1ra-255/16 — art. 191 alin.2 lit.c,d CP

1ra-255/16 — art. 191 alin.2 lit.c,d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-255/16

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

27 ianuarie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar împotriva

sentinței Judecătoriei Dondușeni din 07 aprilie 2014 și deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 28 septembrie 2015, declarat de inculpata:

Croitori Valentina Valerii, născută la

08.09.1991, originară și domiciliată în s.

Codrenii-Noi, r-nul Dondușeni,

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 27.11.2013- 07.04.2014;

instanța de apel: 30.04.2014- 28.09.2015;

instanța de recurs: 14.12.2015 -27.01.2016;

C O N S T A T Ă :

a fost condamnată în baza art. 191 alin. (2) lit. c), d) Cod penal la amendă în

mărime de 550 (cinci sute cincizeci) unități convenționale, cu privarea dreptului de

a ocupa funcții în domeniul comercializării mărfurilor pe un termen de 1 an și 6

luni.

A fost admisă integral acțiunea civilă înaintată de reprezentantul SRL ”MC-

Consulting”, dispunîndu-se încasarea de la Croitori Valentina în beneficiul SRL

”MC-Consulting” suma de 45 158, 25 lei.

Croitori Valentina folosind situația de serviciu a însușit ilegal bunurile altei

persoane, încredințate în administrarea acesteia, cauzînd angajatorului pagubă

materială considerabilă, în următoarele împrejurări.

Fiind angajată în baza ordinului nr.10 din 01 iulie 2012 și contractului

individual de muncă nr. 031 din aceiași dată în calitate de chelner-barmen la SRL

“MC- Consulting” subdiviziunea Disco-bar "Favorit” din or. Dondușeni, urmărind

1

scopul delapidării mărfurilor transmise acestuia pentru realizare, folosind situația

de serviciu, Croitori Valentina a însușit ilegal în perioada de timp 14 februarie

2013 - 10 aprilie 2013 produse alimentare, țigări și băuturi alcoolice încredințate în

gestiunea acesteia în sumă totală de 45 158,25 lei, prin ce a cauzat întreprinderii

nominalizate prejudiciul material considerabil.

Astfel, prin acțiunile sale criminale intenționate, inculpata Croitori Valentina

a comis infracțiunea prevăzută de art. 191 alin. (2) lit. c), d) Cod penal,

delapidarea averii străine, săvîrșită cu cauzarea de daune în proporții

considerabile cu folosirea situației de serviciu.

- inculpata Croitori Valentina, solicitînd admiterea apelului, casarea totală a

sentinței cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care să fie dispusă achitarea sa cu

respingerea acțiunii civile înaintate de către SRL "MC-Consulting” ca

neîntemeiată.

În motivarea apelului, a indicat că, nu este de acord cu sentința deoarece la

emiterea ei nu s-a luat în considerație faptul că neajunsul depistat s-a format nu

doar în timpul cît ea lucra, programul ei de muncă fiind 3 zile lucrătoare și 4 de

odihnă, nu se efectuau revizii financiare în fiecare săptămână, au fost neglijate

totalmente declarațiile sale, ea recunoscînd doar 11 000 lei din suma incriminată,

aceasta constituind costul mărfurilor pe care le-a vîndut pe datorie și pentru care

clienții încă nu s-au achitat. Nu s-a ținut cont nici de aceea că conducerea SRL

‘“MC-Consulting” cunoștea despre faptul că ea comercializa marfa clienților și în

datorie, fapt ce se confirmă prin declarațiile reprezentantului părții vătămate, N.

Coropcean și ale martorului Romaniuc A., contabilul întreprinderii, fiindu-i reținut

salariul în contul restanțelor ce apăreau. A mai indicat că instanța, din motive

neclare, a dat preferință declarațiilor subiective și nefondate ale reprezentantului

SRL “MC-Consulting" și ale contabilului SRL-ului, care în mod evident au avut

intenția de a ascunde ilegalitățile care se comit în interiorul întreprinderii, precum

și îmbogățirea fără justă cauză din contul său.

Cu referire la latura civilă, a menționat că acțiunea civilă a fost admisă

neîntemeiat de prima instanță în cuantumul solicitat de partea civilă, deoarece

însăși partea civilă, în cadrul examinării cauzei, nu s-a putut aprecia în mod concret

care este totuși mărimea prejudiciului care ar fi fost cauzat de ea anume în

rezultatul acțiunilor ilicite ce ar cădea sub incidența art. 191 alin.(2) lit c) și d) Cod

penal.

2

-avocatul Socolov Lucreția în interesele inculpatei, invocînd aceleași motive

ca și inculpata, a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței, rejudecarea cauzei

și adoptarea unei hotărîri legale.

au fost respinse apelurile declarate și menținută sentința fără modificări.

4.1 În argumentarea soluției adoptate instanța de apel a constatat că instanța de

fond a respectat normele procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele și în

mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o apreciere

legală, respectîndu-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de

vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar toate probele în

ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

Colegiul a constatat că soluția instanței de fond se bazează pe declarațiile

depuse de reprezentantul părții vătămate SRL ’'MC-Consulting” Coropcean

Nadejda, declarațiile martorului Romaniuc Alina, documentele și procesele-verbale

din dosar care au fost cercetate în instanța de fond și în instanța de apel, dovezi

care demonstrează că prima instanță corect a stabilit starea de fapt și just a calificat

acțiunile inculpatei în baza art. 191 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, astfel argumentul

apărătorului și inculpatei referitor la incorectitudinea aprecierii doar în favoarea

părții vătămate sau neaprecierea corespunzătoare a probelor existente și

administrate pe cauză, nu au fost reținute de către instanța de apel.

Colegiul a mai menționat că instanța de fond la stabilirea pedepsei a acordat

deplină eficiență și a ținut cont de prevederile art. 61,75 Cod penal, stabilind că

inculpata se caracterizează pozitiv la locul de trai (f.d. 147-149), la locul de muncă

la SRL ”MC-Consulting” inițial caracterizată pozitiv, ulterior admițînd unele

încălcări (f.d.150), la evidența medicilor psihiatru și narcolog nu se află (f.d. 152),

anterior nu a fost judecată (f.d.153), a recunoscut parțial vina, de asemenea s-a luat

în considerație motivul și gravitatea infracțiunii comise care este una gravă comisă

cu intenție, lipsa cărorva circumstanțe agravante sau atenuante, influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării persoanei vinovate, precum și condițiile de

viață a acesteia, în opinia Colegiului penal, pedeapsa stabilită fiind echitabilă faptei

infracționale săvîrșite, în corespundere cu împrejurările cauzei și normele legale.

Instanța de apel nu a reținut argumentul inculpatei-apelante că neajunsul s-a

format nu numai în perioada cît ea a activat și că i-a fost reținut salariul în contul

restanțelor, precum și că nu a avut intenția de a însuși bunurile încredințate, ea

avînd scopul măririi cifrei de afaceri a întreprinderii, deoarece vina ei în cele

incriminate este confirmată prin contractul individual de muncă nr.031 din 01 iulie

3

2012, semnat de ambele părți (f.d.73,vol.I), contractul cu privire la răspunderea

materială individuală deplină din 01 iulie 2012 (f.d.74, vol.I), declarațiile

reprezentantului părții vătămate Coropcean N., actul privind rezultatele inspectării

financiare tematice la SRL ”MC-Consulting”, conform căruia în disco-bar în

rezultatul efectuării inventarierii s-a stabilit lipsuri de mărfuri în valoare de 45

158,25 lei și conform explicației Valentinei Croitori, lipsa de mărfuri în suma

respectivă, a fost cauzată din vina proprie (f.d. 113 vol.I). Totodată nu au fost

prezentate probe că în contul recuperării prejudiciului, inculpatei i-au fost efectuate

rețineri din salariu.

Colegiul a reținut că conform părții descriptive a sentinței, instanța de fond

corect a calificat acțiunile inculpatei în baza art. 191 alin.(2) lit. c), d) Cod penal,

examinînd complet și obiectiv probele administrate la dosar, verificîndu-le sub

aspectul pertinenței și concludenței, prin prisma art. 101 Cod de procedură penală,

care demonstrează cu certitudine vinovăția Valentinei Croitori în comiterea

infracțiunii date. Prin urmare, argumentele apelanților, precum că, inculpata nu a

comis infracțiunea incriminată sunt neîntemeiate și contravin materialelor cauzei,

iar nerecunoașterea vinovăției nu poate servi ca temei de achitare a acesteia, fiind

apreciată de instanța de apel drept o modalitate de exercitare a dreptului la apărare,

urmărind scopul evitării răspunderii penale.

Cu referire la acțiunea civilă, Colegiul penal invocînd prevederile art. 219

alin. (1) Cod de procedură penală, a considerat că instanța de fond corect a admis și

a dispus încasarea de la Croitori Valentina în beneficiul SRL ”MC-Consulting” a

sumei de 45 158,25 lei, totodată bazîndu-se pe probele anexate la dosar, cum ar fi

rezultatele inventarierii din 10.04.2013 (f.d.7-69,79, vol.I), rezultatele inspectării

financiare din 14.08.2013 (f.d.112-142, vol.I), contractul individual de muncă nr.

031 din 01.07.2012 și contractul de răspundere materială deplină, decizia de

recuperare din 10.04.2013 (f.d.72-82, vol.I).

Astfel, în condițiile menționate, Colegiul nu a reținut solicitarea apelanților

privind respingerea acțiunii civile, deoarece prin probele cercetate în instanța de

fond și suplimentar în instanța de apel se confirmă suma încasată prin sentința

instanței de fond.

Croitori Valentina, care fără a invoca careva temei prevăzut de art. 427 Cod de

procedură penală, solicită casarea hotărîrilor emise cu pronunțarea unei noi decizii,

de achitare în privința sa.

În motivarea recursului indică:

4

- atragerea sa la răspundere penală a avut un caracter eronat, pentru că ea la

momentul comiterii faptei nu a avut intenția de a însuși bunurile ce i-au fost

încredințate și nici nu a urmărit obținerea vreunui profit;

- de către instanțele ierarhic inferioare nu au fost luate în considerație

declarațiile reprezentantului SRL ”MC-Consulting”, Coropcean N., din care rezultă

că cunoștea despre faptul că inculpata comercializa marfa clienților și în datorie,

fiindu-i reținut salariul în contul restanțelor ce apăreau în acest mod, aceste

declarații fiind similare cu ale martorului Romaniuc A., care activa în calitate de

contabil la SRL “MC- Consulting”;

- nu a fost verificat ce sumă de bani a fost reținută de angajator din salariul

inculpatei pentru acoperirea costului mărfurilor vîndute pe datorie.

- nu s-a întreprins nici o măsură în vederea identificării și audierii persoanelor

care au procurat mărfuri de la bar în datorie și nu s-au achitat, fapt ce a dus la

examinarea neobiectivă a cauzei;

- atît actul inventarierii din 10.04.2013, actul privind rezultatele inventarierii

din 10.04.2013 cît și actul privind rezultatele inspectării financiare tematice la SRL

“MC-Consulting”, nu stabilesc natura/cauza neajunsului de 45 158,25 lei depistat;

-contractul cu privire la răspunderea materială individuală deplină din

01.07.2012, nu conține interdicția de a realiza clienților marfa în datorie;

- declarația gestionarului înainte de începerea inventarierii nu este semnată de

inculpată, cerință stipulată de pct. 21 a) din Regulamentul privind inventarierea;

pentru inadmisibilitatea acestuia, deoarece recurenta se referă la reaprecierea

probelor, iar un asemenea temei nu se regăsește în prevederile normei sus

menționate pentru a judeca cauza în ordine de recurs.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil ca fiind vădit

neîntemeiat, din următoarele considerente.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii

instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să

decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit

neîntemeiat.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel.

5

Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Raportînd aceste prevederi la speța examinată, Colegiul penal lecturînd textul

recursului reține că, de către recurentă s-a invocat ca temei de drept pct. 8) alin. (1)

art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează că hotărîrea instanței de apel

poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept comisă de instanțele

de fond ori de apel, atunci cînd nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Colegiul remarcă că, din textul recursului declarat rezultă de fapt dezacordul

cu aprecierea probelor care denotă nevinovăția inculpatei în comiterea infracțiunii

imputate.

Se reține, că eroarea gravă de fapt trebuie înțeleasă în sensul atribuit de

legislator în art. 6 pct. 111) Cod de procedură penală și anume stabilirea eronată a

faptelor, în existența sau inexistența lor, prin neluarea în considerare a probelor

care le confirmau sau prin denaturarea conținutului acestora. Eroarea gravă de fapt

nu reprezintă o apreciere greșită a probelor. Eroarea gravă de fapt trebuie să rezulte

din situația dosarului, privită ca o stare de fapt.

Pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe

de o parte, să fi influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte, să fie vădită,

neîndoielnică.

Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci

discordanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin

ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei

soluții decît cea pe care materialul probator o susține.

Verificînd probatoriul administrat în cauză prin prisma opiniei recurentului, în

sensul că nu se consideră vinovat de comiterea infracțiunii imputate, Colegiul o

consideră ca neîntemeiată.

La acest capitol se remarcă că, sub aspectul situației de “neîntrunire a

elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri cînd s-a produs condamnarea

persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura

obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea).

Colegiul penal reține, că instanțele de fond judecînd cauza și verificînd

probele în ședința de judecată cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de

procedură penală, le-a dat o apreciere justă potrivit art. 101 Cod de procedură

penală din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenței, veridicității și

6

coroborării lor, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, astfel

ajungînd la concluzia corectă cu privire la vinovăția inculpatei în comiterea

infracțiunii imputate.

Conținutul probelor și valoarea lor probatorie este analizată desfășurat și

minuțios în textul deciziei invocate în pct. 4.1 al prezentei decizii.

Astfel, Colegiul precizează că instanța de apel la judecarea cauzei corect a

ajuns la concluzia de menținere a sentinței și a pus la baza soluției sale declarațiile

reprezentantului părții vătămate SRL ’'MC-Consulting” Coropcean Nadejda,

martorului Romaniuc Alina, documentele și procesele-verbale din dosar, cum ar fi

rezultatele inventarierii din 10.04.2013, în cadrul căreia s-a constatat neajuns în

mărime de 45 158, 25 lei, cauzat pe parcursul activității lui Croitori Valentina și

documentele contabile primare anexate la actul de inventariere (f.d. 7-69, 79,

vol.1), rezultatele inspectării financiare din 14.08.2013, în urmă căreia s-a stabilit

că neajunsurile constatate în rezultatul inventarierii în sumă de 45 158, 25 lei a fost

calculat corect și constituie lipsa de mărfuri încredințate gestionarului Croitori

Valentina (f.d. 109-142), contractul individual de muncă nr. 031 din 01.07.2012 și

contractul de răspundere materială deplină din aceiași dată, decizia de recuperare

din 10.04.2013 (f.d. 72-82), care au fost cercetate atît în instanțele de fond, dovezi

care demonstrează starea de fapt, acțiunile inculpatei just fiind calificate în baza

art. 191 alin. (2) lit. c), d) Cod penal.

Instanța de recurs relevă că, argumentele recurentei invocate în recurs,

referitor la nevinovăția sa, au fost obiect de dispută atît în cadrul instanței de fond

cît și cea de apel, asupra cărora instanțele au formulat și au punctat minuțios și

veridic răspunsurile asupra tuturor alegațiilor recurentei, invocate la pct. 4.1 al

prezentei decizii, pe care Colegiul le însușește, iar instanțele de fond corect au

apreciat critic argumentele inculpatei, precum că ea nu a comis infracțiunea.

Mai mult ca atît, motivele aduse de recurentă precum că instanțele de judecată

nu au dat o apreciere cuvenită probelor din dosar ține de starea de fapt și nu sunt

prevăzute ca temei pentru recurs în art. 427 Cod de procedură penală.

Prin urmare, argumentele inculpatei, precum că nu a comis infracțiunea

incriminată sunt neîntemeiate și contravin materialelor cauzei, de vreme ce în

cursul judecării cauzei au fost administrate suficiente probe care confirmă cu

certitudine vinovăția acesteia și este apreciată de către instanța de recurs drept o

modalitate de exercitare a dreptului la apărare, urmărind scopul evitării răspunderii

penale.

7

În urma celor expuse, Colegiul penal constată că, hotărîrile recurate

corespund tuturor prevederilor legii de procedură penală, sunt legale și întemeiate,

iar temeiurile invocate nu persistă în cauză.

Astfel, argumentele invocate de inculpată nu au suport probatoriu și contravin

probelor administrate. Prezența circumstanțelor nominalizate permit instanței de

recurs să concluzioneze asupra inadmisibilității recursului declarat, pe motiv că

acesta este vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 28 septembrie 2015, de inculpata Croitori

Valentina, în propria cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată publicată la 02 februarie 2016.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Liliana Catan

Ion Guzun

8