1ra-1403/2015 — art. 317 al.1, 85 CP

Dosarul nr. 1ra-1403/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

16 decembrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 27 martie 2014, declarat de inculpatul

Polevoi Serghei Mihail, născut la

31 decembrie 1973, originar și locuitor al s. Doroțcaia, r-

nul Dubăsari, cetățean al R. Moldova, condamnat

anterior:

1) prin sentința Judecătoriei Dubăsari din 16 aprilie

1997, în baza art. 119 alin. (3), 43 Cod penal (1961), la 5

ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei pe un termen de probă de 3 ani,

2) prin sentința Judecătoriei Dubăsari din 25 mai

2000, în baza art. 119 alin. (3) Cod penal (1961), la 5 ani

închisoare.

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 10 ianuarie – 03 februarie 2014,

în instanța de apel: 26 februarie – 27 martie 2014,

în instanța de recurs: 18 septembrie – 16 decembrie 2015.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

cauza fiind judecată conform prescripțiilor din art. 364/1 Cod de procedură penală,

Polevoi Serghei a fost condamnat în baza art. 317 alin. (1) Cod penal la 1 an și 8

luni închisoare.

1

În temeiul art. 85 Cod penal, pentru cumul de sentințe, prin adăugirea parțială

a pedepsei aplicate prin sentința Judecătoriei Dubăsari din 25 mai 2000, i-a fost

stabilită pedeapsa definitivă de 3 ani și 3 luni închisoare, cu executare în

penitenciar de tip închis, începând cu 29 decembrie 2013.

condamnat de Judecătoria Dubăsari în baza art. 119 alin. (3) Cod penal (1961) la 5

ani închisoare, executând pedeapsa în Penitenciarul nr. 18, Brănești, începând din

21 mai 2000, sfârșitul termenului fiind la 21 mai 2005.

La 21 martie 2002, condamnatul a fost transferat, pentru executarea pedepsei

din Penitenciarul nr. 18, Brănești, în Penitenciarul nr. 10, Goieni.

După transfer, condamnatului i s-au adus la cunoștință, contra semnătură,

drepturile și obligațiile condamnaților, fiind preîntâmpinat de răspundere penală

conform art. 317, 319 Cod penal, însă nu s-a corectat și a comis din nou o altă

infracțiune și anume, la 26 aprilie 2002, nu a revenit de la obiectul de muncă,

ascunzându-se de organele de urmărire penală.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut vina, a înaintat o cerere de

judecare a cauzei pe baza probelor acumulate în faza de urmărire penală, că prin

probele administrate este dovedită integral vinovăția lui în cele incriminate și i-a

încadrat acțiunile în baza art. 317 alin. (1) Cod penal, adică evadarea din locurile

de deținere, săvârșită de persoana care execută pedeapsa cu închisoare.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod

penal, că inculpatul a recunoscut vina, s-a căit și a solicitat examinarea cauzei pe

baza probelor administrate în faza de urmărire penală conform art. 364/1 Cod de

procedură penală, este caracterizat suficient pozitiv, concluzionând ca fiind

oportun a-i stabili o pedeapsă cu închisoarea, în limitele medii ale sancțiunii

prevăzute de lege.

și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie condamnat în baza art.

317 alin. (1) Cod penal la 2 ani închisoare.

În temeiul art. 85 Cod penal, pentru cumul de sentințe, prin adăugirea

parțială a pedepsei aplicate prin sentința Judecătoriei Dubăsari din 25 mai 2000, să-

i fie stabilită pedeapsa definitivă de 5 închisoare, cu executare.

Apelantul a invocat că instanța de fond nu a ținut cont de personalitatea

inculpatului, care anterior a săvârșit 2 infracțiuni intenționate, fiindu-i aplicată o

pedeapsă mai blândă, acesta nu s-a corectat, continuând activitatea infracțională.

Totodată, instanța i-a stabilit inculpatului o pedeapsă doar cu 5 zile mai mare

decât cea rămasă neexecutată, aceasta nefiind echitabilă în condițiile săvârșirii unei

infracțiuni în stare de recidivă.

2014, apelul a fost admis, casată sentința, rejudecată cauza și pronunțată o nouă

hotărâre.

Polevoi Serghei a fost condamnat în baza art. 317 alin. (1) Cod penal la 2 ani

închisoare.

În temeiul art. 85 Cod penal, pentru cumul de sentințe, prin adăugirea parțială

2

a pedepsei aplicate prin sentința Judecătoriei Dubăsari din 25 mai 2000, i-a fost

stabilită pedeapsa definitivă de 4 ani și 6 luni închisoare, cu executare în

penitenciar de tip închis, începând din 29 decembrie 2013.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

Instanța de apel a reținut că instanța de fond la stabilirea pedepsei nu a

acordat deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75, 82 și 85 Cod penal.

Instanța de fond la cumularea pedepselor a stabilit o pedeapsă doar cu 5 zile

mai mare decât cea rămasă neexecutată, fiind o măsură neechitabilă în raport cu

persoana inculpatului, gravitatea infracțiunii săvârșite și circumstanțele cauzei,

sentința fiind ilegală și neîntemeiată în partea pedepsei.

Astfel, pentru realizarea scopului pedepsei penale, restabilirea echității

sociale, corectarea inculpatului și prevenirea de noi infracțiuni, atât din partea

acestuia cât și a altor persoane, se impune aplicarea unei pedepse mai aspre.

solicită casarea acestei decizii, rejudecarea cauzei cu atenuarea pedepsei, aplicarea

amnistiei din anul 2004 și a prevederilor art. 91 Cod penal.

Recurentul a specificat că nu este de acord cu hotărârea instanței, deoarece

circumstanțele cauzei nu au fost corect apreciate.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această

instanță.

Însă, conform art. 422 Cod de procedură penală, termenul de recurs este de

30 de zile de la data pronunțării deciziei. Potrivit art. 231 alin. (3) Cod de

procedură penală, la calcularea termenelor pe zile nu se ia în calcul ziua de la care

începe să curgă termenul, nici ziua în care acesta se împlinește. În corespundere cu

art. 418 alin. (1), 338 alin. (2)-(4), 340 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța

de apel pronunță public dispozitivul hotărârii, fapt despre care se consemnează în

procesul-verbal. Hotărârea motivată se pronunță la fel public, în termen de până la

30 de zile. Copia de pe hotărârea motivată se înmânează participanților prezenți la

ședința de judecată.

Sub acest aspect se atestă că, potrivit procesului-verbal al ședinței de

judecată, instanța de apel a pronunțat dispozitivul deciziei la 27 martie 2014,

comunicând că decizia motivată va fi pronunțată la 29 aprilie 2014, fapt realizat la

această dată și consemnat în respectivul proces-verbal, în prezența inculpatului,

care a primit și o copie de pe decizie, semnând o recipisă în acest sens (f.d. 110).

Deci, decizia atacată a fost pronunțată în condițiile legii la 29 aprilie 2014,

iar termenul de 30 zile pentru depunerea recursului ordinar urma să expire la

sfârșitul zilei de 30 mai 2014.

Totodată, potrivit ștampilei de pe plic, recursul ordinar a fost depus la oficiul

poștal la 01 septembrie 2015 și înregistrat la Curtea Supremă de Justiție la 04

3

septembrie 2015, adică peste termenul prevăzut de lege (f.d. 123 – 125, pct. 5. din

decizie).

Alte informații cu privire la data depunerii recursului respectiv în instanța de

recurs nu există nici în dosar și nici în recursul nominalizat.

Este de menționat că art. 422 Cod de procedură penală nu prevede o altă

procedură legală de a calcula termenul de recurs decât de la data pronunțării

deciziei motivate, iar art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală prescrie expres că,

în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit

termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea

actului efectuat peste termen.

Prin urmare, durata termenului de recurs este stabilită prin lege. Acest

termen nu poate fi prelungit sau scurtat de instanța de judecată. El este absolut, are

un caracter imperativ și fatal, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din

dreptul de a exercita calea de atac.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta

este declarat peste termen.

Astfel, odată ce recursul ordinar, este declarat peste termen, acesta urmează

a fi declarat inadmisibil.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Polevoi Serghei

Mihail împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 martie

2014, pe motiv că este declarat peste termen.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 14 ianuarie 2016.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

4