1ra-1521-2015 — art.264 alin.6 CP

1ra-1521-2015 — art.264 alin.6 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr.1ra-1521/15

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

15 decembrie 2015 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco, Iurie Diaconu, Liliana Catan, Ion Guzun,

judecînd, fără citarea părților, recursurile ordinare, prin care se solicită casarea

sentinței Judecătoriei Rîșcani din 04 mai 2015 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Bălți din 02 septembrie 2015, declarate de procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel

Bălți, Costaș Valentina și avocatul Gligor Vadim în numele inculpatului

Cozma Alexandru Victor, născut la 24

ianuarie 1991, originar și domiciliat în

s.Corlăteni, r-nul Rîșcani.

Termenul de examinare a cauzei:

În baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

C O N S T A T Ă :

recunoscut vinovat și condamnat în baza art.264 alin.(6) Cod penal la 4 ani și 8 luni

închisoare cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe un termen de 5 ani.

Acțiunile civile au fost admise în principiu dispunîndu-se încasarea de la Cozma

Alexandru în beneficiul lui Gutium Marin a prejudiciului moral în mărime de 500000 lei, iar

asupra cuantumului prejudiciului marterial să se expună instanța în ordinea procedurii civile,

și în beneficiul lui Nicoară Valeriu a prejudiciului moral în mărime de 80000 lei și cel

material în sumă de 50000 lei.

penală, a constatat că Cozma Alexandru, la 14 ianuarie 2014, aproximativ la ora 06.00, fiind

în stare de ebrietate alcoolică avansată, deplasîndu-se la volanul automobilului de model

„Mitsubishi Galant”, cu n/î SG AP 590, pe traseul Brest-Chișinău-Odesa, în direcția orașului

Edineț, la km 126-292,70 metri, în apropierea s.Corlăteni, r-nul Rîșcani, neținînd permanent

seama de starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția, dexteritatea în conducere

care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase și situația rutieră, a ieșit pe banda carosabilă

destinată circulației în sens opus, unde s-a tamponat frontal cu microbuzul de model „Ford

Tranzit”, cu n/î DR AW 423, condus de șoferul Gutium Ion, care se deplasa regulamentar în

direcția mun.Bălți și în care în calitate de pasageri se aflau Gutium Pelaghia și Nicoară

Valeriu, astfel, a încălcat prevederile pct.14 lit.a), pct.2 subpct.3) și pct.45 subpct.1) lit.a), b),

d) din Regulamentul circulației rutiere, care stabilesc că: conducătorului de vehicul îi este

1

interzis să conducă vehiculul în stare de ebrietate; pe drumurile cu circulația dublu sens care

au cel puțin două benzi într-o direcție este interzisă intrarea pe partea carosabilului destinată

circulației în sens opus; conducătorul trebuie să conducă vehiculul ținînd permanent seama de

starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția, dexteritatea în conducere care iar

permite să prevadă situațiile periculoase și situația rutieră - încălcări, care sînt în legătură

directă cu comiterea accidentului de circulație și consecințele survenite.

În rezultatul impactului, șoferului microbuzului de model „Ford Tranzit”, cu n/î DR

AW 423, Gutium Ion și pasagerului Gutium Pelaghia le-au fost cauzate, conform rapoartelor

de expertiză medico-legală nr.40/D din 07.02.2014 și, respectiv, nr.67/776D din 11.06.2014,

vătămări corporale grave periculoase pentru viață, în urma cărora ei au decedat, iar

pasagerului Nicoară Valeriu i-au fost cauzate, conform raportului de expertiză medico-legală

nr.85/d din 17.04.2014 vătămări corporale grave, periculoase pentru viață.

succesorului părților vătămate M.Gutium, avocatul V.Gligor în numele inculpatului și

inculpat, care au solicitat:

- procurorul, casarea parțială a sentinței, în partea stabilirii pedepsei, cu pronunțarea

unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care A.Cozma să fie

condamnat în baza art.264 alin.(6) Cod penal la 8 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe un termen de 5 ani, invocînd că pedeapsa aplicată

inculpatului este prea blîndă în coraport cu fapta comisă, care nu corespunde criteriilor de

individualizare a pedepsei, stabilite de art.75 Cod penal; instanța nu a luat în considerație

urmările grave a acțiunilor infracționale ale inculpatului - decesul ambilor soți Gutium și

traumarea gravă a părții vătămate V.Nicoară, care după accidentul rutier în cauză a devenit

invalid de gradul II;

- avocatul R.Găină în numele succesorului părților vătămate M.Gutium, casarea

parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărîri în latura civilă, cu admiterea acțiunii civile

și încasarea prejudiciului material, a cheltuielilor suportate în legătură cu acordarea asistenței

juridice în ordine de apel, a plății pentru păstrarea microbuzului la parcarea specializată,

invocînd că nu este de acord cu soluția instanței în latura admiterii în principiu a acțiunii

civile în partea încasării prejudiciului material, deoarece inculpatul a recunoscut acțiunea

civilă în sensul și cuantumul declarat, neobiectînd asupra cuantumului sau asupra neprobării

sumei indicate în acțiune, astfel că probele care au fost prezentate în instanță dovedesc

existența cheltuielilor suportate de M.Gutium care urmau a fi încasate de la inculpat;

- avocatul V.Gligor și inculpatul, casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărîri, prin

care să-i fie stabilită o pedeapsă neprivativă de libertate, iar acțiunile civile a lui M.Gutium și

V.Nicoară de admis în principiu, urmînd ca asupra cuantumului prejudiciilor cauzate să se

expună instanța în ordine civilă, invocînd că instanța la stabilirea pedepsei nu a ținut cont de

prevederile art.75, 76 Cod penal și nu și-a argumentat soluția de numire a unei pedepse cu

închisoare, considerînd că pedeapsa stabilită este prea aspră în coraport cu circumstanțele

atenuante – anterior nu a fost judecat, este tînăr, căsătorit, are la întreținere un copil minor și

la moment soția este însărcinată, fiind unicul întreținător al familiei, în rezultatul accidentului

singur a suferit urmări grave devenind invalid de gradul II, astfel că pedeapsa cu închisoare

nu își va atinge scopul pedepsei penale; cuantumul prejudiciului material încasat în beneficiul

părții vătămate V.Nicoară de 50000 lei nu este confirmat prin careva probe, nefiind

prezentate probe certe în confirmarea acestuia.

2

repinse, ca nefondate, apelurile declarate de procuror, avocatul R.Gaina în numele

succesorului părților vătămate M.Gutium, avocatul V.Gligor în numele inculpatului și

inculpat.

Instanța de apel a indicat că, cauza penală a fost examinată conform prevederilor

art.3641 Cod de procedură penală, potrivit cărora pedeapsa penală care poate fi stabilită

inculpatului în acest caz este în limitele de la 4 ani și 8 luni pînă la 8 ani închisoare.

Referitor la pedeapsa stabilită inculpatului, instanța de apel a menționat că, prima

instanță corect a dat apreciere circumstanțelor cauzei, precum și prevederilor art.61, 75 Cod

penal, ținînd cont de persoana inculpatului, care a săvîrșit pentru prima dată o infracțiune din

imprudență, fiind caracterizat pozitiv la locul de trai, are doi copii minori la întreținere,

recunoaște vina și regretă de urmările survenite, iar instanța, în temeiul art.3641 Cod de

procedură penală, i-a stabilit pedeapsa penală inculpatului în limita minimă ce constituie 4 ani

și 8 luni.

Instanța de apel a respins ca neîntemeiate argumentele procurorului privind aplicarea

unei pedepse mai aspre inculpatului, deoarece criteriile de individualizare a pedepsei se

conțin nemijlocit în norma penală reținută în acțiunile inculpatului, și anume legislatorul a dat

apreciere pedepsei care poate fi aplicată acestuia pentru comiterea unui accident rutier cu

circumstanțele agravante, cum sînt numărul de persoane decedate și conducerea în stare de

ebrietate, astfel că prima instanță a redus pedeapsa pînă la limita minimă în corespundere cu

prevederile art.78 Cod penal, fiind inechitabilă aplicarea ei la limita maximă în situația în

care inculpatul este la prima abatere de la lege.

La fel, instanța de apel a respins argumentele părții apărării privind admiterea în

principiu a acțiunilor civile și aplicarea unei pedepse neprivative de libertate inculpatului,

deoarece din conținutul normei penale încălcate de către acesta nu este prevăzută o pedeapsă

neprivativă de libertate, fiind inclusă doar pedeapsa legată de închisoare, iar prevederile

art.90 Cod penal în situația dată este inaplicabilă, pedeapsa penală nu-și va atinge scopul de

corectare a inculpatului, restabilirea echității sociale, cît și de prevenire a săvîrsirii de noi

infracțiuni.

Argumentele părții apărării privind necesitatea confirmării daunei morale prin probe

scrise instanța de apel le-a respis, pe motiv că dauna morală este o satisfacție pentru suferințe

fizice și morale survenite în urma actului criminal și este determinată nemijlocit de instanță

chiar și în lipsa unor probe, astfel că prima instanță corect și motivat a încasat dauna morală,

cît și stabilirea cuantumului acestei despăgubiri.

Astfel, instanța de apel a conchis că prima instanță corect a determinat cuantumul

daunei morale încasate în folosul lui M.Gutium în mărime de 500000 lei, deoarece anume

această sumă poate aduce o satisfacție echitabilă pentru pierderea a doi părinți și, la fel corect

a fost apreciată mărimea prejudiciului moral de 80000 lei încasat în folosul lui V.Nicoară,

care nemijlocit a suferit în accidentul rutier primind în rezultat leziuni corporale grave,

devenind invalid de gradul II.

La fel, instanța de apel a relatat că prima instanță corect a stabilit și necesitatea

încasării daunei materiale în mărime de 50000 lei de la inculpat în folosul lui V.Nicoara,

fiind corect stabilită suma prejudiciului material în conformitate cu bonurile prezentate în

confirmarea acestuia.

avocatul V.Gligor în numele inculpatului, care solicită:

3

- procurorul, invocînd temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6), 10) Cod de

procedură penală, casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță, pe

motiv că hotărîrea în partea stabilirii pedepsei nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția și s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale; instanțele la

stabilirea pedepsei inculpatului au ignorat prevederile art.75 Cod penal, nu au luat în

considerație faptul că acesta a comis infracțiunea în stare de ebrietate, accidentul rutier s-a

soldat cu decesul a două persoane și trauma gravă a părții vătămate V.Nicoară, care în

rezultatul accidentului rutier a devenit invalid de gradul II, invocînd în mod repetat aceleași

motive cum au fost invocate în apel și descrise la pct.3 al prezentei hotărîri;

- avocatul V.Gligor, casarea hotărîrilor nominalizate, rejudecarea cauzei și aplicarea

inculpatului unei pedepsei neprivative de liberatete, pe motiv că pedeapsa stabilită acestuia

este una prea aspră; instanța nu a ținut cont de circumstanțele atenuante prezente în cauză:

inculpatul anterior nu a fost condamnat, este tînăr, căsătorit, are la întreținere doi copii

minori, în rezultatul accidentului singur a devenit invalid de gradul II; lipsesc probe ce ar

demonstra cuantumul prejudiciului material invocat de partea vătămată V.Nicoară în sumă de

50000 lei; instanța încasînd prejudiciul dat nu a ținut cont de faptul că acesta nu este

argumentat prin bonuri.

Colegiul penal consideră că recursul declarat de către procuror urmează a fi respins, iar cel

declarat de avocatul V.Gligor în numele inculpatului urmează a fi admis parțial, din

următoarele considerente.

Potrivit textelor recursurilor procurorului și a avocatului în numele inculpatului, ca

temeiuri de casare a hotărîrii judecătorești sînt invocate prevederile art.427 alin.(1) pct.6) și

10) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărîrea instanței de apel conține o eroare de

drept atunci cînd aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Analizînd aceste temeiuri în raport cu motivele invocate în recursuri, Colegiul penal

constată că nici unul din ele nu și-au găsit confirmare la examinarea recursurilor declarate.

După cum rezultă din textul recursurilor, autorii acestora sînt de acord cu starea de fapt

stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor lui A.Cozma

în baza art.264 alin.(6) Cod penal, și, critică hotărîrea instanței de apel numai referitor la

numirea pedepsei închisorii de 4 ani și 8 luni, procurorul invocînd că este una prea blîndă în

coraport cu fapta comisă, iar avocatul solicitînd aplicarea unei pedepse neprivative de

libertate, considerînd că pedeapsa numită este prea aspră.

La acest capitol Colegiul penal atestă că, sancțiunea art.264 alin.(6) Cod penal, în baza

căruia A.Cozma a fost declarat vinovat, prevede o pedeapsă sub formă de închisoare pe un

termen de la 7 la 12 ani, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un

termen de 5 ani.

Conform dispoziției art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, lui A.Cozma i-a fost

stabilită pedeapsa în baza art.264 alin.(6) Cod penal de 4 ani și 8 luni închisoare, cu privarea

de dreptul de a conduce mijloacele de transport pe un termen de 5 ani.

Conform părții descriptive a deciziei, instanța de apel a menționat că, la aplicarea

pedepsei, prima instanță a ținut cont de gradul pericolului social al infracțiunii săvîrșite, de

circumstanțele atenuante prezente în cauză, precum și de persoana inculpatului.

În continuare, instanța a considerat că corect prima instanță a reținut ca circumstanțe

atenuante în seama inculpatului recunoașterea vinei și căința sinceră în cele săvîrșite,

contribuirea activă la descoperirea infracțiunii, acceptarea examinării cauzei în baza art.3641

Cod de procedură penală, caracteristica pozitivă la locul de trai, precum și faptul că în urma

accidentului rutier comis, însuși inculpatul a fost încadrat în grad de dizabilitate severă, cu

4

procentul păstrat de capacitate de muncă doar de 40%, fapt stabilit prin certificatul de

dizabilitate și capacitate de muncă, eliberat de Consiliul Național pentru Determinarea

Dezabilității și Capacității de Muncă (f.d.175, v.2). Astfel, instanța a conchis că corect prima

instanță a ajuns la concluzia că corectarea și reeducarea inculpatului poate fi obținută prin

condamnarea acestuia la închisoare, stabilindu-i, în temeiul art.3641 alin.(8) Cod de procedură

penală, pedeapsa minimă de 4 ani și 8 luni.

Colegiul penal constată că instanțele de judecată la stabilirea pedepsei inculpatului

A.Cozma au ținut cont de gravitatea acțiunii săvîrșite și pericolul social a infracțiunii comise,

de motivul acesteia, de circumstanțele care atenuează sau agravează răspunderea, de

influiența asupra corectării și reeducării vinovatului, de persoana acestuia, care a recunoscut

vina și s-a căit sincer de cele comise, că anterior nu a fost condamnat, se caracterizează

pozitiv, are la întreținere doi copii minor, în urma accidentului rutier a devenit invalid de

gradul II, concluzionînd că corectarea și reeducarea lui este posibilă numai cu aplicarea

pedepsei închisorii.

Conform art.75 alin.(1) Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei

instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea infracțiunii săvirșite, de motivul

acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum

și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, Colegiul reține că persoanei declarate vinovate trebuie să i se aplice o

pedeapsă, echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară

vinovată.

Colegiul conchide că concluzia instanțelor corespunde circumstanțelor cauzei și

criteriilor de stabilire a pedepsei, aceasta fiind aplicată în limitele legii. Deci, analizînd

materialele cauzei și hotărîrea instanței de apel atacată, Colegiul penal nu constată vreo

eroare de drept gravă ce ar afecta legalitatea hotărîrii judecătorești contestate.

Pedeapsa este stabilită inculpatului cu respectarea prevederilor art.61, 75-76 Cod penal

și art.3641 Cod de procedură penală, în limita sancțiunii normei penale în baza căreia a fost

declarat vinovat, ținîndu-se seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei, de

gradul pericolului social al infracțiunii comise, de persoana acestuia și de toate circumstanțele

cauzei, care agravează ori atenuează răspunderea.

Totodată, Colegiul penal reține că în cazul săvîrșirii unei infracțiuni instanța de

judecată este singură în măsură să înfăptuiască nemijlocit opera de individualizare a pedepsei

pentru infractorul care a comis infracțiunea, avînd deplina libertate de acțiune în vederea

realizării acestei operațiuni.

Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei de către instanța de judecată, într-un caz

concret, se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvîrșite și cu periculozitatea infractorului,

care se evaluează după următoarele criterii: - împrejurările și modul de comitere a

infracțiunii, precum și mijloacele folosite; - starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;

- natura și gravitatea rezultatului produs or a altor consecințe ale infracțiunii; - motivul

săvîrșirii infracțiunii și scopul urmărit; - natura și frecvența infracțiunilor care constituie

antecedentele penale ale infractorului; - conduita după săvîrșirea faptei și în cursul procesului

penal; - nivelul de educație, vîrsta, starea de sănătate, situația familială și socială etc.

Criteriile generale de individualizare a pedepsei pot fi definite ca fiind acele reguli,

principii, prevăzute în Codul penal, de care instanța de judecată trebuie să țină cont la

stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei în cadrul operațiunii de individualizare a

acesteia.

Colegiul penal conchide că atît prima instanță, cît și instanța de apel la

individualizarea pedepsei inculpatului A.Cozma, a ținut cont în măsura deplină de principiile

5

generale de individualizare a pedepsei, ce au fost enumerate mai sus, luîndu-se în

considerație că în urma acestui accident a avut de suferit și inculpatul, acesta devenind

persoană cu dezabilitate.

Mai mult, instanța de recurs atestă că, pedeapsa penală nu trebuie să fie retributivă,

intimidatoare sau vindicativă, de care instanțele la fel, urmează să țină cont la stabilirea

pedepsei. Excluderea pedepsei retributive înseamnă că aceasta nu trebuie privită ca ,,prețul”,

pe care trebuie să-l plătească persoana pentru fapta prejudiciabilă. Norma juridică trebuie să

prevadă pedeapsa, care trebuie să reflecte un echilibru între gravitatea faptei prejudiciabile și

urmările ei. Pentru realizarea dreptății, echilibrul trebuie să existe între aceste elemente și

consecințele suportate de persoana condamnată, care nu trebuie să sufere o nedreptate, nici

victima să nu fie nemulțumită de pedeapsa aplicată făptașului. Prin excluderea caracterului

vindicativ al pedepsei, se urmărește ca victima și statul să nu urmărească răzbunarea, ce ar

genera altă răzbunare, prin încălcarea dreptului, ci realizarea dreptății.

Prin urmare, argumentele recurenților, precum că hotărîrile nu cuprind motivele de

aplicare a pedepsei stabilite sînt neîntemeiate, dimpotrivă acestea sînt bine argumentate,

motivate și nu contravin prevederilor art.394 Cod de procedură penală.

Referitor la temeiul invocat de partea apărării referitor la neteimicia hotărîrilor

judecătorești în latura civilă, Colegiul penal cercetînd și verificînd hotărîrile judecătorești și

materialele cauzei conchide că acesta urmează a fi admis, din următoarele considerente.

Prima instanță a dispus încasarea prejudiciului material în folosul părții vătămate

V.Nicoară în mărime de 50000 lei, soluție menținută și de către instanța de apel.

Potrivit textului recursului declarat, avocatul a invocat ilegalitatea deciziei, pe motiv

că instanța de apel nu a dat o apreciere obiectivă probelor cauzei ce demonstrează cuantumul

prejudiciului cauzat părții vătămate V.Nicoară, și anume bonurilor de plată prezentate de

către acesta în confirmarea cheltuielilor suportate pentru tratament în urma accidentului

rutier.

Colegiul penal verificînd materialele cauzei în raport cu motivele invocate la acest

capitol, constată că prima instanță prin admiterea acțiunii civile referitor la încasarea

prejudiciului material în beneficiul părții vătămate V.Nicoară, nu a verificat probele

prezentate de partea vătămată, inclusiv bonurile de plată care, reieșind din copiile acestora

anexate la materialele cauzei (f.d.144-147, 153 v.1), nu demonstrează cert cuantumul

prejudiciului material suportat de partea vătămată în mărime de 50000 lei. Astfel, în

materialele cauzei lipsesc careva probe incontestabile (bonuri, cecuri, înscrisuri) ce ar

confirma cheltuielile materiale solicitate de partea vătămată în sumă de 50000 lei.

Conform prevederilor art.387 alin.(1) Cod de procedură penală, o dată cu

pronunțarea sentinței de condamnare, instanța de judecată, apreciind dacă sînt

dovedite temeiurile și mărimea pagubei cerute de partea civilă, admite acțiunea

civilă, în tot sau în parte, ori o respinge. Totodată, potrivit alin.(3) al aceluiași articol

și art.225 Cod de procedură penală, dacă la soluționarea acțiunii civile, pentru a

stabili exact suma despăgubirilor cuvenite părții civile, ar trebui amînată judecarea

cauzei pentru a se administra probe suplimentare, instanța poate să admită în

principiu acțiunea civilă, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să

hotărască instanța civilă.

Prin urmare, reieșind din circumstanțele sus menționate și prevederile normelor

procesual penale citate supra, Colegiul penal conchide de a admite recursul avocatului în

numele inculpatului în partea încasării prejudiciului material în beneficiul părții vătămate

V.Nicoară, cu casarea sentinței și deciziei instanței de apel în această parte, cu rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri în partea dată, prin care acțiunea civilă a părții

vătămate în partea încasării prejudiciului material urmează a fi admisă în principiu, urmînd ca

6

asupra cuantumului despăgubirilor materiale să se pronunțe instanța în ordinea procedurii

civile.

procedură penală, Colegiul penal

D E C I D E:

Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

nivelul Curții de Apel Bălți, Costaș Valentina, în cauza penală în privința lui Cozma

Alexandru.

Admite recursul ordinar declarat de avocatul Gligor Vadim în numele inculpatului

Cozma Alexandru, casează parțial sentința Judecătoriei Rîșcani din 04 mai 2015 și decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 02 septembrie 2015 în cauza penală în privința lui

Cozma Alexandru, în partea încasării prejudiciului material în sumă de 50000 lei în

beneficiul lui Nicoară Valeriu, rejudecă cauza și pronunță o nouă hotărîre în partea dată, prin

care acțiunea civilă înaintată de Nicoară Valeriu privind încasarea prejudiciului material se

admite în principiu, urmînd ca asupra cuantumului acestuia să se pronunțe instanța în ordinea

procedurii civile.

Celelalte dispoziții ale hotărîrilor contestate se mențin.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată publicată integral la 15 ianuarie 2016.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

Liliana Catan

Ion Guzun

7