1ra-48/15 — art. 186 alin 5 CP

1ra-48/15 — art. 186 alin 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr.1ra-48/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

14 ianuarie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Petru Ursache,

Judecători – Petru Moraru și Ghenadie Nicolaev,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, împotriva sentinței

Judecătoriei Drochia din 10 decembrie 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 07 mai 2014, declarat de inculpatul

Cemîrtan Ruslan Nicolae, născut la 09 aprilie

1978, originar și domiciliat or. Drochia, str. Piața

Independenței 47, ap. 90, cetățean al R. Moldova

Termenul de examinare a cauzei:

Instanța de fond: 18.04. - 10.12.2013;

Instanța de apel: 02.01.- 07.05.2014;

Instanța de recurs: 19.11.2014- 14.01.2015;

C O N S T A T Ă :

a fost condamnat în baza art. 186 alin. (5) Cod penal, la 7 ani închisoare, iar în baza

art. 84 alin. (4) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al

pedepselor aplicate, prin prezenta sentință și prin sentința Judecătoriei Bălți din

04 iunie 2013, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 7 ani 2 luni închisoare, cu

executarea în penitenciar de tip semiînchis

A fost admisă acțiunea civilă, fiind încasat de la inculpatul Cemîrtan Ruslan

în beneficiul părții vătămate Sîrbu Simion suma de 338.977,56 lei, cu titlu de

prejudiciu material.

Cemîrtan Ruslan la 10.10.2012, aproximativ la orele 0900 - 1200, prin forțarea

geamului, a pătruns în casa de locuit a cet. Sîrbu Simion, amplasată în or. Drochia,

str. G. Ionescu 53, de unde pe ascuns, a sustras: bijuterii din aur; valută străină în

sumă de 1.520 euro, 4.400 dolari SUA., 4.026 lei românești, 800 hrivne ucrainene;

valută națională în sumă de 90.000 lei; 2 cartele de reîncărcare ,,Moldcell” a cîte

200 lei fiecare și 2 cartele a cîte 100 lei fiecare; monede și bancnote vechi pe care

proprietarul nu le-a apreciat, cauzîndu-i astfel părții vătămate Sîrbu Simion un

prejudiciu material în proporții deosebit de mari în sumă totală de 338.977,56 lei.

rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei hotărîri de achitare, din motiv că nu a

săvîrșit infracțiunea incriminată, acuzarea nu a prezentat probe pertinente și

concludente care ar dovedi vinovăția lui în cele incriminate.

1

respins ca nefondat apelul declarat de inculpat, cu menținerea sentinței fără

modificări.

La adoptarea soluției date instanța de apel a reținut că, instanța de fond, în

conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, a verificat complet

sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor

administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

utilității și veridicității lor, corect ajungînd la concluzia privind vinovăția

inculpatului care se confirmă prin următoarele probe: declarațiile părții vătămate

Sîrbu Simion; martorilor Sîrbu Svetlana și Matrohina Tatiana; procesul-verbal de

cercetare la fața locului cu planșa fotografică din 10.10.2012 a gospodăriei lui

Sîrbu S., unde a fost săvîrșit furtul (f.d.9-15, Vol.I); procesul-verbal de predare a

informației în cadrul efectuării măsurii speciale de investigații „Culegerea

informației de la instituțiile de comunicații electronice,, (f.d.155, Vol.I); extras de pe

CD, ridicat de la SA „Moldcell”, potrivit căruia, cu cartelele de reîncărcare care au

fost sustrase de la Sîrbu S. a fost suplinit contul pe telefonul ce aparține inculpatului

Cemîrtan R. (f.d.161, Vol.I); certificat eliberat de SRL „Vamim-Tel” potrivit căruia,

la 02.10.2012 Sîrbu S. a procurat 2 cartele de reîncărcare a cîte 200 lei cu numărul

de serie 309014457 și 309014458, (f.d.167, Vol.I); ordonanța de percheziție

(f.d. 169-170, Vol. I); încheiere de autorizare a percheziției (f.d.173-175, Vol.I);

procesul-verbal de efectuare a percheziției la domiciliul lui Cemîrtan Ruslan în urma

căreia au fost depistate diferite bancnote și monede de colecție (f.d.176-182, Vol.I);

procese-verbale de recunoaștere a obiectelor, potrivit cărora Sîrbu S. a recunoscut

mai multe bancnote și monede din colecția sa, un lanț și o brățară care au fost

sustrase din casa lui și ulterior depistate la Cemîrtan R. în cadrul percheziției

(f.d.30, 32-51, Vol.II), probe care incontestabil demonstrează vinovăția inculpatului

și care au fost prezentate de partea acuzării în cadrul ședinței instanței de apel în

respingerea argumentelor inculpatului privind nevinovăția sa.

Argumentele inculpatului Cemîrtan R., prin care se susține că el în momentul

săvîrșirii infracțiunii se afla în altă localitate împreună cu rudele sale, cartelele

telefonice fiind găsite de el pe teritoriul școlii internat din mun. Bălți, iar bancnotele

și monedele depistate în cadrul percheziției la el în domiciliu, sunt din colecția sa,

instanța de apel le-a reținut ca declarative, apreciindu-le ca fiind un mijloc de

apărare în scopul evitării răspunderii penale.

Alegațiile inculpatului referitor la faptul, că pe parcursul urmăririi penale și

examinării cauzei în instanța de fond, dînsul a fost supus presiunilor psihice și fizice

de către colaboratorii poliției, procuror și judecător, instanța de apel le-a apreciat ca

fiind deasemenea declarative și nefondate, ca o încercare a inculpatului de a evita

răspunderea penală pentru fapta comisă, acestea fiind combătute prin întreg

ansamblul probant prezentat de partea acuzării în cadrul examinării cauzei în

instanța de fond și în ordine de apel.

La individualizarea pedepsei, instanța de apel a concluzionat că, prima

instanță a respectat prevederile art. art. 61, 75 Cod penal, ținînd seama de: scopul

pedepsei penale întru restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului și

prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni; de criteriile generale de individualizare a

pedepsei penale, ce țin de gravitatea faptei penale, urmările prejudiciabile, motivul

2

săvîrșirii infracțiunii, persoana inculpatului, care anterior a fost în conflict cu legea

penală avînd antecedente penale nestinse și a comis cu intenție infracțiunea în stare

de recidivă deosebit de periculoasă.

procedură penală, a contestat cu recurs ordinar hotărîrile pronunțate, solicitînd

casarea acestora, cu remiterea cauzei la rejudecare în aceiași instanță în alt complet

de judecată.

În motivarea recursului inculpatul a invocat că, instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, fiind ignorate prevederile

art. 101 Cod de procedură penală, precum și art. 26 din Constituția R. Moldova.

În acest sens, recurentul a supus criticii modalitatea de apreciere a probelor,

invocînd că, instanțele de fond nu au cercetat materialele cauzei sub toate aspectele,

complet și obiectiv, dînd o apreciere greșită circumstanțelor de fapt, mai mult,

instanța de apel neîntemeiat a respins demersul apărării privind audierea

suplimentară a martorilor S. Sîrbu, T. Matrohina și V. Silin și nu a apreciat

procesele-verbale de audiere suplimentară a părții vătămate Sîrbu Simion din

15.11.2012 și procesul-verbal de audiere a martorului Sîrbu Svetlana din

29.10.2012, precum și ordonanța de percheziție din 26.02.2013 care are legătură

directă cu procesele-verbale enunțate.

Totodată, instanța de apel nu s-a expus și asupra corpurilor delicte, și anume

prima instanță greșit a constatat cele 340 de monede ca proprietate a părții vătămate

Sîrbu S., or, partea vătămată a recunoscut doar 5 monede, mai mult, toate lucrurile

depistate în urma percheziției din 26.02.2013 fac parte din colecția ce îi aparține lui.

La fel, recurentul a mai invocat că, în cadrul ședințelor instanței de apel i-a

fost încălcat dreptul la apărare, și anume inculpatul a fost lipsit de dreptul de a-și

expune poziția în cadrul susținerilor verbale și în ultimul cuvînt.

În final, recurentul a menționat că instanțele de fond, neîntemeiat l-au

condamnat făcînd referire la antecedentele penale, deoarece el deja a executat în

întregime toate sentințele de condamnare și în toate cauzele și-a recunoscut vina.

pentru inadmisibilitatea acestuia deoarece, motivele recurentului nu sunt prevăzute

ca temei pentru declararea recursului.

6.1. Asupra recursului declarat, a depus referință și partea vătămată Sîrbu

Simion, pronunțîndu-se pentru inadmisibilitatea acestuia din motiv că, cererea de

recurs nu întrunește cerințele prevăzute de norma procesual penală, inculpatul a

invocat aceleași temeiuri menționate în cererea de apel, nu a indicat nici asupra unei

erori de drept formal sau procesual, material sau substanțial.

Condamnarea inculpatului s-a făcut exclusiv conform prevederilor legii, cu

respectarea tuturor rigorilor procesuale și materiale, cu o motivare clară și suficientă.

cauzei penale, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele

considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să

decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit

3

neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de

art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent, or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărîrile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Din conținutul recursului ordinar declarat se întrevede că recurentul invocă ca

temei de drept pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, potrivit căruia

hotărîrea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept

comisă la judecarea cauzei, în cazul cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel.

Conform prevederilor art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrilor atacate pe baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și oricăror probe noi

prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de

prima instanță, fiind obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în

apel.

Așa cum rezultă din textul deciziei atacate, Colegiul penal reține că instanța

de apel a motivat decizia în conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod

de procedură penală, iar, decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus,

la respingerea apelului declarat și menținerea sentinței.

Mai mult ca atît, din materialele dosarului rezultă, că instanța de apel, în

cauza dată, în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, a

examinat complet și obiectiv probele administrate la dosar, verificîndu-le sub

aspectul pertinenței și concludenței, și respectiv concluzia privind respingerea

apelului declarat de inculpatul Cemîrtan R., este corectă.

Soluția adoptată, la caz, de instanța de apel, este pe deplin confirmată prin

ansamblul de probe expuse și analizate în hotărîrea atacată, iar probatoriul

administrat coroborînd în ansamblu, confirmă vinovăția inculpatului în săvîrșirea

infracțiunii imputate.

În acest sens, nu poate fi reținută ca întemeiată critica recurentului

Cemîrtan R. privind omisiunea instanței de apel de a se expune asupra tuturor

motivelor invocate în apel, deoarece în decizia pronunțată, sunt supuse unei analize

ample toate aspectele importante pentru justa soluționare a cauzei.

În susținerea acestei constatări, Colegiul își expune concluziile în felul

următor:

7.1. Argumentul recurentului prin care se susține că, instanța de apel a respins

demersul avocatului L. Craveț privind reluarea cercetării judecătorești prin ce i-a

limitat dreptul inculpatului de a adresa întrebări părții vătămate S. Sîrbu, martorilor

S. Sîrbu și T. Matrohina, nu poate fi reținut deoarece, instanța de apel corect a

concluzionat că martorii T. Matrohina și S. Sîrbu au fost audiați în cadrul primei

instanțe (f.d. 172 verso, vol. III), or, inculpatul și apărătorul acestuia au avut deplină

posibilitate să adreseze întrebările dorite, mai mult, Colegiul penal reține că,

demersul dat nu a fost motivat și anume, din care motiv este necesar de a cerceta din

nou aceste persoane.

4

Din conținutul recursului ordinar, se evidențiază că recurentul face referire la

o probă nouă și anume la martorul V. Silin care nu a fost audiat în instanța de apel și

inculpatul nu a avut posibilitatea să-i adreseze întrebări, însă nici acest argument nu

poate fi reținut de către Colegiul penal, deoarece nu au fost respectate prevederile

art. 413 alin. (4) Cod de procedură penală și anume nu a fost argumentat care

circumstanțe ar putea fi stabilite în urma cercetării acestei probe la fel cum nu au

fost indicate și motivele care au împiedicat prezentarea acestei probe în prima

instanță.

7.2. La fel din conținutul recursului declarat de inculpat, Colegiul penal atrage

atenția la motivele inculpatului care au fost invocate și în cererea de apel și anume:

a) dezacordul cu procesul verbal de audiere suplimentară a părții vătămate

Sîrbu S. din 15.11.2012, care în viziunea inculpatului a fost efectuat ilegal, după

efectuarea percheziției la domiciliul inculpatului din 26.02.2013;

b) dezacordul cu constatarea instanțelor de fond referitor la corpurile delicte

ca proprietate a părții vătămate S. Sîrbu (pachetele nr. 2, 4).

În acest sens, Colegiul penal conchide că, nici una din aceste pretenții nu

poate fi reținută de către instanța de recurs și urmează a fi respinsă din motiv că

legalitatea procesului-verbal privind audierea suplimentară a părții vătămate, nu a

fost contestată la terminarea urmăririi penale în sensul art.251 Cod de procedură

penală și nu poate fi invocată ulterior la judecarea cauzei penale, la fel și cu

corpurile delicte, acestea nici în cadrul primei instanțe, la etapa studierii corpurilor

delicte (f.d. 89, vol. III), nu au fost supuse criticii din partea inculpatului sau

apărării.

7.3. Alegațiile inculpatului referitor la încălcarea dreptului său de a participa

în susținerile verbale și ultimul cuvînt, Colegiul penal le apreciază critic, or, potrivit

procesului-verbal al ședinței de judecată a instanței de apel (f.d. 155, 161, 171-173

vol.III), rezultă că instanța de apel a respectat întocmai prevederile art. 413 Cod de

procedură penală.

7.4. Referitor la sentințele anterioare, pe care, în viziunea recurentului, au fost

bazate hotărîrile de condamnare a instanțelor de fond, Colegiul penal menționează

că, antecedentele penale ale inculpatului, nu au influențat asupra vinovăției acestuia

dar au fost luate în considerație la individualizarea pedepsei.

7.5. Colegiul penal apreciază că, dezacordul cu modalitatea de apreciere a

probelor, în modul propus de către autorul recursului, nu se încadrează în

prevederile art. 427 Cod de procedură penală, iar o altă opinie asupra probelor care

au fost puse la baza sentinței de condamnare, nu poate servi temei pentru

reexaminarea cauzei.

Deci, criticile formulate de recurent, enunțate la pct. 5. al prezentei decizii, în

contextul cărora se susține că inculpatul Cemîrtan R. nu se face vinovat de săvîrșirea

infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (5) Cod penal, - acestea au format obiect de

discuție la judecarea cauzei în instanța de apel și, acestora instanța de apel le-a dat o

motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă, soluție, pe care instanța de

recurs și-o însușește pe deplin, și a cărei reluare nu se mai impune, avînd în vedere

și faptul că verificînd hotărîrile atacate în raport cu prevederile art. 424 alin. (2) Cod

de procedură penală, în sensul că nu se identifică existența și a altor motive care

analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat în

5

prezenta cauză este vădit neîntemeiat.

Prin urmare, argumentele invocate de către inculpat, nu și-au găsit confirmare

și nu pot servi temei de casare a deciziei contestate.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că recursul ordinar depus

de către inculpatul Cemîrtan Ruslan, urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Cemîrtan Ruslan,

împotriva sentinței Judecătoriei Drochia din 10 decembrie 2013 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 07 mai 2014, în propria cauză penală,

fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată integral la 11 februarie 2015.

Președinte Petru Ursache

Judecători Petru Moraru

Ghenadie Nicolaev

6