1ra-204/16 — art.287 alin. 2 lit.b CP

Prin sentința Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 07 aprilie 2015, cauza fiind examinată în baza art. 364/1 Cod de procedură penală, Tabuncic Alexandr Anton și Varzari Andrei Fiodor, au fost recunoscuți vinovați și condamnați în baza art. 287 alin. 2 lit. b) Cod penal la 3 (trei) ani închisoare fiecare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. În baza art. 90 Cod penal executarea pedepsei lui Tabuncic Alexandr și Varzari Andrei, le-a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de cîte 1 (unu) an. 1

Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a reținut că inculpații Tabuncic Alexandr și Varzari Andrei, acționînd de comun acord, la 21.04.2014, aproximativ la ora 10:00, aflîndu-se într-un loc public și anume în adiacentul magazinului alimentar ’’Gutval” amplasat pe str. Hipodromului 15, mun. Chișinău, din intenții huliganice, l-au acostat verbal și l-au numit cu cuvinte necenzurate pe Dosea Radu, după care acționînd cu un cinism și obrăznicie deosebită, încălcînd grosolan ordinea publică, i-au aplicat lovituri cu mîinile și picioarele pe toată suprafața corpului, nu reacționau la cerința persoanelor de a-și stopa acțiunile huliganice. În continuarea realizării acțiunilor huliganice, intervenise Tabuncic Andrian, care intenționat i-a aplicat lui Dosea Radu, multiple lovituri cu picioarele peste diferite regiuni ale corpului. Ca urmare a violenței fizice aplicate față de Dosea Radu, i-au fost cauzate echimoză la nivelul capului și pavilionului auricular drept, excoriații la nivelul gîtului, regiunea lombară posterior, cotul stîng, echimoze și excoriații la nivelul mîinii propriu zise pe stînga, excoriații la nivelul membrilor inferioare bilateral, leziuni care conform raportului de expertiză medico-legală nr. 1006/D din 19.05.2014, se califică ca vătămare neînsemnată.

Nefiind de acord cu sentința procurorul a declarat apel, prin care a solicitat casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpaților Tabuncic Alexandr și Varzari Andrei să le fie aplicată o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani și 4 luni, pentru fiecare, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, invocînd următoarele motive: - deși instanța a calificat corect acțiunle inculpaților, acuzarea consideră sentința nefondată sub aspectul blîndeții pedepsei, instanța de judecată examinînd în mod superficial circumstanțele în care s-a produs fapta și personalitatea celor condamnați. - instanța eronat a individualizat criteriile generale de aplicare a pedepsei în ordinea art. 75 Cod penal, neluînd în considerație faptul că inculpații au fost implicați la săvîrșirea infracțiunilor mai puțin grave, atentînd repetat la ordinea publică, anterior comițînd fapte similare. - instanța eronat a luat ca circumstanță atenuantă - recunoașterea vinei si căința sinceră a inculpaților, deoarece asemenea situație faptul că inculpații au recunoscut actul învinuirii indicat în rechizitoriu, nu poate fi considerată drept circumstanță atenuantă, or căința sinceră reprezintă un temei de liberare de răspundere penală a persoanei, prin reducerea pedepsei, în ordinea art. 364/1 alin. 8 Cod de procedură penală.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 octombrie 2015, a fost respins apelul declarat ca nefondat și menținută sentința fără modificări. 4.1. În argumentarea soluției adoptate instanța de apel a considerat că, instanța de fond just a decis că inculpații Tabuncic Alexandr și Varzari Andrei, au comis infracțiunea dată și le-a stabilit măsura de pedeapsă conform art. 287 alin. 2) lit. 2 b) Cod penal. La aplicarea pedepsei, instanța de judecată a ținut cont de toate circumstanțele stabilite în cauză și nu sunt temeiuri pentru a agrava situația inculpaților, care deși au comis o infracțiune mai puțin gravă, s-au căit sincer, au recunoscut vina, la evidența medicului narcolog sau psihiatru nu se află. Luînd în considerație faptul că inculpații nu sunt la prima lor abatere, instanța de fond just a conchis că scopul pedepsei penale în privința lui Tabuncic Alexandr și Varzari Andrei, poate fi atins prin suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoarea, pedeapsă care v-a determina schimbarea atitudinii inculpaților față de valorile ocrotite de legea penală.

Împotriva deciziei menționate procurorul declară recurs ordinar, invocînd prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală solicită casarea acesteia cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată. În motivarea recursului invocă că: - ambii inculpați nu sunt pentru prima dată pe banca acuzaților, anterior au săvîrșit infracțiuni cu aplicarea violenței, inclusiv și infracțiuni analogice, ceeia ce dovedește că ei sunt persoane predispuse spre comiterea faptelor antisociale; - ambii inculpați anterior a fost absolviți de răspundere penală pentru săvîrșirea unei infracțiuni analogice, adică anterior de către organele de drept și instanțele de judecată prin pedepsele numite a fost examinată posibilitatea acestora de a se corecta fără a fi supuși unor pedepse prea aspre, însă contrar acestora, inculpații Tabuncic Alexandr Anton și Varzari Andrei Fiodor nu au beneficiat de aceste oportunități acordate de către stat dînșilor, fapt prin ce au dat dovadă de o negare totală a obligațiilor impuse; - săvîrșirea infracțiunilor analogice repetate dovedesc că inculpații Tabuncic Alexandr Anton și Varzari Andrei Fiodor nu au întreprins careva măsuri sau acțiuni concrete în vederea corectării sale cît și reeducării, ei prezintă pericol pentru societate, iar aflarea lor la libertate le-ar permite săvîrșirea de noi infracțiuni.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care se constată că este vădit neîntemeiat. Colegiul penal reține că recurentul este de acord cu starea de fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpaților și critică decizia instanței de apel numai cu referire la pedeapsa aplicată acestora, temei încadrat în prevederile art.427 alin.(1) pct.10 Cod de procedură penală. În cazul săvîrșirii unei infracțiuni instanța de judecată este singura în măsură să 3 înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis acea infracțiune, avînd deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținînd seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei. Coegiulo reține că, cauza penală a fost examinată în procedura simplificată în baza probelor administrate la faza de urmărire penală. Astfel, în temeiul art. 364/1 alin.(8) Cod de procedură penală, inculpații beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare. Potrivit prevederilor art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a Codului penal în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a Codului. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. O pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru săvîrșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blîndă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei. În acest sens, instanțele de fond, raportînd prevederile legale la circumstanțele cauzei a aplicat corect criteriile generale de individualizare a pedepsei, în mod legal și întemeiat a ajuns la concluzia privind pedeapsa stabilită inculpaților Tabuncic Alexandr și Varzari Andrei, reieșind din limitele prevăzute de art. 364/1 Cod de procedură penală. În temeiul art. 90 alin. (1) Cod penal, pedeapsa cu închisoarea stabilită în privința inculpailor a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 1 an, pentru fiecare, situație ce nu contravine prevederilor art. 90 Cod penal care expres prevede că, dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvîrșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvîrșite din imprudență, instanța de judecată, ținînd cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicînd numaidecît în hotărîre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și termenul de probă. În acest caz, instanța de judecată dispune neexecutarea pedepsei aplicate dacă, în termenul de probă pe care l-a fixat, condamnatul nu va săvîrși o nouă infracțiune și, prin comportare exemplară și muncă cinstită, va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat. Astfel, Colegiul penal remarcă, că potrivit textului legii una din condițiile expres prevăzute în alin. (1) art. 90 din Codul penal privind aplicabilitatea acestei norme, este că instanța de judecată urmează să formuleze o concluzie motivată cu privire la faptul, că nu este rațional ca inculpatul să execute pedeapsa închisorii stabilită, totodată legea nu îngrădește libertatea instanței de judecată de a-și forma convingerea cu privire la 4 posibilitatea făptuitorului de a se corecta fără executarea efectivă a pedepsei, aceasta fiind un drept al instanței de judecată. În cauza supusă examinării, Colegiul penal reține că instanțele de fond au efectuat o analiză complexă a circumstanțelor cauzei și a personalității inculpaților, urmărind în acest sens comportamentul acestora în viața socială înainte și după săvîrșirea infracțiunii incriminate, faptul, că aceștia au recunoscut vina, au manifestat căință sinceră, la evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află, că partea vătămată Dosca Radu careva pretenții materiale și morale față de inculpați nu are (f.d.57, v.1). Contrar afirmațiilor recurentului, deși anterior inculpații au fost condamnați, antecedentele penale au fost stinse, de aceea s-a ajuns corect la concluzia, că corectarea inculpaților este posibilă prin aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei. Prin urmare, instanța de recurs conchide că instanțele de fond și-au motivat soluțiile adoptate, acordînd deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 și 90 Cod penal la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepselor, care au fost stabilite în limitele sancțiunii legii, iar alegațiile recurentului în ce privește excluderea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal în privința inculpaților Tabuncic Alexandr și Varzari Andrei sunt neîntemeiate. Reieșind din aceste considerente, Colegiul penal conchide, că în cauză nu s-a comis eroarea de drept prevăzută în pct. 10) a alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală și astfel nu a fost constatat temeiul de casare invocat de recurent și din aceste considerente se dispune inadmisibilitatea recursului declarat de procuror, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, D E C I D E: Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Cătălin Scutelnic, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 octombrie 2015, în cauză penală în privința lui Tabuncic Alexandr și Varzari Andrei, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată publicată la 20 ianuarie 2016. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Liliana Catan Ion Guzun 5