții la faza judecării cauzei;

- instanța incorect a constatat că între părți persistă elementele raporturilor civile, pe

cînd relațiile la care face referire instanța de apel este platforma folosită de către inculpat

pentru comiterea infracțiunilor incriminate, deoarece prin încheierile Judecătoriei Economice

de Circumscripție din 09.12.2008 și 22.06.2010 a fost interzis Depozitarului Național al

Valorilor Mobiliare de a efectua careva acțiuni de înstrăinare a pachetului de acțiuni în număr

de 997798 unități, cota parte deținută de S.Filimon în ,,Recar” SA, ulterior transferate la SRL

,,Frimaer Mixt” și de a elibera careva extrase de pe contul depozitar nr.19995596, însă

necătînd la interdicțiile date, V.Avornicița folosind atribuțiile de serviciu, a transferat acțiunile

nominalizate de la SRL ,,Frimaer Mixt” la SRL ,,Bad Tat”, după care la SRL ,,Aftanord”,

astfel, incorect instanța nu a constatat caracterul acțiunilor inculpatului în raport cu obiectul

juridic al infracțiunii prevăzute de art.335 Cod penal, care îl formează relațiile sociale cu

privire la buna desfășurare a activității de serviciu în sectorul privat;

- instanța incorect a declarat nulă proba cu stenogramele convorbirilor telefonice purtate

între A.Tripăduș și V.Avornicița, pe cînd prin proba dată se probează interesul material și

personal al inculpatului, care cunoscînd despre interdicțiile aplicate, necătînd la acestea a

acordat sprijin persoanelor care gestionau cu SRL ,,Bad Tat” și SRL ,,Aftanord”, pe numele

cărora a transferat acțiunile vizate, proba dată a fost anexată la materialele cauzei în

corespundere cu prevederile art.93 Cod de procedură penală și a fost obținută de organul de

urmărire penală cu autorizarea instanței de judecată și ridicată din altă cauză penală, nu prin

prisma prevederilor art.135 Cod de procedură penală, dar prin prisma prevederilor art.126

alin.(1) și (3) Cod de procedură penală;

- incorectă este constatarea instanței cu privire la nulitatea procesului-verbal de ridicare

a stenogramelor din cauza penală nr.2007036519, că probele acumulate în cadrul unui dosar

penal pot fi utilizate în alt dosar penal doar în cazuri excepționale și doar în baza încheierii

motivate a judecătorului de instrucție și nu mai tîrziu de trei luni din momentul dobîndirii

acestora, deoarece la momentul obținerii informației nu era în vigoare norma prevăzută de

art.1325 alin.(9) Cod de procedură penală, aceasta fiind introdusă și intrată în vigoare la

27.10.2012, iar potrivit art.3 alin.(1) Cod de procedură penală, în desfășurarea procesului penal

se aplică legea care este în vigoare în timpul urmăririi penale, de unde rezultă că stenogramele

convorbirilor telefonice ilegal au fost declarate nule de instanță, chiar și din motivul că nu au

fost invocate de partea apărării la etapa prezentării materialelor de urmărire penală;

- incorect instanța de apel s-a manifestat în favoarea părții apărării referitor la existența

unei ordonanțe de refuz în pornirea urmăririi penale, de rînd ce partea acuzării a confirmat în

instanță că nu există nici o hotărîre de refuz în pornirea urmăririi penale pe cazul dat și partea

apărării nu a prezentat nici o probă în confirmarea acestui fapt;

- instanța de apel pe învinuirea adusă în baza art.361 alin.(1) Cod penal eronat a apreciat

probatoriul pezentat de partea acuzării, care demonstrează fapta comisă de inculpat, luînd în

considerație unilateral declarațiile inculpatului și afirmațiile declarate de partea apărării;

- instanța nu s-a expus asupra motivului invocat în apel referitor la aprecierea

declarațiilor inculpatului, precum că fost obligat de către executorul judecătoresc să efectueze

transferul acțiunilor în pofida sechestrelor puse pe cont și nu a reținut declarațiile martorilor

G.Boțan, C.Gurghiș, S.Budza, Iu.Sîtnic din care rezultă că V.Avornicița a eliberat certificate

către reprezentanții SRL ,,Aftanord” privind deținerea de către aceștia a acțiunilor lui

S.Filimon pe contul lor, certificate ce au fost folosite de către ultimii în instanțele de judecată

și alte instituții abilitate de stat cu dreptul de control sau decisional, pe cînd SA ,,Registru

Corect” a eliberat pentru SA ,,Recar” extras de pe contul lui S.Filimon, prin care se atestă că

7

acțiunile în număr de 997798 se aflau la evidența lor pe contul acestuia din urmă din data de

17.09.2010.

cont de opiniile avocatului V.Batîr în numele părții vătămate S.Filimon, prin care a susținut

poziția procurorului solicitată în recursul ordinar și a inculpatului V.Avornicița, prin care s-a

solicitat respingerea recursului ordinar declarat, ca fiind neîntemeiat, Colegiul penal consideră

că recursul urmează a fi admis din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art.414 alin.(1) Cod de procedură penală, instanța de

apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și oricăror probe noi prezentate în

ședința instanței de apel.

Apelul constituind o continuare a judecării fondului cauzei, legea (art.414 alin. (2) Cod

de procedură penală) prevede posibilitatea ca instanța să dea o nouă apreciere probelor

administrate în fața primei instanțe.

În cadrul judecății în apel, se poate proceda la cercetarea suplimentară a probelor

administrate de prima instanță (care pot fi, de asemenea, apreciate în mod diferit), precum și la

administrarea oricăror probe noi. Totodată, instanța de apel verifică declarațiile și probele

materiale examinate de prima instanță prin citirea lor în ședința de judecată, cu consemnarea în

procesul-verbal.

Instanța de apel, soluționînd apelul, poate să caseze (desființeze) sentința primei

instanțe, pronunțînd o nouă hotărîre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță și poate

adopta una din soluțiile pe care le poate pronunța prima instanță, apreciind temeinicia sau

netemeinicia învinuirii sau dispunînd, după caz, condamnarea, achitarea inculpatului sau

încetarea procesului penal.

În această ipoteză, apelul are caracterul unei căi de atac de reformare, în sensul că

instanța de apel, după desființarea hotărîrii atacate, procedează ea însăși, ca instanță de control

judiciar, la înlăturarea erorilor constatate, pronunțînd o nouă hotărîre.

Astfel, instanța de apel rejudecă fondul cauzei ca instanță de apel, și nu ca primă

instanță, prin modificarea gradului de jurisdicție.

Efectul devolutiv nu promovează o reeditare de către instanța de apel a judecății care a

avut loc în prima instanță, ci o nouă judecată, cu caracter autonom, care are ca obiect

reexaminarea acelor dispoziții din hotărîre, care au fost greșit sau nelegal soluționate.

Avînd în vedere aceste prevederi legale, Colegiul penal conchide că instanța de apel nu

a îndeplinit pe deplin cerințele normelor sus menționate.

Astfel, din partea descriptivă a deciziei instanței de apel rezultă că, temeiul de casare a

sentinței cu pronunțarea unei noi soluții de achitare, constă în faptul că, învinuirea înaintată

inculpatului în baza art.335 alin.(3) lit.b) Cod penal este una imprecisă și depășită, nu a fost

descrisă latura obiectivă a infracțiunii incriminate, că partea acuzării nu a prezentat nici o

probă veridică ce ar fi demonstrat interesul material și personal al inculpatului de a acorda

sprijin persoanelor ce gestionau alte firme și contrar interdicțiilor ar fi transferat acțiunile lui

S.Filimon, prin ce l-a deposedat de dreptul de proprietate, că litigiul prezentei cauze se bazează

pe raporturile civile dintre S.Filimon, SA ,,Recar”, ÎCS ,,Frimaer-Mixt”, că prima instanță și-a

bazat neîntemeiat concluziile de condamnare doar pe declarațiile martorului N.Dosca, care a

fost audiată în altă ședință și alt complet de judecată, precum și procesele-verbale de ridicare a

stenogramelor din cauza penală nr.2007036519, din care motiv le-a considerat nule

excluzîndu-le ca probă.

În sprijinul acestei concluzii instanța de apel făcut trimitere la declarațiile inculpatului

V.Avornicița, a părții vătămate S.Filimon, a martorilor N.Dosca, Gh.Boțan, Iu.Sîtnic, S.Budza

și un șir de acte scrise.

În recursul procurorului se invocă că aceste probe materiale nu au fost verificate integral

și cercetate în ședința instanței de apel în prezența participanților la proces, dar doar parțial și

8

selectiv, precum și nu au fost consemnate în procesul-verbal, astfel că nu a avut posibilitatea

de a se pronunța asupra acestora.

Verificînd procesul-verbal al instanței de apel, se constată că o parte din actele la care a

făcut referire instanța de apel în hotărîrea sa, și anume declarațiile inculpatului, a părții

vătămate S.Filimon, a martorilor N.Dosca, Gh.Boțan, Iu.Sîtnic, S.Budza, încheiera

Judecătoriei de Cirsumscripție din 29.04.2010, încheierile Oficiului de executare Centru,

mun.Chișinău din 26.07.2010, inclusiv cea emisă de G.Boțan din 30.07.2010, hotărîrea

Judecătoriei Economice de Circumscripție din 22.10.2008, încheierile Judecătoriei Economice

de Circumscripție din 24.10.2008, 29.10.2008, 06.10.2008, încheierea Judecătoriei Centru,

mun.Chișinău din 01.04.2010, scrisoarea expediată Depozitarului Național de Valori

Imobiliare a R.Moldova de către Oficiul de executare Centru, mun.Chișinău din 30.07.2010,

încheierile Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău din 05.08.2010 și 02.09.2010, deciziile și

înheierile Colegiului civil și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție din

11.10.2006, 31.01.2007, 20.06.2007, 12.11.2008, 21.10.2009 și 09.12.2009, hotărîrea

Judecătoriei Centru, mun.Chișinău din 11.08.2010, deciziile Colegiului civil al Curții de Apel

Chișinău din 10.09.2010 și 13.09.2010, hotărîrea Judecătoriei Edineț din 13.08.2010,

încheierea Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău din 17.09.2010, decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 29.09.2010, ordinul nr.8/1 din 02.08.2010 emis de administratorul

SRL „Bad-Tat”, ordinul nr.1 din 02.08.2010 emis de administratorul „Aftanord” SRL și actul

de predare-primire efectivă a aportului în natură de pe bilanțul ÎCS „Bat-Tat” SRL pe bilanțul

„Aftanord” SRL pentru majorarea capitalului social al „Aftanord” SRL din 02.08.2010, nu au

fost verificate, citite și consemnate în procesul-verbal.

Raportînd această stare de lucruri la prevederile art.414 alin.(1) Cod de procedură

penală, Colegiul penal conchide că instanța de apel s-a pronunțat asupra unor circumstanțe și

acte procedurale (menționate mai sus), fără cercetarea și verificarea lor în ședința de judecată,

prin ce au fost încălcate prevederile alin.(6) din acest articol, potrivit căruia instanța de apel nu

este în drept să-și întemeieze concluziile pe probele cercetate de prima instanță dacă ele nu au

fost verificate în ședința instanței de apel și nu au fost consemnate în procesul-verbal.

La fel, pe lîngă faptul că instanța de apel în partea descriptivă a deciziei a făcut referire

la declarațiile date în prima instanță de către partea vătămată S.Filimon, de martorii Gh.Boțan,

Iu.Sîtnic, S.Budza, însă în decizie nu le-a dat nici o apreciere.

De asemenea, instanța de apel a constatat că prima instanță și-a întemeiat concluzia de

vinovăție a inculpatului V.Avornicița doar pe declarațiile martorului N.Dosca și le-a exclus ca

probă, pe motiv că aceasta a fost audiată în altă ședință de judecată, de un alt complet de

judecată. Totodată, acest martor a fost audiat în instanța de apel, însă aceste declarații instanța

nu le-a reținut, considerînd că nu sînt pertinente și concludente în stabilirea vinovăției

inculpatului V.Avornicița, fără a motiva argumentat de ce declarațiile martorului date în

instanța de apel nu sînt pertinente și concludente.

În argumentarea necesității respingerii temeiului declarat de procuror cu referire la

afirmațiile inculpatului că S.Filimon nu este proprietar de drept al acțiunilor în număr de

997798 în SA ,,Recar”, instanța de apel a făcut trimitere la declarațiile martorului C.Gurghiș,

însă nu a ținut cont de faptul că în prima instanță un astfel de martor nu a fost audiat, precum

nu a fost audiat acesta nici în instanța de apel, mai mult, instanța nici nu a expus conținutul

declarațiilor martorului la care a făcut referire.

Nu a verificat instanța dacă inculpatul V.Avornicița, cît și apărătorii acestuia, ce i-au

aparat interesele în cursul efectuării acțiunilor de urmărire penală sau la etapa terminării

urmăririi penale și luării de cunoștință cu materialele cauzei, au avut obiecții referitor la

acțiunile de urmărire penală și dacă au depus vreo plîngere privind recunoașterea nulității

actelor procesuale efectuate în cadrul urmăririi penale la judecătorul de instrucție, în

conformitate cu prevederile art.313 Cod de procedură penală.

Astfel, Colegiul consideră că instanța de apel a tras o concluzie pripită privind

respingerea apelului declarat de procuror și admiterea apelurilor declarate de inculpat și

9

apărătorii acestuia, fără a efectua o verificare multilaterală, detaliată și obiectivă a probelor și

circumstanțelor de fapt ale cauzei.

Prin urmare, modalitatea de motivare a soluției denotă că instanța de apel nu a apreciat

probele prezentate de partea acuzării în ansamblu, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței și coroborării acestora. Prin asemenea judecare a cauzei, instanța de apel

prematur a concluzionat că faptele inculpatului nu întrunesc elementele infracțiunilor

incriminate, de vreme ce probele prezentate de procuror în sprijinul învinuirii, chiar și cele la

care a făcut referire instanța de apel, nu și-au găsit o apreciere sub toate aspectele, completă și

obiectivă.

Astfel, Colegiul penal conchide că, instanța de apel, la judecarea apelului a comis erori

de drept, prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, deoarece hotărîrea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția adoptată.

Procedînd în asemenea mod, instanța nu a acordat deplină eficiență prevederilor 417

alin.(1) pct.8), 419 Cod de procedură penală, ceea ce echivalează cu erori judiciare, ce s-au

soldat cu o hotărîre neîntemeiată și nemotivată.

Avînd în vedere că erorile de drept invocate nu pot fi corectate de către instanța de

recurs, decizia instanței de apel în cauza dată urmează a fi casată, cu dispunerea rejudecării

cauzei în aceeași instanță.

La noua rejudecare a cauzei instanța de apel are obligația ca, în conformitate cu art.414

Cod de procedură penală, să verifice legalitatea și temeinicia sentinței atacate, să dea o

apreciere obiectivă probelor administrate în cauză, avînd în vedere prevederile art.93, 95, 101

Cod de procedură penală, să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apeluri, inclusiv

și recursul declarat de procuror și, în dependență de datele obținute, să pronunțe o hotărîre

legală, întemeiată și motivată, care să corespundă prevederilor art.417-419 Cod de procedură

penală.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel

Chișinău, Sergiu Brigai, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

27 mai 2015, în cauza penală în privința lui Avornicița Vadim și dispune rejudecarea cauzei în

aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac, publicată integral la 23 februarie 2016.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

Liliana Catan

Vladimir Timofti

10