1ra-1509-2015 — art.183 alin.2 CP

1ra-1509-2015 — art.183 alin.2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr.1ra-1509/15

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

09 decembrie 2015 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco,

Iurie Diaconu,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 mai 2015 declarate de către

avocatul Loboda Vladimir în numele succesorului părții vătămate Pîntea Iulia și inculpatul

Zernaev Vadim Sergiu, născut la 20 octombrie 1977,

originar din mun.Bălți și domiciliat în mun.Chișinău,

bd.Dacia 11/2, ap.195.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă :

Vadim a fost achitat de sub învinuirea de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.183 alin.(2)

Cod penal, pe motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

deținînd funcția de director al SRL „Veclin-com” conform statutului înregistrat la Camera

înregistrării de stat cu nr.1004600052080 din 19.08.2004, fiind persoană care gestionează

organizație comercială, acționînd în baza licenței AMMII nr.024661, eliberată la 17.04.2007,

la 15 mai 2007, a încheiat un contract de subantrepriză cu SRL „Enif-Also”, prin care s-a

obligat să efectueze lucrări de demolare a construcției din str.Alba-Iulia 77/2, mun.Chișinău și

în locul acesteia să construiască un complex locativ.

Astfel, Zernaev Vadim, în calitate de director al SRL „Veclin-com”, a dispus executarea

lucrărilor de demolare a construcției din str.Alba-Iulia 77/2, conform autorizației de desființare

nr.89-a/07 din 06.12.2007, eliberată SRL „Primautosport” pentru executarea lucrărilor de

demolare a imobilului lit.01 cu grad de finalizare de 37%, proprietatea solicitantului, conform

extrasului din Registrul bunurilor imobile nr.0100/07/34680 din 23.07.2007, însă fără a

dispune de proiectul pentru autorizarea lucrărilor de demolare, expertiza proiectului de

organizare a execuției lucrărilor (POE), avizele necesare stabilite prin certificatul de urbanism,

prin ce a încălcat prevederile cap.III al Hotărîrii Guvernului R.Moldova despre aprobarea

Regulamentului privind certificatul de urbanism și autorizarea construirii sau desființării

construcțiilor și amenajărilor nr.360 din 18.04.1997, dar și prevederile normelor și regulilor în

construcție CНИП 03.01.01 - 18.04.1997, și în special pct.3.2, unde se indică că „se interzice

efectuarea lucrărilor de construcție sau montaj fără proiectele de lucru”, iar la pct.3.5 se indică

că „proiectul lucrărilor este un document obligatoriu pentru toate organizațiile”.

La inițierea lucrărilor de demolare Zernaev Vadim nu a ținut cont de prevederile

Regulamentului cu privire la conservarea și deconservarea construcțiilor nefinalizate NCM

L.01.05-2002, care la pct.12 stabilește că „prevederile prezentului regulament sînt obligatorii

1

pentru toate persoanele juridice și fizice implicate în procesul investițional”, iar la pct.3.1 se

indică că „în cazul în care o construcție nu este posibil de finisat ca urmare a faptului că

nivelul tehnic al proiectului nu corespunde cerințelor, este sistată finanțarea, construcția

urmează să fie conservată pînă la epuizarea acestor circumstanțe, iar reluarea lucrărilor

(deconservarea) se efectuează doar după existența unui studiu de fezabilitate privind

oportunitatea construirii, conform pct.3.4. pct.a) al aceluiași regulament, iar deconservarea

construcției se face în urma unui studiu a construcției efectuat de o comisie special constituită

(pct.5 al regulamentului), iar lucrările de deconservare urmează a fi efectuate doar în baza

documentației de proiect și devizului pentru executarea lucrărilor de deconservare conform

pct.5.2.2 al regulamentului”.

În continuarea acțiunilor sale ilegale, Zernaev Vadim, contra atribuțiilor de

serviciu, aprobate prin ordinul nr.OT06/04, din 02 iulie 2007, care prevede că:

„directorul asigură conducerea activității de protecție a muncii, asigură respectarea strictă a

legislației în construcție, stabilește drepturile și obligațiile persoanelor cu funcție de

răspundere din cadrul SRL „Velin-com” cu privire la protecția muncii, desfășoară elaborarea

planurilor privind protecția muncii, organizează desfășurarea controlului medical, petrece

asigurarea obligatorie contra accidentelor de muncă, etc.”, la data de 16.02.2008, a dispus

unui grup de persoane format din muncitorii I.Varanița, V.Neagu, L.Neagu, V.Buhai,

M.Buhai, V.Ermacov, dirigintele de șantier E.Ermacov și N.Pîntea, angajat prin ordinul nr.34

din 03.09.2007, în calitate de sudor categoria II, efectuarea lucrărilor de demolare a imobilului

din str.Alba-Iulia 77/2, prin ce a încălcat și prevederile art.8 din Legea cu privire la protecția

muncii, nr.625-XII din 02.07.1991, care prevede că: „întreprinderea e obligată să organizeze

condițiile de muncă în corespundere cu modul stabilit de organele ocrotirii sănătății” și

prevederile art.9 care stabilește că ,,patronii de întreprinderi sînt obligați să organizeze pentru

angajați asigurări sociale împotriva accidentelor de muncă și îmbolnăvirilor profesionale în

modul și în condițiile determinate de legislație, iar categoriile de persoane care lucrează în

condiții de mare risc, al căror patron este obligat să organizeze asigurarea individuală

împotriva accidentelor de muncă, mărimea sumelor de asigurare se stabilesc în contractul

colectiv sau în acordul încheiat între administrația întreprinderii, proprietar sau între organul

de conducere,împuternicit de el, și comitetul sindicatului”.

Demolarea construcției indicate a fost dispusă fără organizarea măsurilor

eficiente de protecție a muncii, prin ce a încălcat prevederile art.43 alin.(2) din

Constituția R.Moldova care prevede că „Salariații au dreptul la protecția muncii. Măsurile de

protecție privesc securitatea și igiena muncii...”, art.2 din Legea cu privire la protecția muncii

nr.625-XII din 02.07.1991, care prevede că „de dreptul la protecția muncii beneficiază

cetățenii Republicii Moldova, cetățenii străini și persoanele fără cetățenie”, dar și prevederile

art.225 lit.a) din Codul muncii, care prevede că angajatorul răspunde de asigurarea protecției

muncii în unitate și are următoarele obligații în acest domeniu;

b) să aprobe, în etapa de cercetare, proiectare, executare și exploatare a

instrucțiilor și echipamentelor tehnice, de elaborare a proceselor tehnologice,

soluții conforme normelor de protecție a muncii, aplicarea cărora ar elimina

riscurile de accidentare a salariaților și de contractare a bolilor profesionale;

c) să stabilească împuternicirile și obligațiile managerilor privind realizarea măsurilor

de protecție a muncii și să asigure supravegherea și controlul desfășurării activității în

condiții de securitate; să asigure evaluarea factorilor de risc la locurile de muncă; să asigure

elaborarea și realizarea planului anual privind măsurile de protecție a muncii în unitate;

j) să admită la lucru numai persoane care, în urma controlului (examenului) medical,

corespund sarcinilor de muncă ce urmează să le execute: să asigure periodicitatea acestor

controale (examene);

2

k) să asigure informarea fiecărui salariat asupra riscurilor la care acesta este expus în

desfășurarea activității sale la locul de muncă, precum și asupra măsurilor preventive

necesare;

1) să asigure instruirea salariaților în materie de protecție a muncii, inclusiv instruirea

împuterniciților pentru protecția muncii;

m) să elaboreze și să aprobe, de comun acord cu reprezentanții salariaților, instrucțiuni

cu privire la protecția muncii, corespunzătoare condițiilor în care se desfășoară activitatea la

locurile de muncă;

s) să nu ceară salariatului îndeplinirea unor sarcini de muncă cu pericol iminent de

accidentare;

t) să asigure fiecare salariat contra accidentelor de muncă și bolilor profesionale;

dar și prevederile art.227 din Codul muncii care stabilesc că: „salariatul are

dreptul: să aibă un loc de muncă corespunzător normelor de protecție a muncii, să

fie asigurat în mod obligatoriu contra accidentelor de muncă și contra bolilor

profesionale; măsurile de protecție împotriva influenței factorilor de risc;

f) să fie instruit în domeniul protecției muncii și să beneficieze de reciclare profesională

pentru motive legate de protecția muncii, din contul angajatului;

și prevederile art.232 din Codul muncii care prevede că: (1) „Locurile de muncă trebuie

să fie organizate astfel încât: să se asigure condițiile de protecție și igienă a muncii; să se

evite pozițiile forțate și nefirești ale corpului salariatului și să se asigure posibilitatea

schimbării poziției corpului în timpul lucrului prin amenajarea locului de muncă, prin

folosirea echipamentelor tehnice corespunzătoare, prin optimizarea fluxului tehnologic.

(2) Pentru locurile de muncă care solicită un efort fizic sau neuropsihic sporit sau în

care există factori nocivi de natură fizică, chimică sau biologică se vor prevedea măsuri de

asigurare a unui ritm și regim de muncă care are vătămarea sănătății salariaților.

(4) Repartizarea salariaților pe locuri de muncă se va face astfel în cît solicitările

impuse de specificul muncii, de mediul de muncă, de relațiile om mașină și cele psihosociale

ale colectivului de muncă să corespundă particularităților psihofiziologice ale salariaților.

(5) Locurile de muncă trebuie să fie atestate din punctul de vedere al protecției muncii

nu mai rar decît o dată în 5 ani”.

Zernaev Vadim se învinuiește că nu a elaborat și nu a finanțat măsuri eficiente de

protecție a muncii prin ce a încălcat prevederile art.237 din Codul muncii.

Totodată, Zernaev Vadim 1-a numit în calitate de responsabil de desfășurarea lucrărilor

de demontare (diriginte de șantier) pe V.Ermacov, care a fost angajat la 03 septembrie 2007

conform contractului de muncă nr.21 în calitate de dulgher de categoria II, neavînd pregătirea

necesară pentru a desfășura o astfel de activitate, prin ce au fost încălcate prevederile art.10 din

Legea cu privire la protecția muncii nr.625-XII din 02.07.1991, care stabilește că „se interzice

admiterea la lucru a persoanelor care nu au pregătirea profesională necesară și care nu au

trecut instruirea, instructarea și verificarea cunoștințelor în domeniul protecției muncii în

modul stabilit” și fără atestarea acestuia conform prevederilor pct.3 din Regulamentul cu

privire la atestarea tehnico-profesională a specialiștilor cu activități în construcții, aprobat prin

Hotărîrea Guvernului R.Moldova nr.239 din 23.09.2009.

Ca urmare a faptului că angajații implicați în procesul de dezmembrare a

construcției nu au fost instruiți eficient în ce privește regulile privind tehnica

securități muncii conform „Normelor pentru organizarea instruirii în materie de protecție a

muncii a personalului din întreprinderi, instituții, organizații nr.49 din 01.10.2001 și Normele

pentru elaborarea și realizarea măsurilor de protecție a muncii nr.40 din 16.08.2001, Normelor

pentru elaborarea instrucțiunilor de protecție a muncii nr.54 din 08.11.2001, și a regulilor

CНИП”, dar și faptul că a fost numit în calitate de diriginte de șantier o persoană care la acel

3

moment nu avea pregătirea necesară, iar planul de desfășurare a lucrărilor nu

corespunde normelor în vigoare în urma tăierii prin sudură a pieselor înglobate a panourilor de

separație din care erau structurați pereții construcției în cauză, fără fixarea prealabilă cu

suporturi de sprijin din metal, panoul de separație cu lungimea de 2,5 m s-a desprins și a căzut

peste sudorul Pîntea Nicolae cauzîndu-i, conform raportului de expertiză medico-legală

nr.25/372 din 22.04.2008, traumatism asociat a cutiei toracice: fractura coastelor

1,2,3,5,6,7,8,9,10 pe stînga cu lezarea pleurei parietale la nivelul coastei 7 și formarea

hematoraxului și coastele 2,3,4,5,6 din dreapta, hematom retroparitonial masiv, fractura

maleolului medial a gleznei din dreapta cu deplasarea fragmentelor; echimoze și excoriații

în regiunea trunchiului și membrelor, care se califică ca vătămări corporale grave periculoase

pentru viața persoanei, în urma cărora acesta a decedat.

Iu.Pîntea, care au solicitat:

- procurorul, casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri,

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care V.Zernaev să fie recunoscut vinovat și

condamnat în baza art.183 alin.(2) Cod penal, cu stabilirea unei pedepse de 6 ani închisoare în

penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții manageriale pe un termen

de 3 ani, invocînd că instanța la pronunțarea sentinței de achitare și-a bazat concluziile doar pe

declarațiile inculpatului, fără a da o apreciere critică acestora și nu a dat a apreciere corectă

probelor în ansamblu obținute în cadrul urmăririi penale și prezentate în instanța de judecată, și

anume declarațiilor succesorului părții vătămate I.Pîntea, a martorilor I.Olari, I.Neaga, V.Guja

și actelor cauzei, prin care cert s-a stabilit că inculpatul a încălcat Regulamentul de protecție a

muncii, deoarece avînd funcția de administrator al „Veclin-Com” avea dreptul de a efectua

acte de gestiune a societății atingerii scopurilor prevăzute în actul de constituire și în hotărîrea

generală a asociaților; instanța a omis să se expună referitor la legalitatea numirii lui

V.Ermacov în calitate de responsabil de desfășurare a lucrărilor (diriginte de șantier), care a

fost angajat conform contractului de muncă în calitate de dulgher, neavînd pregătirea necesară

pentru a desfășura astfel de activitate, prin ce au fost încălcate prevederile art.10 din Legea cu

privire la protecția muncii din 02.07.1991, potrivit căreia este interzisă admiterea la lucru a

persoanelor care nu au pregătirea profesională necesară și care nu au trecut instruirea, astfel că

vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii imputate este cert dovedită prin probele

administrate în cauză;

- succesorul părții vătămate, casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărîri, prin care inculpatul să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza art.183 alin.(2)

Cod penal aplicîndu-i pedeapsa închisorii, invocînd că probele prezentate de către partea

acuzării demonstrează totalmente vinovăția acestuia, însă prima instanță a conchis eronat că

fapta nu a fost demonstrată, incorect achitîndu-l pe inculpat, deoarece din materialele cauzei

cert este dovedit că inculpatul a încălcat Regulamentul protecției muncii; admiterea acțiunii

civile și încasarea de la inculpat în folosul ei a prejudiciului cauzat.

admise apelurile declarate de procuror și succesorul părții vătămate Iu.Pîntea, casată sentința și

pronunțată o nouă hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care V.Zernaev

a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.183 alin.(2) Cod penal la 3 ani închisoare cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții și de a exercita activități manageriale pe un termen de 3

ani, iar potrivit art.90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei

închisorii pe un termen de probă de 2 ani.

Acțiunea civilă a fost admisă în principiu, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor

să se expună instanța civilă.

4

4.1. Instanța de apel a constatat că Zernaev Vadim, deținînd funcția de director al SRL

„Veclin-com” conform statutului înregistrat la Camera înregistrării de stat cu

nr.1004600052080 din 19.08.2004, fiind persoană care gestionează organizație comercială,

acționînd în baza licenței AMMII nr.024661, eliberată la 17.04.2007, la 15 mai 2007, a

încheiat un contract de subantrepriză cu SRL „Enif-Also”, prin care s-a obligat să efectueze

lucrări de demolare a construcției din str.Alba-Iulia 77/2, mun.Chișinău și în locul acesteia să

construiască un complex locativ.

Astfel, Zernaev Vadim, în calitate de director al SRL „Veclin-com”, a dispus executarea

lucrărilor de demolare a construcției din str.Alba-Iulia 77/2, conform autorizației de desființare

nr.89-a/07 din 06.12.2007, eliberată SRL „Primautosport” pentru executarea lucrărilor de

demolare a imobilului lit.01 cu grad de finalizare de 37%, proprietatea solicitantului, conform

extrasului din Registrul bunurilor imobile nr.0100/07/34680 din 23.07.2007, însă fără a

dispune de proiectul pentru autorizarea lucrărilor de demolare, expertiza proiectului de

organizare a execuției lucrărilor (POE), avizele necesare stabilite prin certificatul de urbanism,

prin ce a încălcat prevederile cap.III al Hotărîrii Guvernului R.Moldova despre aprobarea

Regulamentului privind certificatul de urbanism și autorizarea construirii sau desființării

construcțiilor și amenajărilor nr.360 din 18.04.1997, dar și prevederile normelor și regulilor în

construcție CHИП 03.01.01 - 18.04.1997, și în special pct.3.2, unde se indică că „se interzice

efectuarea lucrărilor de construcție sau montaj fără proiectele de lucru”, iar la pct.3.5 se indică

că „proiectul lucrărilor este un document obligatoriu pentru toate organizațiile”.

La inițierea lucrărilor de demolare Zernaev Vadim nu a ținut cont de prevederile

Regulamentului cu privire la conservarea și deconservarea construcțiilor nefinalizate NCM

L.01.05-2002, care la pct.12 stabilește că „prevederile prezentului regulament sînt obligatorii

pentru toate persoanele juridice și fizice implicate în procesul investițional”, iar la pct.3.1 se

indică că „în cazul în care o construcție nu este posibil de finisat ca urmare a faptului că

nivelul tehnic al proiectului nu corespunde cerințelor, este sistată finanțarea, construcția

urmează să fie conservată pînă la epuizarea acestor circumstanțe, iar reluarea lucrărilor

(deconservarea) se efectuează doar după existența unui studiu de fezabilitate privind

oportunitatea construirii, conform pct.3.4. pct.a) al aceluiași regulament, iar deconservarea

construcției se face în urma unui studiu a construcției efectuat de o comisie special constituită

(pct.5 al regulamentului), iar lucrările de deconservare urmează a fi efectuate doar în baza

documentației de proiect și devizului pentru executarea lucrărilor de deconservare conform

pct.5.2.2 al regulamentului”.

În continuarea acțiunilor sale ilegale, Zernaev Vadim, contrar atribuțiilor de

serviciu, aprobate prin ordinul nr.OT06/04, din 02 iulie 2007, care prevede că:

„directorul asigură conducerea activității de protecție a muncii, asigură respectarea strictă a

legislației în construcție, stabilește drepturile și obligațiile persoanelor cu funcție de

răspundere din cadrul SRL„Velin-com” cu privire la protecția muncii, desfășoară elaborarea

planurilor privind protecția muncii, organizează desfășurarea controlului medical, petrece

asigurarea obligatorie contra accidentelor de muncă, etc.”, la data de 16.02.2008, a dispus

unui grup de persoane format din muncitorii I.Varanița, V.Neagu, L.Neagu, V.Buhai,

M.Buhai, V.Ermacov, dirigintele de șantier E.Ermacov și N.Pîntea, angajat prin ordinul nr.34

din 03.09.2007, în calitate de sudor categoria II, efectuarea lucrărilor de demolare a imobilului

din str.Alba-Iulia 77/2, prin ce a încălcat și prevederile art.8 din Legea cu privire la protecția

muncii, nr.625-XII din 02.07.1991, care prevede că: „întreprinderea e obligată să organizeze

condițiile de muncă în corespundere cu modul stabilit de organele ocrotirii sănătății” și

prevederile art.9 care stabilește că ,,patronii de întreprinderi sînt obligați să organizeze pentru

angajați asigurări sociale împotriva accidentelor de muncă și îmbolnăvirilor profesionale în

modul și în condițiile determinate de legislație, iar categoriile de persoane care lucrează în

5

condiții de mare risc, al căror patron este obligat să organizeze asigurarea individuală

împotriva accidentelor de muncă, mărimea sumelor de asigurare se stabilesc în contractul

colectiv sau în acordul încheiat între administrația întreprinderii, proprietar sau între organul

de conducere,împuternicit de el, și comitetul sindicatului”.

Demolarea construcției indicate a fost dispusă fără organizarea măsurilor

eficiente de protecție a muncii, prin ce a încălcat prevederile art.43 alin.(2) din

Constituția R.Moldova care prevede că „Salariații au dreptul la protecția muncii. Măsurile de

protecție privesc securitatea și igiena muncii...”, art.2 din Legea cu privire la protecția muncii

nr.625-XII din 02.07.1991, care prevede că „de dreptul la protecția muncii beneficiază

cetățenii Republicii Moldova, cetățenii străini și persoanele fără cetățenie”, dar și prevederile

art.225 lit.a) din Codul muncii, care prevede că angajatorul răspunde de asigurarea protecției

muncii în unitate și are următoarele obligații în acest domeniu;

b) să aprobe, în etapa de cercetare, proiectare, executare și exploatare a instrucțiilor și

echipamentelor tehnice, de elaborare a proceselor tehnologice, soluții conforme normelor de

protecție a muncii, aplicarea cărora ar elimina riscurile de accidentare a salariaților și de

contractare a bolilor profesionale;

c) să stabilească împuternicirile și obligațiile managerilor privind realizarea măsurilor

de protecție a muncii și să asigure supravegherea și controlul desfășurării activității în

condiții de securitate; să asigure evaluarea factorilor de risc la locurile de muncă; să asigure

elaborarea și realizarea planului anual privind măsurile de protecție a muncii în unitate;

j) să admită la lucru numai persoane care, în urma controlului (examenului) medical,

corespund sarcinilor de muncă ce urmează să le execute: să asigure periodicitatea acestor

controale (examene);

k) să asigure informarea fiecărui salariat asupra riscurilor la care acesta este expus în

desfășurarea activității sale la locul de muncă, precum și asupra măsurilor preventive

necesare;

1) să asigure instruirea salariaților în materie de protecție a muncii, inclusiv instruirea

împuterniciților pentru protecția muncii;

m) să elaboreze și să aprobe, de comun acord cu reprezentanții salariaților, instrucțiuni

cu privire la protecția muncii, corespunzătoare condițiilor în care se desfășoară activitatea la

locurile de muncă;

s) să nu ceară salariatului îndeplinirea unor sarcini de muncă cu pericol iminent de

accidentare;

t) să asigure fiecare salariat contra accidentelor de muncă și bolilor profesionale;

dar și prevederile art.227 din Codul muncii care stabilesc că: „salariatul are

dreptul: să aibă un loc de muncă corespunzător normelor de protecție a muncii, să

fie asigurat în mod obligatoriu contra accidentelor de muncă și contra bolilor

profesionale; măsurile de protecție împotriva influenței factorilor de risc;

f) să fie instruit în domeniul protecției muncii și să beneficieze de reciclare profesională

pentru motive legate de protecția muncii, din contul angajatului;

și prevederile art.232 din Codul muncii care prevede că: (1) „Locurile de muncă trebuie

să fie organizate astfel încât: să se asigure condițiile de protecție și igienă a muncii; să se

evite pozițiile forțate și nefirești ale corpului salariatului și să se asigure posibilitatea

schimbării poziției corpului în timpul lucrului prin amenajarea locului de muncă, prin

folosirea echipamentelor tehnice corespunzătoare, prin optimizarea fluxului tehnologic.

(2) Pentru locurile de muncă care solicită un efort fizic sau neuropsihic sporit

sau în care există factori nocivi de natură fizică, chimică sau biologică se vor prevedea măsuri

de asigurare a unui ritm și regim de muncă care are vătămarea sănătății salariaților.

6

(4) Repartizarea salariaților pe locuri de muncă se va face astfel în cît solicitările

impuse de specificul muncii, de mediul de muncă, de relațiile om mașină și cele psihosociale

ale colectivului de muncă să corespundă particularităților psihofiziologice ale salariaților.

(5) Locurile de muncă trebuie să fie atestate din punctul de vedere al protecției muncii

nu mai rar decît o dată în 5 ani”.

Astfel că, Zernaev Vadim nu a elaborat și nu a finanțat măsuri eficiente de protecție a

muncii prin ce a încălcat prevederile art.237 din Codul muncii.

Totodată, Zernaev Vadim 1-a numit în calitate de responsabil de desfășurarea lucrărilor

de demontare (diriginte de șantier) pe V.Ermacov, care a fost angajat la 03 septembrie 2007

conform contractului de muncă nr.21 în calitate de dulgher de categoria II, neavînd pregătirea

necesară pentru a desfășura o astfel de activitate, prin ce au fost încălcate prevederile art.10 din

Legea cu privire la protecția muncii nr.625-XII din 02.07.1991, care stabilește că „se interzice

admiterea la lucru a persoanelor care nu au pregătirea profesională necesară și care nu au

trecut instruirea, instructarea și verificarea cunoștințelor în domeniul protecției muncii în

modul stabilit” și fără atestarea acestuia conform prevederilor pct.3 din Regulamentul cu

privire la atestarea tehnico-profesională a specialiștilor cu activități în construcții, aprobat prin

Hotărîrea Guvernului R.Moldova nr.239 din 23.09.2009.

Ca urmare a faptului că angajații implicați în procesul de dezmembrare a

construcției nu au fost instruiți eficient în ce privește regulile privind tehnica

securități muncii conform „Normelor pentru organizarea instruirii în materie de protecție a

muncii a personalului din întreprinderi, instituții, organizații nr.49 din 01.10.2001 și Normele

pentru elaborarea și realizarea măsurilor de protecție a muncii nr.40 din 16.08.2001, Normelor

pentru elaborarea instrucțiunilor de protecție a muncii nr.54 din 08.11.2001, și a regulilor

CHИП”, dar și faptul că a fost numit în calitate de diriginte de șantier o persoană care la acel

moment nu avea pregătirea necesară, iar planul de desfășurare a lucrărilor nu

corespunde normelor în vigoare în urma tăieri prin sudură a pieselor înglobate a panourilor de

separație din care erau structurați pereții construcției în cauză, fără fixarea prealabilă cu

suporturi de sprijin din metal, panoul de separație cu lungimea de 2,5 m s-a desprins și a căzut

peste sudorul Pîntea Nicolae cauzîndu-i, conform raportului de expertiză medico-legală

nr.25/372 din 22.04.2008, traumatism asociat a cutiei toracice: fractura coastelor

1,2,3,5,6,7,8,9,10 pe stînga cu lezarea pleurei parietale la nivelul coastei 7 și formarea

hematoraxului și coastele 2,3,4,5,6 din dreapta, hematom retroparitonial masiv, fractura

maleolului medial a gleznei din dreapta cu deplasarea fragmentelor; echimoze și excoriații

în regiunea trunchiului și membrelor, care se califică ca vătămări corporale grave periculoase

pentru viața persoanei, în urma cărora acesta a decedat.

Instanța de apel și-a motivat soluția prin faptul că, probele administrate și prezentate în

cauză, verificate și cercetate în ședința instanței de apel, cu respectarea prevederilor art.101

Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității,

veridicității și coroborării reciproce, și anume declarațiile succesorului părții vătămate

Iu.Pîntea, a martorilor I.Olari, V.Ermacov, I.Neagă, V.Guja, V.Neagu, V.Buhai, și actele

cauzei - ordinele nr.OT06/04 din 02.07.2007, nr.06/36 din 14.02.2008, procesul-verbal nr.14

din 13.03.2008, autorizația de desfășurare a lucrărilor nr.89 a/07 din 06.12.2007, extrasul din

procesul-verbal de examinare a cunoștințelor în domeniul protecției muncii nr.67 din

05.07.2007, contractul de subantrepriză nr.16/06 din 15.05.2007, contractul individual de

muncă nr.28 din 03.09.2007, ordinele nr.68-1 din 24.01.2008, nr.06/07 din 02.07.2007, fișa

personală nr.28, instrucția pentru protecția muncii pentru sudori cu gaze nr.06/32 și pentru

sudorii electrici la sudarea manuală nr.06/05, procesul-verbal de cercetare la fața locului din

07.03.2008, instrucțiunea pentru protecția muncii la demolarea, demontarea sau reconstruirea

clădirilor sau edificiilor nr.06/35, procesul-verbal de ridicare din 10.06.2010, rapoartele de

7

expertiză medico-legală nr.372 din 18.02.2008, nr.1519 din 22.06.2009, raportul de expertiză

nr.1860/09 din 15.04.2009, Regulamentul cu privire la conservarea și deconservarea

construcțiilor nefinalizate NCM L.01.05.2002, raportul de expertiză nr.581 din 31.07.2012,

probe care confirmă vinovăția inculpatului V.Zernaev în comiterea infracțiunii imputate și

acțiunile lui corect urmează a fi încadrate în baza art.183 alin.(2) Cod penal.

Astfel, instanța de apel a menționat că s-a dovedit cu certitudine că Zernaev Vadim,

activînd în calitate de director în SRL „Veclin-Com”, a încălcat prevederile art.43 din

Constituția R.Moldova, art.227, 232, 237 din Codul muncii, art.2, 8,10 din Legea cu privire la

protecția muncii, pct.3 din Regulamentul cu privire la atestarea tehnico-profesională a

specialiștilor cu activități în construcții, prevederile cap.III al Hotărîrii Guvernului R.Moldova

despre aprobarea Regulamentului privind certificatul de urbanism și autorizarea construirii sau

desființării construcțiilor și amenajărilor nr.360, prevederile pct.3.2, 3.5 ale Normelor și

regulilor în construcție CHИП 03.01.01-85, pct.3.1, 3.2, 5, 5.2.2 ale Regulamentului cu privire

la conservarea și deconservarea construcțiilor nefinalizate NCM L.01.05-2002, încălcînd

prevederile „Normelor organizarea instruirii în materie de protecție a muncii a personalului,

întreprinderi, instituții, organizații, normele pentru elaborarea instrucțiunilor de protecție a

muncii și regulile CHИП”.

Instanța de apel, reieșind din concluziile raportului de expertiză nr.581 din 31.07.2012,

cît și din declarațiile însăși ale inculpatului V.Zernaev, a conchis că acesta, neavînd studii și

pregătirea necesară a aprobat: - proiectul de executare a lucrărilor cu macaraua nr.012-01-08

executat de SRL „Veclin-Com”, fără a avea studii de inginer în domeniul construcțiilor, prin ce

a încălcat prevederile pct.3.11 a CHИП; - proiectul de executare a lucrărilor de desființare a

construcției nefinalizate, care nu corespunde cerințelor Regulilor în construcții pct.3.11 a

CHИП III-4-80, anexei nr.8; - permisul de execuție a lucrărilor cu pericol sporit din

14.01.2008, care nu a fost aprobat de către inginerul principal în conformitate cu cerințele

Normelor și regulilor în construcții pct.3.11 a CHИП III-4-80, dar de către V.Zernaev, care nu

era în drept să-l aprobe, deoarece nu are studii de inginer în domeniul construcțiilor, prin ce a

încălcat prevederile pct.2.49, 12.10, 12.1 și anexa nr.4 a Normelor și regulilor în construcții

pct.3.11 a CHИП III-4-80.

De asemenea, instanța de apel a constatat că, la 16.02.2008, la șantierul din str.Alba

Iulia nr.77/2, mun.Chișinău, la efectuarea lucrărilor de demolare a imobilului, în momentul

producerii accidentului de muncă în privința lui N.Pîntea nu era prezent dirigintele de șantier

I.Colohanin, iar inculpatul V.Zernaev contrar legislației în vigoare, 1-a desemnat responsabil

pentru lucrările de demolare pe dulgherul V.Ermacov pe perioada concediului medical al lui

I.Colohanin, care nu a fost atestat și nu avea pregătirea profesională și instruirea în domeniul

securității muncii, indicate în fișa personală.

Astfel, instanța de apel a menționat că inculpatul, prin faptul că a numit în calitate de

diriginte de șantier o persoană care la acel moment nu avea pregătirea necesară, iar planul de

desfășurare a lucrărilor nu corespundea normelor în vigoare în urma tăierii prin sudură a

pieselor înglobate a panourilor de separație din care erau structurați pereții construcției în

cauză, fără fixarea prealabilă cu suporturi de sprijin din metal, panoul de separație cu lungimea

de 2,5 m s-a desprins și a căzut peste sudorul N.Pîntea, cauzîndu-i conform raportului de

expertiză medico-legală nr.25/372 din 22.04.2008, vătămări corporale grave periculoase pentru

viață, care au cauzat decesul acestuia.

La fel, instanța de apel a conchis că cauza decesului lui N.Pîntea este rezultatul

încălcării de către inculpat a normelor și regulilor securității muncii la locul construcții,

deoarece panoul de separație care a căzut peste acesta nu a fost fixat în modul corespunzător,

pentru a asigura stabilitatea și poziția de proiect, geometrică neschimbată, conform cerințelor

de securitate, menționate în pct.12.42 și pct.12.12 a Normelor și Regulilor în Construcții

8

pct.3.11 a CHИП III-4-80; proiectul de executare a lucrărilor cu macaraua nr.012-01-08

efectuat de SRL „Veclin-Com” aprobat de V.Zernaev nu corespundeau cerințelor normelor și

regulilor de protecție a muncii, conform Legii cu privire la protecția muncii nr.25-XII din

02.07.1991 și art.232 din Codul muncii.

Instanța de apel a apreciat critic declarațiile martorului V.Guja, care a indicat că nu a

văzut proiectul de organizare a lucrărilor la SRL„Veclim-Com” și nici nu 1-a cerut pentru că a

fost prezentat procesul tehnologic, că autorizația de funcționare din punct de vedere a

protecției muncii întreprinderea nu putea să o dețină din cauză că din anul 2005 Hotărîrea

Guvernului despre aprobarea Regulamentului privind certificatul de urbanism și autorizarea

construirii sau desființării construcțiilor și amenajărilor nr.360 din 18.04.1997 a fost abrogată,

deoarece Hotărîrea în cauză la momentul producerii accidentului de muncă și a efectuării

lucrărilor de dezmembrare din 16.02.2008 era în vigoare, fiind abrogată doar la 02.12.2011.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei inculpatului, instanța de apel, ținînd cont

de prevederile art.6, 7, 61, 75-76 Cod penal, de gravitatea infracțiunii săvîrșite, care face parte

din categoria celor grave, de persoana inculpatului, care pentru prima dată este atras la

răspundere penală, de circumstanțele atenuante, a ajuns la concluzia că corijarea și reeducarea

inculpatului este posibilă fără izolarea lui de societate.

La fel, instanța de apel a conchis de a admite în principiu acțiunea civilă înaintată de

către succesorul părții vătămate, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunțe

instanța în ordinea procedurii civile.

- avocatul V.Loboda în numele succesorului părții vătămate Iu.Pîntea care, invocînd

temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1) pct.10) Cod de procedură penală, solicită casarea

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care lui V.Zernaev să-i fie

aplicată o pedeapsă cu închisoare reală și admiterea acțiunii civile, pe motiv că pedeapsa

stabilită inculpatului este prea blîndă în coraport cu fapta comisă; inculpatul a încălcat

Regulamentul cu privire la protecția muncii, numindu-l pe dulgherul V.Ermacov să dirijeze

executarea lucrărilor de desființare, fără pregătirea lui profesională și instruirea în domeniul

securității muncii; inculpatul neavînd studii de inginer în domeniul construcțiilor a aprobat

proiectul de executare a lucrărilor cu macaraua nr.012-01-08, încălcînd prevederile pct.3.11 a

CHИП 3.0.01.01-85;

- inculpatul V.Zernaev care, invocînd temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6), 8),

15) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia, cu menținerea sentinței, pe motiv că a

fost admis greșit apelurile părții acuzării, instanța de apel și-a bazat concluziile doar pe

declarațiile succesorului părții vătămate și a martorilor care au fost eronat apreciate, dînsul nu

a încălcat Regulamentul de protecție a muncii; V.Bogațchi a fost angajat la serviciu în calitate

de inginer de securitate a tehnicii de siguranță, nemijlocit în atribuțiile căruia intra efectuarea

controlului la respectarea tuturor actelor normative ce țin de securitatea muncii, studierea

condițiilor la locul de muncă; în ziua accidentului el nu era la șantier astfel că nu i-a dat

nemijlocit lui N.Pîntea însărcinări de muncă, nu l-a instructat nemijlocit privind protecția

muncii, accidentul de muncă a avut loc ca urmare nu a acțiunilor lui, dar ca rezultat al

acțiunilor altor persoane, care nemijlocit dirijau cu dezasamblarea panourilor la șantier în acea

zi; instanța de apel la emiterea deciziei nu a motivat hotărîrea sa, astfel avînd loc violarea art.6

din Convenție.

cauzei și motivele invocate, ținînd cont de opinia procurorului expusă în referință, prin care a

solicitat respingerea recursurilor ca fiind inadmisibile, Colegiul penal decide asupra

inadmisibilității acestora din următoarele considerente.

9

Cu privire la recursul avocatului V.Loboda în numele succesorului părții vătămate

Iu.Pîntea.

Recurentul în recurs a invocat ca temei de casare a deciziei instanței de apel art.427

alin.(1) pct.10) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărîrile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în

cazul cînd s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Analizînd acest temei în raport cu motivele invocate în recurs, Colegiul penal constată

că acesta nu și-a găsit confirmarea la examinarea recursului declarat.

Totodată, Colegiul reține că autorul recursului este de acord cu starea de fapt stabilită de

instanța de apel, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului, și critică hotărîrea

instanței de apel numai referitor la suspendarea condiționată a executării pedepsei cu

închisoarea aplicată lui V.Zernaev pe termen de probă.

Motivul recurentului, precum că instanța de apel incorect a individualizat pedeapsa și

greșit a aplicat în privința inculpatului prevederile art.90 Cod penal, Colegiul penal î-l

consideră neîntemeiat.

La acest capitol Colegiul remarcă că, persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea unei

infracțiuni trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza

căruia persoana se declară vinovată.

Totodată, conform art.75 alin.(1) Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului

pedepsei instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de

motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Sancțiunea art.183 alin.(2) Cod penal, în baza căruia V.Zernaev a fost declarat vinovat,

prevede o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de la 2 la 6 ani, cu privarea de

dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă

la 3 ani. Lui V.Zernaev i-a fost stabilită pedeapsa în baza art.183 alin.(2) Cod penal de 3 ani

închisoare cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și de a exercita activități manageriale pe un

termen de 3 ani, iar în temeiul art.90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a

executării pedepsei închisorii pe un termen de probă de 2 ani.

Potrivit art.90 alin.(1) Cod penal, la stabilirea pedepsei cu închisoarea de cel mult 5 ani

pentru infracțiunile săvîrșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvîrșite din

imprudență, ținînd seama de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, instanța de

judecată poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului.

Conform părții descriptive a deciziei, instanța de apel la aplicarea pedepsei a ținut cont

de gradul pericolului social al infracțiunii săvîrșite, care face parte din categoria celor grave

comise din imprudență, de circumstanțele atenuante prezente în cauză, precum și de persoana

inculpatului, care anterior nu a fost judecat, nu se află la evidența medicilor narcolog și

psihiatru, la locul de trai se caracterizează pozitiv, astfel a conchis că corijarea și reeducarea

acestuia poate fi obținută prin dispunerea suspendării condiționate a executării pedepsei

închisorii, fiind stabilită în termen de pînă la 7 ani.

Prin urmare, la stabilirea pedepsei inculpatului au fost respectate prevederile legii, iar

în atare situație, careva interdicții de suspendare condiționată a executării pedepsei de 3 ani

închisoare stabilite acestuia, legea nu prevede, deoarece suspendarea executării condiționate a

pedepsei, conform art.90 alin.(4) Cod penal, poate avea loc și în cazul săvîrșirii unei infracțiuni

de categorie gravă.

Astfel, Colegiul penal conchide că concluzia instanței de apel corespunde

circumstanțelor cauzei și criteriilor de stabilire a pedepsei, aceasta fiind individualizată

conform prevederilor legale.

10

Temeiul invocat de recurent referitor la netemeinicia hotărîrii instanței de apel în latura

civilă, nu poate servi drept motiv pentru casarea acesteia, deoarece instanța de apel, lăsînd

acțiunea civilă cu privire la încasarea prejudiciului material spre soluționare în ordinea

procedurii civile, și-a motivat soluția dată reieșind din faptul că, în cadrul procesului penal nu

au fost prezentate probe elocvente ce ar dovedi cu certitudine cuantumul prejudiciului material

cauzat, astfel afirmațiile recurentului, precum că instanța de apel nu și-a argumentat soluția în

această parte, nu pot fi reținute.

Cu privire la recursul declarat de către inculpatul V.Zernaev.

Recurentul în recurs a invocat ca temeiuri de casare a deciziei instanței de apel art.427

alin.(1) pct.6), 8), 15) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărîrile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel

în cazul cînd instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărîrea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, sau cînd nu au fost întrunite

elementele infracțiunii, cît și instanța de judecată internațională, prin hotărîre pe un alt caz, a

constatat o încălcare la nivel național a drepturilor și libertăților omului care poate fi reparată și

în această cauză.

Analizînd aceste temeiuri în raport cu motivele invocate în recursul declarat, Colegiul

penal constată că nici unul din ele nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului.

După cum rezultă din conținutul recursului, autorul acestuia nu este de acord cu

condamnarea sa în baza art.183 alin.(2) Cod penal, considerînd că acțiunile lui nu întrunesc

elementele infracțiunii imputate, solicitînd să fie achitat.

Colegiul penal atestă că, sub aspectul situației de ,,neîntrunire a elementelor

infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri cînd s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile

acestuia nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este

subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre

acestea).

Reieșind din conținutul deciziei, instanța de apel, verificînd și cercetînd complet și

obiectiv probele administrate în cauză, cu respectarea prevederilor art.100 alin.(4) Cod de

procedură penală, le-a dat o apreciere justă, potrivit art.101, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității, veridicității și coroborării lor, stabilind cu certitudine toate aspectele de

fapt și de drept, corect ajungînd la concluzia privind vinovăția lui V.Zernaev în comiterea

infracțiunii prevăzute de art.183 alin.(2) Cod penal.

Corect instanța a reținut ca probe ce confirmă vinovăția inculpatului în cele imputate

declarațiile succesorului părții vătămate Iu.Pîntea, a martorilor I.Olari, V.Ermacov, I.Neagă,

V.Guja, V.Neagu, V.Buhai și actele cauzei:

- ordinul nr.OT06/04 din 02.07.2007, potrivit căruia V.Zernaev era responsabil pentru

conducerea activității de protecție a muncii, respectarea strictă a legislației în construcție,

desfășoară elaborarea planurilor privind protecția muncii, organizează desfășurarea controlului

medical, petrece asigurarea obligatori contra accidentelor de muncă etc.;

- ordinul nr.06/36 din 14.02.2008, conform căruia inculpatul a dispus ca dispozițiile

generale cu privire la protecția muncii rămîn asupra sa, asumîndu-și această obligație, totodată

a numit responsabili asupra organizării muncii în domeniul protecției muncii pe conducătorii și

specialiștii V.Zernaev, V.Bogațchi, I.Colohanin, I.Braghiș, V.Ermacov;

- procesul-verbal nr.14 din 13.03.2008 privind cercetarea accidentului de muncă mortal,

prin care s-a constatat că în cadrul efectuării lucrărilor au fost încălcate pct.1.2.9 și 1.2.10 din

Instrucțiunea pentru protecția muncii la demolarea, demontarea sau reconstrucția clădirilor și

edificiilor nr.06/35 și pct.7-8 din Procesul tehnologic pentru asigurarea îndeplinirii lucrărilor

de demontare;

11

- ordinul nr.68-1 din 24.01.2008, potrivit căruia responsabil pentru lucrările de demolare

a fost numit diriginte de șantier V.Ermacov pe perioada concediului medical al lui I.Colohanin;

- instrucțiile pentru protecția muncii pentru sudori cu gaze nr.06/32 și pentru sudorii

electrici la sudarea manuală nr.06/05, pentru protecția muncii la demolarea, demontarea sau

reconstruirea clădirilor sau edificiilor nr.06/35, din care rezultă că acestea au fost aprobate doar

de către V.Zernaev;

- raportul de expertiză nr.1519 din 22.06.2009, din conținutul căruia rezultă că

autorizația de desființare nr.89 a/07 din 06.12.2007, este eliberată proprietarului imobilului

SRL ,,Primautosport”, care urma să execute lucrările de demolare conform documentației de

proiect elaborate și avizate în modul stabilit înaintea inițierii lucrărilor la obiect, iar proiectul

lucrărilor și datele privind elaborarea documentației de proiect nu au fost înregistrate, fiind

semnate de V.Zernaev și autorul proiectului V.Murașov, este precum că vizat prin ștampilă

expert sector 6 al Centrului Tehnic de Securitate Industruală;

- raportul de expertiză în construcții nr.1716/09 din 20.10.2008, prin care s-a stabilit că

V.Ermacov nu avea pregătire specială în domeniul construcției, iar accidentul de muncă s-a

declanșat ca rezultat al nerespectării consecutivității acțiunilor de muncă și lipsa dispozitivelor

necesare pentru efectuarea lucrărilor de acest gen. Responsabili pentru respectarea cerințelor

regulamentelor de securitate a muncii o poartă conducătorul nemijlocit al locului de muncă și

inginerul pentru tehnica securității și protecției muncii, însă dacă astfel de persoane nu sînt

desemnate, responsabilitatea o poartă conducătorul unității respective. Schema tehnologică a

procesului de demolare a blocului administrativ și producere, aprobată prin ordinul directorului

V.Zernaev la 14.01.2008 și semnată de acesta, nu corespunde cerințelor tehnice pentru

efectuarea lucrărilor de așa gen, deoarece nu sînt indicate în ea consecutivitatea operațiunilor

necesare spre executare și dispozitivele necesare pentru efectuarea lucrărilor de așa gen;

- raportul de expertiză în construcții nr.1860/09 din 15.04.2008 și nr.581 din

31.07.2012, din care rezultă că V.Ermacov nu era în drept să dirijeze cu efectuarea lucrărilor

de demolare a clădirii, deoarece nu a fost atestat ca diriginte de șantier, nu avea studii speciale

în domeniul construcției și careva pregătire specială în domeniul construcției, iar V.Zernaev nu

era în drept să-l desemneze ca răspunzător pentru dirijarea și execuția lucrărilor de desființare a

construcției;

- raportul de expertiză nr.581 din 31.07.2012, prin care s-a constatat că SRL ,,Veclin-

Com” nu dispune de Certificat de stat și proiect pentru efectuarea lucrărilor de demolare a

blocului administrativ și producere, expertiza tehnică a acestui bloc nefinisat nu a fost

efectuată, SRL nu deținea autorizație de funcționare din punct de vedere al protecției muncii

conform art.225 din Codul muncii, lipsește actul final de primire a lucrărilor de conservare a

construcției nefinalizare, cu semnăturile membrilor Inspecției de Stat în Construcții, conform

pct.4.4.5 din Regulamentul cu privire la conservarea și deconservarea construcțiilor nefinisate,

din care rezultă că construcția nu a fost conservată; nu dispunea de documentația de proiect și

devizul pentru executarea lucrărilor de deconservare la blocul administrativ și producere

nefinisat, conform prevederilor art.5.1-5.2.3 din același Regulament; nu a fost întocmit

proiectul efectuării lucrărilor de demolare a blocului indicat; proiectul de executare a lucrărilor

cu macaraua a fost aprobat de V.Zernaev, care nu este atestat de a efectua proiectarea

securității construcției și nu are studii de inginer în domeniul construcției; proiectul de execuție

a lucrărilor de desființare a construcției nefinisate nu corespund cerințelor Regulilor în

Construcții CHИП III-4-80, anexa nr.8 și altor normative în vigoare ș.a.. Proiectul de executare

a lucrărilor cu macaraua nr.012-01-08 efectuat de SRL ,,Veclin-Com” aprobat de V.Zernaev

nu corespunde cerințelor tehnologiei și organizării activității de producere de construcție-

montaj și prevederilor pct.14-15 a Normelor și Regulilor în construcții CHИП III-4-80, locurile

de muncă a muncitorilor, inclusiv și a lui N.Pîntea nu corespund cerințelor normelor și

12

regulilor de protecție a muncii, conform Legii cu privire la protecția muncii 25-XII din

02.07.1991 și art.232 din Codul muncii;

- raportul de expertiză medico-legală nr.372 din 18.02.2008, conform căruia moartea lui

N.Pîntea a survenit în rezultatul traumei asociate a cutiei toracice cu fractura coastelor și

bazinului cu formarea hemotomului retropertoneal, care s-a agravat cu dezvoltarea șocului

traumatic și hemoragic și alte probe, care sunt descrise detaliat și amănunțit în decizia instanței

de apel.

Instanța de recurs, fără a reitera întreaga motivare a instanței de apel, pe care și-o

însușește sub aspectul stării de fapt și de drept reținute, conchide asupra existenței faptei și

vinovăției inculpatului V.Zernaev în comiterea infracțiunii prevăzute de art.183 alin.(2) Cod

penal, fiind stabilite în acțiunile acestuia toate elementele constitutive ale infracțiunii imputate

- încălcarea de către o persoană care gestionează o organizație comercială a tehnicii securității,

a igienii industriale sau a altor reguli de protecție a muncii, încălcare care a provocat din

imprudență decesul unei persoane.

Astfel, instanța de apel s-a pronunțat asupra circumstanțelor de fapt și și-a motivat

concluzia prin cumulul de probe administrate în cauză, cărora le-a dat o apreciere obiectivă,

din punct de vedere al pertinenței și concludenței, stabilind cu certitudine toate aspectele de

fapt și de drept.

Colegiul penal susține concluzia privind temeinicia acuzării referitor la prezența în

acțiunile inculpatului V.Zernaev a încălcării regulilor de protecție a muncii, deoarece cert a

fost dovedit că inculpatul, fiind responsabil pentru organizarea muncii în domeniul protecției

muncii, a numit responsabil pentru lucrările de demolare o persoană care la acel moment nu

avea pregătirea necesară, neavînd acest drept, iar planul de desfășurare a lucrărilor nu

corespundea normelor în vigoare, instrucțiunile pentru protecția muncii și schema tehnologică

au fost aprobate doar de către inculpat, care nu avea pregătire specială în domeniul construcției

și nu corespundea cerințelor tehnice pentru efectuarea lucrărilor de așa gen, iar în rezultatul

nerespectării normelor de protecție a muncii și lipsa dispozițiilor necesare pentru efectuarea

lucrărilor de demolare a imobilului, s-a produs accidentul de muncă în urma căruia N.Pîntea s-

a ales cu vătămări corporale grave periculoase pentru viață, care au cauzat decesul acestuia.

Prin urmare, în speță este stabilit cu certitudine că, V.Zernaev întrunește calitățile de

subiect al infracțiunii prevăzute de art.183 alin. (2) Cod penal, inclusiv și elementul subiectului

special prevăzut de art.124 Cod penal, care stipulează că prin persoana care gestionează o

organizație comercială, obștească sau altă organizație nestatală se înțelege persoana căreia, în

organizația indicată sau într-o subdiviziune a acesteia, i se acordă permanent sau provizoriu,

prin numire, alegere s-au în virtutea unei însărcinări sau într-o subdiviziune a acesteia, anumite

drepturi și obligații în vederea exercitării funcțiilor sau acțiunilor administrative de dispoziție

ori organizatorico-economice, care a încălcat regulile de protecție a muncii, a tehnicii

securității, a igienei industriale sau a altor reguli de protecție a muncii, care a provocat din

imprudență decesul unei persoane.

Afirmațiile recurentului, precum că instanța de apel incorect a apreciat probele cauzei

punîndu-le la baza sentinței de condamnare, nu pot fi reținute ca temei de admitere a

recursului, deoarece, ca probe, acestea sînt administrate cu respectarea procedurii penale,

verificate și apreciate de instanță conform legislației în vigoare, în mod obiectiv. Mai mult că,

critica referitor la procedura de apreciere a probelor ține de starea de fapt a cauzei și care deja a

fost efectuată de ambele instanțe de fond.

De asemenea, motivele invocate de inculpat ce țin de starea de fapt, de afirmațiile

precum că instanța de apel nu a dat o apreciere corespunzătoare declarațiilor sale, a

succesorului părții vătămate și a martorilor, Colegiul penal le respinge ca fiind inadmisibile, iar

nerecunoașterea vinovăției de către acesta nu echivalează cu achitarea sa, de vreme ce în cursul

13

judecării cauzei au fost administrate suficiente probe, care confirmă cu certitudine vinovăția lui

în comiterea infracțiunii imputate.

Nu poate fi reținut nici argumentul recurentului cu privire la faptul că V.Bogațchi a fost

angajat la serviciu în calitate de inginer de securitate a tehnicii de siguranță, nemijlocit în

atribuțiile căruia intra efectuarea controlului la respectarea tuturor actelor normative ce ține de

securitatea muncii, deoarece potrivit materialelor cauzei cert s-a constatat că la 16.02.2008, în

momentul efectuării lucrărilor de demolare a imobilului, care prezintă un grad de pericol

sporit, contrar prevederilor legale, V.Zernaev prin ordin l-a desemnat responsabil pentru

dirijarea și execuția lucrărilor de demolare pe V.Ermacov, care la acel moment nu avea studii

speciale și pregătire specială în domeniul construcției.

Astfel, Colegiul penal constată că decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului și

temeiurile de fapt și de drept care au dus la admiterea apelului declarat de procuror, precum și

motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură

penală.

La aplicarea pedepsei inculpatului s-a ținut cont de criteriile generale de individualizare

a pedepsei, de gradul pericolului social al infracțiunii comise, de persoana inculpatului, de

circumstanțele atenuante și lipsa celor agravante, aplicîndu-i acestuia o pedeapsă echitabilă, în

strictă conformitate cu norma penală în baza căreia a fost condamnat.

Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs va decide

inadmisibilitatea recursurilor înaintate în cazul în care se constată că acestea sînt vădit

neîntemeiate.

Reieșind din cele expuse, Colegiul penal conchide că nu există temei legal pentru

admiterea recursurilor ordinare declarate de avocatul V.Loboda în numele succesorului părții

vătămate și inculpatul V.Zernaev, și decide asupra inadmisibilității recursurilor, ca fiind vădit

neîntemeiate.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către avocatul Loboda Vladimir în

numele succesorului părții vătămate Pîntea Iulia și inculpatul Zernaev Vadim, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 mai 2015, în cauza penală în

privința lui Zernaev Vadim, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 14 ianuarie 2016.

Președintele Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

14