1ra-95/2016 — Art. 151 al.2 lit.e, 145 al.2 lit.a CP

Prin sentința Judecătoriei Drochia din 30 decembrie 2013, Cemortan Ion a fost condamnat în baza art. 151 alin. (2) lit. e) Cod penal la 5 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, începând cu 30 decembrie 2013, deducându-se durata arestului preventiv de la 19 februarie 2012 până la 30 decembrie 2013. 1 Cemortan Nicolai a fost condamnat în baza art. 145 alin. (2) lit. a) Cod penal la 13 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis, începând cu 30 decembrie 2013, deducându-se durata arestului preventiv de la 19 februarie 2012 până la 30 decembrie 2013. De la Cemortan Nicolai s-a încasat în beneficiul succesorului părții vătămate, Melnic Iurie, prejudiciul material în sumă de 94.025,05 lei și moral în mărime de 100.000 lei. De la Cemortan Ion s-a încasat în beneficiul părții vătămate Rabei Andrei prejudiciul material în sumă de 72.390 lei și moral în mărime de 50.000 lei.

Instanța de fond a constatat că la 18 februarie 2012, aproximativ orele 22.00, aflându-se în stradă, în centrul s. Șuri, r-nul Drochia, în apropiere de primărie și casa de nunți a acestei localități, fiind în stare de ebrietate alcoolică, Cemortan N., prin înțelegere prealabilă cu fratele său Cemortan I., urmărind scopul omorului persoanei din motiv de răzbunare, au intrat în bucătăria casei de nunți de unde au luat cuțite cu care au ieșit în stradă și au atacat persoanele care anterior l- au agresat. Cemortan N. l-a atacat pe Melnic D., aplicându-i o lovitură cu cuțitul în cutia toracică pe stânga, cauzându-i leziuni corporale grave, periculoase pentru viață, care au provocat decesul acestuia. Cemortan I. s-a năpustit asupra grupului de persoane și, atacându-l pe Rabei A., i-a aplicat cu cuțitele multiple lovituri, în diferite regiuni ale corpului, cauzându-i leziuni corporale grave, periculoase pentru viață, sub formă de plăgi multiple a corpului, plagă penetrantă a abdomenului cu lezarea organelor interne, care s-au complicat cu scurgere de sânge intra- abdominală acută. În cadrul urmării penale acțiunile inculpatului Cemortan N. au fost încadrate în baza art. 145 alin. (2) lit. a), i) Cod penal, ca omorul unei persoane, cu premeditare, de două sau mai multe persoane. Acțiunile inculpatului Cemortan I. au fost încadrate în baza art. 151 alin. (2) lit. d), e), f) Cod penal, ca vătămare intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății, săvârșită de două sau mai multe persoane, cu deosebită cruzime precum și din motive sadice, prin mijloace periculoase pentru viața sau sănătatea mai multor persoane. Instanța a statuat că, inculpatul Cemortan N. a declarat că fiind lovit cu pumnul în față de Melnic D. a căzut jos, în continuare fiind bătut cu picioarele. Izbutind să fugă, a intrat în localul casei de nunți unde l-a întâlnit pe fratele său Cemortan I. și, ieșind împreună, a luat cu el două cuțite. În drum, s-a apropiat de Melnic D. și i-a aplicat o lovitură cu cuțitul în spate. Melnic D. a căzut, iar el a plecat. Inculpatul Cemortan I. a indicat că a mers cu fratele său, Cemortan N. la bucătărie, unde acesta s-a spălat de sânge. Ieșind afară, fratele i-a dat un cuțit, pe care îl luase din bucătărie. În drum, l-a lovit cu cuțitul pe Rabei A., care se afla în fața sa. Ulterior a aflat că fratele Cemortan N. l-a lovit cu cuțitul pe Melnic D. Partea vătămată Rabei A. a declarat că a auzit un strigăt și l-a văzut pe Melnic D. la pământ, însângerat, iar Cemortan N. stătea cu mâinile pe pieptul lui. El s-a apropiat, l-a lovit pe Cemortan N. cu palma peste față și acesta a căzut jos. Cemortan I., fiind la spatele său, l-a tăiat cu cuțitul la picior și el a căzut în genunchi. Tot atunci, a primit o lovitură de cuțit în spate și și-a pierdut cunoștința. 2 Martorul Vizitiu V. a relatat că frații Cemortan au ieșit din restaurant cu cuțitele în mână. Cemortan N., fără a spune ceva, l-a înjunghiat pe Melnic D. și a fugit. Cemortan I. i-a aplicat câteva lovituri cu cuțitul lui Rabei A., după care a fugit și el. Martorul Mereuța E. a indicat că Cemortan N., Cemortan I. și Nicorici A. se aflau în fața casei de nunți. Melnic D. s-a apropiat de ei și i-a întrebat cine s-a exprimat cu cuvinte necenzurate, apoi l-a lovit cu palma peste față pe Cemortan N. Ultimul a fugit în ograda casei de ceremonii, apoi a intrat în local. Ulterior, a aflat că Melnic D. și Rabei A. au fost înjunghiați cu cuțitul de cei doi frați. Martorul Coșciuc D. a declarat că Cemortan N. a venit direct spre Melnic D. și l-a lovit cu un cuțit în regiunea pieptului și a fugit, iar Melnic D. a căzut fără cunoștință, din gură îi curgea sânge, fiind urcat într-un automobil și transportat la spital. Martorul Mereuță I. a relatat că Cemortan N. s-a apropiat de Melnic D. și l-a lovit cu cuțitul în piept, ultimul căzând jos. Cemortan I. l-a lovit pe Rabei A. de câteva ori cu alt cuțit. Potrivit Raportului de expertiză medico-legală din 29.03.2012, moartea lui Melnic D. a survenit în rezultatul leziunilor corporale grave, periculoase pentru viață, sub formă de plagă tăiată-înțepată a cutiei toracice cu lezarea parțială a părții accedente a aortei, lezarea pulmonului drept cu complicație, scurgeri de sânge intra-toracală pe dreapta și în mediastin, care s-au complicat cu șoc hemoragic care au provocat decesul acestuia. Leziunile corporale descrise au fost cauzate printr-o lovitură, probabil cu cuțitul, ridicat de la fața locului. Conform Raportului de expertiză medico-legală din 20.02.2012, la Rabei A. au fost depistate plăgi multiple ale corpului, plagă penetrantă a abdomenului cu lezarea organelor interne, care s-au complicat cu scurgerea de sânge intra- abdominală acută, care au fost provocate în rezultatul unui corp ascuțit tăios, posibil în timpul și circumstanțele indicate, se atribuie la vătămări corporale grave, periculoase pentru viață. Prin urmare, la calificarea acțiunilor inculpatului Cemortan N., în baza art. 145 alin. (2) Cod penal, indicele calificativ prevăzut la lit. a) – ”cu premeditare” și- a găsit confirmare deplină, inculpatul planificând și conștientizând acțiunile sale, pe care urma să le întreprindă, precum și rezultatul final al acestora, dispunând de suficient timp pentru a-și determina intenția și acțiunile, urmărind scopul omorului persoanei din motiv de răzbunare, ca urmare a situației de conflict provocată de comportamentul reciproc al părților, a intrat în bucătăria casei de nunți, de unde a luat cuțitul cu care a ieșit în stradă și l-a atacat pe Melnic D., aplicându-i o lovitură cu cuțitul în cutia toracică pe stânga, cauzându-i leziuni corporale grave care au provocat decesul acestuia, fiind constatată legătura cauzală între acțiunile intenționate ale inculpatului și decesul victimei. Totodată, se prezintă a fi fără suport probant calificarea acțiunilor inculpatului Cemortan N. în baza art. 145 alin. (2) Cod penal, cu indicele calificativ prevăzut la lit. i) – ”de două sau mai multe persoane”, această concluzie fiind dedusă din volumul învinuirii concomitent adusă inculpatului Cemortan I. doar în baza art. 151 alin. (2) Cod penal. Astfel, realizarea de către Cemortan N. a laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (2) Cod penal prezentându-se a fi unilaterală, fără 3 participarea lui Cemortan I., de către ultimul nefiind întreprinse careva acțiuni care ar fi în legătură cauzală cu decesul lui Melnic D., în caz contrar, procurorul urmând să prezinte învinuirea și lui Cemortan I. în baza art. 145 alin. (2) Cod penal, instanța de judecată, în acțiunile sale de apreciere a calificării acțiunilor inculpatului, fiind limitată de volumul învinuirii aduse inculpaților în cadrul urmăririi penale. Deci, indicele calificativ prevăzut de lit. i) – ”de două sau mai multe persoane” din art. 145 alin. (2) Cod penal urmează a fi exclus din învinuirea adusă lui Cemortan N. Este dovedit pe deplin faptul că Cemortan I. i-a aplicat cu cuțitul multiple lovituri în diferite regiuni ale corpului lui Rabei A., cauzându-i leziuni corporale grave periculoase pentru viață, sub formă de plăgi multiple ale corpului, plagă penetrantă a abdomenului cu lezarea organelor interne, cu o deosebită cruzime, precum și din motive sadice – art. 151 alin. (2) lit. e) Cod penal, indicele calificativ dat, fiind confirmat prin multitudinea plăgilor tăiate, stabilite la partea vătămată și localizarea lor, împrejurări menționate în raportul de expertiză din 20.02.2012. Totodată, este fără suport probant calificarea acțiunilor lui în baza art. 151 alin. (2) Cod penal, cu indicele calificativ prevăzut de lit. d) - ”de două sau mai multe persoane”, această concluzie fiind dedusă din volumul învinuirii concomitent adusă inculpatului Cemortan N. doar în baza art. 145 alin. (2) Cod penal. Astfel, realizarea de către Cemortan I. a laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (2) Cod penal prezentându-se a fi identică situației descrise anterior, ca una unilaterală, fără participarea lui Cemortan N., de către acesta nefiind întreprinse careva acțiuni care ar fi în legătură cauzală cu leziunile corporale constatate la Rabei A., în caz contrar, procurorul urmând să înainteze învinuirea în baza art. 151 alin. (2) Cod penal și inculpatului Cemortan N. Prin urmare, nefiind constatat faptul participării nemijlocite a inculpatului Cemortan N., pe lângă acțiunile constatate cu certitudine ca fiind comise doar de inculpatul Cemortan I., la realizarea laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (2) Cod penal, multiple lovituri aplicate cu cuțitul, având ca obiect nemijlocit integritatea corporală a victimei Rabei A., indicele calificativ prevăzut de lit. d) - ”de două sau mai multe persoane” al art. 151 alin. (2) Cod penal urmează de exclus din volumul învinuirii aduse lui Cemortan I. Indicele calificativ adus în învinuirea lui Cemortan I. în baza art. 151 alin. (2) lit. f) Cod penal – ”prin mijloace periculoase pentru viața sau sănătatea mai multor persoane”, la materialele cauzei nefiind prezentate probe care să ateste că aplicând loviturile de cuțit lui Rabei A., inculpatul își dădea seama că asemenea mijloc de cauzare a leziunilor corporale sunt periculoase pentru viața mai multor persoane, acțiunile inculpatului având ca obiect material nemijlocit, bine determinat, integritatea corporală doar a victimei Rabei A., la fel urmează a fi exclus din volumul învinuirii aduse lui Cemortan I. Instanța a încadrat acțiunile inculpatului Cemortan N. în baza art. 145 alin. (2) lit. a) Cod penal, ca omorul unei persoane, cu premeditare, iar a inculpatului Cemortan I. în baza art. 151 alin. (2) lit. e) Cod penal, ca vătămare intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății, săvârșită cu deosebită cruzime, precum și din motive sadice. 4 La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 75 Cod penal, de gravitatea infracțiunilor săvârșite, că inculpații sunt caracterizați satisfăcător, că circumstanțe atenuante n-au fost stabilite, că infracțiunile au fost comise în stare de ebrietate alcoolică, că acțiunile inculpaților au fost dictate de un simț nejustificat de grav de răzbunare, de comportamentul inculpaților în timpul și după comiterea infracțiunilor, de consecințele irecuperabile survenite, că faptele au fost comise de inculpați până la modificările în sensul agravării sancțiunilor componentelor de infracțiune prevăzute de Codul penal, concluzionând că corectarea și reeducarea lor este posibilă prin izolare de societate.

Procurorul, a declarat apel, solicitând casarea parțială a sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul Cemortan N. să fie condamnat în baza art. 145 alin. (2) lit. a), i) Cod penal la 20 de ani închisoare, iar Cemortan I. să fie condamnat în baza art. 151 alin. (2) lit. d), e), f) Cod penal la 12 ani închisoare. În ședința instanței de apel, procurorul a cerut condamnarea inculpatului Cemortan I. doar în baza art. 151 alin. (2) lit. f) Cod penal la 12 ani închisoare (v. 5, f.d. 82). Apelantul a invocat că sentința este criticabilă din punct de vedere al calificării faptelor infracționale ale inculpaților și blândeței pedepsei în raport cu faptele comise. Probele administrate au dovedit existența infracțiunilor incriminate, identificarea făptuitorilor, constatarea vinovăției, precum și alte împrejurări importante pentru justa soluționare a cauzei, care se atribuie celor excepționale, aceasta fiind explicat prin complexitatea cauzei, caracterul și gradul prejudiciabil al faptei incriminate, precum și folosirea cuțitelor la agresarea unui grup de persoane, la întâmplare, pe timp de noapte, asupra mai multor persoane, prin mijloace periculoase pentru viața și sănătatea acestora, prin schingiuire, în stare de ebrietate alcoolică. Circumstanțe atenuante în acțiunile inculpaților nu au fost stabilite, ei nu au contribuit la descoperirea infracțiunilor, ascunzând obiectele folosite la comiterea infracțiunii, unul din cuțitele folosite la comiterea infracțiunilor nefiind posibil de depistat. Totodată, inculpații au săvârșit infracțiunile în stare de ebrietate alcoolică, iar la locul de trai sunt caracterizați satisfăcător. 3.1. Inculpatul Cemortan N. și avocatul Veaceslav Lupacescu, în numele inculpaților, la fel au declarat apel, solicitând casarea parțială a sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul Cemortan I. să fie condamnat în baza art. 151 alin. (1) Cod penal la o pedeapsă nonprivativă de libertate, iar inculpatul Cemortan N. să fie condamnat în baza art. 151 alin. (4) Cod penal la pedeapsa minimă prevăzută de sancțiunea prezentului articol. Apelantul a invocat că instanța de fond eronat a calificat acțiunile inculpatului Cemortan N. în baza art. 145 alin. (2) lit. a) Cod penal, neluând în considerație declarațiile acestuia în ședința de judecată, în care a relatat că ieșind afară, băieții care se aflau în fața casei de nunți au început să strige cu cuvinte necenzurate. Ulterior, fiind lovit de Melnic D. cu pumnul în față, a căzut jos, iar ceilalți au început să-l bată cu picioarele. Reușind să fugă, a intrat în casa de nunți pentru a se spăla de sânge, unde l-a întâlnit pe fratele său, apoi l-a urmat afară, 5 luând cu el două cuțite. Ieșind în drum, a văzut că frații Rabei și Melnic D. îl bat pe fratele său. Apropiindu-se, i-a aplicat, la întâmplare lui Melnic D. o lovitură cu cuțitul, în spate. Astfel, intenția de a aplica lovitura cu cuțitul, a apărut la Cemortan N. după ce a văzut că fratele său este bătut. Instanța de fond greșit a concluzionat că inculpatul Cemortan N. a planificat din timp comiterea infracțiunii ”dispunând de suficient timp”, afirmație care se combate prin faptul că din momentul când inculpatul a ieșit din bucătărie și până la urmările parvenite, au trecut câteva minute, acesta neavând posibilitate să planifice infracțiunea comisă, ținând cont de starea lui psihică și fizică, la acel moment. Conform actului de expertiză medico-legală, Melnic D. a decedat peste 3 ore după ce i-a fost cauzată trauma gravă, incompatibilă cu viața. Instanța de fond incorect a calificat acțiunile inculpatului Cemortan N. în baza art. 145 alin. (2) lit. a) Cod penal, acțiunile lui urmând a fi încadrate în baza art. 151 alin. (4) Cod penal, ca vătămare intenționată gravă a integrității corporale care a provocat decesul părții vătămate. La fel, instanța de fond eronat a concluzionat că inculpatul Cemortan I., intenționat i-a cauzat leziuni corporale grave, periculoase pentru viață părții vătămate Rabei A. cu o deosebită cruzime și din motive sadice, conform art. 151 alin. (2) lit. e) Cod penal, elementele constitutive ale infracțiunii presupunând alte acțiuni infracționale, pe care inculpatul nu le-a comis. Instanța de fond neîntemeiat a respins demersul privind numirea unei expertize psihologo-psihiatrice repetate în privința inculpaților. Starea psihologică și fizică a acestora putea fi cauzată de acțiunile violente și insultele părții vătămate și a martorilor, fiind posibil ca infracțiunea să fie comisă în stare de afect, survenită în mod subit, provocată de acte de violență sau de insulte grave ori alte acte ilegale sau imorale ale victimei și martorilor. Infracțiunea a fost calificată eronat, acțiunile inculpatului Cemortan N. urmând a fi reîncadrate, cu stabilirea unei pedepse mai blânde. Infracțiunea a săvârșit-o în stare de afect, fiind agresat de către partea vătămată. 3.1. Au declarat apel partea vătămată Rabei A. și succesorul părții vătămate, Melnic I., solicitând casarea parțială a sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpaților să le fie aplicată o pedeapsă ce ar corespunde gradului de pericol social al infracțiunilor comise. Apelanții au indicat că instanța de fond în mod greșit a încadrat juridic acțiunile inculpaților și le-a stabilit o pedeapsă mult prea blândă, neținând cont de infracțiunile comise și de gradul de pericol social care îl reprezintă.

Potrivit deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 05 august 2015, apelurile procurorului, al părții vătămate Rabei A. și succesorului părții vătămate, Melnic I., au fost respinse ca nefondate. Apelul suplimentar declarat de avocatul Veaceslav Lupacescu, în numele inculpatului Cemortan N., a fost respins ca depus peste termen. Apelul avocatului Veaceslav Lupacescu, în numele inculpaților și apelul suplimentar al avocatului Veaceslav Lupacescu, în numele inculpatului Cemortan I., au fost admise, casată parțial sentința, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărâre. 6 Cemortan Ion a fost condamnat în baza art. 151 alin. (1) Cod penal la 4 ani 6 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis. Cemortan Nicolai a fost condamnat în baza art. 145 alin. (1) Cod penal la 11 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis. În rest, sentința a fost menținută. Instanța de apel a reținut că instanța de fond, contrar prevederilor art. 394 alin. (1) pct.1) Cod de procedură penală, deși a constatat vinovăția lui Cemortan I. în baza art. 151 alin. (2) lit. e) Cod penal, iar a lui Cemortan N. în baza art. 145 alin. (2) lit. a) Cod penal, în partea descriptivă a sentinței nu a descris separat faptele criminale, considerate ca fiind dovedite în acțiunile fiecărui inculpat. Probele administrate dovedesc vinovăția inculpatului Cemortan N. în baza art. 145 alin. (1) Cod penal. Or, omorul săvârșit cu premeditare presupune întrunirea mai multor condiții - trecerea unui interval de timp din momentul luării deciziei și până în momentul executării omorului, activitatea psihică a făptuitorului de reflectare, de chibzuire asupra modului în care vă săvârși infracțiunea. Dacă făptuitorul nu a avut posibilitatea să mediteze, să cântărească șansele de realizare a deciziei, fiind într-o activitate continuă, circumstanța premeditării se exclude. Din probele cercetate însă, nu rezultă că Cemortan N. a comis omorul lui Melnic D. cu premeditare, nefiind constatat că el a planificat din timp omorul lui Melnic D., că a conștientizat nu doar acțiunile pe care trebuie să le întreprindă, dar și rezultatul final al acestora. Totodată, anume Cemortan N. a alertat organele poliției, prin intermediul unui apel telefonic, indicând că în centrul satului are loc o bătaie. În situația dată, calificarea acțiunilor lui ca omor comis cu premeditare este neîntemeiată. Probele administrate dovedesc vinovăția inculpatului Cemortan I. în baza art. 151 alin. (1) Cod penal. Absolut neîntemeiat au fost calificate acțiunile inculpatului Cemortan I. în baza art. 151 alin. (2) lit. e) Cod penal, agravanta ”din motive sadice” nefiindu-i incriminată lui prin rechizitoriu, instanța de fond a depășit limitele învinuirii. Mai mult, nici agravanta ”cu deosebită cruzime” nu putea fi incriminată inculpatului Cemortan I., deoarece la data comiterii infracțiunii incriminate aceasta nu era prevăzută în art. 151 alin. (2) Cod penal, fiind introdusă prin modificările operate în Codul penal prin Legea nr. 252 din 08 noiembrie 2012, în vigoare din 21 decembrie 2012. Anterior lit. e) al acestui articol prevedea agravanta ”prin schingiuire sau tortură”, învinuire care nu a fost adusă lui Cemortan I. Conform prevederilor expuse în Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 11 din 24.12.2012, agravanta comiterii faptei prin mijloace periculoase pentru viața ori sănătatea mai multor persoane trebuie să îndeplinească următoarele trei condiții: 1) mijloacele aplicate trebuie să prezinte un real pericol pentru viața sau sănătatea mai multor persoane; 2) făptuitorul trebuie să conștientizeze periculozitatea mijloacelor aplicate; 3) făptuitorul trebuie să manifeste intenție în raport cu lipsirea de viață a persoanei vizate. Aceste mijloace trebuie să prezinte un real pericol pentru viața sau sănătatea nu doar a victimei vizate, dar și a încă cel puțin, a unei singure persoane. Este 7 necesar ca la locul faptei să fi fost prezente cel puțin două persoane, una dintre care era victima vizată. În același timp, pericolul pentru viața sau sănătatea mai multor persoane nu este obligatoriu să rezulte, în mod exclusiv, din natura mijloacelor folosite la săvârșirea omorului, ci și din împrejurările sau circumstanțele cu care, în concret, se asociază acele mijloace, agravând pericolul. Această circumstanță agravantă ar putea exista în cazuri de: accidentare intenționată a unui grup de persoane de către mijlocul de transport; tragere din arma de foc în direcția în care se află mai multe persoane sau într-un spațiu închis în care se află mai multe persoane, fiind verosimilă producerea ricoșeurilor; provocare a unei scurgeri de gaze toxice, apte să afecteze mai multe persoane; provocare a exploziei, a incendiului, a inundării, a unei contaminări radioactive sau bacteriologice etc., care pot fi periculoase pentru mai multe persoane; otrăvire a produselor alimentare sau a apei care urmează a fi consumate de mai multe persoane etc. Condiția că făptuitorul trebuie să conștientizeze periculozitatea mijloacelor aplicate este funcțională în cazul în care făptuitorul conștientizează periculozitatea mijloacelor aplicate. Se exclude agravarea răspunderii pentru săvârșirea infracțiunii prin mijloace periculoase pentru viața sau sănătatea mai multor persoane, dacă făptuitorul, aplicând asemenea mijloace, a conștientizat lipsa pericolului real pentru viața sau sănătatea altor persoane. Din probele cercetate se constată că Cemortan I. a întrebuințat un cuțit, cu care l-a lovit doar pe Rabei A., cauzându-i leziuni corporale grave, circumstanțe în care nu se poate afirma că inculpatul a întrebuințat mijloace periculoase pentru viața sau sănătatea mai multor persoane, în sensul prevăzut de legislator, nefiind de fapt pericol pentru cauzarea leziunilor unor alte persoane, pericolul enunțat urmând a fi nu unul închipuit, ci real. Acuzarea a invocat că, cu un cuțit a acționat Cemortan I., iar cu altul Cemortan N. Faptul că Cemortan I. ar fi lovit cu două cuțite concomitent, nu este dovedit prin probe certe, astfel anume referitor la pericolul real de folosire de către el a mijloacelor periculoase pentru viața și sănătatea mai multor persoane acuzarea nu a adus probe, motiv din care urmează de recalificat acțiunile lui Cemortan I. din art. 151 alin. (2) lit. f) Cod penal în baza art. 151 alin. (1) Cod penal. În baza probelor cercetate, instanța de apel a constatat că la 18 februarie 2012, orele 22.00, Cemortan N., aflându-se în stradă, în centrul s. Șuri, r-nul Drochia, în apropiere de primărie și casa de nunți a acestei localități, fiind în stare de ebrietate alcoolică, urmărind scopul omorului persoanei din motiv de răzbunare, a intrat în bucătăria casei de nunți, de unde a luat cuțit cu care a ieșit în stradă și a atacat persoanele care anterior l-au agresat, l-a atacat pe Melnic D., aplicându-i o lovitură cu cuțitul în cutia toracică pe stânga, cauzându-i leziuni corporale grave periculoase pentru viață, sub formă de plagă tăiată-înțepată a cutiei toracice, cu lezarea parțială a părții accedente a aortei, lezarea pulmonului drept cu complicație, scurgeri de sânge intra-toracică pe dreapta și în mediastin, care s-au complicat cu șoc hemoragic, provocând decesul acestuia, respectivele acțiuni fiind încadrate juridic în baza art. 145 alin. (1) Cod penal, ca omorul unei persoane. 8 La 18 februarie 2012, orele 22.00, Cemortan I., aflându-se în stradă, în centrul s. Șuri, r-nul Drochia, în apropiere de primărie și casa de nunți a acestei localități, fiind în stare de ebrietate alcoolică, urmărind scopul vătămării intenționate grave a integrității corporale, din motiv de răzbunare, a intrat în bucătăria casei de nunți de unde a luat cuțit cu care a ieșit în stradă, l-a atacat pe Rabei A., aplicându-i cu cuțitul multiple lovituri în diferite regiuni ale corpului, cauzându-i leziuni corporale grave periculoase pentru viață, sub formă de plăgi multiple ale corpului, plagă penetrantă a abdomenului cu lezarea organelor interne, care s-au complicat cu scurgere de sânge intra-abdominală acută, acțiunile lui Cemortan I. urmând a fi calificate juridic în baza art. 151 alin. (1) Cod penal, ca vătămare intenționată gravă a integrității corporale a persoanei. La stabilirea pedepsei, instanța de apel a reținut că inculpații au recunoscut parțial vinovăția, se căiesc și regretă faptele comise, au luat măsuri pentru recuperarea prejudiciului cauzat prin infracțiunile comise, sumele bănești nefiind însă recepționate de părțile vătămate, concluzionând a le aplica o pedeapsa corespunzătoare gradului prejudiciabil al faptelor comise și circumstanțelor cauzei, care să contribuie la atingerea scopurilor pedepsei penale și va fi suficientă pentru corectarea și reeducarea inculpaților, în scopul prevenirii comiterii altor infracțiuni, precum și pentru restabilirea echității sociale.

Procurorul a declarat recurs ordinar, în care solicită casarea deciziei menționate și dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel. Recurentul a indicat că probele administrate confirmă integral vinovăția inculpatului Cemortan I. în comiterea infracțiunii prevăzută de art. 151 alin. (2) lit. f) Cod penal și a inculpatului Cemortan N. în baza art. 145 alin. (2) lit. a) Cod penal. La reîncadrarea acțiunilor inculpaților, instanța de apel nu a făcut o analiză profundă a declarațiilor succesorului părții vătămate, părții vătămate, martorilor și inculpaților, nu le-a dat o apreciere juridică obiectivă, care în ansamblul lor nu trezesc îndoieli că ultimii au comis infracțiunile incriminate. Acțiunile inculpatului Cemortan N. întrunesc toate condițiile de încadrare a faptei în baza art. 145 alin. (2) lit. a) Cod penal – omorul unei persoane, cu premeditare. Potrivit probelor administrate, motivul omorului a fost răzbunarea în urma conflictelor existente între inculpat și victimă, inculpatul dispunând de timp, din declarațiile lui, de o oră, pentru a reflecta, chibzui modalitatea comiterii omorului premeditat, de pregătire suficientă pentru asigurarea șansei sporite de reușită, până la aceasta amenințând victima, ieșind din sala de ceremonii cu un cuțit în mână și fiind bătut de ”toți”, s-a îndreptat anume spre Melnic D. și l-a lovit în piept, în partea stângă, unde sunt localizate organele de importanță vitală, cauzându-i victimei leziuni corporale grave, în urma căror a survenit decesul. Totodată, a fost dovedită și vinovăția inculpatului Cemortan I. în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (2) lit. f) Cod penal, din declarațiile martorilor fiind stabilit că acesta a acționat prin mijloace periculoase pentru viața și sănătatea mai multor persoane, fiind cu două cuțite în mână, s-a năpustit asupra unui grup de persoane, având intenția de atac direct și cauzarea de leziuni corporale grave, fiind conștient că poate cauza leziuni corporale mai multor persoane. 9 Instanța de apel nu a luat în considerație că după aplicarea loviturilor, ambii inculpați au fugit în sala de ceremonii. Deși infracțiunile fusese comise, inculpatul Cemortan N. a alertat organele de poliție că în centru s. Șuri are loc o bătaie și nu despre infracțiunile săvârșite. Decizia instanței de apel este ilegală și pasibilă casării, inculpaților fiindu-le aplicate pedepse individualizate contrar prevederilor legale, prea blânde în raport cu circumstanțele cauzei și personalitatea lor. La stabilirea pedepselor instanța de apel nu a acordat deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75 Cod penal, circumstanțe atenuante în acțiunile inculpaților nu au fost stabilite, ei nu au contribuit la descoperirea infracțiunii, dar dimpotrivă, au ascuns obiectele infracțiunii și nu au declarat despre locul aflării lor. Inculpații se caracterizează negativ, au declarat că au atacat victimele cu cuțitul, fiind anterior agresați de către aceștia și se aflau într-o stare de puternică frământare sufletească, contrariul fiind stabilit în cadrul expertizelor psihiatrice, din care rezultă că inculpații au acționat cu discernământ. În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10), 12) Cod de procedură penală – instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale, faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită. 5.1. Partea vătămată Rabei A. și succesorul părții vătămate, Melnic I., la fel au declarat recurs ordinar, în care solicită casarea deciziei menționate și dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel. Recurenții au indicat că instanța de apel nu a ținut cont că inculpații nu au reparat prejudiciul material și moral cauzat. Mai mult, ei au declarat că vinovați în comiterea infracțiunilor sunt victimele, motivând gestul lor prin comportamentul victimelor care i-au agresat primii, fapte ce nu corespund realității și care demonstrează că inculpații nu se căiesc de cele săvârșite. În acțiunile inculpaților nu au fost stabilite circumstanțe atenuante, aceștia nu au contribuit la descoperirea infracțiunii și au ascuns obiectele folosite la comiterea crimelor. Inculpații se caracterizează mediocru, infracțiunile au fost comise în stare de ebrietate alcoolică, aceștia recunoscând acest lucru în fața medicilor psihiatri, care au examinat starea psihofiziologică a acestora la momentul comiterii infracțiunii. În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de procedură penală – instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, acesta este expus neclar, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Judecând recursurile ordinare pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal lărgit face următoarele concluzii. Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) și 12) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această instanță, inclusiv când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, când motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, 10 când instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, când s- au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale și când faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită. Conform art. 6 pct. 11/1) Cod de procedură penală, eroarea gravă de fapt constituie stabilirea eronată a faptelor, în existența sau inexistența lor, prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau sau prin denaturarea conținutului acestora. Eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a probelor. Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Sub acest aspect se atestă următoarele situații. În primul rând, conform art. 385 alin. (1) pct. 1) – 4) Cod de procedură penală, la adoptarea sentinței, instanța de judecată soluționează chestiunile dacă a avut loc fapta de săvârșirea căreia este învinuit inculpatul, dacă această faptă a fost săvârșită de inculpat, dacă fapta întrunește elementele infracțiunii și de care anume lege penală este prevăzută ea, dacă inculpatul este vinovat de săvârșirea acestei infracțiuni. Potrivit art. 325 alin. (1) Cod de procedură penală, judecarea cauzei în primă instanță se efectuează în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu. În corespundere cu art. 8 Cod penal, caracterul infracțional al faptei și pedeapsa pentru aceasta se stabilesc de legea penală în vigoare la momentul săvârșirii faptei. În această consecutivitate și cu referire la soluția instanței de apel privind inculpatul Cemortan I., se reține că, în ședința instanței de apel, procurorul a cerut condamnarea lui doar în baza în baza art. 151 alin. (2) lit. f) Cod penal, adică pentru vătămarea intenționată gravă a integrității corporale a părții vătămate Rabei A., săvârșită la 18.02.2012, prin mijloace periculoase pentru viața sau sănătatea mai multor persoane (v. 5, f.d. 82, pct. 3. din decizie). Potrivit jurisprudenței naționale, mijloacele aplicate trebuie să prezinte un real pericol pentru viața sau sănătatea mai multor persoane, iar făptuitorul trebuie să conștientizeze periculozitatea mijloacelor aplicate. Pentru existența acestei agravante urmează de dovedit că mijloacele aplicate au fost apte de a pune în pericol viața sau sănătatea altor persoane, inclusiv prin modul în care este folosit de către făptuitor. În general, circumstanța dată ar putea exista în cazuri de: accidentare intenționată a unui grup de persoane de către mijlocul de transport; tragere din arma de foc în direcția în care se află mai multe persoane sau într-un spațiu închis în care se află mai multe persoane, fiind verosimilă producerea ricoșeurilor; provocare a unei scurgeri de gaze toxice apte să afecteze mai multe persoane; provocare a exploziei, a incendiului, a inundării, a unei contaminări radioactive sau bacteriologice etc., care pot fi periculoase pentru mai multe persoane; otrăvire a produselor alimentare sau a apei care urmează a fi consumate de mai multe persoane etc. Cerința de prezență a acestei circumstanțe agravante nu va fi îndeplinită, dacă, deși mijlocul aplicat ar putea în mod obiectiv să creeze pericol pentru viața sau sănătatea mai multor persoane, posibilitatea producerii unui asemenea rezultat ar fi exclusă în împrejurările concrete ale comiterii infracțiunii. Concluzia despre prezența sau lipsa pericolului real pentru viața sau sănătatea mai multor persoane rezultă din atitudinea făptuitorului față de calitățile vulnerante ale mijloacelor alese pentru săvârșirea infracțiunii, de poziția victimei în raport cu alte persoane, precum și particularitățile realizării acțiunii îndreptate spre 11 vătămarea corporală gravă a victimei (pct. 5.12. din Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 11 din 24.12.2012, cu privire la practica judiciară în cauzele penale referitoare la infracțiunile săvârșite prin omor). Totodată, circumstanțele cauzei, raportate la împrejurările enunțate, inclusiv declarațiile inculpatului Cemortan I., a părții vătămate Rabei A., a martorilor Vizitiu V., Mereuța E., Coșciuc D. și Mereuță I., denotă că inculpatul Cemortan I. a întrebuințat doar un singur cuțit, cu care l-a lovit doar pe Rabei A., implicându-se după ce ultimul l-a lovit pe fratele inculpatului, pe Cemortan N., cu palma peste față, după care îndată a părăsit locul infracțiunii, nemanifestând și neexistând, astfel, un pericol real pentru cauzarea unor asemenea leziuni de către Cemortan I. și altor persoane prezente, adică el nu a folosit mijloace periculoase pentru viața sau sănătatea mai multor persoane (pct. 2., 4. din decizie). Rezultă, că instanța de apel întemeiat a recalificat acțiunile lui Cemortan I. din art. 151 alin. (2) lit. f) în baza art. 151 alin. (1) Cod penal, condamnându-l și aplicându-i o pedeapsă individualizată conform prevederilor legii penale în vigoare la momentul săvârșirii faptei (pct. 4. din decizie). Mai mult, recursurile declarate de procuror și de partea vătămată Rabei Andrei, potrivit argumentelor invocate și reproduse în pct. 5. și 5.1. din prezenta decizie, sunt întemeiate doar pe critica modului în care instanța de apel a apreciat circumstanțele cauzei și probele administrate, privind condamnarea inculpatului Cemortan I. Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) Cod de procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei și probelor administrate în alt sens decât cel pe care îl propune procurorul și partea vătămată este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu este temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală, eroarea gravă de fapt nereprezentând o apreciere greșită a probelor, și astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, este lipsită de orice suport legal. Este de observat că motivele invocate de recurenții vizați au constituit deja obiect de examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens (pct. 3.- 4. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița versus Moldova). Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel, în cazul inculpatului Cemortan I., nu a comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurenți, că hotărârea atacată cuprinde motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, fiindu-i aplicată ultimului o pedeapsă individualizată conform prevederilor legale, că recursurile ordinare ale procurorului și părții vătămate Rabei Andrei, privind condamnarea inculpatului Cemortan I., sunt neîntemeiate. 12 Conform art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța respinge ca inadmisibil recursul înaintat în cazul în care se constată că acesta este neîntemeiat. Prin urmare, odată ce recursurile ordinare nominalizate sunt neîntemeiate în aspectul vizat, ele urmează a fi respinse ca inadmisibile. În al doilea rând, potrivit art. 417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod de procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date. Rejudecarea cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță, care se aplică în mod corespunzător. Conform art. 101 alin. (1), 394 alin. (1) pct. 1) și 2) Cod de procedură penală, fiecare probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor. Partea descriptivă a deciziei de condamnare trebuie să cuprindă descrierea faptei criminale, considerată ca fiind dovedită, indicându-se locul, timpul, modul săvârșirii ei, forma și gradul de vinovăție, motivele și consecințele infracțiunii, probele pe care se întemeiază concluziile instanței de judecată și motivele pentru care instanța a respins alte probe. Potrivit jurisprudenței naționale, omorul săvârșit cu premeditare presupune că luarea hotărârii de a săvârși omorul a precedat cu o anumită perioadă de timp săvârșirea faptei. Durata acestui interval de timp nu este fixă și nici nu poate fi dinainte stabilită. În fiecare caz, instanța de judecată va ține seama de particularitățile subiective ale făptuitorului, deoarece, în funcție de aceste particularități, o persoană poate avea nevoie de un interval mai mare de timp pentru a chibzui, pe când o altă persoană poate chibzui cu multă eficiență chiar într-un interval de timp mai scurt. Premeditarea presupune prezența unui complex de condiții de realizare a ei, care privesc atât latura subiectivă, cât și latura obiectivă a infracțiunii. Pregătirea de infracțiune este o etapă indispensabilă a activității infracționale, în ipoteza infracțiunii prevăzute la art.145 alin.(2) lit. a) Cod penal. Premeditarea nu poate exista, dacă decizia infracțională nu se exteriorizează prin acte pregătitoare, de natură nu doar psihică, dar și materială, obiectivizată (pct. 5.1. din Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 11 din 24.12.2012, cu privire la practica judiciară în cauzele penale referitoare la infracțiunile săvârșite prin omor). Însă, instanța de apel nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate, deoarece (pct. 4. din decizie): a) corect stabilind că instanța de fond: „contrar prevederilor art. 394 alin. pct.1) Cod de procedură penală, deși a constatat vinovăția lui Cemortan I. în baza art. 151 alin. (2) lit. e) Cod penal, iar a lui Cemortan N. în baza art. 145 alin. (2) lit. a) Cod penal, în partea descriptivă a sentinței nu a descris separat faptele criminale, considerate ca fiind dovedite în acțiunile fiecărui inculpat”, la rândul său a comis următoarele erori de drept; b) a constatat că inculpatul Cemortan N.: „urmărind scopul omorului persoanei din motiv de răzbunare, a intrat în bucătăria casei de nunți, de unde a luat cuțit cu care a ieșit în stradă și a atacat persoanele care anterior l-au agresat, l-a atacat pe Melnic D., aplicându-i o lovitură cu cuțitul în cutia toracică pe 13 stânga…, provocând decesul acestuia”, adică a comis un omor săvârșit cu premeditare, prevăzut de art. 145 alin. (2) lit. a) Cod penal, dar greșit a încadrat acțiunile lui în baza art. 145 alin. (1) Cod penal, ca omorul unei persoane; c) or, nu a apreciat separat și în coroborare probele administrate, în special declarațiile ambilor inculpați și a martorilor Rabei A., Vizitiu V., Mereuța E., Coșciuc D. și Mereuță I., a raportului de expertiză medico – legală din 29.03.2012, conform căror inculpatul Cemortan N., fiind în prealabil agresat fizic de victimă, s- a retras în localul casei de nunți, apoi, peste un timp, a luat de la bucătărie un cuțit și a revenit în stradă, s-a apropiat direct de Melnic D. și l-a lovit cu cuțitul în partea stângă a toracelui, adică în partea localizării organelor vitale ale omului, provocând decesul victimei, în scopul de a se răzbuna pentru acțiunile anterioare ale părții vătămate. Circumstanțele expuse denotă că inculpatul a planificat și conștientizat acțiunile pe care urma să le întreprindă, precum și rezultatul final al cestora, dispunând de suficient timp pentru a-și determina intenția, urmărind scopul omorului părții vătămate din motiv de răzbunare, pentru faptul că victima l-a lovit cu ceva timp în urmă, precedând cu o anumită perioadă de timp săvârșirea faptei infracționale și pregătindu-se de comiterea omorului părții vătămate prin înarmare din timp cu un cuțit. Prin urmare, particularitățile împrejurărilor relevate pe caz și enunțate supra, atestă că în acțiunile inculpatului Cemortan N. se regăsesc, în mod rezonabil, elementele infracțiunii prevăzute la art. 145 alin. (2) lit. a) Cod penal, adică omorul săvârșit cu premeditare. Rezultă că instanța de apel nu a soluționat fondul cauzei penale în condițiile legii și a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, iar motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, a aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale și a dat faptei săvârșite de inculpatul Cemortan N. o încadrare juridică greșită. Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de recurs casează parțial hotărârea atacată, rejudecă cauza și pronunță o nouă hotărâre, dacă nu se agravează situația condamnatului, sau dispune rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs. Dat fiind că încălcările comise de instanța de apel, a normelor procedurale specificate, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de recurs deoarece ar agrava situația inculpatului, se impune soluția admiterii recursurilor succesorului părții vătămate, Melnic Iurie și a procurorului în privința inculpatului Cemortan N., casării deciziei contestate în partea condamnării acestui inculpat și dispunerea rejudecării cauzei în această parte de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată. În cadrul rejudecării cauzei instanța de apel urmează să înlăture erorile menționate, să țină cont de împrejurările expuse, să judece cauza în strictă conformitate cu legea, să adopte o hotărâre legală și întemeiată.

În conformitate cu art. 434, 435 alin. (1) pct. 1), 2) lit. c), alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit, 14 DECIDE: Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de partea vătămată Rabei Andrei împotriva sentinței Judecătoriei Drochia din 30 decembrie 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 05 august 2015, în privința inculpaților Cemortan Ion Ion și Cemortan Nicolai Ion. Admite recursurile ordinare declarate de procuror și de succesorul părții vătămate, Melnic Iurie, casează decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 05 august 2015 în partea condamnării inculpatului Cemortan Nicolai Ion în baza art. 145 alin. (1) Cod penal și dispune rejudecarea cauzei în această parte de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată. În rest, decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 05 august 2015 se menține. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 16 februarie 2016. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Iurie Diaconu Elena Covalenco Liliana Catan Ion Guzun 15