1ra-204/16 — art.287 alin. 2 lit.b CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.287 alin. 2 lit.b CP
- Temei legal
- art.427 alin.1 pct.10 CPP
1ra-204/16 — art.287 alin. 2 lit.b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
Dosarul nr. 1ra-204/2016
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
20 ianuarie 2016 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte Nicolae Gordilă
Judecători Liliana Catan
Ion Guzun
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de procurorul
în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Cătălin Scutelnic prin care se
solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 octombrie
2015, în cauza penală în privința lui
Tabuncic Alexandr Anton, a.n. 22.09.1988,
moldovean, cetățean al RM, originar și domiciliat în
mun. Chișinău, str. Calea Orheiului 83/2, ap. 9;
și
Varzari Andrei Fiodor, a.n. 10.09.1989,
moldovean, cetățean al RM, originar și domiciliat în
mun. Chișinău, com. Bubuieci, str. Gospodarilor 1,
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 09.07.2014-07.04.2015;
Instanța de apel: 04.05.2015-16.10.2015;
Instanța de recurs: 04.12.2015-20.01.2016;
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 07 aprilie 2015,
cauza fiind examinată în baza art. 364/1 Cod de procedură penală, Tabuncic Alexandr
Anton și Varzari Andrei Fiodor, au fost recunoscuți vinovați și condamnați în baza
art. 287 alin. 2 lit. b) Cod penal la 3 (trei) ani închisoare fiecare, cu executarea
pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.
În baza art. 90 Cod penal executarea pedepsei lui Tabuncic Alexandr și Varzari
Andrei, le-a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de cîte 1 (unu) an.
1
Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a reținut că inculpații
Tabuncic Alexandr și Varzari Andrei, acționînd de comun acord, la 21.04.2014,
aproximativ la ora 10:00, aflîndu-se într-un loc public și anume în adiacentul
magazinului alimentar ’’Gutval” amplasat pe str. Hipodromului 15, mun. Chișinău,
din intenții huliganice, l-au acostat verbal și l-au numit cu cuvinte necenzurate pe
Dosea Radu, după care acționînd cu un cinism și obrăznicie deosebită, încălcînd
grosolan ordinea publică, i-au aplicat lovituri cu mîinile și picioarele pe toată
suprafața corpului, nu reacționau la cerința persoanelor de a-și stopa acțiunile
huliganice. În continuarea realizării acțiunilor huliganice, intervenise Tabuncic
Andrian, care intenționat i-a aplicat lui Dosea Radu, multiple lovituri cu picioarele
peste diferite regiuni ale corpului. Ca urmare a violenței fizice aplicate față de Dosea
Radu, i-au fost cauzate echimoză la nivelul capului și pavilionului auricular drept,
excoriații la nivelul gîtului, regiunea lombară posterior, cotul stîng, echimoze și
excoriații la nivelul mîinii propriu zise pe stînga, excoriații la nivelul membrilor
inferioare bilateral, leziuni care conform raportului de expertiză medico-legală nr.
1006/D din 19.05.2014, se califică ca vătămare neînsemnată.
Nefiind de acord cu sentința procurorul a declarat apel, prin care a
solicitat casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care
inculpaților Tabuncic Alexandr și Varzari Andrei să le fie aplicată o pedeapsă sub
formă de închisoare pe un termen de 3 ani și 4 luni, pentru fiecare, cu ispășirea
pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, invocînd următoarele motive:
- deși instanța a calificat corect acțiunle inculpaților, acuzarea consideră sentința
nefondată sub aspectul blîndeții pedepsei, instanța de judecată examinînd în mod
superficial circumstanțele în care s-a produs fapta și personalitatea celor condamnați.
- instanța eronat a individualizat criteriile generale de aplicare a pedepsei în
ordinea art. 75 Cod penal, neluînd în considerație faptul că inculpații au fost implicați
la săvîrșirea infracțiunilor mai puțin grave, atentînd repetat la ordinea publică, anterior
comițînd fapte similare.
- instanța eronat a luat ca circumstanță atenuantă - recunoașterea vinei si căința
sinceră a inculpaților, deoarece asemenea situație faptul că inculpații au recunoscut
actul învinuirii indicat în rechizitoriu, nu poate fi considerată drept circumstanță
atenuantă, or căința sinceră reprezintă un temei de liberare de răspundere penală a
persoanei, prin reducerea pedepsei, în ordinea art. 364/1 alin. 8 Cod de procedură
penală.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16
octombrie 2015, a fost respins apelul declarat ca nefondat și menținută sentința fără
modificări.
4.1. În argumentarea soluției adoptate instanța de apel a considerat că,
instanța de fond just a decis că inculpații Tabuncic Alexandr și Varzari Andrei, au
comis infracțiunea dată și le-a stabilit măsura de pedeapsă conform art. 287 alin. 2) lit.
2
b) Cod penal. La aplicarea pedepsei, instanța de judecată a ținut cont de toate
circumstanțele stabilite în cauză și nu sunt temeiuri pentru a agrava situația
inculpaților, care deși au comis o infracțiune mai puțin gravă, s-au căit sincer, au
recunoscut vina, la evidența medicului narcolog sau psihiatru nu se află.
Luînd în considerație faptul că inculpații nu sunt la prima lor abatere, instanța de
fond just a conchis că scopul pedepsei penale în privința lui Tabuncic Alexandr și
Varzari Andrei, poate fi atins prin suspendarea condiționată a executării pedepsei cu
închisoarea, pedeapsă care v-a determina schimbarea atitudinii inculpaților față de
valorile ocrotite de legea penală.
Împotriva deciziei menționate procurorul declară recurs ordinar,
invocînd prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală solicită
casarea acesteia cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, în alt complet
de judecată.
În motivarea recursului invocă că:
- ambii inculpați nu sunt pentru prima dată pe banca acuzaților, anterior au
săvîrșit infracțiuni cu aplicarea violenței, inclusiv și infracțiuni analogice, ceeia ce
dovedește că ei sunt persoane predispuse spre comiterea faptelor antisociale;
- ambii inculpați anterior a fost absolviți de răspundere penală pentru săvîrșirea
unei infracțiuni analogice, adică anterior de către organele de drept și instanțele de
judecată prin pedepsele numite a fost examinată posibilitatea acestora de a se corecta
fără a fi supuși unor pedepse prea aspre, însă contrar acestora, inculpații Tabuncic
Alexandr Anton și Varzari Andrei Fiodor nu au beneficiat de aceste oportunități
acordate de către stat dînșilor, fapt prin ce au dat dovadă de o negare totală a
obligațiilor impuse;
- săvîrșirea infracțiunilor analogice repetate dovedesc că inculpații Tabuncic
Alexandr Anton și Varzari Andrei Fiodor nu au întreprins careva măsuri sau acțiuni
concrete în vederea corectării sale cît și reeducării, ei prezintă pericol pentru societate,
iar aflarea lor la libertate le-ar permite săvîrșirea de noi infracțiuni.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat în raport cu
materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din
următoarele considerente.
Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva instanței de
apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care se
constată că este vădit neîntemeiat.
Colegiul penal reține că recurentul este de acord cu starea de fapt stabilită de
instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpaților și
critică decizia instanței de apel numai cu referire la pedeapsa aplicată acestora, temei
încadrat în prevederile art.427 alin.(1) pct.10 Cod de procedură penală.
În cazul săvîrșirii unei infracțiuni instanța de judecată este singura în măsură să
3
înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a
comis acea infracțiune, avînd deplina libertate de acțiune în vederea realizării
operațiunii respective, ținînd seama de regulile și principiile prevăzute de Codul
penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.
Coegiulo reține că, cauza penală a fost examinată în procedura simplificată în
baza probelor administrate la faza de urmărire penală. Astfel, în temeiul art. 364/1
alin.(8) Cod de procedură penală, inculpații beneficiază de reducerea cu o treime a
limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare.
Potrivit prevederilor art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de
săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea
specială a Codului penal în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a
Codului. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont
de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de
circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei
aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale
familiei acestuia. O pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative prevăzute
pentru săvîrșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai
blîndă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.
În acest sens, instanțele de fond, raportînd prevederile legale la circumstanțele
cauzei a aplicat corect criteriile generale de individualizare a pedepsei, în mod legal și
întemeiat a ajuns la concluzia privind pedeapsa stabilită inculpaților Tabuncic
Alexandr și Varzari Andrei, reieșind din limitele prevăzute de art. 364/1 Cod de
procedură penală. În temeiul art. 90 alin. (1) Cod penal, pedeapsa cu închisoarea
stabilită în privința inculpailor a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de
1 an, pentru fiecare, situație ce nu contravine prevederilor art. 90 Cod penal care
expres prevede că, dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult
5 ani pentru infracțiunile săvîrșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile
săvîrșite din imprudență, instanța de judecată, ținînd cont de circumstanțele cauzei și
de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să
execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării
pedepsei aplicate vinovatului, indicînd numaidecît în hotărîre motivele condamnării
cu suspendare condiționată a executării pedepsei și termenul de probă. În acest caz,
instanța de judecată dispune neexecutarea pedepsei aplicate dacă, în termenul de
probă pe care l-a fixat, condamnatul nu va săvîrși o nouă infracțiune și, prin
comportare exemplară și muncă cinstită, va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.
Astfel, Colegiul penal remarcă, că potrivit textului legii una din condițiile expres
prevăzute în alin. (1) art. 90 din Codul penal privind aplicabilitatea acestei norme, este
că instanța de judecată urmează să formuleze o concluzie motivată cu privire la faptul,
că nu este rațional ca inculpatul să execute pedeapsa închisorii stabilită, totodată legea
nu îngrădește libertatea instanței de judecată de a-și forma convingerea cu privire la
4
posibilitatea făptuitorului de a se corecta fără executarea efectivă a pedepsei, aceasta
fiind un drept al instanței de judecată.
În cauza supusă examinării, Colegiul penal reține că instanțele de fond au
efectuat o analiză complexă a circumstanțelor cauzei și a personalității inculpaților,
urmărind în acest sens comportamentul acestora în viața socială înainte și după
săvîrșirea infracțiunii incriminate, faptul, că aceștia au recunoscut vina, au manifestat
căință sinceră, la evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află, că partea
vătămată Dosca Radu careva pretenții materiale și morale față de inculpați nu are
(f.d.57, v.1). Contrar afirmațiilor recurentului, deși anterior inculpații au fost
condamnați, antecedentele penale au fost stinse, de aceea s-a ajuns corect la concluzia,
că corectarea inculpaților este posibilă prin aplicarea suspendării condiționate a
executării pedepsei.
Prin urmare, instanța de recurs conchide că instanțele de fond și-au motivat
soluțiile adoptate, acordînd deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 și 90 Cod penal
la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepselor, care au fost
stabilite în limitele sancțiunii legii, iar alegațiile recurentului în ce privește excluderea
aplicării prevederilor art. 90 Cod penal în privința inculpaților Tabuncic Alexandr și
Varzari Andrei sunt neîntemeiate.
Reieșind din aceste considerente, Colegiul penal conchide, că în cauză nu s-a
comis eroarea de drept prevăzută în pct. 10) a alin. (1) al art. 427 Cod de procedură
penală și astfel nu a fost constatat temeiul de casare invocat de recurent și din aceste
considerente se dispune inadmisibilitatea recursului declarat de procuror, ca fiind
vădit neîntemeiat.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E:
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de
nivelul Curții de Apel Chișinău, Cătălin Scutelnic, împotriva deciziei Colegiului penal
al Curții de Apel Chișinău din 16 octombrie 2015, în cauză penală în privința lui
Tabuncic Alexandr și Varzari Andrei, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată publicată la 20 ianuarie 2016.
Președinte Nicolae Gordilă
Judecători Liliana Catan
Ion Guzun
5